– Niciodată nu te-am văzut ca pe un obiect! Vreau doar să fii în siguranță cât timp rezolv totul. Nu vreau să risc să fii rănit, înțelegi Kim? a spus Kamol pe un ton iritat.
– Nu! Nu înțeleg! Nu plec nicăieri! Dacă vrei să plec, du-mă acasă, pot să am grijă de mine, a strigat Kim.
Chiar dacă tocmai trecuse printr-o serie de evenimente, Kim considera că poate pleca singur, deoarece incidentul nu avea nicio legătură cu el.
– Nu te voi lăsa să pleci singur, fără ca nimeni să aibă grijă de tine, spuse din nou Kamol.
Subordonaţii din jur tăceau, nimeni nu îndrăznea să întrerupă ceva când își vedeau șeful certându-se cu soția lui.
– Atunci lasă-mă să stau în casa ta! Nu spui că e sigură casa ta? Subordonații tăi sunt peste tot în casă, a spus Kim.
– Vreau doar să stai cât mai departe de mine, dar va fi doar pentru o perioadă scurtă de timp. E adevărat că la mine acasă e sigur, dar dacă cineva se infiltrează acolo, nu vreau să te tragă și pe tine în asta. Ai înțeles, Kim? a întrebat Kamol.
Kim s-a ridicat în picioare și și-a strâns buzele, privindu-l pe Kamol cu nemulțumire.
Kim a simțit că vorbele lui Kamol îl făceau să pară o persoană egoistă.
– Ești nebun! Khun Kamol eşti foarte egoist! Mai întâi ai vrut să mă forțezi să vin și să fac ce vrei tu, iar acum vrei să mă înlături, idiotule! a țipat Kim la Kamol înainte de a deschide portiera mașinii pentru a se așeza pe banchetă, pentru că nu mai voia să vorbească și să se certe cu acesta.
Kamol a oftat adânc și s-a întors să se uite la Khom.
– Fă cum îți spun! În ceea ce-l privește pe Kim, mă ocup eu însumi de el, l-a informat Kamol.
– Bine, deci mergem acasă acum? a întrebat Khom devenind puțin tensionat.
– Ne întoarcem, dar o luăm pe un alt drum, a spus Kamol înainte ca subordonaţii să se întoarcă la mașină pentru a-i duce înapoi.
Kamol s-a apropiat pentru a se așeza lângă silueta zveltă, dar Kim s-a îndepărtat şi a privit afară din mașină, nici măcar nu s-a întors să se uite la el. Kamol nu a spus nimic. L-a lăsat pe Kim să tacă, iar el era profund confuz.
Sentimentele lui Kim sunt acum complet diferite de cele când era cu Day.
În momentele în care Day îi spunea să se întoarcă acasă, Kim accepta să se întoarcă, întotdeauna, chiar dacă știa că Day avea de gând să facă alte lucruri. Kim nu îndrăznea să spună nimic, doar accepta și se supunea la orice.
Dar alături de Kamol…
Kim avea senzația că voia să fie încăpățânat, voia să fie răsfățat, nu voia ca celuilalt să îi pese doar de el.
Când a ajuns în curând în acel punct, Kim s-a întors să se uite puțin la Kamol înainte de a se uita spre drum cu o expresie serioasă pe față. Sentimentele lui Kim deveneau mai pronunțate acum. Era cu adevărat îngrijorat pentru el. Kim voia să cunoască fiecare mișcare a lui Kamol.
Kamol îl va trimite pe Kim să locuiască cu Day, determinându-l pe acesta să nu se mai poată opri din a se gândi la ceea ce va trebui să suporte Kamol. Este un sentiment care nu prea îi place lui Kim. Era ciudat să nu știe ce va face cealaltă parte, mai ales în perioada în care există doar lucruri periculoase de acest gen.
Kim se gândea, fără să știe, la Kamol când a ajuns acasă.
– Kim, am ajuns acasă, i-a spus Kamol. Kim a respirat adânc înainte de a deschide ușa și de a intra în grabă în casă. Kamol l-a urmat imediat.
– Kim, poți să nu mai fii așa? a spus Kamol, determinându-l pe Kim să se oprească pentru o clipă și să se întoarcă să se uite la el.
– Ce am spus? a întrebat Kim.
– Haide, înțelegi că am mare nevoie să stai cu Day câteva zile? a repetat Kamol.
– Nu, nu înțeleg! Nu vreau să merg nicăieri, nu-mi place să mă plimb așa. Ştiu că ești îngrijorat pentru mine, dar uiți că și eu sunt bărbat, Khun Kamol, așa că nu te purta ca și cum aș fi o femeie care nu se poate apăra! Nu, chiar și femeile pot avea grijă de ele însele! Te porţi ca și cum aș fi slab, atât de laș încât trebuie să fug, a spus Kim.
Vocea lui a răsunat în toată casa, determinându-i pe subordonații lui Kamol să nu îndrăznească să se apropie prea mult.
– Niciodată nu am crezut că ești laș sau slab, Kim, dar asta este o chestiune de afaceri, nu vreau să te implic, a repetat din nou Kamol pentru ca să înțeleagă Kim.
De asemenea, nu era o persoană foarte bună la explicat lucrurile. După ce a auzit ce a spus Kamol, Kim a fost șocat. Pe lângă faptul că s-a uitat la Kamol cu uimire, chiar și inima lui Kamol s-a contractat puțin când a văzut privirea lui Kim.
– Munca ta? Totul se rezumă la tine! a spus Kim cu sarcasm, înainte de a se întoarce și de a urca scările spre camera lui.
Kamol și-a frecat fața stresat. Starea lui de spirit era confuză, nu voia să fie prea aproape de Kim și nu voia să îl mai enerveze pe acesta, așa că s-a întors la mașină, apoi a ordonat subordonaților să intre și să-i spună lui Kim că se va duce la birou să vorbească despre incident. Îl va lăsa pe Kim să doarmă mai întâi.
În ceea ce-l privește pe Kim, când a intrat în cameră a rămas nemișcat la capătul patului, uitându-se la ușă. Nu-l vedea pe Kamol, care îl urmărea de fiecare dată când el se îndepărta ca acum.
La ușa lui Kim s-a auzit o bătaie care îl determină pe acesta să se încrunte surprins, căci dacă ar fi fost Kamol ar fi deschis ușa fără să bată. Silueta zveltă se îndreptă spre ușă și văzu că era subordonatul lui Kamol.
– Ce este? a întrebat Kim.
– M-au trimis aici să-ţi spun să te culci primul. Khun Kamol se duce să vorbească despre muncă la birou și nu știe când se va întoarce, a spus Lop determinându-l pe Kim să stea nemișcat, iar ochii i s-au încălzit imediat.
– Ăăă… Mulțumesc, a spus Kim și a închis imediat ușa. A stat în picioare strângându-și pumnii cu putere, cu dinții lui frumoși mușcându-și buza cu forţă.
Intenționezi să păstrezi distanța de acum încolo, nu-i așa? a mormăit Kim în sinea lui, înainte de a face un duș pentru a se revigora.
După ce a făcut duș și și-a schimbat hainele, Kim s-a întins pe patul lat, uitându-se la ceasul de pe peretele lateral al dormitorului.
Se rostogolea în pat, nu putea să doarmă, inima îi era îngrijorată neștiind la ce oră se va întoarce Kamol. Kim se uita la ceas până când trupul său a început să se simtă somnoros. Ultima dată când își amintea înainte de a adormi era ora cinci şi jumătate.
Soarele strălucește pe fața lui Kim pentru că nu a închis perdelele noaptea trecută, ceea ce îl determină să se trezească. Silueta zveltă se contorsiona și se mișca în căutarea lui Kamol ca în fiecare zi, dar nu-l găsea. Rămase nemișcat. Când deschise ochii, partea lui era goală, nu era niciun semn că dormise lângă el.
Încruntându-se, s-a mișcat să se uite la ceas și și-a dat seama că era trecut de prânz. Kim s-a ridicat, s-a spălat pe faţă și a coborât imediat la parter.
– Khun Kim s-a trezit? Mătușa a pregătit deja mâncarea. Vrei să mănânci? Mătușa o să ți-o încălzească, a spus mătușa Nee când l-a văzut pe Kim coborând de la ultimul etaj.
– Nu, mătușă. Lop, vino aici, i-a răspuns Kim mătușii înainte de a-l chema pe Lop, care se plimba prin cameră. Lop s-a apropiat de Kim.
– Da, Khun Kim, a răspuns Lop.
– Unde este Kamol? a întrebat Kim imediat.
– El este în birou, a răspuns Lop
– De aseară? a întrebat din nou Kim.
– Da, a răspuns scurt Lop.
– Și când se întoarce? a întrebat Kim.
– Nu știu, a răspuns Lop cu sinceritate, pentru că nu știa când se va întoarce șeful său.
Kim s-a încruntat.
– Păi, mulțumesc foarte mult, a spus Kim și l-a lăsat pe Lop să-și continue îndatoririle.
– Ce s-a întâmplat? Fața lui Kim nu arată deloc bine, a întrebat îngrijorată mătușa lui, văzând fața lui Kim, care era complet abătută.
– Nimic! Mă duc sus să fac un duș. Tu poți lua prânzul mai întâi, a spus Kim înainte de a se întoarce în camera lui, cu mătușa privindu-l îngrijorată.
Toată ziua, Kim nu a părut fericit până seara târziu, când, în timp ce se uita la televizor, a intrat Khom.
– Khun Kim! l-a strigat Khom pe Kim, ceea ce l-a determinat pe acesta să se întoarcă și să se uite, așteptându-se să îl vadă pe Kamol, care probabil îl urmărea pe Khom.
– Dar șeful tău? a întrebat Kim înainte ca el să poată spune ceva.
– E încă în birou, îi cheamă pe toți la o ședință despre afacerea de aseară, a răspuns Khom.
– Nu vine acasă? a întrebat Kim, cu vocea slăbită.
– Sunt multe lucruri care trebuie făcute, aşa că poate rămâne mult timp la birou. Dar este foarte îngrijorat de Khun Kim, a spus Khom cu sinceritate. Kim a zâmbit ușor.
– E îngrijorat, dar nu a venit să aibă grijă de mine. Ce s-a întâmplat? a întrebat Kim, deși în sinea lui era puțin iritat.
– L-am contactat deja pe Day, acum este în vacanță în Ko Tao și mi-a spus să îl aduc pe Kim acolo. Oricum, în seara asta Khun Kim trebuie să pregătească haine pentru câteva zile. Mâine în zori îl vom duce acolo, a spus Khom, ceea ce l-a determinat pe Kim să pară confuz și să strângă din dinți.
– Ai telefonul la tine? a întrebat brusc Kim.
– Da, a răspuns el calm.
– Atunci sună-l pe șeful tău. Vreau să vorbesc ceva cu el, a răspuns Kim, așa că a luat telefonul Khom și l-a sunat, după un timp, Kamol a răspuns la apel.
[ Hei, Khom!] a răspuns Kamol.
– Păi… Khun Kim vrea să vorbească cu tine, a spus Khom în timp ce îi înmâna telefonul lui Kim și apoi s-a dat puțin înapoi pentru ca el să poată vorbi mai ușor alături de Kamol.
– Khun Kamol! l-a strigat Kim cu o voce supărată.
[ Bună, Kim!]
Vocea lui Kamol a ajuns la urechile lui Kim, determinându-l să se încrunte, deoarece tonul lui Kamol părea puțin obosit.
– Deci, ești sigur că mă vei trimite la Day? a întrebat Kim pe un ton nemulțumit, deși se simțea îngrijorat pentru Kamol.
[ Da], a răspuns scurt Kamol.
– Bine! Dacă asta e decizia ta, nu trebuie să te întorci la mine, idiotule! a strigat Kim la final, înainte de a încheia imediat apelul și apoi de a pune telefonul în mâinile lui Khom în semn de frustrare, precum și de a pleca spre camera sa.
Kim a închis apelul, deși nu făcuseră decât să vorbească, așa că a sunat Kamol din nou la numărul lui Khom.
– Da, domnule, a răspuns vocea lui Khom.
[ Și Kim?], a întrebat Kamol imediat despre Kim.
– Khun Kim s-a dus deja în camera lui, părea foarte supărat, l-a informat Khom pe șeful său, iar fața lui Kamol s-a înmuiat puțin.
[ Trebuie să fie foarte supărat pe mine], a răspuns Kamol.
– Probabil că despre asta, Kim l-a întrebat pe Lop când te întorci acasă și când a spus că nu știe, s-a enervat și mai tare, l-a informat Khom despre ce-i spusese Lop.
[ Ei bine, oricum, ne vom ocupa de el mâine], răspunse Kamol.
– Da, domnule, a răspuns Khom înainte ca să închidă Kamol.
Oricât de mult ar fi vrut să vorbească alături de Kim, acesta era încă supărat. Și din cauza acestei situații, Kamol nu se poate împăca alături de Kim așa cum dorea inima lui.
Oh, cum poți să nu știi că mi-e dor de tine? Nu știi cât de mult îmi doresc să te strâng în brațe, Kim? își spunea Kamol în singurătatea biroului său.
– Khun Kim, ți-ai pregătit lucrurile? a întrebat Khom în primele ore ale dimineții de a doua zi.
– Hmm… a răspuns Kim din gât.
Kamol nu s-a întors acasă aseară. Doar subordonaţii lui Kamol au adus haine pentru a fi schimbate în birou.
– L-aș fi condus pe Khun Kim, dar îl voi lăsa pe Kick să fie șoferul tău ca să te ducă la locul unde stă Day. Locaţia se află aici, a spus din nou Khom, înmânându-i lui Kim o hartă cu hotelul marcat pe ea. Kim a luat-o, dar nu a spus nimic înainte de a se îndrepta spre mașină.
– P’Khom, cred că s-a supărat Khun Kim pe Khun Kamol, a șoptit Lop lângă el.
O palmă puternică s-a auzit pe capul lui, deși nu era foarte tare. Khom a dat ordin celorlalți subordonaţi să aibă grijă de Kim și să-l ducă la locul unde trebuia să ajungă. După ce s-a urcat în mașină, Kim a rămas tăcut, fără să vorbească sau să întrebe ceva pe subordonaţii lui Kamol.
Pe drum, mașina s-a oprit doar pentru a merge la baie, așa că au ajuns în scurt timp la debarcaderul care îi va duce la Ko Tao. La început, Kick avea de gând să-l ducă pe Kim în holul hotelului, dar Kim a refuzat și a spus că poate traversa singur, fără ca ceilalți subordonați să-l însoțească.
Așa că și-a dus Kim bagajele la barcă și a plecat să găsească un loc. Vântul sufla mirosul mării, lovindu-i fața netedă. Acest lucru îl face pe Kim să se simtă revigorat, așa că uită pentru o clipă de toate grijile sale, dar era încă într-o dispoziție proastă.
Când vasul a ajuns în port, Kim s-a dus imediat să caute hotelul unde era cazat Day, iar când a ajuns la hotel, Kim și-a sunat prietenul.
– Ce s-a întâmplat? a răspuns Day la apel.
– Am ajuns la hotel. Unde ești? a întrebat Kim.
– Ai ajuns? a întrebat Day.
– Khun Kamol i-a pus pe subordonaţii săi să mă aducă încă de la primele ore ale dimineții, a răspuns Kim, uitându-se curios în jur.
– Hmm… Nu sunt la hotel acum. Poți să mergi până în hol și să spui numele tău și al meu. Ţi-am lăsat cardul şi cheile, spuse din nou Day, determinându-l pe Kim să se încrunte.
– Atunci unde ești? a întrebat Kim.
– I-am dus pe Ith și pe nepotul lui la înot. S-ar putea să ți se facă puțin somn. Odihnește-te mai întâi. Te scot în oraș să mănânci diseară, a spus Day calm.
– Hmm… Bine, a răspuns Kim înainte de a închide telefonul și de a se gândi că poate a întrerupt fericirea lui Day și a lui Ith, dar el ajunsese deja şi trebuia să rămână.
Atunci Kim s-a dus să își dea numele lui şi al lui Day la recepție pentru a obține cardul de acces și s-a dus la camera rezervată. La intrare a constatat că erau două camere separate și o cameră mică în interiorul fiecăreia.
Kim a deschis ușa uneia dintre ele și a văzut că erau genți și alte lucruri, așa că a știut că era camera lui Day.
S-a dus în cealaltă cameră și și-a pus geanta pe pat. S-a dus să deschidă perdelele și a văzut marea turcoaz care se vedea, a stat nemișcat și a privit pentru o clipă peisajul.
Telefonul a sunat, așa că s-a dus să răspundă. A tăcut când a văzut că era Kamol la telefon. A redus telefonul la tăcere și l-a aruncat într-o geantă de voiaj înainte de a se prăbuși în pat, epuizat de călătorie.
Kim s-a trezit în jurul orei 16:00 și îi era foame, dar era hotărât să aștepte să mănânce cu Day și Ith, așa că s-a trezit și a făcut un duș pentru a se schimba de haine. Când a terminat a ridicat telefonul și a constatat că dăduse Kamol zeci de telefoane, dar Kim nu se mai întorcea. Era îngrijorat pentru el, dar resentimentele erau mai puternice. Kim a auzit ușa deschizându-se și a ieșit din cameră.
A constatat că Day și Ith s-au întors. Day ținea la piept un copil care dormea, dar Kim nu-și dădea seama dacă era băiat sau fată.
– Bună, P’Kim! a făcut Ith cu mâna în semn de salut, iar Kim a zâmbit.
– Al cui este acest copil? a întrebat Kim, arătând spre Day, care ținea copilul în brațe.
– Este Salmon. L-am luat în excursie. Ith, du-te și fă un duș înainte să plecăm. Îl scoatem pe Kim la cină, i-a spus Day celeilalte persoane.
– Tocmai am terminat de făcut duș, a spus Kim.
– Ei bine, atunci așteaptă un minut, a spus Day din nou înainte de a se duce în dormitor.
Atunci Kim s-a dus să se așeze în sufragerie, a deschis televizorul și a așteptat. După un timp, Day a ieșit cu băiatul pe care îl văzuse o singură dată. De data aceasta fața luminoasă a băiețelului din fața lui l-a făcut pe Kim să nu se poată abține să nu zâmbească.
– Hei! E drăguț, a salutat Kim cu sentimente sincere.
– Salmon, acesta este prietenul meu, îl cheamă P’Kim, i-a prezentat Day pe Salmon lui Kim.
– Bună ziua!
Salmon îi făcu semn lui Kim, dar ținându-se de Ith pentru că nu-l cunoștea. Kim îi zâmbi lui Salmon.
– Hai să mâncăm, a spus Day înainte de a-i conduce spre mașină. Ith și Salmon s-au așezat împreună pe scaunul din față, iar Day și Kim pe cel din spate.
– Am venit și v-am stricat planurile de familie? a întrebat Kim cu ochii mari. Nu voia să fie o povară pentru nimeni.
– Nicio problemă, P’Kim, a răspuns Ith.
La scurt timp după ce au ajuns la restaurant, Day, Ith și Salmon s-au așezat pe aceeași parte a mesei, iar Kim s-a așezat singur pe partea opusă. Day a comandat mâncare pentru toată lumea.
– Sunt ca un tată și un fiu, a spus Kim când i-a văzut pe Day îmbrățișându-i pe Ith și Salmon după ce mâncarea a fost servită, în timp ce se gândea la Kamol și Baiboon.
– Cum adică P’Kim? Eu sunt bărbat, a spus Ith liniştit.
– Ești bărbat, dar nu ești soția lui Day? a glumit Kim fără să stea pe gânduri. Ith a rămas puțin surprins
– Dar, P’Kim este…
Ith era pe punctul de a spune ceva când a fost întrerupt.
– Ith! a spus Day cu o voce gravă. Nu te mai gândi și nu te mai plânge, a spus Day cu severitate până când Salmon s-a uitat confuz la cei doi unchi ai săi. Kim a oftat scurt pentru că el crede că Ith încă se gândește la istoria lui cu Day.
– Ai’Ith, știu că te gândeşti încă la mine și la Ai’Day… Dacă am făcut ceva care să te determine să ai suspiciuni sau să te pună pe gânduri, îmi pare rău, dar istoria mea cu el s-a încheiat demult și cu siguranță nu va fi reînviată niciodată. Ith poate sta liniștit. Astăzi Ai’Day este doar cel mai bun prieten al meu, atâta tot, a spus Kim cu sinceritate.
Kim în această întâlnire cu Day nu a mai simțit nicio durere în piept sau invidie față de Ith ca înainte. Categoric nu! Era ca și cum toate acele simptome dispăruseră complet.
– Nu aveam de gând să vorbesc despre P’Kim și Day, a răspuns el, determinându-l pe Kim să se simtă confuz.
– Atunci despre ce vrei să vorbeşti? Văd că te gândești mult la asta, a întrebat Day.
– Spun doar că și P’Kim este o soție, nu? Asta era, dar nu m-ai lăsat să termin, a clarificat Ith pentru Day, determinând ca fața lui Kim să se încălzească încet când a auzit asta.
Soție? a repetat Kim în sinea lui cuvintele lui Ith, dar s-a gândit la ceea ce i s-a întâmplat mai devreme lui Kamol și l-a determinat pe Kim să se supere puțin înainte de a se întoarce să oprească cearta dintre Day și Ith, care se certau cu Salmon stând și privind în jur.
– Îmi pare rău P’Kim! Cred că am stricat atmosfera, a spus Ith după ce a terminat de discutat cu Day.
– Bine! Nu m-aș bucura dacă te-ai gândi prea mult la mine și la Day, a spus Kim cu un zâmbet înainte de a continua să mănânce.
Telefonul mobil al lui Day a sunat, el a răspuns și s-a uitat la el înainte de a ridica din sprâncene, întorcându-se spre Kim și zâmbind ușor. Kim s-a întrebat și el de ce se uita Day la el.
– Bună, Khun, a răspuns Day, determinându-l pe Kim să-și oprească mâna în timp ce-și ducea mâncarea la gură când și-a dat seama cine se afla în spatele apelului.
[ Day, Kim e cu tine?], a întrebat Kamol pe un ton încordat, pentru că îl sunase pe Kim toată ziua, dar Kim nu a răspuns.
Când a întrebat de el, i s-a spus că a plecat singur cu barca spre Ko Tao, așa că era mai îngrijorat decât înainte.
– El este cu mine, a răspuns Day.
[Atunci de ce nu-mi răspunde la telefon? Îl tot sun de la prânz, e de-a dreptul uimitor], a mormăit Kamol.
– O să întreb, stai puțin, a spus Day uitându-se la Kim care se prefăcea că se uită în altă direcție.
– Kim, te întreabă de ce nu-i răspunzi la telefon. Te-a sunat de la prânz, a spus Day, spre fața lui Kim fără expresie.
– Nu mi-am deschis telefonul și l-am lăsat în cameră, a spus Kim pe un ton normal, pentru că, de fapt, Kim nu i-a răspuns intenționat lui Kamol.
– Khun Kamol, ai auzit asta? l-a întrebat Day pe Kamol în timp ce Kim vorbea.
[ Uite, eu vreau să vorbesc cu Kim. Dacă el nu vorbește, îl voi face eu să vorbească], a spus Kamol.
– Da, stai puțin… Kim răspunde, nu vreau să cadă o bombă pe Ko Tao, a spus Day, înmânându-i telefonul lui Kim.
Kim a pufnit puțin pe nas înainte de a lua telefonul de la Day. Apoi s-a ridicat și s-a dus să vorbească în altă parte, ca să nu-i deranjeze pe ceilalți.
– Da, a spus scurt Kim.
[ Nu ai vrut să răspunzi la apelurile mele, Kim?], a întrebat Kamol pe un ton stresat.
– De ce mă suni dacă nu-ți mai pasă de mine?, a spus Kim cu sarcasm.
[ Cine a spus că nu sunt interesat de tine? Dacă nu m-ar fi interesat, de ce te-aș fi sunat?] a răspuns Kamol, suficient pentru a capta indignarea lui Kim.
– Dacă ți-ar păsa cu adevărat de mine, nu m-ai fi trimis la Ko Tao cu subordonații tăi fără să vorbești cu mine sau să-mi spui un cuvânt, în afară de a vorbi cu mine doar prin subordonații tăi, Khun Kamol, a spus Kim vorbind din nou.
[ Dezamăgit?], a întrebat Kamol determinându-l pe Kim să se oprească o clipă înainte de a se încrunta.
– Cui îi pasă? Nu sunt supărat. După ce se termină, nu trebuie să vii să mă iei, mă duc la mine acasă, a spus din nou Kim cu sarcasm.
[ Crezi că te voi lăsa să pleci atât de ușor, Kim? Khun Kim este în inima mea, dar poți să-ți stăpânești furia pentru moment? Nu pot continua să mă cert cu tine! Poți avea milă de mine?], a răspuns Kamol pe un ton serios.
– Dacă nu poți să te cerţi, nu veni! Asta e tot! Acum voi mânca!
După ce a spus asta, Kim a întrerupt imediat legătura.
