Tărâmul tău-Prolog

Iubire, odată ca niciodată

Autor littlebbear96

Oamenii au creat cuvintele, inscripționându-le pe tăblițe de lut, pergament, fâșii de bambus și carapace de broască țestoasă…

Descoperirea hârtiei și a tiparului a transformat cărțile în forme portabile și larg răspândite, nemaivăzute până atunci. Tiparul a contribuit la stabilizarea limbii unei națiuni, la răspândirea limbii vernaculare și la creșterea alfabetizării dincolo de cercurile liderilor și preoților.

Într-adevăr, tipărirea cărților este o revoluție în gândire și societate.

Nota autorului

La sfârșitul anului trecut, am avut ocazia să vizitez Phra Nakhon Si Ayutthaya. În timp ce mă duceam să explorez ruinele antice, trecând pe lângă râu, mi-a venit o idee: voiam să încerc să scriu un roman de epocă thailandez, cu acțiunea în perioada Ayutthaya. În acel moment, am simțit că nu aveam capacitatea de a-l scrie, așa că am păstrat proiectul în minte. Într-o zi, după ce am discutat și am schimbat idei cu un editor și un cunoscut mai în vârstă, am simțit că era timpul să ies din zona mea de confort. Și, în cele din urmă, „Phop Ther” sau „Tărâmul tău” a ajuns în mâinile voastre.

„Tărâmul tău” este povestea lui „Nakhun”, un tânăr care nu a crezut niciodată în superstiții sau în orice fel de credințe. Dar într-o zi, soarta i-a jucat o festă, trimițându-l cu aproape patru sute de ani în trecut. Toată lumea de acolo l-a confundat cu altcineva care dispăruse. Nakhun a trebuit să-și asume identitatea lui „Klao” în timp ce rezolva misterul dispariției lui Klao și găsea o cale de întoarcere în prezent. Toate acestea s-au întâmplat sub privirile atente ale lui „Muen Phop”, fratele apropiat al lui Klao, care nu credea că Nakhun era cu adevărat Klao și îl supraveghea îndeaproape.

Scrierea acestui roman a fost cea mai provocatoare sarcină pe care am întreprins-o vreodată. A necesitat cea mai multă cercetare, a durat cel mai mult timp pentru a schița intriga și a fost scrisă cu cea mai mare anxietate. Cu toate acestea, am avut norocul să am cititori care m-au încurajat în momentele de disperare și, în cele din urmă, manuscrisul a fost finalizat.

Pentru mine, „Tărâmul tău” este un roman care aduce căldură. În mijlocul parfumului dulce al iubirii, se poate simți încă amărăciunea lacrimilor și a durerii. Pot spune cu mândrie că aceasta este una dintre scrierile de care sunt cel mai mândru.

În cele din urmă, aș dori să mulțumesc Deep Publishing pentru sprijinul și sfaturile lor continue. Mulțumesc lui Kung @Shimotsuki04 pentru ilustrațiile frumoase. Tuturor cititorilor, sper că acest roman vă va aduce puțină bucurie în zilele obositoare.

Fie ca fiecare zi a voastră să fie plină de zâmbete.

Nota editorului

Limbajul utilizat în acest roman poate să nu fie în totalitate corect din punct de vedere istoric. Autorul a ales să utilizeze doar anumite părți pentru a spori plăcerea povestirii, deoarece utilizarea limbajului istoric complet ar putea face dificilă înțelegerea sau implicarea cititorilor.

Deși cea mai mare parte a culturii descrise în poveste este apropiată de realitate, unele aspecte pot să nu se bazeze în totalitate pe fapte istorice sau informații reale. Acest lucru are scopul de a facilita narațiunea și de a spori experiența de lectură. Autorul dorește să clarifice faptul că nu există nicio intenție de a distorsiona istoria

„Cărțile și lectura sunt izvorul creativității.”

Prolog

Anul 2021 marchează un moment în care știința și tehnologia pe Pământ au avansat până la punctul în care planurile pentru excursii spațiale umane sunt deja în lucru. Cu toate acestea, un lucru care nu s-a estompat niciodată odată cu trecerea timpului este credința în invizibil, inclusiv superstițiile și destinul.

Și acum, stau în fața unui expert în astfel de chestiuni.

– Hmm, o forță amenințătoare planează asupra semnului tău zodiacal. Ghinionul este în destinul tău, spuse vocea ușor răgușită a unei femei în vârstă îmbrăcată complet în alb.

După ce îmi notă data nașterii și scrise niște numere pe o bucată de hârtie, ghicitoarea plinuță îmi scrută fața cu ochii ei încețoșați.

Am încercat din greu să nu suspin din politețe, dar mintea mea continua să se gândească:

„De ce trebuie să fiu aici?”

– Uitându-mă la harta ta, se pare că ai trecut prin multe în ultima vreme. Există chiar și semne ale unui accident.

– Da. A avut o serie de ghinioane în ultima vreme. Luna trecută, și-a pierdut telefonul, iar săptămâna trecută, a fost aproape să fie lovit de o motocicletă. O să fie bine? întrebă tânărul cu părul blond dezordonat, îmbrăcat în uniformă de student, care stătea lângă mine.

Am aruncat o privire către prietenul meu apropiat și am observat că părea mai serios și mai atent decât mine.

– Nu va fi rănit grav, dar, uitându-mă la harta lui, va avea de înfruntat în curând niște provocări importante. Se pare că este karma lui din trecut; nu o poate evita. Vizitează des templul, fă fapte bune, cântă și meditează. Te va ajuta să atenuezi gravitatea situației, mă sfătui ea.

– … Bine, am răspuns fără tragere de inimă, apoi m-am așezat și am ascultat în timp ce prietenul meu apropiat continua să întrebe despre viitorul meu.

Între timp, am lăsat cuvintele să intre pe o ureche și să iasă pe cealaltă.

Numele meu este Nakhun Pattanathada. Luna trecută am împlinit douăzeci de ani. Sunt student în anul al treilea la engleză la o universitate prestigioasă din oraș. Totul mergea bine, aveam prieteni buni, cunoștințe și note excelente. Dar când am împlinit 20 de ani, am simțit că norocul meu s-a schimbat inexplicabil în rău.

A început cu pierderea telefonului, promovarea cu greu a examenelor de semestru, încât aproape m-am gândit să renunț la acea materie, proiectul meu de semestru a fost respins de profesor, mă împiedicam frecvent și mă răneam și, în cele din urmă, așa cum a menționat prietenul meu, săptămâna trecută aproape am fost lovit de o motocicletă.

Nu cred în ghinion sau în karma din trecut, așa cum a spus ghicitoarea. Este mai degrabă vorba de neglijența mea. Aproape am fost lovit de o motocicletă pentru că nu eram atent, mi-am pierdut telefonul pentru că l-am lăsat într-o toaletă publică și notele mi-au scăzut pentru că am avut migrenă în timpul examenului.

Dar Thi-tath, sau Thi, prietenul meu superstițios, credea altceva. El credea că am ghinion și m-a târât la temple și ghicitori. Nu voiam să merg, dar în cele din urmă m-a păcălit.

– Hai să mergem. Te duc înapoi la cămin, spuse Thi, zâmbind larg după ce am plecat de la ghicitoare.

– Ai spus același lucru când am venit aici. Căminul meu nu este în templu, i-am răspuns, ușor iritat.

Căminul meu și casa lui Thi sunt în aceeași direcție, așa că mergem adesea împreună. Astăzi, aveam de gând să lucrez la biblioteca universității și să mă întorc seara, dar Thi a insistat să mă ducă acasă.

La început, nu am bănuit nimic până când a trecut cu mașina pe lângă căminul meu. A mințit că îi este foame și că vrea să meargă la mall, apoi m-a dus la templu. Atunci mi-am dat seama că pune ceva la cale. M-a târât la masa ghicitoarei și a plătit taxa, chiar dacă eu nu voiam.

– Eram îngrijorat pentru tine. Ai avut ghinion în ultima vreme, așa că te-am adus să vezi ce-ți rezervă viitorul. Voiam și eu să-mi ghicesc viitorul. Nu te supăra, mi-a spus Thi zâmbind dându-mi un ghiont în umăr pentru a-mi alina supărarea.

Thi știe că nu cred în ghicit sau superstiții. Cred în propriile mele acțiuni. Viața este a noastră și noi alegem ce să facem și ce să nu facem. Necazurile recente sunt greșelile mele, nu soarta. Dar Thi are intenții bune și încearcă să mă ajute în felul lui, așa că nu pot să rămân supărat pe el.

În plus, nu am plătit pentru ghicitul viitorului, așa că nu contează.

– Dar ascultă și nu te gândi prea mult. Nu cred că această ghicitoare este precisă, spuse Thi în timp ce înfruntam soarele și ne întorceam la mașină.

– De ce? Pentru că a spus că Pun nu s-a înmuiat față de tine? l-am tachinat.

Pun este mai mic decât mine, iar Thi îl curtează de peste un an. Cu toate acestea, Pun nu este de acord să fie iubitul lui, probabil pentru că Thi arată un pic ca un playboy.

– La naiba, m-ai prins.

Thi mi-a împins ușor capul înainte de a descuia mașina.

M-am urcat pe scaunul pasagerului, iar Audi-ul argintiu a ieșit din templu pe șoseaua principală.

– Te duc să vezi ghicitoarea la care merge mereu mama mea. Ea e foarte precisă.

– Nici gând. Nu merg nicăieri, am răspuns ferm.

Oricât a insistat Thi, nu m-am lăsat înduplecat.

Așa cum am spus, cred în acțiunile mele și în lucrurile care pot fi dovedite. Mergând la o ghicitoare nu se rezolvă problema de bază. Trebuie doar să fiu mai atent, să am grijă de sănătatea mea și să mă concentrez mai mult pe studii.

Ghicitul în palmă este mult prea scump. Familia mea este din clasă mijlocie, nu bogată ca a lui Thi. Nu voi cheltui bani pe asta, prefer să îi economisesc pentru cheltuielile de zi cu zi.

– Ne vedem mâine, am spus, desfăcându-mi centura de siguranță când mașina s-a oprit în fața căminului meu.

– Ești sigur că nu vrei să-ți ghicești viitorul? Ghicitoarea asta e foarte bună.

Thi încerca să mă convingă din nou.

– Nu. Dacă mai spui un cuvânt, îl voi blestema pe Pun să te urască, l-am amenințat, arătând cu degetul spre el.

Thi era foarte sensibil la superstiții și blesteme, așa că m-a privit cu ură.

– Coboară din mașina mea înainte să te dau afară, nemernicule, înjură el, ridicând piciorul.

Am coborât repede și am intrat în cămin, urmărind cum Audi-ul argintiu se îndepărta, râzând de felul în care reușisem să-mi tachinez prietenul.

Thi și cu mine suntem cei mai buni prieteni din același program.

Nu știu dacă este pentru că el este primul prieten pe care mi l-am făcut la universitate sau pentru că natura lui excesiv de prietenoasă m-a făcut să mă simt rapid confortabil. În ciuda personalităților noastre diferite, eu sunt temperamental, iar Thi este un pacifist, am reușit să rămânem prieteni până în anul al treilea și sper să rămânem așa și în anii următori.

M-am oprit la magazinul de sub cămin pentru a cumpăra mâncare și gustări înainte de a mă îndrepta spre camera mea. Am fredonat o melodie în timp ce așteptam liftul pentru etajul meu.

Căminul meu este în afara campusului și destul de scump.

Cu toate acestea, este aproape de universitate, are camere spațioase și mulți studenți rezidenți.

Fiind singur la părinți și având mijloacele necesare, părinții mei au pus confortul meu pe primul plan. Dar nu mă bazez doar pe familie; sunt și model pentru magazine de haine pe Instagram, ceea ce mă ajută să-mi acopăr cheltuielile de trai și ușurează povara părinților mei.

Am luat cina, am făcut un duș și m-am schimbat într-un tricou și pantaloni scurți pentru a-mi face temele. A fi student în anul al treilea este mult mai solicitant decât în anii precedenți. După cursuri, trebuie să lucrez la rapoarte, teste și examene. Uneori, am ședințe foto în weekend, ceea ce îmi lasă puțin timp pentru relaxare sau pentru a-mi vizita părinții la țară.

Telefonul meu vibră pe birou, atrăgându-mi atenția de la ecranul laptopului. Un zâmbet larg mi se întinse pe față când am văzut numele pe ecran.

Mama.

– Bună, mamă! Mă suni așa, probabil că ți-e dor de fiul tău, nu? am glumit imediat ce am răspuns la telefon.

– Sigur că da! Unde ai fost, te-ai plimbat cu vreo fată sau vreun băiat? Nu-ți mai suni niciodată părinții.

Vocea mamei mele se auzea prin telefon, sunând puțin supărată.

Ea este ofițer districtual senior în provincia Chachoengsao. Este generoasă, îi place să meargă la templu pentru a face fapte bune și este destul de sensibilă. Devine supărată așa dacă nu o sun o săptămână.

– Nu ies cu nimeni, mamă. Am fost ocupat cu rapoartele. Îmi pare rău, am încercat repede să o liniștesc și am auzit un suspin la celălalt capăt al firului.

– Înveți mult, nu? Ești obosit? Ai uitat să mănânci? Nu uita, altfel o să te doară stomacul.

– Nu. Mănânc trei mese pe zi.

– Și stai treaz până târziu? Odihnește-te bine, altfel o să te îmbolnăvești.

– Nu stau treaz până târziu în ultima vreme. Nu îți face griji, am liniștit-o pe mama mea îngrijorată.

Chiar dacă am douăzeci de ani, în ochii părinților mei, sunt încă acel băiețel care aleargă prin curte. Nu mi-e rușine să fiu afectuos cu ei, ca atunci când eram copil.

– Bine. Asigură-te că te odihnești mult și ai grijă, da? Când Thi mi-a spus că aproape ai fost lovit de o mașină, m-am speriat foarte tare.

Comentariul acela m-a făcut să-mi blestem în tăcere prietenul.

Zilele trecute, mama mă sunase în timp ce mâncam la cantina universității. Thi stătea lângă mine și a spus că aproape am fost lovit de o mașină, ceea ce a speriat-o pe mama. Am fost certat pentru că nu fusesem atent, deși nu fusese mare lucru. Aproape fusesem lovit, nu chiar lovit.

Thi întotdeauna face mare caz din lucruri mărunte. Chiar merită o bătaie.

– Apropo, ești liber în weekendul ăsta? Luni e sărbătoare. Vii acasă?

Din fericire, mama a schimbat subiectul și m-am simțit ușurat că nu am mai fost certată.

– Da, sunt liber în weekendul ăsta. Vreau să vin acasă să mănânc din mâncarea ta.

– Bine. Luang Ta[1] își serbează ziua de naștere în weekendul ăsta, așa că putem merge la templu. Când vii?

– Probabil mă întorc mâine după-amiază. Cursul meu se termină la ora două și voi lua microbuzul spre casă imediat după aceea.

– Bine, voi pregăti cina. Ce vrei să mănânci?

– Vreau supă thailandeză picantă cu legume și creveți, pește dulce-acrișor și, hm, salată picantă cu ouă prăjite. Poți să pregătești asta?

– Sigur, voi pregăti. Călătorie plăcută. Ne vedem mâine, dragul meu fiu.

– Bine, mamă. Vise plăcute.

Convorbirea se încheie și am pus telefonul înapoi pe masă. Gândul că mă întorc acasă mă făcu să zâmbesc.

Oricât de convenabil ar fi orașul, traficul intens și haosul mă fac să prefer livezile liniștite și drumurile largi din orașul meu natal.

Am dat la o parte dorul de casă, mi-am ajustat ochelarii pe care îi port când lucrez la laptop și m-am întors la temele mele, traducând un articol.

În acel moment, nu mi-am imaginat niciodată că această călătorie acasă mă va face să mă confrunt cu ceva în care nu am crezut niciodată în toată viața mea și nici nu am visat că mi se va întâmpla.

NOTA TRADUCĂTOAREI

[1] Luang Ta este un titlu acordat unui călugăr thailandez cu vârsta aproximativă a bunicului matern al celui care îl adresează.