– Ce?! Arăt eu ca un prostituat? a întrebat Kim după ce bărbatul a fost tras afară din restaurant.
Proprietarul restaurantului a fost nevoit să le dea explicaţii celorlalți clienți care păreau șocați de cele întâmplate.
– Nu-l asculta! Te păcăleşte! a spus Kamol. A încercat să își ascundă furia, pentru că totul a fost minunat până când a apărut Phak.
– Dacă induce în eroare, de ce s-a emoționat atât de tare când te-a văzut? Hmm… Bănuiesc că ești clientul lui fidel, a spus din nou Kim.
– Kim, sunt doar un om cu dorințe sexuale, la fel ca toți ceilalți. Înainte de a te întâlni pe tine, trebuia să găsesc pe cineva cu care să mă descarc. Dar acum că te-am întâlnit pe tine, nu voi mai căuta pe nimeni altcineva, a spus Kamol pe un ton serios, determinându-l pe Kim să-și întoarcă fața de la acesta.
– Chiar dacă vei găsi pe altcineva, nu-mi pasă! a spus Kim cu voce joasă. Se gândea că, dacă se va duce Kamol să găsească pe altcineva, chiar nu-i va păsa de asta.
– Kim! l-a strigat Kamol pe Kim cu o voce ridicată, dar el a rămas tăcut. Kamol s-a uitat la Kim care stătea nemișcat și cu fața în cealaltă parte. A zâmbit ușor.
– Bine, dacă vrei să mă duc să găsesc pe altcineva, atunci mă duc. O să pun pe cineva care să se ducă după Phak, a spus Kamol, determinând ca fața lui Kim să devină imediat rigidă și amorțită.
– Bine! Acum, să vină cineva să mă conducă, a spus Kim în timp ce se ridica în picioare.
Kamol l-a apucat repede de încheietura mâinii pe Kim.
– Unde te duci? Ai mâncat deja? a întrebat Kamol.
– M-am săturat. Dă-mi drumul! a spus Kim, îndepărtând viguros mâna de cea a lui Kamol și împiedicându-se. Kamol s-a întors și a dat din cap să îl urmeze imediat.
– Domnule! a strigat Ruj.
– Doar îmi tachinam soția, a spus Kamol în glumă. El voia doar să vadă reacția lui Kim.
– Cheamă personalul şi pregăteşte banii, a spus Kamol în timp ce bea apa și se ridica. L-a trimis pe Khom să comande mâncare la pachet și să îl urmărească pe Kim.
Ridicolă persoană!
Kim stătea pe marginea mașinii, înjurându-l pe Kamol.
– Pornește mașina, vreau să merg acasă, i-a spus Kim subordonatului lui Kamol. Kim a încercat să își reprime furia și să nu se descarce pe subordonatul lui Kamol. Continuă să-şi aducă aminte că nu este gelos sau ceva de genul ăsta.
– Dar nu i-ai spus lui Khun Kamol că te întorci, a spus subordonatul acestuia.
– Ce legătură are asta cu stăpânul tău? El nu vine cu mine. Are alte locuri unde să meargă. Dacă nu vrei să mă conduci, o să iau un taxi, a spus Kim cu o voce furioasă.
La început, nu voia să se poarte astfel cu subordonații lui Kamol, dar în acest moment nu-și putea controla furia și avea nevoie să se descarce pe cineva.
Kim s-a prefăcut că se îndreaptă spre strada din fața restaurantului. Subordonații lui Kamol s-au apropiat rapid pentru a-l bloca.
– Khun Kim, te implor! Te rog să mai aștepți puțin, a spus politicos subordonatul lui Kamol.
– Ce să mai aștep? Nu m-ai auzit, șeful tău trebuie să plece în altă parte, a spus din nou Kim.
– Unde te duci, Kim? a strigat vocea lui Kamol din spate. Kim se oprește și se uită nemulțumit la el, dar nu spune nimic. Kim trecu pe lângă subordonatul lui Kamol care îl bloca. Kamol făcu un pas lung, urmându-l rapid.
– Dă-mi drumul! s-a întors Kim și a țipat la Kamol, când acesta l-a apucat de braț și l-a dus înapoi la mașină.
– Lasă-mă să plec, mă duc acasă! a strigat Kim din nou.
– Cum ai de gând să te duci acasă? a spus Kamol, întorcându-se.
– Voi găsi o cale, a spus Kim.
– Cum să-mi las soția singură? Urcă în mașină, nu fi atât de încăpățânat, a spus Kamol, ținându-l pe Kim de talie până la mașină.
Kim s-a uitat la Kamol cu neîncredere. După ce s-a urcat în mașină, Kim s-a mutat imediat să se așeze departe de Kamol.
– Kim! a strigat din nou Kamol.
Se pregătește să îl îmbrățișeze pe Kim, dar el se întoarce și îi arată cu degetul spre față.
– Oreşte-te!! Nu mă atinge! a strigat Kim, în timp ce subordonaţii lui Kamol se îndreptau spre casă.
– De ce nu pot să te ating? a întrebat Kamol cu o voce gravă. Kim a ridicat ușor capul.
– De acum încolo, nu mă mai atingi. Nu vreau să fac nicio boală, a spus Kim, determinându-l pe Kamol să se oprească o clipă înainte de a zâmbi jucăuș.
– Ce?! La ce te gândești? a spus Kamal cu voce joasă.
– Când te amesteci cu alți oameni peste tot, desigur că trebuie să mă tem, a spus din nou Kim. Kamol s-a uitat la Kim cu o față serioasă.
– Întotdeauna port prezervative. Și apoi îmi fac un control medical în fiecare an. Dacă nu mă crezi, uită-te la certificatul meu medical. Tocmai mi-am făcut un control luna trecută, a explicat Kamol, dar Kim a simțit totuși o mâncărime ciudată în inimă.
– Dar nu e vorba că nu-ți va lipsi. Eu nu am luat vreo boală azi, dar cine știe ce se va întâmpla în viitor, a spus Kim pe un ton tremurat.
– Și de unde vei lua boala? a întrebat Kamol.
– De la prostituatul tău? a spus Kim cu o voce severă. A simțit că respiră mai greu, cu o senzație de explozie în piept.
Kim nu se mai pierduse atât de mult până atunci. El nu mai țipase niciodată așa la cineva. Niciodată nu tratase pe cineva așa.
– Am spus că port întotdeauna prezervativ, l-a tachinat din nou Kamol, provocând furia lui Kim.
Khom, care stătea în față, a clătinat din cap în fața lașității stăpânului său.
Kim l-a privit pe Kamol cu furie, înainte de a respira adânc și s-a uitat pe fereastră fără să spună nimic.
Cu cât se certa mai mult, cu atât se simțea tot mai frustrat. Kamol a schițat un ușor zâmbet când a văzut expresia lui Kim, dar nu i-a provocat și mai multă furie.
Când au ajuns acasă, Kim nu a așteptat ca cineva să deschidă ușa. A deschis ușa de unul singur și a intrat repede în casă.
– Hm! Asta arată minunat. Hai să ducem lucrurile pe care le-am cumpărat în camera mea.
Kamol s-a întors să vorbească cu subordonații săi înainte de a îl urma pe Kim. De îndată ce a intrat în casă, l-a văzut pe Kim din spate, urcând scările spre dormitor.
– Domnule, în seara asta aveți o întâlnire cu ministrul Thosapol, s-a apropiat Khom pentru a-i reaminti din nou lui Kamol. Kamol a dat din cap.
– Mergeți să vă odihniți înainte de a pleca. Când e timpul să te pregătești, cheamă-mă, i-a răspuns Kamol, înainte de a îl urma pe Kim până în dormitor.
Când a deschis ușa, nu a putut să îl vadă pe Kim, dar a auzit sunetul cuiva care făcea duș în baie.
Hm… faci un duș ca să te calmezi? a mormăit Kamol cu un zâmbet și s-a așezat la capătul patului. Ochii lui priveau fix la ușa de la baie.
După ce Kim a făcut un duș și s-a îmbrăcat, s-a speriat când l-a văzut pe Kamol stând și uitându-se la el. Fața lui era calmă și nu a spus nimic. Kamol știe că este Kim supărat pe el.
– Vino aici, Kim! a strigat Kamol, dar acesta l-a ignorat și a mers să se șteargă pe păr în fața măsuței de toaletă.
– Kim! a strigat Kamol cu o voce gravă, cu ochii ațintiți asupra lui prin geam.
– Vorbește! a spus Kim pe un ton calm. El era hotărât să se poarte ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
– Vino aici, a spus din nou Kamol, respirând adânc. Kim s-a îndreptat spre Kamol, dar a păstrat distanţa.
– Vino mai aproape, a strigat din nou Kamol, dar Kim a rămas indiferent.
– Vino mai aproape… a strigat iar Kamol, cu ochii lui încă fixaţi, ceea ce l-a determinat pe Kim, care se pierduse în această pereche de ochi, să se apropie de Kamol.
Kamol l-a apucat pe Kim să se așeze în poala lui și l-a îmbrățișat pe talie ca să nu se poată ridica.
– Atât de furios, ei? a spus Kamal pe un ton ceva mai slab.
– De ce să mă supăr pe tine? a întrebat Kim fără să se uite la Kamol. Buzele lui s-au strâns, iar Kamol și-a folosit degetul mare pentru a mângâia ușor buzele lui Kim.
– Tu ai fost cel care m-a determinat să găsesc pe altcineva. Atunci de ce ești supărat? a întrebat Kamol prefăcându-se.
– Nu sunt supărat. În plus, ceea ce faci depinde de tine. Nu am dreptul să fiu supărat. Doar un singur lucru: nu mă infecta cu boli, a spus Kim pe un ton serios.
– De ce nu ai dreptul? Eu te-am adus aici și te-am prezentat tuturor oamenilor mei. Nu știi încă ce drepturi ai? a spus Kamol. Kim a rămas puțin tăcut.
– În plus, te am pe tine, Kim. Toți își au stăpânii lor. De ce să caut pe altcineva? a întrebat Kamol, cu o voce joasă în gât.
– Dacă în viitor vei găsi din nou pe cineva care să se potrivească gusturilor tale, îl vei aduce aici, la fel ca pe mine, nu? a spus Kim, privindu-l pe Kamol cu ochi tremurători.
– Haide, Kim! Nu mai vorbi despre asta. Ce ți-am spus? N-o să mă crezi, dar să așteptăm și să vedem după acțiunile mele, a spus Kamol cu indiferență, determinându-l pe Kim să rămână tăcut.
– Trebuie să ies în seara asta să fac niște comisioane. O să mă întorc târziu, aşa că poţi să te culci primul, a schimbat Kamol subiectul pentru a nu se certa din nou cu el. Fața lui Kim s-a luminat la auzul celor spuse de Kamol.
– Nu mă voi duce să caut pe nimeni. Aceasta este într-adevăr o problemă de muncă, mă voi întoarce după ce termin. Crede-mă, am încetat să mai fac asta. Mai devreme, la restaurant, doar te tachinam, a spus Kamol pe un ton serios. Kim nu a spus nimic, dar s-a simțit puțin ușurat că a încetat Kamol să se mai culce cu prostituaţi.
– Poți să mă lași să plec? întreabă Kim și Kamol îl ajută să se ridice.
– Pregătește niște haine. Mă duc să fac un duș imediat, i-a răspuns Kamol lui Kim, ținându-i capul pe spate. I-a sărutat tâmpla și s-a îndreptat spre baie. Kim s-a uitat după Kamol cu o expresie serioasă.
Acum, inima lui Kim era atât confuză, dar și speriată. Relația neaşteptată îl determina pe Kim să fie nesigur de ceva. Și nu știe exact ce simte pentru Kamol.
M-am întâlnit cu el doar de câteva zile… și-a amintit Kim, înainte de a se îndrepta spre dulap pentru a pregăti hainele pentru Kamol.
Au trecut 5 zile.
Kim a venit în casa lui Kamol în ziua în care acesta l-a luat de-acasă de la Day și de atunci Kim a stat cu el timp de o săptămână.
De asemenea, Kamol l-a pus pe Kim să lucreze de acasă. Ori de câte ori Kim trebuie să iasă în oraș și Kamol nu este prin preajmă, el îi va desemna pe subordonații săi să îl însoțească pe Kim.
Kamol a fost foarte ocupat cu munca sa în ultima vreme și de obicei se întoarcea acasă târziu în noapte. Dar de fiecare dată se grăbea să ajungă acasă după ce-și termina munca. Era ușurat că se simţea Kim mai comod să locuiască în acea casă imensă cu Baiboon ca prieten.
Dimineaţă.
– Ești nebun!! Nu vezi că sunt plin de vânătăi? s-au auzit ţipetele lui Kim.
El stă pe pat, pe jumătate dezbrăcat, cu o pătură care îi acoperă partea de jos.
– Nu tu ești cel care m-a rugat să te lovesc tare aseară, dragule? a spus Kamol în timp ce își sorbea cafeaua. El stătea pe scaunul de pe balcon.
Fața lui Kim a devenit imediat palidă, deoarece nu a putut să se opună. În fiecare seară, când o făceau, Kim îl implora pe Kamol să o facă mai tare, iar și iar. Cu cât Kamol îl trata mai violent, cu atât se simțea mai excitat și mai stârnit. Kamol nu i-a respins niciodată cererea și întotdeauna îi dădea lui Kim ceea ce își dorea. Kim a scos un ușor mârâit.
– Dă-mi un prosop, a spus Kim, deoarece era complet dezbrăcat sub pătură.
– Ridică-te și ia-l, i-a răspuns Kamol.
– Ei bine, sunt dezbrăcat, așa că nu pot să mi-l iau singur, a spus din nou Kim.
– De ce să te simți ruşinat? Fiecare colţ şi crăpătură, am văzut totul, a spus din nou Kamol, iar Kim și-a strâns buzele, privindu-l pe Kamol cu ochi trişti. Refuza să se ridice din pat.
– Bine, bine, ești atât de încăpățânat, a spus Kamol cu sarcasm, înainte de a se ridica să aducă un prosop pentru Kim. Kim l-a luat repede și a intrat în baie.
– Astăzi, mă întorc în jurul orei 5. Dacă nu este nimic urgent, mă voi întoarce mai devreme, a spus Kamol în timp ce s-a așezat să ia micul dejun alături de Kim și Baiboon.
– Putem merge cu Baiboon la cumpărături la mall în seara asta? a întrebat Kim.
– Bine, o să-i chem pe Khom și Kit să meargă cu tine, a răspuns Kamol.
– Hmm… a răspuns Kim. Mai a intrat cu desertul și l-a servit celor trei.
– S-a întâmplat ceva? a spus Kamol după ce a observat că expresia lui Kim s-a schimbat.
– Nu, a răspuns Kim și s-a întors să-l invite pe Baiboon să mănânce desertul pe care îl făcuse mătușa Nee.
– O să mă întorc de îndată ce termin cu munca mea. Când ești în oraş, nu te îndepărta prea mult de Khom și Kit, bine? a repetat Kamol în timp ce Kim ieșea pentru a-l conduce pe Kamol la mașină.
– Știu, știu, a spus Kim. Kamol l-a sărutat pe Kim pe obraz în fața subordonaților săi și s-a urcat în mașină.
– De ce zâmbești, Baiboon? l-a întrebat Kim pe tânărul din spatele lui.
– Fața lui P’Kim e roșie, e atât de drăguță, a spus Baiboon, determinând ca fața lui Kim să devină și mai roșie.
– E cald afară. Hai să intrăm, a mormăit Kim în timp ce intra în casă.
– Ce ai de gând să cumperi, Khun Kim? a întrebat Khom în timp ce îi conducea pe Kim și Baiboon la mall.
– Vreau să cumpăr haine noi pentru Baiboon, a răspuns Kim, determinându-l pe Baiboon, care stătea lângă el, să se uite imediat la acesta.
– Ce? Nu ai spus că vrei să-ți cumperi niște haine, P’? a întrebat Baiboon imediat.
– Dacă ți-aș spune că vreau să-ți cumpăr haine noi, ai mai veni cu mine? a spus Kim.
– P’Kim, încă mai am haine acasă. Nu am nevoie de unele noi, a spus Baiboon, cu respect. S-a uitat la Khom, care stătea pe scaunul din față, lângă șofer.
– P’Khom, te rog să vorbeşti cu P’Kim pentru mine, s-a întors Baiboon către Khom.
– Nu pot să nu mă supun ordinelor soției șefului, Baiboon, a spus Khom, determinându-l pe Baiboon să își umfle obrajii.
– Haide, chiar vreau să-ți cumpăr, a spus Kim din nou.
Baiboon nu a putut spune nimic, pentru că știa cât de încăpățânat era Kim.
Când au ajuns la centrul comercial, Kim și Baiboon au mers împreună, în timp ce Khom și Kit îi urmăreau din spate. Kim l-a dus pe Baiboon înăuntru și afară prin magazine pentru a găsi haine. Orice îi plăcea lui Baiboon, cumpăra.
– P’Kim, vreau să mă duc la toaletă, i-a spus Baiboon lui Kim.
– Ah, du-te alături de Khom atunci. Eu voi mai alege câteva cămăși și voi aștepta aici, i-a răspuns Kim înainte de a se întoarce să-i spună lui Khom să-l ducă pe Baiboon la toaletă.
În timp ce era ocupat să aleagă cămăși pentru Baiboon, Kit a intrat și s-a așezat lângă el. Când și-a ridicat privirea, a văzut că cineva stătea lângă Kit.
– Ce e? Am venit doar să o salut pe această persoană frumoasă. De ce te amesteci? a răsunat vocea unui bărbat.
Kim s-a uitat în partea cealaltă și a văzut un bărbat. Acel bărbat îi părea cunoscut, dar nu-și putea aminti unde și când a întâlnit acea persoană.
– Îmi pare rău. Khun Kim nu este dispus să vorbească cu tine, Khun Danai, a spus Kit. Kim a observat că bărbatul era însoțit de două persoane.
– Cine ești tu? a întrebat Kim.
– Nu contează, Khun Kim. Cred că ar trebui să mergem să-l găsim pe P’Khom, a spus Kit, care nu voia ca să aibă Kim vreo conversație cu Danai.
– Așteaptă!
Danai l-a apucat pe Kim de încheietura mâinii în timp ce Kit îl conducea să iasă din magazin.
Kit, care a văzut ce s-a întâmplat, l-a apucat imediat de mână pe Danai.
– Te rog să-i dai drumul la mână, Khun Danai, dacă nu vrei ca șeful meu să afle despre asta, a amenințat Kit. Danai i-a dat drumul la mână și a zâmbit.
– Îi dau drumul nu pentru că mi-e frică de șeful tău, ci pentru că respect această persoană frumoasă din fața mea. Ce este în neregulă cu șeful tău? Va deveni gelos? a spus Danai pe un ton batjocoritor.
Acest lucru l-a făcut pe Kim să îl urască imediat pe acel bărbat.
– Deci, ce vrei să știi? a întrebat Kim cu o voce severă.
– Cum aţi ajuns să vă cunoașteți? Eu îl cunosc atât de bine pe Kamol, a spus Danai în timp ce se uita la Kim cu ochi șireți.
– Și? Am întrebat ceva? a spus Kim, determinându-l pe Danai să se oprească pentru o clipă.
– Hai să mergem să-i așteptăm pe Khom și Baiboon la toaletă, i-a spus Kim lui Kit, înainte de a ieși imediat din magazin fără să cumpere nimic.
– Hm! Deci bănuiesc că ești noua jucărie a lui Kamol, a mormăit Danai după ce Kim a plecat.
Kit i-a explicat lui Kim despre Danai în timp ce îi așteptau pe Khom și Baiboon. Kit i-a spus lui Kim că Danai este concurentul comercial al lui Kamol.
Khom, care a aflat ce i s-a întâmplat lui Kim, a vrut imediat să-i ducă pe Kim și Baiboon acasă, temându-se pentru siguranța lor, dar Kim a insistat să continue cumpărăturile.
– Cum ai putut face asta?! a răsunat o voce puternică în mica încăpere a biroului.
– Ce am făcut, Khun Chen? a întrebat Kamol.
Astăzi, a avut o întâlnire cu niște clienți și, din întâmplare, s-a întâlnit cu vechiul său dușman.
– De ce i-ai furat clienții lui Awa? a spus Chen, în vârstă de 50 de ani, cu o voce rigidă, cu subordonaţii săi în picioare în spatele lui.
– Calmează-te, Khun Chen. Cred că ar fi mai bine să vorbim calm, a spus intermediarul, Apichai, clientul despre care Chen îl acuza pe Kamol că l-a furat.
– Apichai, ți-a spus Lue să cumperi lucruri de la Awa? s-a întors Chen să îl întrebe pe Apichai.
Motivul pentru care a venit la această întâlnire era că produsul pe care cealaltă parte urma să-l cumpere valora milioane.
– Khun Chen, îmi pare rău că te-am făcut să te simți prost. Dar a trebuit să aleg un produs care să merite banii pe care urma să-i plătesc. Am comparat deja lucrurile, iar partea lui Khun Kamol este de o calitate mai bună și merită banii mei decât partea lui Khun Chen. De aceea am ales să fac comerț alături de Khun Kamol, a spus Apichai cu sinceritate. Acest lucru l-a făcut pe bărbatul cu părul alb să tremure.
– Dar Lue a fost de acord că va cumpăra doar de la Awa. I-ai spus altceva?! a arătat Chen spre Apichai cu mânie.
– La acea vreme, produsele lui Khun Chen erau de o calitate suficientă pentru a-mi da încredere să fac comerț, dar acum sunt de o calitate mult inferioară. Dacă sunteți liber, încercați să verificați câteva produse, a spus Apichai pe un ton neutru. Kamol a zâmbit ușor, în timp ce se uita la Chen, care stătea tremurând cu fața roșie înaintea lui.
– Kamol, ce curaj din partea ta să faci asta, a spus Chen supărat.
– Am făcut comerţ. Nu ți-am făcut nimic, Khun Chen, a răspuns Kamol fără teamă.
Chen i-a aruncat lui Kamol o privire ucigătoare înainte de a se întoarce și de a le spune subalternilor săi să se întoarcă.
– Se pare că te urăște foarte mult, Khun Kamol, i-a spus Apichai lui Kamol după ce Chen a plecat.
– În legătură cu asta, aș spune să nu vă pierdeți timpul. Mai bine am ajunge la o înțelegere pentru a face o achiziție, a spus Kamol.
Produsul pe care îl comercializează este o armă ilegală care i-a fost furnizată de prietenul său care locuiește în Rusia. Toate armele vor fi transportate cu barca.
Kamol a făcut o programare pentru clienții săi să inspecteze produsul, iar dacă acestora le place, vor negocia prețul.
Întâmplător, Apichai, care nu era mulțumit de produsele lui Chen, a venit să ceară să vadă produsele lui Kamol. Apoi a fost mulțumit și a decis să facă schimb alături Kamol. De aceea, Chen era foarte supărat.
– Domnule, cred că trebuie să fim atenți, i-a spus Ruj lui Kamol după ce contractul a fost semnat și Kamol se îndrepta spre casă.
– Știu, știu că bătrânul Chen e răzbunător, a răspuns Kamol, înainte de a-și sprijini capul de scaunul mașinii.
– Domnule, ne urmărește o mașină suspectă, a spus Ruj după ce a răspuns la apelul subordonaților lui Kamol care conduceau în spatele lor.
– Privește mai întâi. Ar putea fi mașina unei persoane normale, a spus Kamol, dar era întotdeauna pregătit.
– Spune-le să o lase să depășească mai întâi, a ordonat Kamol, iar Ruj a continuat să vorbească la telefon.
O mașină albă cu geamuri opace depășește treptat mașina subordonaţilor lui Kamol până când a ajuns cot la cot cu mașina acestuuia. Apoi, mașina accelerează pentru a depăși mașina lui Kamol.
