Un Omega arogant – Capitolul 13 (Partea 2)

Narare: Kijima

Încă din această dimineață, ceva mi s-a părut ciudat.

Mergea măcar cum trebuie pe jos? Atât de plutitor părea Amami. Nici pe Karasawa nu-l mai văzusem niciodată atât de ușurat.

Așa că l-am târât pe Amami cu mine la magazinul școlii și l-am întrebat despre cum merge totul – ca de obicei.

Și am rămas uimit de raportul pe care mi l-a prezentat.

– Ai mărturisit?! Ieri?!

– Da.

– Și? Acum ieșiți oficial în oraș?

– Da…

Amami a zâmbit în timp ce râdea cu o voce ciudată care părea respingătoare venind de la un bărbat.

Deocamdată, l-am pus să-mi explice pe scurt ce s-a întâmplat.

– Așa că l-ai determinat să-ți promită, sub pretextul de a folosi feromonii tăi Alfa ca avertisment. Înțeleg, înțeleg.

– Nu mai vorbi ca și cum l-aș fi obligat să devină iubitul meu.

– Dar e adevărat…

Lăsând la o parte indignarea lui Amami, chiar dacă a folosit metode ascunse, tot era o veste bună pentru mine, deoarece cu cât mai repede se întâlneau cei doi, cu atât mai bine.

“Feromoni de avertizare” era termenul comun, dar am auzit că termenul oficial era altul. Nu știam prea multe despre asta.

Anterior, când l-am purtat pe Karasawa pe spate până la infirmerie, presiunea pe care am simțit-o din partea lui Amami era din cauza acelor feromoni.

Amami era cineva care, chiar și printre Alfa, se afla în vârful ierarhiei. Era greu chiar și pentru Beta să se confrunte direct cu astfel de feromoni.

Utilizarea acestuia pentru marcare ar fi suficient de eficientă.

Apropo, în afară de a-i ține pe alții departe de partenerul tău, feromonii de avertizare pot fi folosiți și de părinții Alfa cu copii Omega pentru a-i proteja până când își găsesc perechea.

Aparent, există o gamă largă de efecte atunci când încerci să respingi Beta, dar este extrem de eficient împotriva Alfa.

Cu siguranță, mirosul feromonilor de obicei slabi și picanți ai lui Karasawa era imperceptibil azi.

Mă așteptam ca acest lucru să meargă bine cu deghizarea Beta dorită de Karasawa.

Amami nici măcar nu reușise să se ţină de mână cu iubitul lui în toți acești ani. Iar acum că putea să-l îmbrățișeze, Amami devenise un adevărat dezastru.

În tot acest timp zâmbea, râdea din când în când de ceva la care se gândea și, în plus, avea aceste momente de îndrăgostire… Era destul de înfiorător.

Deși spun asta, aș vrea să experimentez și eu bucuria de a-mi vedea împlinită prima iubire, întrucât se știe că, în mod obișnuit, ea nu era roditoare.

– Bravo ție, Amami! Felicitări!

– Mulțumesc… Totul datorită faptului că m-ai lăsat să te întreb.

După ce am cumpărat prânzul fără probleme, ne-am întors încet spre clasă.

Deși am înțeles practic esența situației, problema era mai mult în ceea ce-l privește pe Karasawa.

În ceea ce-l privește pe acel profesor cu jumătate de normă, deși nu știam cine se va ocupa de clasa noastră, probabil că nu-l vom mai vedea prea curând.

Poate că era Karasawa nevătămat, dar în niciun caz Amami nu ar fi lăsat singur pe cineva care ar fi încercat să pună mâna pe Karasawa.

Nu-l voi întreba cum se va descurca cu acel profesor, pentru că mi se pare că băgam nasul unde nu trebuie, dar un adult malefic care a încercat să seducă un licean era evident că avea să fie eliminat.

Din ce văzuse Amami, Karasawa era bine, dar nu se știa niciodată când o experiență ca asta poate provoca o retrospectivă și poate chinui persoana în cauză.

Trebuia să-i spun să-l spioneze cu atenție pe Karasawa.

– Deși ar fi bine să-l lăsăm pe tipul ăla cu jumătate de normă așa cum este… Pentru Karasawa, propunerea ta de a deveni iubiți nu a fost destul de neașteptată pentru el? L-ai determinat să fie de acord destul de ușor.

Știam că nu l-ar fi urât niciodată Karasawa pe Amami, dar nu voiam să suflu o vorbă despre asta, așa că am vorbit pe un ton neutru.

– Și eu am fost surprins de acest lucru. Credeam că va arăta o oarecare rezistență la a fi iubit cu un bărbat. Poate că a fost mai șocat de ceea ce s-a întâmplat cu Hasegawa-sensei decât am crezut eu… sau poate că nu a avut pe nimeni altcineva de care să se agațe.

– Nu cumva ai profitat și tu de situație ca să te pui cu Karasawa? Nu-i așa că ești un adevărat ticălos…

– Vrei te rog să nu mai vorbești de rău?

Ah, zâmbetul lui era înfricoșător.

Nu mai avea rost să mai cercetez.

Nu era chiar atât de nefiresc dacă ar ști despre sentimentele lui Karasawa față de el.

Când persoana de care Karasawa era îndrăgostit i-a spus că vrea să aibă o relaţie cu el, acesta trebuie să fi fost surprins, dar fericit în același timp.

Să aibă un Alfa pe care să-l folosească drept scut și realizarea iubirii sale însemna să lovească doi iepuri dintr-o lovitură.

În mod normal, am crezut că şi Karasawa va fi la fel de plutitor ca și Amami… dar ceva din atitudinea lui m-a descurajat.

Ca să mă exprim mai frumos, era calm.

Ca să mă exprim urât… era prea indiferent.

Pentru că are Karasawa un puternic simț al autocontrolului, era posibil ca el să nu fie la fel de optimist sau de relaxat ca Amami.

Apoi mi-am amintit de modul hotărât în care Karasawa a declarat că era un Omega.

În același timp, el a mai spus că nu vrea ca Amami să știe că este un Omega.

Un gând mi-a venit brusc în minte.

Karasawa crede că Amami iese cu el doar știind că este un Beta?

Mai înainte, Amami îi spusese clar lui Karasawa: “Am o pereche sortită”.

Atunci, Karasawa crede că Amami iese cu el, un Beta, deși este îndrăgostit de un alt Omega?

– Amami, cât de mult a mers așa cum ai plănuit până acum?

Am întrebat asta imediat, fără să dau de înțeles despre ce este vorba. Apoi m-am uitat fugitiv spre Amami.

Adevărul era că nici măcar eu nu voiam să fiu excesiv de suspicios față de cel mai apropiat prieten al meu care lua măsuri pe baza unor calcule.

Cu atât mai puțin să încerc să obțin inimile altora în acest fel.

Chiar și așa, dacă relația lor continua să continue în felul acesta, ar putea deveni o mare problemă mai târziu…

Amami mergea cu o jumătate de pas înaintea mea și s-a uitat la mine de la câțiva pași distanță, în timp ce eu stăteam acolo, pe hol. A zâmbit fără răutate, ca un om fericit.

– Dacă ți-aș spune “Totul”, ce ai face?

Atunci am simțit că ceva se strecoară pe trupul meu. Să fi fost briza rece pentru că eram în mijlocul iernii? Sau era atmosfera care îmi amintea de întunericul de nepătruns al prietenului meu? Nu am aflat niciodată.