Kim a intrat în bucătărie și s-a uitat la toate ingredientele proaspete care urmau să se gătească. Sunt multe lucruri pe care mătușa lui le-a adus pentru a se aproviziona. Așa că a decis Kim să gătească câteva lucruri.
Kim s-a dus să verifice orezul pe care mătușa sa îl lăsase în oală şi tocmai îl gătise în acea seară. Kim mută lucrurile în bucătărie pentru o vreme. Kamol se apropie și stă sprijinit de cadrul ușii, urmărind în tăcere, cu un zâmbet satisfăcut, fluiditatea cu care Kim făcea totul.
– Ahh! M-ai suprins, Khun Kamol! Vino aici şi stai liniștit! a spus Kim după ce s-a întors să-l vadă pe Kamol. Acesta s-a îndreptat spre silueta zveltă.
– Ce faci? a întrebat Kamol.
– O să fac calamari prăjiți cu usturoi, creveți cu busuioc şi supă de alge. Poți să mănânci? a întrebat Kim în timp ce spăla creveții. Kamol a îmbrățișat talia subțire a lui Kim din spate și l-a sărutat ușor pe obraz. Acest lucru a determinat ca fața lui Kim să se înroșească, dar nu s-a zbătut să scape.
– Asta ai făcut de mâncare? Pot să mănânc orice, a răspuns Kamol încruntându-se ușor.
– Dacă îți dau otravă, poți să o mănânci, nu? Kim s-a prefăcut că râde sarcastic.
– O voi mânca dacă vrei să mor. Voi muri pentru tine, a spus din nou Kamol, determinându-l pe Kim să fie incapabil să vorbească, fața lui luminându-se.
– Khun Kamol, nu te încăpățâna, voi găti eu!
Kim s-a mișcat ușor pentru ca să-și slăbească cureaua Kamol.
– Pot să te ajut cu ceva? a întrebat Kamol, determinându-l pe Kim să pară surprins.
– Ești sigur? a întrebat Kim.
– Am mai avut probleme, trebuia să mănânc singur și să gătesc singur, nu am avut soție, de ce nu? a răspuns Kamol. Kim a ezitat puţin.
– Poți să decojești creveții și să le tai spatele? Chiar nu-mi plac capetele de creveți, te rog să le scoți, s-a plâns Kim ușor batjocorindu-l pe Kamol, înainte ca acesta să-și ridice mânecile până la coate și să ia recipientul, a pus creveții la spălat și a început să scoată cochiliile de pe creveți.
Kim a zâmbit ușor când a văzut un mafiot ca şi Kamol lucrând în bucătărie pentru el. Subordonații lui Kamol care s-au dus să spioneze prin ușă l-au văzut pe Kamol dispus să facă tot ce vrea Kim…
’Khom, persoana care ne-a interzis cu desăvârșire să nu ne supunem ordinelor lui Khun Kamol, se aplică și lui, nu-i așa? s-a întors Lop pentru a-i șopti lui Khom.
– Da, dacă nu respecți ordinele lui Kamol, probabil că vei fi lovit cu tocul de la mânerul pistolului, dar dacă nu respecți ordinele soției lui, probabil că vei fi prins și vei fi înecat în apă, răspunse Khom înainte de a-l trage de gât pe Lop la ușa din față a bucătăriei pentru ca să poată Kamol și Kim avea un moment de singurătate.
– Khun Kamol, pot să-l duc pe Baiboon la școală astăzi? a întrebat Kim, cerând să-l însoţească dimineața, în timp ce își beau cafeaua cu Kamol, Khom și Baiboon.
– Ai de gând să conduci singur? a întrebat nervos Kamol.
– Da, aș vrea să vizitez biroul. Nu am mai fost acolo de mult timp, a spus din nou Kim.
– Mai ia încă două persoane cu tine, în caz de urgență, a spus Kamol părând serios, pentru că încă nu era sigur de situația lui, încă trebuia să aibă grijă de domnul Chen.
– Dacă ți-aș spune că pot să am grijă de mine, nu ai fi de acord, nu-i așa? a răspuns Kim. Kamol a fost de acord.
– Bine, a răspuns Kim cu reticență, pentru că știa cât de încăpățânat era Kamol. Acesta a zâmbit.
După ce au luat micul dejun, Kim i-a spus lui Baiboon că își va pregăti lucrurile. Kim urma să plece singur alături de Kit și Lop.
Khom trebuia să meargă să vadă barul care arsese mai devreme, deoarece reparațiile începuseră deja. Kim a urcat la etaj pentru a-și lua lucrurile, urmat de Kamol.
– Hei, vino aici, a strigat Kamol către silueta zveltă. Kim s-a dus să-l vadă pe Kamol.
Una dintre mâinile puternice ale lui Kamol s-a înfășurat în jurul taliei subțiri a lui Kim și i-a mângâiat ușor obrazul. Kim a simțit o căldură în inimă când Kamol l-a atins atât de ușor.
– Dacă nu mai sunt probleme, voi veni la birou la prânz, a spus Kamol, iar Kim a dat din cap.
– Dacă e ceva neobişnuit, ascultă de Kit şi Lop. Nu fii încăpățânat, bine? a ordonat din nou Kamol.
– Nu sunt un copil! a spus Kim zâmbind în semn de acord. Mâna care mângâia obrazul moale al lui Kim, a început să-i mângâie ceafa.
– Să nu lași niciun bărbat să vină să te atingă, a continuat Kamol.
– De parcă subordonații tăi ar lăsa pe cineva să vină la mine și să mă atingă în felul acesta, a replicat Kim.
– Dacă te sun, trebuie să răspunzi întotdeauna, a continuat Kamol.
– Dacă nu răspund, îți vei suna subordonații și vei cere să vorbești cu mine oricum, a răspuns Kim.
– Hei, te pricepi foarte bine să te cerți!
Kamol a râs în hohote, pentru că indiferent ce spunea, Kim găsea întotdeauna o cale de a se certa.
– Nu mă cert cu tine, doar vorbesc, a gemut ușor Kim, dar în același timp a râs de el însuși în sinea lui.
Trebuie să plec acum, altfel Baiboon va întârzia la școală, a spus Kim.
Kamol s-a aplecat să îl sărute ușor pe buze și s-a retras fără să intervină. Kim nu s-a putut abține să nu fie surprins.
– Nu vreau să te mai sărut, altfel noi doi nu vom merge nicăieri decât în pat, a spus Kamol, determinându-l pe Kim să se înroșească imediat.
– Persoană pofticioasă! i-a spus Kim lui Kamol înainte de a fugi din cameră total ruşinat. Kamol l-a urmat cu un zâmbet. Cei doi au coborât la mașină unde toată lumea aștepta deja.
– Îmi pare rău Baiboon, sper că nu am întârziat la școala ta, a spus Kim cu un zâmbet. Baiboon a ridicat mâna pentru a-l onora pe Kamol și toată lumea care era acolo.
– Lop, Kit aveţi grijă de soția mea. Dacă se întâmplă ceva, sunaţi-l pe Khom sau puteți vorbi direct cu mine, le-a spus Kamol subordonaților săi înainte de a se întoarce și de a se urca în cealaltă mașină.
– Lop, Kit îl las pe Baiboon la intrare, le-a spus Kim lui Lop și Kit în timp ce parcau mașina la școala lui Baiboon.
– Vrei să coborâm? au întrebat ei.
– Nu, nu mă îndepărtez prea mult de maşină, a spus Kim înainte de a coborî din mașină împreună cu Baiboon.
– La revedere, P’Kim. Mulţumesc că m-ai condus, a ridicat Baiboon mâna în onoarea lui Kim. Baiboon a zâmbit tot timpul cât au vorbit.
– Învață din greu. Ne vedem diseară, a spus Kim zâmbind.
– Hmm… a răspuns Baiboon înainte ca profesorul să treacă.
– Ai’Baiboon, te-a adus mama ta? a salutat profesoara, determinându-l pe Kim să înghețe. S-a uitat cu dezgust la tânăra profesoară.
– O, nu! Profesoară Yut, el este P’Kim. Ei bine, este fratele meu mai mare, a corectat-o rapid Baiboon.
– O, îmi pare rău, nu am știut, s-a grăbit tânăra să se scuze în fața lui Kim.
– Nu crezi că sunt bărbat, nu-i așa? a întrebat Kim cu blândețe. Tânăra profesoară a zâmbit sec. Lui Kim nu i-a păsat prea mult, așa că i-a vorbit din nou lui Baiboon.
– Du-te primul, i-a spus Kim lui Baiboon înainte de a se întoarce la mașină.
– S-a întâmplat ceva, Khun Kim? a întrebat Kit în timp ce urmărea totul din mașină.
– Nimic, doar că profesoara lui Baiboon a venit să îl salute, a răspuns Kim, dar nu putea să treacă peste supărarea pe care i-o provocase tânăra profesoară cu nişte clipe în urmă.
Telefonul lui Kim a sunat, el s-a uitat la acesta și a apăsat pentru a accepta apelul.
– Da, a răspuns Kim cu o voce joasă la telefon.
[L-ai condus deja pe Baiboon?] a întrebat Kamol.
– Tocmai l-am lăsat, acum mă duc la birou. Tu unde ești? l-a întrebat Kim.
[Mașina a oprit în trafic la intersecție pentru a merge la birou,] a răspuns Kamol.
– Da, acum ne blocăm și noi. E timpul ca toată lumea să meargă la muncă, a spus Kim, văzând că și garajul lui începea să se umple de mașini.
[Asta e tot. Te-am sunat doar ca să te întreb dacă l-ai condus deja pe Baiboon la școală] , a întrerupt conversația Kamol pentru că nu voia ca să se supere Kim dacă îi cerea să vorbească cu el în timp ce se aflau în trafic.
– De ce te grăbești așa de tare? S-a eliberat traficul? a întrebat imediat Kim cu sprâncenele încruntate.
[Nu, dar mi-e teamă că te vei plictisi de vocea mea] , a răspuns Kamol.
– Încă nu ți-am spus că m-am plictisit! Între vocea ta și trafic, mă plictisește mai mult traficul, a spus Kim cu blândețe, pentru că simțea că vrea să continue să vorbească alături de Kamol, chiar dacă acasă nu erau mereu despărțiți.
[ Hei, mă bucur că nu te-ai plictisit de vocea mea] , a râs Kamol ușor în gât înainte ca să fie Kim cel care l-a invitat pe Kamol să continue să vorbească pentru că nu voia să se concentreze pe trafic.
Au vorbit despre restaurante și despre povestea profesoarei lui Baiboon care a crezut din greșeală că este mama lui Baiboon.
Kim habar n-avea cât de relaxat era vorbind astfel alături de Kamol. Kamol răspundea și vorbea, dar, în cea mai mare parte, asculta doar ce avea de spus Kim. Kamol voia doar să continue să audă vocea lui Kim. Se simțea ușurat de frustrarea pe care o simțea în blocajul din trafic.
[ Kim, am ajuns deja la fața locului. Te sun mai târziu] , i-a răspuns Kamol. Acest lucru l-a făcut pe Kim să fie atent la priveliștea din afara mașinii.
– Ah! Şi eu sunt aproape de biroul meu. Bine, vorbim mai târziu, a spus Kim înainte de a închide.
Kim s-a așezat sprijinindu-se pe scaunul mașinii, apoi și-a dat seama că vorbise alături de Kamol și nu simțise cum a trecut timpul. Kim și-a amintit de zilele în care era încă cu Day.
Vorbind cu Day la telefon, a răspuns cu voce joasă, au fost câteva răspunsuri asemănătoare cu cele ale lui Kamol, dar Kim s-a simțit atât de incomod, încât a trebuit să ceară să închidă mai întâi. Kim și-a amintit istoria lui cu Day.
De asemenea, s-a gândit la faptul că nu știa Kamol că persoana pe care Kim voia să o uite era Day. Nici măcar Kim nu știe ce ar fi făcut Kamol dacă ar fi știut asta. Cum s-ar simți Kamol? Ce ar spune?
,,…”
De îndată ce Kim a intrat în birou, personalul lui Kim și tânăra May, încântată, s-au adunat în jurul lui pentru a pune întrebări, până când Kim a fost nevoit să-i oblige să continue să lucreze, lăsându-l singur cu May, care este partenera lui, în timp ce Lop și Kit stăteau pe canapeaua din fața biroului lui Kim.
– Ești bine? Unde a fost Kim? Poți să-i spui lui May? a întrebat ea imediat. Kim a zâmbit ușor.
– Am plecat să locuiesc cu… un prieten. A fost nevoie, nu pot da detalii acum. Îmi pare rău, May, a spus Kim cu un zâmbet. Fata s-a uitat la Kim înainte de a lăsa să iasă un oftat de ușurare.
– Înainte, May era îngrijorată. Ce se va întâmpla cu Kim? Dar astăzi, când văd chipul lui Kim, May poate rămâne calmă, a spus ea zâmbind. Kim a arcuit ușor o sprânceană.
– De ce? întreabă Kim.
– Ei bine, Kim arată atât de fericit și luminos. Fața lui Kim pare să aibă o aură fericită care se răspândește peste tot, a spus femeia pe un ton glumeț. Chiar și Kim a râs la cuvintele fetei.
– Ce e cu aura mea? a întrebat din nou Kim.
– Poate că P’Kim nu știe, dar în trecut, P’Kim a fost cineva care avea ceva blocat în inimă. Lui P’Kim îi plăcea să facă fețe triste sau plictisite, când zâmbea era forțat să zâmbească în funcție de situație. Nu zâmbea atât de complet cum o face acum. Acum când Kim zâmbește îi zâmbesc și ochii. May a observat. Nu știi că s-a schimbat Kim? a spus femeia pe un ton serios, determinându-l pe Kim să se calmeze.
– Este chiar așa cum a spus May? a întrebat Kim cu dezinvoltură, gândindu-se în retrospectivă că motivul pentru care era așa era probabil din cauza lui Day și acum, May spunea că zâmbea foarte luminos, din cauza cui? Din cauza lui Kamol?
– Da. Ah, Khun Kim, de ce te-ai înroşit la faţă? a întrebat femeia când a văzut că fața bărbatului mai în vârstă se înroşise.
– O, nu, nu-i nimic, dar sunt deja aici. Cum e la birou? a întrebat Kim despre muncă, pentru că voia să elibereze sarcinile importante. Kim era persoana care semna, cei doi au vorbit o bună bucată de timp.
– Dacă este ceva ce trebuie semnat urgent, sunați-mă. Dacă nu pot veni, voi ruga pe cineva să ia documentele și să mi le aducă, a spus Kim, deoarece nu credea că îi va permite Kamol să vină la birou atât de des.
– Da. May avea de gând să-l întrebe pe Kim când a intrat: cine sunt cei doi oameni care așteaptă afară? Sunt subordonaţii persoanei care obișnuia să-l ia pe Kim? a întrebat femeia cu suspiciune.
– Da, a răspuns Kim înainte de a-și aminti ceva. Kamol nu l-a mai sunat de azi dimineață. Kim s-a întors să se uite la ceas și a văzut că era aproape amiază.
– De ce aștepți până la prânz? Vrei să mănânci cu May? a întrebat fata.
– Păi vreau să văd. Nu sunt sigur dacă va veni Khun Kamol să mă ia la masă sau nu, a spus Kim.
– Khun Kamol? Persoana alături de care este P’Kim, nu-i așa? a întrebat din nou fata. Kim a dat ușor din cap.
– Este iubitul lui Kim? l-a întrebat fata pe Kim tachinându-l. Kim a simțit că se înroșește la față când sora l-a întrebat direct.
– Depinde de el, a răspuns Kim calm, pentru că se simțea ruşinat de întrebarea tinerei.
– Îl iubește foarte mult pe P’Kim? Este bun cu P’Kim? Poți să ghicești? May crede că este foarte bun alături de Kim, altfel P’ nu ar fi atât de luminos și zâmbitor în această dimineață.
Fata a glumit și i-a readus culoarea pe față lui Kim.
Nu a durat mult și înainte ca să poată Kim spune ceva, telefonul a sunat. Kim a răspuns înainte de a zâmbi ușor. Femeia s-a uitat la Kim în secret în timp ce zâmbea ușor.
– Da, a răspuns Kim la telefon.
[Ce faci?] a întrebat Kamol.
– Stau aici și vorbesc despre muncă alături de May, a răspuns Kim, evitând timid privirile tachinare ale fetei care stătea în fața lui.
[Păi… nu pot ieși cu tine la masă la prânz] , spuse o voce blândă, determinându-l pe Kim să se oprească.
– Nu ai terminat încă, nu-i așa? a întrebat Kim cu blândețe.
[Ăăă… Trebuie să discut mai întâi cu mecanicul și apoi să-i las pe ei să adauge unele LUCRURI] , a spus din nou Kamol, iar Kim a rămas tăcut.
[ Kim?] a întrebat Kamol când și-a dat seama că a tăcut Kim.
– Nu mă minți, nu-i așa? a întrebat Kim pe un ton calm și acum Kamol era cel care tăcea puțin.
[De ce te-aș minți?] a întrebat Kamol, iar Kim s-a încruntat.
– Unde ești acum? a întrebat Kim nervos.
[ La bar, de ce?] a întrebat Kamol, respirând adânc.
– La bar? Atunci de ce se aud sunete în bar care anunță medicina? Khun Kamol, crezi că sunt prost? De ce te afli într-un spital? Spune-mi acum! a spus Kim, auzind oamenii anunțând diverse remedii pentru diferite boli. Kamol a răsuflat ușurat.
[Soția mea este foarte deșteaptă] , a mormăit Kamol încet, dar Kim l-a auzit oricum.
– Pot să aud asta, a spus Kim cu fermitate.
[ Cu plăcere, doar mă doare brațul și am venit să iau niște creme de masaj de la spital, o să iau medicamentele și apoi mă întorc să vorbesc din nou cu mecanicul] , a spus din nou Kamol.
– Ce ai făcut de te-ai rănit la braț? Totul a fost bine în această dimineață Khun Kamol, a întrebat din nou Kim, pentru că era sigur că era acolo pentru mai mult decât o simplă durere de braț, deoarece puteai cumpăra creme de masaj de la o simplă farmacie.
[Eh, mă îndoiesc că în viitor voi mai îndrăzni să te mint. Soția mea este foarte bună la detectarea minciunilor] , a glumit Kamol.
– Nu râd, Khun Kamol, a spus Kim cu fermitate.
[Îţi spun, îţi spun! Nu te supăra! Mă plimbam prin atelier şi au căzut peste mine grinzile de cadru pe care le-a scos mecanicul] a răspuns Kamol.
– Ești bine? Și subordonații tăi, nimeni altcineva nu a fost rănit? A căzut pur și simplu pe tine? a întrebat imediat Kim.
[Nu e mare lucru! Sunt bine, nimeni nu s-ar fi gândit că va cădea. Și Khom a fost lovit. Mă doare doar puțin] , a răspuns Kamol, iar Kim a scos un geamăt.
– Ajunge! Atât stăpânul cât și subordonatul său nu sunt atenți! Vor fi în siguranță cu alte lucruri? a spus Kim cu sarcasm. Kamol a râs încet în gât.
[ Da, o să fiu mai atent data viitoare. E deja amiază, trebuie să mănânci ceva. Când termin cu totul, ne vedem] , a spus din nou Kamol.
– Da! Şi tu trebuie să mănânci ceva. Nu-ți face griji pentru mine, a spus Kim.
[Ești îngrijorat?] a întrebat Kamol. Kim a roșit din nou.
– Vorbesc cu tine, aș putea fi îngrijorat de pisici?
Kamol a râs, și-a luat la revedere și a închis telefonul.
– De fapt, îmi place să te necăjesc, a mormăit Kim, apoi s-a oprit când și-a dat seama că sora lui stătea încă în fața sa.
– Să-i spun iubitul tău? întrebă fata cu un zâmbet. Kim dădu din cap jenat neștiind cum să explice relația lui cu Kamol.
– Se pare că îl iubește Kim și ține foarte mult la iubitul său, a glumit iar femeia.
– Ajunge! Nu mai e nevoie să glumim. Hai să mergem să mâncăm ceva. Kamol nu poate veni, a spus Kim înainte de a părăsi biroul. Lop și Kit i-au însoțit și ei la prânz la un restaurant din apropierea biroului.
,,...”
– Khun Kim știe că ești în spital? a întrebat Khom pentru că l-a auzit pe Kamol vorbind cu Kim.
– Hmm… Este foarte bun la detectarea minciunilor, nu puteam să-l mint, spuse Kamol zâmbind…
– Unde e Kim? a spus Kamol, în timp ce intra în birou unde erau Kit şi Lop.
După ce a vorbit cu mecanicul de la bar și totul a decurs bine, Kamol s-a dus imediat direct la Kim.
– Este în birou, a spus Lop. Kamol s-a întors să se uite la subordonații lui Kim, aruncându-le o privire tensionată.
– Așteaptă afară, spuse Kamol calm înainte de a intra în birou, înainte ca trupul zvelt al lui Kim să-și ridice ochii din teancul de documente, înainte de a se încrunta ușor.
– De ce nu ai bătut mai întâi la ușă?
– Poți intra în biroul soției tale fără să bați la ușă, a spus Kamol zâmbind.
– Lipsă de respect! a spus Kim cu o voce tremurândă. Kamol a mers în jurul mesei și l-a sărutat pe Kim pe obraji.
– Gândește-te la asta, a spus Kamol încet, fața lui Kim s-a înroșit și el a putut auzi doar o șoaptă slabă în urechea lui. Acest lucru l-a determinat pe Kim să se simtă înfierbântat în tot corpul.
– E în regulă, am nevoie doar de puțin mai mult, a spus Kim cu o voce blândă, înainte de a se întoarce să se uite gânditor la brațul lui Kamol, dar Kamol l-a acoperit cu mâneci lungi.
– Arată-mi brațul! a spus imediat Kim, așa că a trebuit Kamol să-și ridice mâneca brațului drept.
Brațul său era înfășurat într-un tifon alb. Kim s-a încruntat înainte de a apuca pânza care îl înfășura.
– Ce a spus doctorul? a întrebat nervos Kim.
– Bine că nu e rupt! Pentru că dacă nu ridicam brațul probabil că mă loveam la cap. Am fost împușcat și înjunghiat de mai multe ori și nu am pățit nimic, n-am de gând să mor de la un mică lovitură, ar fi păcat!
Kim s-a ridicat de pe scaun. Kamol s-a așezat pe canapeaua din colț, Kim l-a întrebat despre medicamente și îngrijirea rănii, deoarece era o zgârietură adâncă. Kamol a stat și l-a privit pe Kim citind cu un zâmbet detaliile medicamentelor pe care i le-a dat doctorul Song Ya.
Deși Kim se comportă ca și cum ar fi supărat tot timpul pe Kamol, îi place să fie încăpățânat, dar Kamol știe că lui Kim îi pasă puțin de el.
– Cum e Khom? Cum se simte? a întrebat Kim.
– Khom a plecat. Doar și-a atins umărul, nu e mare lucru, e doar o vânătaie, a spus Kamol ca și cum nu ar fi fost mare lucru.
– Baiboon va plânge dacă va afla că este rănit Khom, a mormăit Kim.
– Putem să ne întoarcem acum? a întrebat Kamol.
– Pot să termin de lucru în jumătate de oră? Nu vreau să iau nimic acasă, a spus Kim întrebându-l pe Kamol. Kamol a dat din cap.
– Atunci o să dorm puțin. Trezește-mă când termini, a spus Kamol.
– Bine, a răspuns Kim înainte ca să se întindă Kamol pe canapeaua din biroul lui Kim. După un timp, Kamol a adormit.
La ușa biroului lui Kim s-a bătut, înainte ca May să deschidă ușa.
– P’Kim… munca… a spus May, fără să știe că dormea Kamol.
– Șșș!
Kim își puse repede degetul arătător la gură, făcându-i semn fetei să se calmeze. May făcu o pauză înainte de a închide încet ușa și de a merge să îl verifice pe Kim.
– Doarme? a întrebat fata încet. Kim a dat din cap. Fata a înaintat să se uite la Kamol, dar nu s-a apropiat prea mult.
– Uitându-te la el așa, e clar că e chipeș. Arată grozav, P’Kim, a spus fata zâmbind.
– Deci… a spus Kim cu tristețe, pentru că toată lumea a văzut că arată foarte bine Kamol.
– Deci ești cu el, Kim? Arată foarte chipeş. Pare o persoană drăguță. Trebuie să fie cineva foarte cald, nu-i așa? a întrebat fata.
– Poate, dar îi place foarte mult să mă tachineze, a răspuns Kim.
– Gura ta spune că-ţi place să te tachineze. De ce trebuie să zâmbești așa? a luat-o în derâdere fata, iar Kim a făcut un semn cu mâna
– N-ai venit să vorbim despre muncă?
Kim întrerupse rapid conversația înainte de a fi tachinat mai departe. Cu coada ochiului se uita din când în când la Kamol, nu se putea abține să nu zâmbească atunci când vedea trupul uriaș al mafiotului așteptându-l în biroul micuț.
