Spiritul renăscut – Capitolul 25

Spiritul renăscut – Capitolul 25

Jettana observase cu ceva timp în urmă vârtejul de fum alb, înalt până la șolduri, care se învârtea în jurul lui Por Kru. Cei doi erau servitorii gemeni pe nume Ake și Thong, de care Por Kru avea grijă.

De fapt, Ake și Thong fuseseră cândva servitorii spirituali ai lui Sake, bunicul lui Por Kru. Când acesta murise, Por Kru preluase responsabilitatea de a avea grijă de aceste două spirite, în loc să le elibereze așa cum ar fi trebuit.

Când era copil, Jettana putea vedea spiritele mai clar decât acum, așa că își amintea cum arătau cei doi. Prima dată când îi întâlnise, se așezase și vorbise cu ele mult timp, realizând că erau fantome doar când Por Kru le alungase, iar ele dispăruseră chiar sub ochii lui.

Pe atunci, Jettana era foarte atașat de Ake și Thong. Chiar dacă știa că sunt fantome, îi striga adesea și mergea să se joace împreună în mod regulat. Acest lucru îl făcuse să aibă un comportament ciudat în ochii celorlalți, care îl vedeau vorbind sau jucându-se singur tot timpul, fără să acorde nicio atenție celorlalți prieteni ai săi. Asta pentru că Ake și Thong îi spuneau întotdeauna cine are intenții bune sau rele față de el, iar majoritatea erau rele. Fie erau invidioși pe averea lui, fie intenționau să îl folosească ca o piatră de temelie pentru un scop mai înalt.

În cele din urmă, Jettana deveni un băiat care vorbea puțin și nu socializa cu nimeni. Părinții săi, îngrijorați de viitorul său, îl rugară pe Por Kru să ajute la ajustarea comportamentului său, deoarece erau prea ocupați cu munca pentru a avea ei înșiși grijă de el.

Por Kru făcu un ritual pentru a închide al treilea ochi al lui Jettana, astfel încât acesta să nu mai vadă spiritele. Acest lucru însemna că Jettana nu-i va mai putea vedea pe Ake și Thong. Jettana, în vârstă de 12 ani, fu supus ritualului și plânse de durere. În cele din urmă, lui Por Kru îi fusese milă și modificase ritualul. Se dovedi că Jettana încă mai putea vedea fantome și spirite, dar numai într-o formă vagă și indistinctă, și nu putea comunica cu ele.

Până în ziua de azi, Jettana încă mai simțea că Ake și Thong erau mereu în apropiere, protejându-i și veghind asupra lui și a prietenilor săi. Chiar dacă aceștia nu mai vorbeau cu el ca înainte, el era mulțumit de prezența lor tăcută. În timp ce era pierdut în gânduri, Por Kru apucă cu greu ochelarii de soare prinși de gulerul cămășii,și-i puse și se ridică în picioare. Jettana credea că Por Kru voia să meargă acasă, așa că se ridică să-l urmeze, făcându-l din greșeală pe Charnwit, care stătea și privea lupta, să se ridice și el.

Cu toate acestea, Por Kru le făcu semn cu mâna să se așeze la loc.

– Unde te duci? întrebă Jettana clipind.

Por Kru răspunse fără să se întoarcă să se uite la el:

– Mă duc să cumpăr oliang[1].

– Te duci singur, Por Kru? E caniculă afară. Să mă duc eu să ți-l cumpăr, se oferi Jettana, dar Por Kru clătină din cap cu un scurt refuz.

– Mă duc eu.

Cu asta, se întoarse și plecă, fără a-i da lui Jettana ocazia să mai spună ceva. Asta îl lăsă pe Jettana încruntat, înclinându-și capul și privindu-l cum pleacă confuz. Chiar dacă Por Kru făcea de obicei lucruri singur când era singur, atunci când ucenicii săi se ofereau să facă ceva pentru el, nu le refuza niciodată bunătatea. Era rar ca el să insiste să facă ceva singur ca acesta. Sau ar putea fi…

– Charn…

– Eu nu merg. Stai liniștit și lasă-l în pace.

Jettana se gândea să-l aducă și pe Charnwit după Por Kru, dar acesta din urmă îi anticipase intenția. Enervat de răspuns, Jettana era pe punctul de a protesta, dar apoi își aminti că Charnwit cumpărase niște banane la grătar care îi plăceau.

Cu asta, se calmă și le mâncă în liniște.

Afară, soarele era într-adevăr arzător cum spusese Jettana. Pharan trecu pe lângă o cafenea tradițională și se opri în fața unui stand de smoothie-uri…

Se pare că devin mai impulsiv cu fiecare zi care trece.

– Ai terminat de cumpărat ce-ți trebuia?

Vocea lui Pharan răsună deasupra capului lui Khemjira, surprinzându-l pe acesta, care își ridică repede privirea. Phukka Phong fu la fel de surprins, fiindcă nici el nu observase când sosise celălalt.

– P…Por Kru.

Pharan își înclină capul în jos și spuse cu o sprânceană încruntată:

– Te-am întrebat ceva.

– Da. Poftim, Phong.

Phukka Phong se uită la Por Kru și Khemjira, simțind un fior de durere în inimă, dar nu putea face nimic altceva decât să ia smoothie-ul de pepene din mâna lui Khemjira.

Acum că “alesul” lui Khemjira sosise, cineva ca el trebuia să se dea la o parte.

– Mulțumesc, Khem. Ne vedem mai târziu atunci, spuse Phukka Phong.

Totuși, dintr-un motiv oarecare, se simți obligat să ridice ușor mâna și să-i ciufulească părul lui Khemjira, oferindu-i un zâmbet înainte de a-și pleca respectuos capul pentru a-și lua rămas bun de la Por Kru.

– Voi pleca acum, Por Kru. Eu și tatăl meu vom veni să te vizităm mai târziu.

După ce Phukka Phong plecă, Khemjira se uită la Por Kru și întrebă:

– Mergem?

Pharan îi privi părul ușor răvășit cu o expresie ilizibilă ascunsă în spatele ochelarilor de soare întunecați, simțind în el o furtună de emoții pe care ar fi vrut să le poată da drumul. Dar nu existau cărți budiste pe care să le citească, iar el nu putea medita chiar acolo. În cele din urmă, își ridică mâna pentru a-i aranja părul castaniu, prefăcându-se că nu observă privirea lui Khemjira, care părea că tocmai văzuse o fantomă în plină zi.

– Vreau să beau oliang.

Fața lui Khemjira se îmbujoră imediat de căldură și încuviință rapid din cap, urmându-l pe Por Kru să cumpere oliang.

În secret, atinse locul în care-i fusese atins părul, cu inima bătând cu putere, înainte de a ofta ușor.

Por Kru îmi dă mereu speranță. M-am săturat să fiu nevoit să-mi țin în permanență gândurile sub control.

Jettana și Charnwit așteptau de puțin timp când îl văzură pe Por Kru întorcându-se cu o pungă de oliang, urmat de prietenul său apropiat cu o pungă de lapte cu gheață cu aromă de salak[2].

Priveliștea îl făcu pe Jettana să strângă din buze pentru a-și stăpâni entuziasmul, și fu cât pe ce să se plesnească peste genunchi pentru că ghicise corect.

Dar el nu îndrăzni… În plus, Khemjira mai adusese două pungi de ceai cu gheață pentru că Por Kru îi oferise o băutură, așa că decise să cumpere și pentru Jettana și Charnwit.

După ce mai urmări o vreme meciul de box, șeful subdistrictului Chang veni să discute cu Por Kru despre afaceri, așa cum stabiliseră anterior. Era vorba despre instalarea unui turn de telefonie mobilă, care în curând va face comunicarea mult mai convenabilă pentru sătenii din comunitatea lui Por Kru.

După ce discuția de afaceri se încheie, se îndreptară cu toții spre casă. Jettana tocmai parcase mașina când Chaiya și Kaew veniră să o ia înapoi, aducând cu ei khanom tako făcut de bunica Si.

Pentru cina din seara aceea, Khemjira luase niște creveți pad thai de la târg pentru că păreau curați și foarte apetisanți. În plus, îi dăduse o porție generoasă, așa că nu era nevoie să gătească altceva. După ce terminară atât mâncărurile sărate, cât și cele dulci, toată lumea plecă să-și facă treburile.

Astăzi, Jettana și Charnwit primiseră scutire de la practica lor obișnuită de meditație, așa că plănuiră să își petreacă noaptea uitându-se la filme împreună cu Khemjira. Înainte de a se întoarce la casa lui Por Kru, se opriră să cumpere câteva gustări pe care să le savureze în timpul filmului.

Între timp, Pharan, după ce se despărți de ucenici, intră în camera de meditație pentru a medita și a reflecta profund asupra evenimentelor din ultimele zile.

Care era cauza tuturor lucrurilor și când începuse totul?

De ce se pare că, cu cât încerc mai mult să evadez, cu atât mai mult sunt atras? Cu cât mă îndepărtez mai mult, cu atât devine mai greu de suportat când văd că Khem începe de fapt să se distanțeze. Este din cauză că amintirile din viața mea trecută încă persistă în mine, sau este din milă pentru el?

Acesta putea fi sau nu putea fi răspunsul.

Acum, sprâncenele lui încruntate se relaxară încet. Timpul va fi cel care va judeca acest lucru. Dar înainte de a ajunge în acest punct, ar fi înțelept să rezolve problemele care îl urmaseră din viața lor trecută.

Târziu în acea noapte, după ce se uitară la două filme, Jettana și Charnwit se mutară din patul lui Khemjira în patul lor.

Ușa de lemn a dormitorului fu împinsă încă o dată și, de data aceasta, Pharan nu uită să arunce o vrajă pentru a se asigura că Jettana și Charnwit dormeau profund, ca și înainte.

Cu toate acestea, dură mai mult pentru că puterea mentală a celor doi elevi, perfecționată prin antrenamentul zilnic, devenise semnificativ mai puternică. Eforturile sale de a-i învăța nu fuseseră în zadar.

Se apropie de Khemjira, se așeză lângă pat, ridică o mână pentru a o pune pe capul lui și recită în tăcere o khatha înainte de a se apleca pentru a-i sufla ușor pe tâmplă.

După câteva momente, Khemjira, care îl visase pe Por Kru, deschise ochii. Pe măsură ce ochii i se adaptau la întunericul din cameră, aceștia se lărgiră treptat, iar buzele i se întredeschiseră în semn de surpriză când îl văzu pe Por Kru stând lângă el.

– Por Kru…

– Urmează-mă, spuse Por Kru pe un ton scăzut, poruncitor, înainte de a se ridica și de a ieși din cameră, făcându-l pe Khemjira să se ridice și să-l urmeze cu un sentiment de confuzie.

Por Kru îl conduse pe Khemjira la bucătărie și-l instrui să pregătească două mâncăruri simple: supă de ouă și pește sărat prăjit cu orez fierbinte.

Apoi, cărând tava cu mâncare, îl urmă pe Por Kru până la casă. În acest moment, doar lumina felinarului din mâna lui Por Kru îi ghida drumul. Khemjira îl urmă până la ușa unei camere din aripa dreaptă a casei, o zonă în care Jettana îi spusese strict să nu intre niciodată.

Atmosfera de aici era înfricoșător de neprimitoare. Deasupra ușii atârna o pânză yantra inscripționată de mână. Doar privind ușa, inima lui Khemjira fremăta de o teamă inexplicabilă, întrebându-se de ce Por Kru îl adusese aici.

Pharan păru să simtă nervozitatea lui Khemjira și se întoarse să se uite la silueta lui subțire, care stătea cu capul plecat și trupul tremurând.

– Ridică-ți capul, ordonă el, dar Khemjira refuză cu încăpățânare să se supună.

În cele din urmă, trebui să-și folosească vârful degetului pentru a-i ridica ușor bărbia, permițând luminii felinarului să-i dezvăluie clar fața.

El nici măcar nu făcuse nimic, dar deja plângea.

Comportamentul lui Pharan se înmuie când văzu lacrimile lui Khemjira și-i vorbi cu o voce liniștitoare și profundă:

– Sunt aici. De ce ți-ar fi frică de ceva? Respiră adânc. Concentrează-te.

 Khemjira își șterse lacrimile, inspirând încet și liniștindu-și mintea, așa cum poruncise Por Kru. Pharan mormăi când văzu comportamentul ascultător al lui Khemjira, ca și cum l-ar fi lăudat în tăcere pentru că se descurcă bine. Apoi îi șterse ușor lacrimile lui Khemjira de pe obrajii delicați cu vârful degetului.

Khemjira tresări, ochii i se măriră, înainte de a-și apleca din nou capul.

– Îmi pare rău, spuse Khemjira, simțindu-se vinovat pentru lipsa sa de conștientizare a situației, amestecată cu un sentiment de jenă, neștiind care emoție era mai puternică.

– Intră.

Khemjira înghiți în sec înainte de a păși în camera din spatele lui Por Kru.

Por Kru așeză felinarul pe podea și-l instrui pe Khemjira să așeze tava cu mâncare în partea opusă și să se așeze, cu lumina felinarului separându-i de tavă. Por Kru se deplasă prin cameră. Khemjira se uită în jur pentru a cerceta zona.

Chiar dacă avea vederea încețoșată, presupuse că aceasta trebuie să fie o cameră de depozitare.

În scurt timp, Por Kru se întoarse cu un vas de lut inscripționat cu caractere sacre, sigilat cu un yantra roșie pe pânză. Îl puse lângă tava cu mâncare și se așeză lângă Khemjira.

Totuși, când văzu vasul de cealaltă parte a felinarului, în pieptul lui Khemjira izbucni un val de teamă, atât de intens încât se gândi să o ia la fugă.

Dar fu oprit de Por Kru, care își ridică brațul pentru a-l bloca, făcându-i imposibilă mișcarea. Khemjira știu imediat cine era prins în acel vas.

Amintirile îngrozitoare îngropate adânc în mintea lui ieșiră la suprafață, iar teama pe care i-o provocau îl făcu pe Khemjira să vrea să țipe din toți plămânii.

Dar, în realitate, Khemjira nu putea striga. Putea doar să privească vasul de lut cu ochii larg deschiși, cu respirația tremurândă și neuniformă până la punctul în care era dureros de auzit. Fără să fie observat de Khemjira, Por Kru se apropie și se așeză în spatele lui. Mâna lui caldă îl mângâie de la cap  și apoi pe spate, mângâindu-l ușor într-un ritm ca și cum i-ar fi șters temerile.

– Liniștește-te. Sunt chiar aici.

Khemjira sughiță înainte de a da încet din cap, cu lacrimi în ochi. Mâna lui rece o apucă cu îndrăzneală pe cea groasă, ținând-o strâns, căutând căldura palmei pentru a-și liniști spiritul înainte de a fi ținut în brațe la rândul lui…

Acest gest atrase toată atenția lui Khemjira asupra lui Por.

– Ascultă-mă cu atenție. Iată ce trebuie să faci. Soarta ta în această viață este prea mare pentru ca cineva să te poată ajuta să o schimbi. Jet nu a putut să o facă, nici Charn, și nici măcar eu. Cât privește dușmanul karmic legat de familia ta, s-ar putea să nu te pot ajuta prea mult, dar împreună cu Chayod, am o responsabilitate de împărtășit cu tine.

– Cel puțin, dacă îl putem elibera, ceea ce este greu poate deveni mai ușor. Înțelegi ce spun?

Khemjira dădu încet din cap. Inima lui, care se umpluse de speranță, se ofili instantaneu când își dădu seama că Por Kru făcuse toate astea doar din simțul responsabilității pentru trecut, fără niciun alt sentiment implicat. Dar cel puțin Por Kru acționa cu intenții bune față de el, chiar dacă era doar cineva care venise să-i ceară ajutorul, nu un ucenic pe care trebuia să-l protejeze și să aibă grijă de el.

Cu toate acestea, Por Kru își arătase compasiunea față de el. Khemjira respiră adânc înainte de a întreba încet.

– Ce ar trebui să fac?

Pharan citi privirea lui Khemjira și se gândi că poate înțelesese ceva greșit, dar nu avea chef să explice nimic în acel moment.

Important era să îl elibereze pe fratele său din trecut pentru a putea renaște.

– Meditează. Reglează-ți încet respirația, gândește-te la ceva care îți calmează mintea și lasă grijile deoparte.

Atingerea lui Por Kru se retrase treptat, iar Khemjira își puse mâna dreaptă peste cea stângă și închise ochii. Khemjira se gândea să stea și să se imagineze în mijlocul naturii, a copacilor verzi, a ceții slabe și a brizei blânde care sufla. Odată ce mintea lui se liniști, comportamentul lui Khemjira se relaxă, iar Pharan continuă:

– Motivul pentru care te urmărește prin vieți ca aceasta este probabil pentru că tu și el v-ați făcut o promisiune sinceră în trecut. Gândește-te la ce ai fi putut face sau promite. Nu te grăbi. Nu trebuie să te grăbești.

Khemjira mai respiră adânc și urmă instrucțiunile, scufundându-se în amintirile șterse, înotând prin durere și chin, despărțiri, zâmbete și râsete de toate vârstele, până la prima dată când îl întâlnise pe Chayod.

În acea zi era o ploaie torențială. Khemmika, în vârstă de nouă ani, stătea în mașina pe care tatăl ei o conducea spre acasă când trecu pe lângă un loc de joacă. Văzu un băiat care stătea singur pe un leagăn, uitându-se la pământ, chiar dacă ploaia era torențială.

Khemmika își amintea de acel băiat care tocmai se transferase la aceeași școală cu ea și era chiar în aceeași clasă. Îi spuse în grabă tatălui ei să oprească mașina, luă o umbrelă și fugi prin ploaie către băiat.

Chayod, care sperase să stea în ploaie și să răcească pentru a nu fi nevoit să meargă la școală, își ridică încet fața când ochii lui zăriră tivul fustei cuiva, chiar când ploaia se opri brusc.

Khemmika apoi își dădu seama că ploaia nu se oprise deloc, ci că fata din fața lui întindea o umbrelă peste el pentru a-l proteja de ploaie.

– Cine ești tu? întrebă Chayod, ridicând o sprânceană.

Khemmika zâmbi și răspunse:

– Numele meu este Khemmika. Al tău?

Chayod se holbă la chipul lui  Khemmika pentru o lungă perioadă de timp înainte de a răspunde încet în ploaia torențială tot mai puternică:

– Eu sunt Chayod.

– Ei bine, doar întrebam, dar îți știam deja numele, spuse Khemmika și apoi râse.

Ciudată fată…

Chiar dacă ploaia e atât de puternică încât începe să se ude pentru că împarte umbrela cu mine, ea tot râde cu o voce clară, ca și cum nu ar avea nicio grijă. 

Chayod se gândi în sinea lui și își abătu privirea în altă parte, fără să spună nimic cu voce tare.

– Unde locuiești? Ai nevoie de o mașină? întrebă Khemmika.

Chayod își strânse buzele, privi în jos și clătină din cap. Nu voia să meargă acasă acum pentru că tocmai se certase cu părinții lui. Khemmika înțelese limbajul trupului lui Chayod, așa că zâmbi și insistă fără să renunțe. 

– Atunci ce ai zice să vii la mine acasă? Avem o mulțime de gustări și jucării.

 Chayod se încruntă, enervat că era văzut ca un copil care putea fi ademenit cu gustări și jucării. Dar doar văzând privirea ei rugătoare ochii ei, amestecat cu tremurul ușor al corpului ei din cauza frigului, el fu de acord fără să vrea și o urmă cu ușurință până la mașină.

Familia lui Khemmika era mai primitoare cu străinii decât se așteptase el. Doar spunând că Chayod era un prieten de la aceeași școală, îl primiră cu căldură.

Khemmika crescuse într-o familie iubitoare, ceea ce era diferit de Chayod, care era adesea comparat de adulții de acasă cu fratele său mai mare. Aceștia spuneau că fratele său era mai deștept, mai calm și se descurca întotdeauna mai bine la școală.

Cu toate acestea, Khemmika era diferită de acei oameni. Nu-l comparase niciodată cu nimeni, nu-l forțase niciodată să fie ceva ce nu voia să fie și nu îl lăudase nici măcar o dată pe propriul său frate pentru ca el să asculte.

Acesta era motivul pentru care Chayod își deschise inima față de Khemmika și se atașă atât de mult de ea, încât în cele din urmă deveniră cei mai buni prieteni.

– Khem, te vei căsători cu mine când vom fi mari? întrebă Chayod în timp ce juca un joc în care juca rolul unui client al “restaurantului” cu Khemmika.

Auzind asta, Khemmika zâmbi ca răspuns, imaginându-și un viitor în care avea un bodyguard care să o protejeze și să aibă grijă de ea, ca să nu mai vorbim de a-i satisface toate capriciile și de a o apăra ori de câte ori făcea o greșeală.

Asta nu părea atât de rău, așa că dădu din cap în semn de aprobare.

– Da, dacă până atunci nu găsesc pe cineva mai bun decât tine, mă voi căsători cu tine.

Chayod râse cu încântare la cuvintele ei.

– Atunci ar fi bine să începi să te pregătești să fii mireasa mea, pentru că nu există nimeni mai bun decât mine în lumea asta.

Chayod fu încrezător în asta până în ziua în care Khemmika îl întâlni pe Phawat, fratele lui mai mare. Toate visele lui rele începură încet să se destrame din acea zi.

[1] Oliang , băutură populară thailandeză, preparată din cafea robusta, zahăr brun și mirodenii cum ar fi susan, cardamon, boabe de soia,, etc,  care se bea rece.

[2] Specie de palmier ale cărei fructe au gust asemănător ananasului