Kamol i-a dus pe Kim, Khom, Salmon și Ith la restaurantul hotelului. Ceilalți subordonaţi comandaseră deja mâncare pentru a mânca în cameră, deoarece trebuiau să fie acolo pentru a se ocupa de subordonaţii lui Danai.
– Bine. Hai să facem o gustare, și vom aștepta ca Day să se trezească la prânz și apoi vom găsi ceva delicios de mâncat, a spus Kamol zâmbind înainte ca Ith să comande mâncare pentru el și Salmon, în timp ce Kamol și Kim au comandat altceva.
– Dacă Salmon mănâncă mult, va crește repede, i-a spus Kim lui Salmon, care stătea în fața lui.
– Hmm, a răspuns Salmon cu un zâmbet larg. Kim s-a uitat la băiat și a zâmbit și s-a gândit imediat la Baiboon.
– Vreau să-l aduc pe Baiboon într-o astfel de excursie, a spus Kim cu nonșalanță.
– Serios? Glumeam doar, a răspuns Kamol cu sarcasm.
– Cine este Baiboon? a întrebat curios Ith.
– Nepotul mătușii Nee, menajera lui Kamol. Baiboon este foarte drăguț, Ith. La început am crezut că e fată. A fost abandonat de mama lui și a plecat să locuiască cu mătușa Nee, bunica lui. Khun Kamol l-a dus la școală, a spus Kim zâmbind, gândindu-se la acel băiețel, Baiboon.
– Dacă Baiboon ar avea 18-19 ani, aș fi gelos Kim, a spus Kamol fără menajamente. Kim s-a întors spre Kamol cu o privire încruntată.
– De ce ești geloas? a întrebat Kim.
– Păi tocmai l-ai pomenit pe Baiboon şi vorbeşti despre el. Nu te văd vorbind sau gândindu-te la mine, a început Kamol să mormăie.
– Ești nebun? Ești aici, lângă mine, de ce să mă gândesc la tine? Mafiot nebun şi uimit! a spus Kim din senin. Khom și Ith și-au plecat în secret capetele zâmbind, dar nu au îndrăznit să râdă.
– Ce înseamnă nervos și uimit, unchiule Ith? l-a întrebat Salmon pe Ith.
– Așa! Explică-i asta Kim, a spus Kamol cu un zâmbet. Nu era câtuși de puțin supărat sau ofensat de ceea ce a spus Kim. Kim s-a uitat la Salmon și a zâmbit ușor.
– E ca și cum ai zice, idiotule. Ceva de genul ăsta, a explicat Kim pe un ton răutăcios. Salmon a zâmbit.
– Deci unchiul Ith este un idiot, a spus Salmon. Ith aproape că s-a înecat cu apa pe care o bea, iar ceilalți au râs.
– De ce? a întrebat Ith.
– Păi, pentru că unchiului Day îi place ca unchiul Ith să fie nervos și agitat, că nu știe ce să spună. Nu asta înseamnă agitat și nervos? a întrebat din nou Salmon înainte ca râsul să explodeze la toată masa la cuvintele băiatului. În ceea ce-l privește pe Ith, acesta era puțin ruşinat şi s-a așezat să mănânce până s-au săturat și s-au întors înapoi în sufragerie.
Khom l-a dus pe Salmon să cumpere jucării de la un magazin din apropiere pentru că băiatul țipa și Ith a refuzat să le cumpere de teamă că Day se va plânge. A țipat atât de tare încât au fost nevoiți să-i cumpere. Kim și Kamol s-a dus în camera lui Kim.
– Kim, fă-ți bagajele, a spus Kamol sprijinindu-se de căpătâiul patului și uitându-se la televizor, în timp ce Kim ieși din baie și ridică ușor din sprâncene
– De ce aş face asta? a întrebat Kim.
– Ei bine, azi te duc acasă, a spus Kamol, uitându-se la Kim.
– Nu, mă întorc la Day și Ith, a gemut puțin Kim.
– Dar am o misiune de care trebuie să mă ocup rapid, a spus din nou Kamol.
– Atunci du-te tu primul, eu pot să mă întorc mai târziu, a refuzat în continuare Kim.
– Am venit după tine, nu te încăpățâna, a spus Kamol cu o voce calmă. Kim s-a așezat la picioarele patului și s-a întors cu spatele la Kamol, supărat.
– Ai venit doar pentru un singur motiv! Încearcă să nu mai deranjezi oamenii ca aseară. Nici măcar nu te-ai gândit să vii să mă iei. Cine vrea să mă ia o va face aici sau acolo, a spus Kim cu o voce răgușită, în timp ce se așeza la picioarele patului.
Kamol l-a privit înainte de a se așeza în spatele lui și de a-l îmbrățișa cu dragoste pe talia lui subțire.
– Nu am venit doar pentru asta, nu mă înțelege greșit. Îmi fac griji pentru tine, nu te încăpățâna. Hai să mergem împreună acasă. Kim, nu te-ai gândit la Baiboon?
Kamol l-a pomenit pe Baiboon determinându-l pe Kim să se calmeze.
– Serios, Khun Kamol? Aseară ai mai spus că îmi vei spune toată povestea, dar încă nu mi-ai spus-o, a spus Kim în timp ce își amintea.
– Pot să-ți spun când ajungem acasă? a întrebat Kamol cu un sărut rapid pe obrazul lui Kim.
– Întotdeauna este așa. Khun Kamol, dacă nu vrei să-mi spui, nu trebuie să-mi spui! Kamol a oftat uşurat.
– Dacă îți spun, mă vei urî și mai mult? a spus Kamol cu seriozitate. De fapt, nu voia ca să se expună Kim prea mult la munca lui ilegală, pentru că nu voia ca el să se simtă prost.
Ideea lui Kamol era ca să cunoască Kim doar afacerile din baruri, asta era suficient. Kim, la auzul întrebării lui Kamol, a devenit puțin tensionat.
– O să-ți spun după ce îmi spui, a spus Kim uitându-se înapoi.
Kamol a zâmbit puțin înainte de a se decide să-i spună pe scurt lui Kim povestea vechii probleme a domnului Chen și a lui Danai.
Kamol i-a spus și povestea afacerii sale ilegale cu arme. Kim a ascultat în liniște dar ambele sprâncene s-au încruntat împreună.
– Khun Kamol, serios, cu ce fel de afaceri te ocupi acum? Spune-mi totul, a întrebat Kim pe un ton serios.
– Am cinci baruri, două au cazinouri și mai este și afacerea cu arme ilegale, a răspuns Kamol.
– Cum rămâne cu afacerea cu droguri? Ești implicat în așa ceva? a întrebat din nou Kim.
– Nu, nu-mi plac drogurile, a răspuns Kamol pe un ton normal.
– Cum rămâne cu traficul de persoane? a întrebat Kim, în timp ce-și amintea. Ce altceva mai făcea mafioții?
– Afacerea asta nu e bună, o urăsc atât de mult, a răspuns Kamol cu sinceritate, iar Kim a lăsat să iasă un oftat de ușurare.
– Pe scurt, tot ceea ce faci ilegal acum este să deschizi un cazinou și să faci comerț cu arme? a întrebat din nou Kim.
– Da, așa este. O, există și un sistem de împrumut în cazinouri, a adăugat Kamol, cu fața pe umărul lui Kim.
– Te-ai gândit vreodată să renunți la aceste afaceri ilegale? l-a întrebat Kim despre ce gândește.
– Sincer, nu m-am gândit niciodată la asta, a răspuns Kamol pe un ton plictisitor. Cei doi au rămas tăcuți.
– Kim, ce se întâmplă? a întrebat Kamol după ce a văzut tăcerea lui Kim pentru o clipă.
– De ce m-ai luat cu tine? a întrebat Kim cu nonșalanță.
– Ești soția mea, a răspuns Kamol, întorcându-se spre fața lui Kim cu o privire îngrijorată.
– Atunci aș dori să-mi exercit dreptul. Să începem cu faptul că te vei gândi la ceea ce am vorbit acum câteva clipe, a spus Kim pe un ton serios.
Acest lucru l-a lăsat pe Kamol uimit, nu credea că îi va cere Kim să se gândească la părăsirea afacerii sale ilegale.
– Lasă-mă să mă gândesc la asta, a spus Kamol fără menajamente. Nu se gândea la faptul că nu-i făcea pe plac lui Kim, ci la cum să o facă, pentru că renunțarea și retragerea din această industrie era destul de dificilă.
– Poți să te hotărăști și să-mi spui, a spus Kim desfăcând mâna lui Kamol care îl îmbrățișa, apoi s-a urcat pe pat și s-a uitat la televizor. Kamol a oftat uşurat.
– Bine. Mergem acasă astăzi? a întrebat Kamol în legătură cu întrebarea anterioară. Kim a dat din cap, dar nu a spus nimic. La prânz, Kamol l-a condus pe Kim afară din cameră pentru a vedea dacă Day era deja treaz.
– Ești treaz, Day? Hai să mergem să luăm prânzul, a spus Kamol când l-a văzut pe Day stând cu Ith și Khom.
Au ieșit din casă și s-au dus să mănânce. La prânz Kim le-a spus lui Day și Ith că se va întoarce la Kamol.
După ce au mâncat, s-au întors cu toții la hotel.
– Dacă ești liber, vino să ne vizitezi la mine acasă, Day, a spus Kamol.
– Da, a răspuns Day înainte ca să plece Kamol, Kim și subordonații lor. În ceea ce-i privește pe subordonații lui Danai care au fost luați, aceștia au fost duşi într-o altă dubă neagră. Kim a privit cum cei trei au fost urcați în mașină.
– Unde îi duc pe cei trei? a întrebat Kim stând în mașină. Kamol nu-l lăsa să coboare din mașină, iar ceilalți subordonaţi ai săi au coborât chiar pentru a-l escorta afară din mașină.
− Îi duc la şeful lor, răspunse Kamol. Kim se încruntă a neînțelegere.
− Îi vei duce? a repetat Kim cuvintele lui Kamol.
– Da, când ajungem la Bangkok, cineva te va duce mai întâi acasă. În ceea ce mă privește pe mine, îi voi duce acasă la Ai Danai, a răspuns Kamol, întorcându-se imediat să se uite la Kim.
– Vin și eu!!! l-a urmat Kim repede.
– De ce ai veni? a întrebat Kamol pe un ton iritat.
– O să văd fața celui care a crezut că mă va prinde și aproape că i-a rănit pe Ith și Salmon. Nu mă opri Kamol! a spus Kim pe un ton iritat. Kamol a râs la expresia lui Kim. Cine ar fi crezut că poate fi Kim atât de nesăbuit?
Înainte de a intra în Bangkok, cerul s-a întunecat, dar Kamol a mers direct la casa lui Danai, așa cum era planificat inițial. La scurt timp după ce mașina lui Kamol s-a oprit în fața casei lui Danai, ușa casei s-a deschis, iar subordonații au sosit în zonă și s-au dus repede să își informeze șeful.
Khom a avut grijă să coboare din mașină, apoi s-a îndreptat direct spre grupul de subordonaţi ai lui Danai, care stăteau în fața porții și de-a lungul gardului, cu ambele mâini ridicate pentru a arăta că nu avea nicio intenție de a face ceva.
Subordonaţii lui Danai nu puteau decât să se uite la Khom cu ezitare, speriați pentru că nu știau ce vrea acesta.
Khom s-a dus să le spună că vrea Kamol să vorbească cu Danai despre ce au discutat la telefon. Danai a venit cu o duzină de bodyguarzi.
– Așteaptă în mașină Kim, i-a spus Kamol lui Kim pe un ton monoton.
– De ce nu mă lași să vin cu tine? a întrebat Kim. Privirea lui se îndreptă spre Danai ieșind din casa lui.
– Ai spus că vrei să vii să-l vezi pe Danai. Stai în mașină și uită-te. Nu știu care e situația afară. Nu vreau să ți se întâmple nimic, a spus Kamol pe un ton serios .
Kim a lăsat să iasă un geamăt în gât înainte ca să-i țină Kamol capul și să-l sărute ușor pe tâmplă.
– Bun băiat! Așteaptă-mă în mașină! a spus Kamol.
– Chiar au venit aici? a spus Danai pe un ton batjocoritor când a terminat de ieșit pe ușa casei. Imediat ce l-au văzut pe Danai, Kamol a deschis portiera mașinii și a coborât. Danai s-a uitat puțin în altă parte.
– De ce ai venit la mine acasă, Kamol? a întrebat Danai pe un ton calm.
Kamol a schițat un ușor zâmbet, în timp ce au coborât și câțiva dintre subordonații lui Kamol pentru a-l proteja pe acesta.
– Așa îţi întâmpini oaspeții? Îi faci să stea în picioare și să vorbească la ușa ta? Nu vrei să-mi faci cinste cu o băutură? a întrebat Kamol pe un ton normal, dar cine îl privea în ochi? Danai părea să-l străpungă cu ochi ascuțiți.
– Știu că nu vei sta mult timp, nu-i așa? Mai bine vorbim repede, a renunțat Danai la maniere și a spus direct. Îl cunoaște bine pe Kamol.
– De fapt, nu mă grăbesc. Avem timp să vorbim. Am adus ce am promis, îți amintești? Ți-am spus la telefon, i-a reamintit Kamol. Danai a tăcut o clipă pentru că știa că acesta și-a adus subordonaţii.
– Ruj, adu-i!
Kamol s-a întors spre subordonații săi. Ruj s-a îndreptat spre camionul negru și apoi cineva i-a coborât pe subordonații lui Danai pentru a-i arunca la pământ în mijlocul lui Danai și Kamol.
Danai se uită la subordonații săi în timp ce strângea din dinți. Starea în care ajunseseră arăta cât de rău erau bătuți. E bine că nu sunt morți și nu se putea abține să nu se enerveze pe proprii subordonați pentru că l-au tras pe sfoară.
– Le-am dat o mică lecție, sper că nu te superi, a spus din nou Kamol. Danai s-a uitat la Kamol cu dezaprobare.
– Și ce dacă? a întrebat Danai.
Khom s-a uitat neîncrezător la Danai, dorindu-și să îl calce în picioare, iar subordonaţii lui Danai au făcut o grimasă la propriul lor șef.
– Nimic. Am vrut doar să-ți spun că acest vechi truc murdar, poți să nu-l mai folosești. Nu este potrivit pentru o persoană modernă ca tine. Dacă vrei să-mi spui ceva, sper că ești suficient de curajos să vii și să vorbești direct cu mine. Aș fi destul de amabil să accept, a spus Kamol pentru ca toată lumea să știe că își bate joc intenționat de timiditatea lui, pentru că nu a îndrăznit să îl abordeze direct.
– Nu nega, Khun Danai! Tu ai fost cel care a ordonat subordonaților tăi să-l răpească pe Khun Kim, a intervenit Khom când a văzut că Danai va spune ceva. Danai a făcut o pauză de câteva clipe.
– Vizita mea aici nu este pentru a te deranja. Am venit să te avertizez: nu vreau să știu că te gândești să mai faci așa ceva, pentru că dacă va mai exista o dată viitoare, voi fi gata să calc pe câmpul de luptă Danai, a spus Kamol privindu-l pe Danai cu ochi reci.
– Mă ameninți, Kamol?
Danai a strâns din dinți și a întrebat cu un sentiment de rușine pentru că se simțea amenințat în fața subordonaților săi, dar și a lui Kamol. Kamol a zâmbit în colțul gurii.
– Hei! Cineva ca mine a amenințat vreodată pe cineva? a întrebat Kamol pe un ton batjocoritor, înainte de a-l înfrunta pe Danai.
– Sper doar că nu vrei să-ți desființezi familia, pentru că îmi amintesc că, tu ești ultimul, a spus din nou Kamol într-o dispoziție ciudată.
– Bun. Sunt aici și îți predau subordonații, dar e posibil ca unele părți să nu fie complete, eu doar spun pedeapsa pentru că te-ai atins de oamenii mei, a spus Kamol ca și cum ar fi fost normal.
Danai a strâns din dinți, voia ca subordonaţii săi să-l atace pe Kamol chiar acum, dar s-a gândit și la toate riscurile, nu știa câți subordonaţi adusese Kamol, pentru că acesta reușise să lase o parte din subordonații săi să se ascundă.
Ca să se pună împotriva lui Kamol, trebuie să se gândească și să planifice bine. Danai a sperat că Cheng îl va nimeri pe Kamol în această perioadă, dar a ratat.
– Deci, mă întorc să mă odihnesc mai întâi. Trebuie să te odihnești și tu, Danai. Să te odihnești suficient, și-a repetat Kamol cuvintele.
– Așteaptă!!
Înainte ca Kamol să se întoarcă la mașină și Danai să poată spune ceva, Kim a deschis portiera și a coborât din mașină, Danai încruntându-se.
Nu credea că oamenii lui Kamol vor veni. Kamol l-a privit și el pe Kim cu o expresie îngrijorată pe față pentru că îi ordonase să aștepte în mașină, dar Kim s-a dat jos cu încăpățânare.
– Kim, du-te înapoi la mașină, a spus Kamol cu asprime. Kim s-a uitat la Kamol cu severitate.
– Sigur, dar lasă-mă să fac un comision mai întâi, a spus Kim cu o față serioasă și o voce severă.
Subordonații lui Kamol și Danai s-au uitat confuzi la Kim. Ce comisioane avea Kim?
– Șefule!!
Subordonații lui Danai și-au strigat șeful cu voce tare, fața lui Danai s-a înroșit imediat când Kim s-a apropiat și i-a dat un pumn în obraz. Colțul buzei a fost lovit puternic. În mijlocul șocului, subordonaţii lui Kamol i-au ieșit în cale lui Kim. Kamol l-a prins și el de încheietura mâinii pe Kim.
– Dă-mi drumul! a strigat Kim la Kamol în timp ce-și îndepărta mâinile. Subordonaţii lui Kamol s-au pus în fața lui Danai pentru a-i separa.
– Te-am pocnit acum, dar au venit oamenii să mă orească, a spus Kim ridicând ușor picioarele.
– Hei!
Subordonații lui Danai au strigat din nou, în timp ce Kim l-a lovit cu piciorul în stomac pe Danai până când acesta a căzut puțin, dar avea un subordonat în spatele său pentru a se echilibra.
– Nu mai… pot! le-a strigat Danai subordonaţilor săi care s-au prefăcut că se duc să se ocupe de Kim. În ceea ce-l privește pe Kamol, acesta nu-l mai ținea acum pe Kim, dar stătea cu un zâmbet satisfăcut pe buze.
– Danai, acum ai plătit pentru ceea ce au făcut subordonații tăi. L-au rănit pe fratele meu și pe nepotul lui, a spus Kim despre Ith și Salmon care au fost răniți. Când au terminat de vorbit, Kim a mers singur să stea lângă Kamol.
– Hmm… Păcat pentru tine Danai! Chiar nu am putut să-mi opresc oamenii la timp, dar nu te pot ajuta, l-ai enervat pe Kim, a rânjit Kamol în loc să-și ceară scuze.
– Cum îndrăznește bărbatul acela chipeş să mă trateze așa? a spus Danai cu vocea tremurândă din cauza durerii care încă nu-i trecuse.
– Gura aia! Mai vrei o lovitură? a strigat Kim imediat când l-a auzit pe interlocutorul său numindu-l chipeş.
– Şştt! Calmează-te! l-a bătut uşor Kamol pe spate pe Kim.
– Hai să ne întoarcem! Vreau să fac un duș și să dorm, s-a întors Kim către Kamol cu o voce morocănoasă.
– Bine, hai să ne întoarcem! Sper că-ți amintești ce ți-am spus mai devreme, a spus Kamol înainte de a-l conduce pe Kim la mașină.
Khom era pe cale să se întoarcă la mașină când și-a amintit ceva și s-a întors să îl privească pe Danai cu un zâmbet mulțumit.
– Am uitat să-ți spun ceva. Fratele și nepotul despre care vorbea Khun Kim, sunt iubitul şi nepotul lui Ai’Day… Khun Day, a spus Khom înainte de a se întoarce la mașina lui Kamol. Danai era deja uimit…
– De ce zâmbești? a întrebat Kim în timp ce mașina se îndepărta de casa lui Danai.
Ei se întorceau la casa lui Kamol, dar Kim a observat că acesta, Khom și șoferul au zâmbit puțin. Dar, după ce au auzit întrebarea lui Kim, toți au revenit la fețele normale.
– Nu contează, a răspuns Kamol.
– Atunci de ce zâmbești Khom?
Khom s-a întors să se uite la șeful său, înainte de a-i zâmbi ușor lui Kim, care se uita fix la el cerând un răspuns.
– Mă gândeam că domnul Kim chiar merită să fie soția lui Khun Kamol, a spus Khom fără menajamente.
– Și eu gândesc la fel, Khom, a spus Kamol, ceea ce l-a făcut pe Kim să se întoarcă să se uite la Kamol.
– De ce nu ai spus nimic acum? Khom a fost cel care a spus-o, iar tu l-ai urmat imediat, Khun Kamol, i-a strigat Kim lui Kamol care, zâmbind blând, îl ținea strâns de talie pe Kim.
– Atât de firav, a spus Kamol dându-i un sărut ușor pe obraz, ceea ce a determinat ca fața lui Kim să se lumineze imediat.
Khom s-a întors să privească în altă parte când a văzut imaginea șefului său sărutându-l pe Kim pe obraz. S-a uitat înainte ca de obicei, pentru că nu voia ca să se simtă Kim și mai ruşinat, iar cel care ar avea de suferit era stăpânul său.
– Khun Kamol! a mârâit Kim, înecându-se. Kamol a râs încet în gât, iar asta l-a făcut pe Kim să nu se mai plângă. La scurt timp au ajuns la casa lui Kamol.
Kim și Kamol s-au dus direct acasă, iar Kim s-a dus direct în dormitor. Kamol a plecat primul la birou.
După ce a făcut duș și s-a schimbat, Kim a coborât la birou. A bătut la ușă înainte de a o deschide și l-a găsit pe Kamol foarte încordat în fața a 3-4 persoane.
– Ce s-a întâmplat Kim? a întrebat Kamol oprindu-se să nu mai vorbească despre muncă.
– Mi-e foame, pot să gătesc ceva în bucătărie? a venit Kim să întrebe.
– Pune pe cineva să o cheme pe mătușa Nee să facă asta pentru tine, a răspuns Kamol. Kim s-a încruntat.
– E târziu, Kamol! Las-o pe mătușa să se odihnească, în plus, pot s-o fac și eu, a spus Kim zâmbind ușor.
– Bine, cum dorești. Dacă mai ai nevoie de ceva, spune-i unuia dintre subordonaţii mei, a spus Kamol.
Kim a dat din cap, dar când s-a prefăcut că se întoarce și pleacă, şi-a amintit ceva și s-a întors să se uite la Kamol care îl privea surprins.
De ce se oprise toată lumea?
– O să mâncăm împreună? Întreb doar pentru orice eventualitate, a întrebat Kim cu blândețe, determinându-l pe Kamol să zâmbească.
– Dacă ești dispus să gătești pentru mine, o să mănânc, i-a răspuns Kamol, iar Kim s-a încruntat, dar nu a îndrăznit să-l privească direct în ochi.
– Ei bine, te chem când am terminat. Te chem mai târziu, a spus Kim înainte de a ieși în grabă din biroul lui Kamol.
Kamol a zâmbit după ce figura lui Kim a părăsit biroul. Se simțea mulțumit și fericit că începuse Kim să se obişnuiască alături de el şi nu mai exista rezistență ca prima dată.
