– Îți place, Kim? a întrebat Kamol cu un zâmbet, mâna lui subțire trecând pe fața lui Whipped Cream și scărpinându-i bărbia ca unui pisoi.
– Dacă îți place, ar trebui să vii să ai grijă de el în fiecare zi, bine? Ca într-o zi să te poți apropia de el fără ca eu să am grijă de tine. Voi încerca să-l hrănesc, a spus Kamol, determinând ca ochii lui Kim să strălucească de pasiune.
– Fii sincer, chiar vrei să vin? a întrebat Kim ca un copil care a găsit ceva ce-i place. Kamol a dat din cap.
– Atunci o să vin să-l văd în fiecare zi, a spus Kim fără să-și dea seama că vorbele lui erau ca o promisiune că va rămâne în casa lui Kamol.
– Și Kemo? Pot să-l ating? a întrebat Kim uitându-se la Kemo, care era încă acolo, aparent mai puternic decât Whipped Cream.
– Acest Kemo este foarte gelos, dar în curând vei putea să-l atingi ca pe Whipped Cream, a spus din nou Kamol, întinzând mâna și mângâindu-l pe Kemo. Acum se calmase și nu mai răcnea amenințător. Asta îl făcea pe Kim să vrea să-l atingă, dar nu îndrăznea.
– Dacă vin des la ei, mă va răni Kemo? a întrebat Kim curios.
– Nu. Pentru că te joci cu Whipped Cream, Kemo are încredere în tine într-o oarecare măsură, a spus din nou Kamol, iar Kim a dat din cap în timp ce se uita la Kemo care își lingea blana.
– Vreau să-l îmbrățișez, blana lui trebuie să fie atât de moale, a spus Kim mângâindu-l non-stop cu mâna pe Whipped Cream pe bărbie.
– Aşteaptă! Lasă-l să se apropie de tine. Sunt sigur că poți să-l îmbrățișezi, a spus Kamol pe un ton serios.
– Deci, îl poți îmbrățișa? a întrebat Kim entuziasmat, uitând complet de conversația anterioară.
– În regulă, a răspuns Kamol.
– Atunci dă-le o îmbrățișare! Vreau să știu cum se comportă, a spus Kim.
– Khun Kamol, te-am rugat să îi îmbrățișezi pe Kemo și pe Whipped Cream! Nu ți-am spus să mă îmbrățișezi pe mine, a spus Kim cu blândețe, în timp ce Kamol ridica ambele brațe pentru a-l îmbrățișa.
– O, am crezut că vrei să te îmbrățișez din nou, a spus Kamol cu un zâmbet. Kim și-a dat ochii peste cap pentru că știa că a înțeles Kamol ce i-a spus.
– Poți? a întrebat Kim din nou.
– Atunci trebuie să te dai puțin înapoi, să aștepți afară, a răspuns Kamol, iar Kim a dat din cap, înainte ca acesta să îl ghideze pe Kim puțin mai departe de cușcă.
Kamol s-a îndreptat apoi spre intrarea în cușcă. Kim s-a ridicat în picioare și l-a privit pe Kamol deschizând cușca mare de fier. A intrat înăuntru și a închis ușa. De îndată ce l-au văzut pe Kamol intrând în cușcă au mers direct spre el. Kim îl privea emoționat.
Un alt gând al său era pentru tigrii care nu cooperau, fiind cunoscuți ca animale sălbatice cu instinct de vânătoare. Kamol a mers încet spre cei doi tigri.
Ochii lui Kamol erau fermi și nemișcați, uitându-se la tigri cu fiecare pas. Whipped Cream a fost primul care s-a apropiat de Kamol. Kamol a îngenuncheat pe pământ și a ridicat mâna pentru a-l mângâia pe Whipped Cream, care s-a dus să se ghemuiască lângă el.
A fost urmat de Kemo, care s-a oprit și s-a așezat lângă Kamol. Acesta a zâmbit ușor și a început să-i îmbrățișeze pe cei doi tigri, alternativ, cu mângâieri de-a lungul corpului și capului ambilor tigri. Kim stătea acolo și privea uimit acea imagine.
Kim îl privea pe Kamol cum îi îmbrățișa și se juca cu cei doi tigri bengalezi albi. Văzându-l pe Kamol în mijlocul celor doi tigri, Kim a simțit că acesta era o persoană formidabilă, cu o aură de putere răspândită în jurul său.
Kim nu era surprins de acest lucru. Subordonaţii lui Kamol erau ascultători, respectuoşi și loiali. Kamol a ridicat capul pentru a-l privi pe Kim, care se afla în afara cuștii, înainte de a-i oferi un zâmbet.
Inima lui Kim a tresărit. Căldura i s-a răspândit pe față. Se simțea de parcă se juca cu mingi de foc. Simțea o furnicătură în inimă și în abdomen. Kamol s-a uitat la Kim încruntat, înainte de a ieși din cușcă și de a se întoarce la acesta.
– Ce este? Ţi-e cald? Ai fața roșie. Cred că mai bine te-ai duce acasă mai întâi, începe să se facă foarte frig acum, a spus Kamol, observând că o parte din fața băiatului era roșie.
– Oh… ăăă… a răspuns Kim dând din cap la invitația lui Kamol. Figura puternică s-a înfășurat în jurul taliei subțiri a lui Kim și s-au întors spre casă.
– Să-i mai vedem pe cei doi și mâine, a spus Kamol, iar Kim a dat din cap fără să scoată un cuvânt.
– Vrei să continui să mănânci? a întrebat Kim dându-și seama că lua Kamol cina și a trebuit să se ridice și să-l urmeze.
– Nu. De obicei mănânc la două sau trei. Mănânc acum pentru că vreau să o fac alături de tine. Dar tu, vrei să mai mănânci? a întrebat Kamol, iar Kim a dat din cap.
– Am mâncat niște sandvișuri și chifle înainte să pleci, încă sunt plin, a răspuns Kim.
– Cine mi-a spus că ți-e foame când eram în birou? s-a prefăcut Kamol că întreabă, iar expresia lui Kim s-a schimbat.
– Cine? Ce? Ești confuz, a spus Kim cu încăpățânare, determinându-l pe Kamol să zâmbească ușor înainte de a-l conduce pe Kim în casă.
Kim a ales să meargă să vadă un film la cinema, Kamol stând tot timpul lângă el. Kim a început să se simtă mai relaxat, nu mai era nicio stânjeneală ca prima dată când a intrat în casă alături de Kamol.
– Ești sigur că vrei să mergi cu mine, Kim? a întrebat Kamol din nou pentru a se asigura că el și Kim sunt gata în jurul orei 22:00.
– Hei, Khun Kamol, am spus că mergem, așa că hai să mergem, a spus Kim când Kamol s-a prefăcut că nu vrea ca el să meargă.
– Bine, nu te încăpățâna! Doar întrebam, în caz că ți-e somn și vrei să te culci și să te odihnești acum, a spus Kamol când a văzut că începea Kim să facă ochii mari.
– Nu mi-e somn, a spus Kim înainte de a se întoarce să se privească în oglindă. Kamol a zâmbit în colțul gurii înainte de a se apropia și de a-l îmbrățișa pe Kim pe la spate și de a-i săruta obrazul cu blândețe.
– Să nu te îndepărtezi prea mult de mine, bine? Arăți atât de drăguț astăzi, încât nu vreau să se uite nimeni la tine! a spus Kamol cu o voce răgușită. S-a ghemuit în ceafa lui Kim, ceea ce a determinat ca pielea acestuia să tremure și să se contracte.
– Știu, ăăă… nu… De asemenea… vrei să mă complimentezi pentru cât de drăguț sunt? a spus Kim la ceea ce a afirmat Kamol mai devreme.
– Chipeş sau drăguț, tu ești cel potrivit pentru mine, i-a răspuns Kamol, lăsându-şi fața mai moale și mai roșie, împreună cu entuziasmul din minte.
Chiar dacă are aproape 40 de ani, Kamol este chipeş și inteligent într-un mod adult, ceea ce îl determină pe Kim să se simtă ca un puşti lângă acesta.
– Nu sunt obsedat de complimentele tale, așa că plecăm odată? Până acum subordonații tăi trebuie să se fi săturat să aștepte, a spus Kim.
– Să mergem, a răspuns Kamol.
Luându-l de mână pe Kim, au ieșit din cameră și au coborât împreună scările. Subordonații lui Kamol așteptau deja cu mașina pregătită.
Khom s-a apropiat pentru a deschide ușile pentru ca să se așeze Kamol și Kim înainte ca el însuși să urce pentru a sta ca şi copilot, ca de obicei.
– Khun Kamol, parcă te-am întrebat mai devreme, de ce nu poți să deschizi singur portiera mașinii. Trebuie să îi lași pe subordonații tăi să vină și să o facă pentru tine? a întrebat nervos Kim. Khom și șoferul aproape că au început să râdă.
– Aș face-o, dar mai bine îi întrebi pe subordonații mei, de ce deschid pentru mine, a spus Kamol cu o expresie calmă, care nu se simțea jignit de întrebarea lui Kim.
– Khom, răspunde soției mele: de ce tot deschizi portiera mașinii? l-a adus Kamol şi pe Khom în conversaţie.
– Suntem dispuși să ne ocupăm de el, chiar dacă e o problemă atât de minoră, Khun Kim, a răspuns Khom cu seriozitate, pentru că este Kim mai tânăr decât Khom, dar el era dispus să-i explice de ce Kim era considerat și el propriul său șef.
– Hei, ăsta e un răspuns foarte plictisitor, a spus Kim fără să o ia în serios, ceea ce i-a făcut pe Khom și Kamol să zâmbească puțin.
Cele trei mașini au plecat din curtea lui Kamol. Sunt trei mașini, iar mașina în care se află Kim și Kamol, este cea din mijloc.
S-au dus direct la barul lui Kamol din zona turistică, chiar lângă cel care a ars. A durat mult timp să ajungă acolo. Cele trei mașini s-au întors apoi și au parcat în spatele magazinului, în parcarea VIP.
– Acesta e barul tău, Kamol? a întrebat imediat Kim când a văzut unde îl dusese Kamol.
– Da, este deschis de mult timp, de ce? a întrebat Kamol.
– Nu contează. Obișnuiam să aduc clienți aici și uneori veneam des cu fraţii de la birou. Nu știam că acest loc este al tău, a spus Kim.
– Serios? Asta înseamnă că noi doi ne-am mai putut întâlni aici, a spus Kamol, iar Kim a dat din cap înainte ca să coboare Khom să îi deschidă ușa mașinii lui Kamol, pentru că pe partea în care stătea Kim, șoferul s-a dat și el jos să o deschidă.
– De data asta nu trebuie să o faci, o deschid eu, i-a spus Kim șoferului.
– Sunt dispus să o fac, Khun Kim, a spus șoferul, determinându-l pe Kim să dea din cap. Nu-i venea să creadă că subordonații lui Kamol sunt greu de abordat, ca și șeful lor.
Când au sosit, angajatul s-a grăbit să iasă pe ușa din spate pentru a-i întâmpina. Kamol l-a prezentat pe Kim angajaților, înainte de a-l duce direct în camera privată a acestuia, fără a fi nevoie să treacă prin vreun sistem de securitate.
Muzica din interiorul magazinului, se potrivea cu viața de noapte. Se vede cum Kim îl urmează pe Kamol ținându-l de mână tot timpul. Kim se uită curioas în jur.
– Sunt mulți turiști pe aici? a întrebat Kim.
– Da, este obișnuit ca ei să vină după ora cinci după-amiaza, a răspuns Kamol înainte de a-l conduce pe Kim în sala de recepție. Unii dintre subordonații lui Kamol l-au urmat, alții au rămas afară, exercitându-şi datoria.
– Ce vrei să bei? a întrebat curios Kamol în timp ce se îndrepta direct spre panoul mare de sticlă.
– Nu contează, a răspuns Kim fără să se întoarcă.
Atunci Kamol s-a întors să comande băuturile de la subordonaţi, înainte de a se îndrepta spre Kim, care stătea cu mâinile pe oglindă și se uita în jos, uimit.
– Khun Kamol, poți vedea tot interiorul barului. Poți vedea mezaninul, a spus Kim când a văzut partea din spate a localului.
Acum sunt aproape pline de turiști atât primul etaj cât și mezaninul.
– Păi, am făcut asta ca să pot vedea ce se întâmplă în interiorul localului, a răspuns Kamol, înfășurându-și brațele lejer în jurul taliei lui Kim și stând acolo, privind turiștii. Kamol a simțit că începea Kim să vorbească și să îl accepte mai mult ca niciodată.
– Dar oamenii de jos nu se pot uita în sus, pentru că îmi amintesc că mă uitam la această oglindă și mă întrebam de ce era acolo, a spus Kim.
– E o sticlă prin care vezi doar dintr-o singură parte, a răspuns Kamol înainte ca subordonaţii lui să aducă băuturile.
– Kim cu ce vrei să le amesteci? a întrebat Khom.
– Cu sifon, a răspuns Kim, întorcându-și atenția spre imaginea de jos. Khom a adăugat imediat sifonul lui Kim.
– Așteaptă aici o clipă Kim, o să vorbesc cu managerul, a spus Kamol după ce a luat un pahar.
– Bine, a răspuns Kim înainte ca şi Kamol să se întoarcă și să-i facă semn lui Khom, apoi îl lăsă pe Kick să-i țină companie lui Kim și dispăru pentru a vorbi despre muncă și a întreba despre inamic.
După o oră, Kamol s-a întors în cameră, descoperindu-l pe Kim tastând la telefon.
– Te-ai plictisit? a întrebat Kamol în timp ce Kim și-a ridicat privirea și a clătinat din cap înainte de a pune telefonul înapoi în buzunar.
– Khun Kamol, fii bun, pot să-ți arăt ceva? a comentat Kim, iar Kamol a ridicat o sprânceană cu suspiciune.
– Haide, a spus Kamol înainte ca să se ridice Kim și să se îndrepte spre panoul de sticlă care dădea spre magazin.
– Vezi intrarea la toaletă? a arătat Kim spre intrarea în toaleta publică.
– Hmm… ra răspuns Kamol în timp ce se uita spre locul unde arăta Kim.
– Ce ai spune dacă ți-aș sugera să muți masa clienților departe de intrarea în baie? Sunt niște oameni care așteaptă să intre acolo. Îndepărtezi un obstacol pentru a intra mai ușor și acesta este un lucru important. Masa aceea care este în spate, nimeni nu ține cont de ea. Nu am cunoscut niciodată un bărbat care să se strecoare în toaleta femeilor sau femei care să se strecoare în toaleta bărbaților. Ei bine, este adevărat că mulți turiști intră și ies din baie și sunt multe cameriste care le curăță tot timpul, dar ştii că nimănui nu i-ar trece prin cap să facă ceva ascuns în baie? a spus Kim cât se poate de serios, lăsându-l pe Kamol un pic uimit.
– Nu pot să fiu de acord, dar văd că locul ăsta e destul de luxos. N-ar fi frumos dacă ar exista aceste lucruri în local. Nu știu, poate că mă gândesc prea mult, a spus Kim îngrijorat, chiar și el nu s-a putut abține să nu zâmbească în timp ce Khom și Kick stăteau acolo cu un ușor zâmbet.
– Și de ce crezi că cineva ar face așa ceva în toaletă? a întrebat Kamol.
– Acum o clipă am văzut un bărbat și o femeie ieșind împreună din toaleta bărbaților, dacă nu mă înșel, răspunse Kim, dar era destul de sigur, deoarece la intrarea în baie se afla o lumină care ilumina.
– În afară de zona din fața băii, mai este ceva ce trebuie modificat? a întrebat din nou Kamol, simțindu-se fericit că, încetul cu încetul, Kim începe să-și joace rolul în viața și în afacerea lui Kamol.
Kim putea să vadă lucrurile mai în profunzime și mai detaliat decât Kamol, ca de exemplu, intrarea în baie. Kamol însuși nu se gândise la asta, dar era adevărat ce spunea Kim. Cum rămâne cu oamenii care ies des din baie?
Ei tot aşteaptă un miros de turişti și probabil că ar face ca reputația restaurantului să o ia la vale, ca și alte baruri de nivel inferior, pentru că acest bar este clasificat ca fiind un bar exclusivist, dar turiștii care pot avea un anumit nivel de conștientizare, s-ar putea să nu știe.
– Altceva ce trebuie modificat?
– Ei bine, în momentul de față, în afară de lucrurile pe care le-am menționat mai devreme, nu văd nimic altceva care trebuie modificat, dar s-ar putea să mă gândesc prea mult la asta, a spus Kim întorcând capul spre Kamol înainte de a se încrunta.
– De ce zâmbești? Vorbesc despre o problemă din barul tău, a întrebat Kim.
– Zâmbesc pentru că sunt fericit, a răspuns Kamol, confuz.
– De ce eşti fericit? a întrebat Kim.
– Sunt fericit pentru că soția mea este implicată în conducerea afacerii, a spus Kamol, determinându-l pe Kim să înghețe, crezând că a preluat din greșeală afacerea lui Kamol.
– Păi… despre asta vorbeam. Nu mă voi ocupa de nimic așa cum ai spus, a spus Kim cu indiferență, în timp ce se așeza pe canapea cu un pahar de lichior pentru a-și ascunde fața.
– Hei, Kick, ai auzit ce a spus Kim?
Kamol a râs în hohote și s-a întors să-și întrebe subordonatul.
– Da, a răspuns Kick.
– Atunci spune-le să modifice ce a spus Kim, a ordonat imediat Kamol.
– Da!
Kick a înclinat capul înainte de a pleca imediat să execute ordinul. Kim i-a aruncat o scurtă privire înainte de a se îndepărta de Kamol. Kamol s-a așezat lângă Kim, a luat paharul de băutură pe care acesta îl bea și l-a pus deoparte.
– Ia-o ușor ! Nu vreau să-mi duc soția beată acasă încă, a rânjit Kamol.
– Nu am băut prea mult, a spus Kim calm, înainte de a se uita în altă parte.
– Kamol, pot să mă duc acolo? a întrebat Kim.
– Sunt mulţi oameni, a răspuns Kamol.
– Ei bine, eu vreau să cobor și să văd atmosfera, a spus din nou Kim.
– Atunci te voi duce la barul de băuturi, a spus Kamol, zâmbind fericit.
– Bine, să mergem, a spus Kim.
Atunci Kamol i-a ordonat lui Khom să coboare și să curețe zona barului înainte de a coborî alături de Kim.
În timp ce îl scotea pe Kim la plimbare, Kamol l-a ținut de mână tot timpul, ca de obicei, după ce a deschis ușa pentru a intra, se auzea o muzică de dans amuzantă. Camera privată fiind izolată fonic, el auzea doar slab muzica.
Mai multe perechi de ochi se uitau la Kim și Kamol cu curiozitate pentru că aveau oameni care îi urmăreau.
Barmanul a ridicat imediat mâinile în cinstea lui Kamol înainte de a începe să pregătească băuturi pentru Kim și Kamol care stăteau pe scaunele din fața barului. Kim continua să se uite la turiști împreună cu un legănat ușor al acelei muzici distractive. Întorcându-se să se uite la Kamol, a văzut că acesta stătea cu o față aprigă.
– Ce s-a întâmplat, Khun Kamol? Nu face fețe ca să câștigi merite!
Kim i-a ținut capul și l-a întrebat la ureche pe Kamol, deoarece muzica din bar este destul de tare. Auzind întrebarea lui Kim, Kamol și-a apropiat fața pentru a-i răspunde lui Kim.
– Ştii că sunt mulţi oameni care se uită la tipul cu ochii dulci și cristalini? De aceea nu am vrut să vii, a răspuns Kamol cu o voce severă. Asta i-a dat de înțeles lui Kim motivul feței sale fioroase, pentru că se tot uită la oamenii care îl priveau cu interes pe Kim.
– Prostii, Khun Kamol! Cine ar îndrăzni să se apropie de mine? Uite, tu stai lângă mine cu o față aprigă, iar Khom și Kick stau nemișcați ca niște giganți. Oricine îndrăznește să se apropie este nebun, a răspuns Kim, iar Kamol a zâmbit slab, în timp ce își scutura capul dintr-o parte în alta la analogia lui Kim.
Kim a văzut tineri și tinere. S-a întors și el spre Kamol. Avea un comportament calm și o aură de putere. Mereu erau oameni care vor să meargă să-l întâlnească.
După ce a stat și a privit o vreme, Kamol l-a invitat pe Kim să se întoarcă. Era în jur de ora 2 dimineața, argumentând că nu a vrut să îl ducă înapoi când barul se închidea, deoarece turiștii trebuiau să se întoarcă și ar fi provocat multă confuzie, trafic și haos pentru o vreme. Kim a fost de acord să se întoarcă, pentru că și lui începea să i se facă somn.
– Ți-e somn? a întrebat Kamol în timp ce se îndrepta spre partea din spate a magazinului împreună cu subordonații săi.
– Puțin, a spus Kim, dar ochii începură să i se închidă. Kamol clătină din cap și zâmbi la încăpățânarea lui Kim. Ochii lui obosiți indicau că îi era foarte somn, dar Kim nu a spus asta.
– Șoferii au consumat alcool? i-a întrebat Kamol pe șoferii celor trei mașini după ce a coborât să vadă mașina parcată în spate.
Subalternii lui Kamol care îl însoțeau le cumpărau de obicei câte o mică băutură, dar șoferilor le era strict interzis să bea.
– Noi nu bem, domnule, au spus cei trei șoferi. Kamol a dat din cap înainte de a-l conduce pe Kim la mașină, în timp ce acesta stătea încă lângă mașină.
Sunetul unei mașini care venea și se oprea pe marginea drumului la intrarea în parcarea din spate, aproape de locul unde era parcat maşina lui Kamol, a răsunat în toată zona. Acest lucru i-a determinat pe subordonaţii lui Kim și Kamol să alerge la șefii lor.
Sunetele a trei focuri de armă au răsunat, determinându-i pe subordonații lui Kamol să alerge pe lângă mașină.
– Urcă repede în mașină, i-a spus Khom lui Kamol. Kim, care era pe punctul de a adormi în mașină, s-a trezit șocat.
– Khun Kamol! Ce se întâmplă? Unde ești? a întrebat imediat Kim, de îndată ce Kamol s-a urcat repede în mașină.
În mașină s-a auzit zgomotul focurilor de armă trase de subordonaţii lui Kamol. Kamol l-a îmbrățișat pe Kim, pe lângă faptul că și-a scos propria armă.
Partea bună este că mașina lui Kamol este antiglonț, așa că nu era îngrijorat Kamol de ce i s-ar putea întâmpla lui Kim. S-a auzit sunetul unei alte mașini care mergea cu viteză pe șosea.
– Ce faceți? l-a întrebat Khom pe șeful său în mașină.
– Suntem bine. Ce se întâmplă? Au plecat? a întrebat Kamol pe un ton iritat.
– Da, parcă nu vor să atace direct. Parcă ar intenționa doar să amenințe, a spus Khom după ce a evaluat rapid situația.
– Cine a împușcat pe cine? Ce s-a întâmplat? a întrebat Kim, surprins.
– Nimeni. Aşteaptă în mașină, mă duc să vorbesc puțin cu subordonaţii mei. Mă grăbesc să te duc acasă, a spus Kamol prefăcându-se că iese din mașină, dar Kim se temea, așa că l-a tras pe Kamol de braț.
– Nu, vin și eu cu tine, a strigat Kim când și-a revenit.
– E mai sigur să rămâi în mașină Kim, a spus Kamol cu o voce severă.
– Nu! a exclamat Kim.
– Poți să-l lași să iasă Khun. Nu se vor mai întoarce. Chiar cred că a fost doar o amenințare, a răspuns Khom. Kamol a răsuflat ușurat înainte de a-i permite lui Kim să iasă din mașină. Alături de Kim, subordonaţii lui Kamol au fugit după el, o altă mașină revenind.
– Ați văzut numărul de înmatriculare? a întrebat Kamol.
– Nu. Barul are o cameră de luat vederi instalată în fața drumului. Putem vedea de acolo, a răspuns subordonatul lui Kamol.
– Crezi că sunt subordonații lui Khun Chen? a întrebat imediat Khom.
– Cine este Chen și ce ai făcut de l-ai enervat atât de tare, încât a trebuit să vină să te amenințe și să te împuște așa? a spus imediat Kim.
– Este de la serviciu, i-a spus Kamol lui Kim, ceea ce l-a determinat pe Kim să se simtă puțin iritat, deoarece Kamol se purta ca și cum nu ar fi vrut să vorbească și să-i spună prea multe lui Kim.
– Khom mâine, te rog să îl contactezi pe Day din partea mea. Kim va sta cu el câteva zile, a spus Kamol, ceea ce l-a determinat pe Kim să se întoarcă repede să se uite la Kamol.
– De ce mă lași cu Day? Nu sunt un obiect pe care să îl dai oricui!! a strigat Kim imediat după ce a auzit asta.
