Prima persoană pe care Kamol a văzut-o când a deschis ochii a fost Kim. Acesta stătea lângă el și se uita la un film. Kamol a zâmbit ușor. Cel puțin Kim nu l-a lăsat singur în timp ce dormea.
Kamol s-a uitat la pătura care îi acoperea corpul și a ridicat sprâncenele în semn de surpriză. Din câte își amintea, nu avea o pătură pe el când s-a întins mai devreme pe canapea.
– Cine m-a acoperit cu o pătură? a întrebat o voce profundă, determinându-l pe Kim să-și întoarcă privirea de la televizor.
– Subordonatul tău, a spus Kim, iar Kamol a gemut în gât.
– Nimeni nu îndrăznește să facă nimic fără ordinul meu, a spus din nou Kamol înainte de a se apleca și de a se așeza lângă Kim.
– Dacă știi cine a fost, de ce mai întrebi o dată? a replicat Kim, iar Kamol a zâmbit cu satisfacție.
– Așa este! Este normal ca soțiile să își facă griji pentru soții lor, a spus Kamol, tachinându-l pe Kim.
– Khun Kamol!! Poți să nu mai vorbești despre soți și soții? a spus Kim, supărat.
– Nu, a răspuns Kamol, încruntat. Kim nu a putut decât să scoată un mârâit în gât.
– Cât e ceasul? a întrebat Kamol, dar s-a uitat și el la ceas.
– Păi este deja ora 5. Hai să mergem sus și să facem un duș. O să te scot să cumperi ce ai nevoie, a spus din nou Kamol, înainte de a se ridica de pe canapea. L-a apucat de braț pe Kim pentru a putea să se ridice.
– Mătușă Nee, nu trebuie să pregătești cina pentru mine și Kim. Ieșim în oraș.
Kamol l-a condus pe Kim afară din sala de film și a vorbit cu mătușa Nee, care a ieșit din întâmplare din bucătărie în acel moment.
– Bine, a răspuns mătușa Nee cu un zâmbet.
Kamol l-a dus pe Kim în dormitor.
– Vrei să facem un duș împreună, ca să economisim timp? s-a prefăcut Kamol că întreabă. De obicei era o persoană tăcută, dar când era alături de Kim, devenea brusc vorbăreț și tachinează foarte des.
– Visează! a spus Kim, înainte de a-și lua repede prosopul și hainele și de a se grăbi la baie să facă duș.
După ce amândoi au terminat pregătirile, Kamol l-a dus pe Kim înapoi la parter.
– Khom, pregătește mașina. Îl voi duce pe Kim la mall să cumpere lucruri și să ia cina, i-a spus Kamol lui Khom, care aștepta în sufragerie.
– Da, a răspuns Khom înainte de a se duce să-i cheme pe ceilalți subordonați.
– Khun Kamol, pot să-l invit pe Baiboon cu mine? a întrebat Kim, gânditor. Kamol a făcut o mică pauză înainte de a da din cap.
– Khom, du-te și spune-i lui Baiboon că vrea Kim să-l scoată la mall, i-a spus din nou Kamol lui Khom.
– Păi, nu cred că poate merge, a răspuns Khom,determinându-l pe Kamol să ridice o sprânceană.
– De ce? a întrebat din nou Kamol.
– Am văzut că are multe teme de făcut. Cred că tu și Khun Kim puteți pleca fără el, a spus Khom.
– Ce?! E prima lui zi de școală și are deja teme? a spus Kim.
Păcat că nu-l poate lua pe Baiboon cu el. Când Kamol dormea mai devreme, Kim a auzit de la mătușa Nee că astăzi este prima zi de școală a lui Baiboon.
– Baiboon s-a înscris la noua școală la mijlocul semestrului, așa că nu este neobișnuit să aibă teme în prima zi de școală, i-a spus Kamol lui Kim înainte de a se întoarce să-i vorbească lui Khom.
– În regulă, a spus Kim.
– Ei bine, atunci să mergem. Dacă vrei să-l inviți pe Baiboon să ieșim în oraș, hai să ieșim în timpul sărbătorilor, a încercat Kamol să îl convingă pe Kim să meargă fără Baiboon. Kim doar a dat din cap în semn de acord și cei doi au mers spre mașina care îi aștepta în fața casei.
– Întotdeauna ai oameni care te urmăresc așa? s-a întors Kim spre Kamol după ce s-a urcat în mașină și a văzut că mai era un bodyguard în fața lor și încă unul care îi urmărea din spate.
– Da, a răspuns Kamol, întorcându-se și îmbrățișându-l pe Kim la talie.
– O să te obișnuiești, a spus din nou Kamol.
– Nu știu cât timp voi mai trăi așa, a spus Kim, determinându-l pe Kamol să își încrunte fruntea.
– De ce spui asta? a întrebat Kamol.
– Mă înșel? Nu știu până când trebuie să trăiesc așa, a spus Kim. Kamol a rămas tăcut, dar ochii lui s-au întunecat.
– Să nu mai vorbești așa. Chiar dacă ți-aș explica, nu vei putea înțelege, a răspuns Kamol înainte de a se așeza la loc. Kim a făcut o mică pauză când a văzut expresia lui Kamol.
Kamol a stat cu o expresie sumbră pe față până când au ajuns la mall și mașina a fost parcată. Kamol a deschis ușa mașinii în timp ce Kim a rămas încă nemișcat în ea, refuzând să coboare din aceasta.
– Vino, a spus Kamol cu voce joasă. Dar Kim a rămas în continuare pe loc.
– Kim! a strigat din nou Kamol. Kim s-a uitat la el.
– Nu mai vreau să merg la mall, a răspuns Kim.
– De ce? a întrebat Kamol.
– Se pare că nu ai chef, așa că nu vreau să te deranjez, a spus Kim, determinându-l pe Kamol să se uite la fața acestuia înainte de a zâmbi.
– Deci chiar îți pasă de mine? a întrebat Kamol.
– Hei! Khun Kamol, tu ai fost cel care m-a adus aici, a evitat Kim întrebarea acestuia.
– Vino, Kim. Nu pierde timpul, a spus Kamol cu o voce calmă. Kim se uită la fața lui Kamol și își strânse ușor buzele.
Deși Kamol vorbea cu vocea lui normală, Kim a observat emoția din tonul său. Kim a ezitat o clipă și a fost de acord să coboare din mașină pentru că îi simpatiza și pe subordonații lui Kamol care trebuie să îi conducă și să îi aștepte în felul acesta.
După ce a coborât din mașină, Kamol l-a dus imediat pe Kim în interiorul mall-ului.
– Khom, Ruj, voi mergeți cu Kim la cumpărături. Eu o să stau și o să aștept la cafenea, a spus Kamol. Kim s-a întors repede să se uite la Kamol.
– Deci, nu vii cu mine? a întrebat imediat Kim.
– Nu vreau să te simți incomod, a spus Kamol. Kim s-a uitat fix la fața lui Kamol și și-a strâns buzele. Kamol i-a înmânat lui Kim un card de credit de aur.
– Acesta este un card de credit nelimitat. Dacă vrei ceva, trebuie doar să-l treci pe el. Eu vă aștept aici, a spus din nou Kamol.
– Este în regulă, am banii mei, a spus Kim.
– Folosește banii mei, a spus Kamol cu voce joasă.
Se uită fix la Kim cu ochi feroce, obligându-l pe acesta să ia cardul de credit.
– Îl voi folosi, dar să nu te plângi mai târziu, a spus Kim cu sarcasm.
– E în regulă, sunt dispus să renunț la tot, a spus din nou Kamol.
– Atunci, să mergem împreună, a spus Kim, invitându-l pe Kamol să meargă cu el.
– Nu! Ţi-am spus că nu vreau să te fac să te simți incomod. Știu că trebuie să te simți așa când sunt prin preajmă, de aceea voi sta și te voi aștepta aici, a răspuns Kamol, determinându-l pe Kim să se încrunte.
– Cum dorești! a spus Kim cu voce tare înainte de a pleca. Khom și Ruj l-au urmat rapid și îndeaproape. Kamol a zâmbit satisfăcut după ce a văzut reacția lui Kim.
– Chiar nu ai de gând să-l însoțești, Khun Kamol? a întrebat subordonatul lui Kamol, care stătea lângă el.
– De ce mă întrebi? i-a răspuns Kamol subordonatului său.
– Păi, cred că este supărat pe tine Khun Kim, a spus cu îngrijorare subordonatul lui Kamol.
– Hmm, asta e ceea ce vreau, a spus Kamol înainte de a intra în cafenea, cu subordonații săi urmându-l îndeaproape.
– Khom! a strigat Kim. Khom, care îl urmărea din spate, s-a apropiat puțin mai mult.
– Da, Khun Kim, a răspuns Khom, în timp ce se uita la fața încruntată a lui Kim.
– Șeful tău, câți ani are? a întrebat Kim.
– În jur de 36-37 de ani, dacă nu mă înșel, a răspuns Khom.
El însuși nu era sigur de vârsta lui Kamol, deoarece acesta și restul subordonaților săi nu sărbătoresc zilele de naștere.
– Atât de bătrân, dar încă se comportă ca un copil, a spus Kim. Khom a făcut o pauză pentru o vreme.
– Despre cine vorbești, Khun Kim? a întrebat din nou Khom, în caz că ar fi auzit greșit. Kim s-a oprit din mers și s-a întors să se uite la Khom. Acesta s-a oprit imediat și el din mers.
– Șeful tău. Cine altcineva? Îmi pare rău dacă te simți jignit, dar de ce naiba mafiotul ăsta se comportă ca un copil de 5-6 ani? Ciudate obiceiuri! a exclamat Kim. Khom și Ruj se întorc să se uite unul la altul pentru că declaraţia lui Kim i-a lăsat fără cuvinte.
– Oh, hei, hei, voi nu îndrăzniţi să vă bârfiți șeful? a spus Kim și a continuat să meargă. Khom și Ruj l-au urmat rapid.
Kim a continuat să facă cumpărături și când se pregătea să plătească cu banii lui, a uitat că portofelul și telefonul sunt la Kamol. Avea doar cardul de credit și telefonul lui Kamol.
Când era pe cale să pună toate articolele la loc, Ruj le-a luat de la el și le-a pus pe tejgheaua casieriei și a folosit cardul lui Kamol pentru a le plăti. Kim nu a putut să protesteze împotriva celor doi.
După ce a terminat cumpărăturile, Kim a trecut pe lângă magazinul de tatuaje și s-a oprit să se uite la el.
– Nici să nu te gândești să-ți faci un tatuaj, Khun Kim, a spus Khom, încercând să-l împiedice pe Kim să intre în magazinul de tatuaje. Kim s-a uitat la el.
– De ce? a întrebat Kim.
– Nu cred că va permite Khun Kamol asta, a spus Khom.
– Hm! Sunteți foarte apropiați, într-adevăr, a spus Kim cu sarcasm înainte de a continua să meargă.
Kamol s-a așezat în timp ce-și sorbea cafeaua și l-a aşteptat pe Kim fără grabă. Dându-și seama că cineva se îndrepta spre Kamol, subordonaţii săi s-au ridicat și s-au pregătit să-l protejeze pe șef.
– Ce e? Am vrut doar să-l salut pe stăpânul tău, a răsunat o voce gravă de cealaltă parte.
Cafeneaua se afla într-o situație tensionată. Câțiva clienți au început să plece. Cealaltă persoană a intrat cu proprii săi adepți.
– Lasă-l să intre, a spus Kamol. Subordonații lui Kamol i-au făcut imediat loc bărbatului să intre. Kamol se uită la cealaltă persoană cu ochi nemișcați.
– Nu mă așteptam să te văd aici, Khun Kamol, a salutat bărbatul înainte de a se așeza pe un scaun în fața acestuia.
– Mă bucur să te văd aici. Hai să nu ne întâlnim în altă parte, Danai, a răspuns Kamol. Danai care era puțin nedumerit, a zâmbit pentru că a înțeles ce voia să spună Kamol.
– Deci, ce faci aici? Vrei să bei și tu cafea? Hai să comandăm, o să chem personalul pentru tine, a spus din nou Kamol. Încerca să ascundă nervozitatea din inima lui. Dorea să îl alunge repede pe Danai, pentru că nu voia ca acesta să îl întâlnească pe Kim.
– Făceam niște comisioane și te-am văzut aici, așa că am trecut să te salut, că tot suntem cunoștințe, a răspuns Danai.
– Hm! a râs Kamol batjocoritor în gât înainte de a-și ridica ceașca. Danai strânse din dinți pentru a-și înăbuși emoțiile.
– De ce te uiți așa la mine? Ai vreo problemă? s-a prefăcut Kamol că întreabă să vadă dacă bărbatul din fața lui se poate stăpâni.
Danai era un tânăr care ajunsese în cercul întunecat pentru că tatăl său îi deschisese calea și îl lăsase pe fiul său să continue. Kamol constata că Danai era încă foarte imatur, dar acesta nu se mulțumea cu asta pentru că știa că un tânăr ca Danai are întotdeauna un truc murdar în mânecă.
– E în regulă, trebuie să plec. Savurează-ți cafeaua, a spus Danai, știind că nu va mai putea să se calmeze.
– Bine ai venit, a spus Kamol, determinându-l pe Danai să se ridice și să iasă din cafenea.
În timp ce Kim intra în cafenea, a dat peste Danai. Kamol a aruncat rapid o privire rece către subordonații săi, la care Khom a plecat capul pentru a recunoaște greșeala de a-l aduce pe Kim fără să aștepte ca Danai să plece.
– Hei, nu poți să mergi cum trebuie? i-a spus unul dintre subordonaţii lui Danai lui Kim.
Acest lucru l-a enervat și mai tare pe Kim, care era supărat pentru că nu l-a lăsat Khom să intre în cafenea să se așeze și să-și odihnească picioarele.
– Cine? Tu ai fost cel care a venit și s-a lovit primul de mine. Nici măcar nu ţi-ai cerut scuze și acum țipi la mine? Cine ești tu? s-a întors Kim să țipe la subordonatul lui Danai.
– Vrei să fii lovit? Știi cu cine vorbești?
Subordonatul lui Danai s-a mișcat înainte și s-a prefăcut că vrea să îl lovească pe Kim, dar Khom i-a stat în cale. Sprâncenele lui Danai s-au încruntat pentru că și-l amintea foarte bine pe Khom.
– Khun Kim, te rog să intri. Mă voi ocupa eu de asta, a spus Khom.
– Mă pot descurca singur, a insistat Kim.
– Kim, vino și stai aici, s-a auzit vocea calmă a lui Kamol, împreună cu presiunea privirii acestuia. Acest lucru l-a determinat pe Kim să mârâie înainte de a se uita la Danai și la subordonaţii săi.
S-a apropiat și s-a trântit pe un scaun lângă cel pe care stătea Kamol. Kamol s-a uitat la Danai cu o privire calmă, dar cu o urmă de ferocitate și amenințare, ca și cum i-ar fi trimis un avertisment acestuia să nu se gândească să facă ceva amuzant.
Danai s-a uitat la Kim înainte de a zâmbi ușor, apoi s-a întors să se uite din nou la Khom.
– Îmi pare rău, e vina mea, a spus Danai înainte de a ieși din cafenea, pentru că nu era pregătit să aibă probleme din partea lui Kamol în acest moment.
– Fire, du-te și află cine era acel bărbat drăguț de lângă Kamol, i-a spus Danai subalternului său după ce s-a îndepărtat destul de mult de cafenea.
– Ce este? a întrebat Kim, în timp ce simțea tensiunea.
– Nimic, a răspuns Kamol.
– Ce s-a întâmplat cu tine? a întrebat Kamol, în timp ce subordonații săi comandau o băutură pentru Kim, pentru a-i distrage atenția.
– Subordonaţii tăi. Nu mă lasă să intru, deși le-am spus că mă dor picioarele și că vreau să mă așez, a mormăit Kim. Kamol s-a uitat ușor la subordonații săi.
Știa că îi interzisese Khom într-adevăr lui Kim să intre în cafenea pentru că îl văzuse pe Danai, dar Kim era prea încăpățânat și nu-l ascultă pe Khom.
– Hm… O să mă ocup de ei mai târziu. Apropo, ce ai cumpărat? a întrebat Kamol, încercând să schimbe subiectul.
– Doar câteva lucruri, a răspuns Kim, uitându-se la Kamol.
– Hei, Khun Kamol, pot să plătesc eu însumi pentru astea? a spus Kim.
– Nu! Uite un ceai verde cu gheață, bea-l și calmează-te, răspunse Kamol în timp ce-i împingea paharul lui Kim. Kim a apucat repede paharul și l-a băut, deoarece îi era foarte sete.
– Dar nu vreau să folosesc banii tăi, sa spus din nou Kim, uitând imediat de Danai.
– Nu sunt banii mei, sunt banii noștri. Ești soția mea, unii din banii mei sunt și ai tăi, a spus Kamol, determinându-l pe Kim să înghețe.
– Mai ești supărat pe mine? a întrebat imediat Kim. Kamol a ridicat din sprâncene pentru că nu înțelegea despre ce vorbea Kim.
– De ce ar trebui să fiu supărat? a întrebat Kamol.
– Pentru mai devreme? a răspuns Kim, fără să îndrăznească să spună altceva. Kamol nu a spus nimic pentru că voia să vadă ce va face Kim în continuare.
– Khun Kamol! Câți ani ai? Te comporți ca un copil și-mi spui că ești un șef al mafiei? Serios?
Kim nu a mai putut suporta și a țipat la Kamol.
– Când m-am comportat ca un copil? a întrebat din nou Kamol.
– Știu că ești supărat pe mine, pentru discuția noastră de mai devreme din mașină. De aceea m-ai lăsat să plec singur. De obicei, nu mă lași să plec singur, a exclamat Kim într-o serie de strigăte. Kamol a zâmbit ușor.
– Mă simt bine că ești în casa mea doar de două zile și deja știi ce simt și ce gândesc. E drăguţ, a spus Kamol, uitându-se în ochii lui Kim.
– Oricine știe cum te simți, a spus din nou Kim, dar nu a îndrcznit să stabilească un contact vizual.
– Ce semn ți-am arătat? Kim, ți-am arătat vreun semn că sunt supărat pe tine? Ruj, crezi că sunt supărat pe Kim? Kao, spune-mi, e adevărat ce a spus Kim? și-a întrebat Kamol subordonaţii, dar ochii lui îi privea plini de presiune.
– Nu, nu ai dat nici un semn, au răspuns la unison cei trei subordonați. Kim s-a întors să îi privească pe cei trei cu ochi plini de resentimente, determinându-i pe cei trei bărbați să plece capul. Ei nu știau ce să facă. Unul era șeful lor, iar celălalt era soția șefului lor.
– Ar trebui să vă arunc pe toți la Kemo și Whipped Cream. Atât pe șef cât și pe subordonați, a spus Kim furios pentru că nimeni nu-i lua apărarea.
– Haide, Kim! Nu fi supărat, a spus Kamol, bine dispus. Frustrarea pe care i-o provocase Danai a dispărut instantaneu.
– Nu sunt supărat, a spus Kim sec. Nu se înțelege pe sine.
De ce atunci când este cu Kamol nu-și poate controla gândurile și sentimentele?
– Bine, bine, nu sunt supărat, nu sunt supărat, i-a răspuns Kamol cu un râs în gât. Îl determină pe Kim să se simtă ca un copil care a fost tachinat de Kamol.
– Cât timp ai de gând să stai aici? Mi-e foame! s-a plâns Kim, schimbând subiectul.
– Ce ai vrea să mănânci? Te duc eu acolo, a întrebat Kamol, privindu-l pe Kim cu ochi sclipitori. E ca și cum ar fi fost plăcut surprins să vadă răgetul lui Kim de mai devreme.
– Orice poate fi mâncat, a spus din nou Kim, căruia îi era foarte foame. Kamol a plătit băuturile și l-a dus pe Kim la mașină. Au mers la un restaurant pentru cină. Kamol a stat și i-a vorbit lui Khom în fața mașinii.
– Roagă-i pe oamenii noștri să îl intimideze pe Danai mai mult ca înainte, indiferent dacă își trimite oamenii să investigheze trecutul lui Kim sau nu. Apoi vino și raportează-mi, i-a spus Kamol lui Khom. Khom și-a plecat privirea înainte de a se urca în mașină și de a pleca spre restaurant.
– Bună ziua, Khun Kamol. Vă rog să intrați! a spus managerul restaurantului, care s-a îndreptat rapid spre Kamol. Kamol a dat din cap și i-a ordonat managerului să pregătească o masă privată pentru el și Kim și o masă pentru subordonaţii săi care au venit să-i însoțească, cu excepția șoferului.
Șoferul trebuie să stea cu ochii pe mașină în caz de urgență, așa că va comanda Kamol mâncare pentru ca el să mănânce acasă în schimb.
– Se pare că vii des aici, a spus Kim.
– De multe ori. Mâncarea de aici este delicioasă, a răspuns Kamol. După ce s-au așezat la masa lor, Kamol i-a cerut lui Kim să comande mâncarea pe care dorea să o mănânce. După ce a comandat mâncarea, Kamol l-a pus pe Kim să se așeze lângă el, astfel încât să îl poată îmbrățișa confortabil.
– Ah, Kamol! l-a salutat un bărbat de vârstă mijlocie înainte de a se apropia de el. Kamol s-a întors să se uite la bărbat.
– Bună, Khun Phak, a salutat Kamol.
– A trecut mult timp de când îi iei pe băieți. Tot întreabă de tine, a spus bărbatul, determinându-l pe Kamol să se uite la el cu o privire nedumerită.
Kim s-a uitat doar la bărbat, întrebându-se cine era, pentru că nu i l-a prezentat Kamol. Bărbatul s-a întors să se uite la Kim înainte de a-și încrunta sprâncenele.
– Al cui e puştiul ăsta, Khun Kamol? De ce nu i-ai luat pe băieții mei? Îți voi face o reducere specială. Vă asigur că îl voi alege doar pe cel care îi place lui Kamol. Îți vor plăcea, a spus bărbatul, ceea ce i-a dat lui Kim o idee suficientă pentru a înțelege despre ce vorbea.
Fața lui Kim s-a încordat imediat și s-a întors să se uite la Kamol cu ochii tulburi.
– Khom!! Ia-l pe nenorocitul ăsta gras din fața mea! a spus Kamol cu o voce severă. Bărbatul a devenit imediat palid. Khom s-a întors și le-a făcut semn celorlalți doi subordonați. Aceștia l-au scos rapid pe bărbat afară din restaurant.
