– Putem face duș împreună. Dar dacă faci ceva, nu vei mai face nimic pe toată durata călătoriei, a făcut Kim o ofertă. Kamol și-a ridicat sprâncenele în același timp.
– Nu credeai că voi muri pentru Cao? a întrebat Kamol prefăcându-se.
– Atunci invită-l pe Cao să moară. Mă duc să fac o baie. Vrei să facem o baie împreună? nu s-a putut abține Kim să nu întrebe, deși se simțea ruşinat.
– Hai să facem un duș, a spus Kamol înainte de a-l duce pe Kim la baie.
Cei doi au făcut un duș. Ca de obicei, Kamol a căutat în secret câteva conversații alături de Kim. Acesta a simțit o oarecare ruşine și furie. După ce a făcut duș și s-a schimbat de haine, Kamol l-a dus pe Kim să se întâlnească alături de toată lumea pe plaja din fața casei.
Subordonații lui Kamol au făcut duș și s-au îmbrăcat, au pregătit locul și au ajutat-o pe mătușa Nee să se ocupe de mâncare.
– Domnule, domnule Kim, pe aici.
Kit s-a apropiat de cei doi. Ei s-au îndreptat spre un loc special, la o masă separată, în partea cealaltă, însă nu era departe de masa subordonanilor.
– Am de gând să ajut alți oameni, i-a spus Kim lui Kamol. Dar Kamol a clătinat din cap.
– Stai aici și așteaptă. Îi vor prăji singuri. Dacă ai de gând să-i ajuți, stai în picioare pentru a frige. Crezi că va îndrăzni cineva să glumească și să vorbească despre ceva? a întrebat Kamol. Kim s-a întors să se uite la subordonaţii lui Kamol care se învârteau în jurul grătarului de fructe de mare, discutând și râzând.
– Atunci de ce nu îndrăznesc să se jucați și să vorbească între ei în fața mea? a întrebat Kim. Kamol s-a întors să ia o băutură și să i-o dea lui Kim.
– Chiar nu știu. Toată lumea se teme mai mult de tine decât de mine, a spus Kamol cu un zâmbet.
– La naiba! Nu sunt atât de înfricoșător, a protestat imediat Kim. Dar, în secret, s-a gândit și el un pic.
– Atunci du-te și ajută-i să le prăjească, a spus Kamol.
– Nu pot să plec! O să mă iau de subordonații tăi, a spus Kim, lăsând paharul deoparte.
– E cald.
Mătușa Nee a ridicat un bol de supă din sos de peşte care tocmai fusese gătit și l-a pus pe masă pentru Kamol și Kim, alături de multe alte alimente.
– Mulțumesc, mătușă. Și Baiboon nu a coborât încă? a întrebat Kim pentru că nu-i văzuse încă pe Baiboon și Khom.
– Vin şi ei. Khun Kim şi Khun Kamol ar trebui să mănânce mai întâi, a spus mătuşa cu o voce blândă.
– Mătușă, cred că ar fi bine să te așezi mai întâi la masă cu noi. Am adus-o pe mătușa să se odihnească, nu am adus-o să continue să lucreze. Totul este gata aici. Lasă-i să se descurce singuri. Vino să te așezi cu noi, a spus Kamol.
– Da, haide! Îţi aduc o farfurie. Nu trebuie să refuzi, a spus Kim, ridicându-se și luând o farfurie separată pentru mătușa Nee. Mătușa Nee s-a așezat pe un scaun lângă Kim, uitându-se la el și zâmbind.
– Accepți? s-a prefăcut Kamol că o întreabă pe mătușa lui despre Kim.
– A fost din prima zi în care domnul Kamol l-a adus acasă, a spus mătușa, zâmbind. Kamol s-a uitat puțin la fața mătușii sale și a respirat adânc.
– Mătușă poți accepta faptul că bărbații se iubesc? Mătușa poate răspunde sincer. Să nu-ți fie teamă că mă voi supăra, a întrebat Kamol pe un ton serios pentru că vrea să știe ce gândește mătușa lui în cazul în care va veni să vorbească despre Khom și Baiboon în viitor.
– La început, mătușa încă nu înțelegea dragostea de același sex. Dar mătușa a mers să locuiască alături de Khun Kamol. Mătușa știe care sunt gusturile lui Kamol. Și mătușa a crezut că este o problemă personală pentru șef. Mătușa nu ar trebui să intervină. Și lumea a evoluat prea repede. Și mătușa trebuie să urmeze lumea mai repede. Altfel, cum aș putea sta mai mult timp alături de Kamol? a spus mătușa cu un zâmbet blând.
– Deși Kamol are acest gust și lucrează în această industrie, el este o persoană bună, nu-i așa? Asta o face pe mătușa să înțeleagă și să accepte ceea ce ești. Oamenii au gusturi diferite față de ceilalți. Chiar dacă există dragoste între oameni de același sex. Nu este la fel de important ca și faptul că suntem oameni buni sau răi, a spus mătușa. Kamol a zâmbit.
– Mulțumesc foarte mult mătușă. Mă accepți și ai grijă de mine tot timpul. Dar nici eu nu sunt o persoană prea drăguță, mătușa mea știe asta, a continuat Kamol, pentru că şi Khom era în aceeași branșă ca și el. Au mai făcut lucruri rele împreună.
– Khun Kamol trebuie să facă lucruri rele pentru că sunt sarcini de serviciu care trebuie îndeplinite. Dar, în adâncul sufletului, Khun Kamol este o persoană bună. Dacă nu ar fi așa, de ce ar accepta mătușa? a spus din nou mătușa. Kamol a zâmbit, înainte ca să sosească Kim alături de Khom și Baiboon.
– Poftim, mătușă!
Kim a pus o farfurie și o lingură pentru mătușa Nee și s-a întors spre Baiboon.
– Baiboon și Khom, stați împreună, a spus din nou Kim, înainte ca şi Kamol să se întoarcă spre subordonaţii săi care frigeau fructe de mare.
– Hei, băieți! Coaceți mai întâi niște scoici dulci pentru soția mea, a spus Kamol, iar subordonații au răspuns la unison. Kim a arcuit o sprânceană cu un mic zâmbet.
– Știu că vrei să le mănânci, a spus Kamol înainte de a-i adulmeca obrajii.
– Îl știi pe Khun Kim, l-a tachinat Khom puțin, determinându-l pe Kim să zâmbească.
– Ce gust are? E doar mâncare, a strigat Kim, ruşinat şi s-a întors să se uite la Kamol, care stătea cu zâmbetul în colțul gurii.
Toată lumea a început să mănânce mâncarea mătușii lor în timp ce așteptau fructele de mare la grătar.
– În regulă, domnule, a spus Ruj, așezând pe masă o farfurie cu fructe de mare la grătar.
Are de toate. Khom însuși s-a dus și el să ia o farfurie separată, pentru că nu voia să mănânce pe aceeași farfurie alături de Kamol și Kim.
– O să ți-l pregătesc eu, a spus Kamol vesel și s-a prefăcut că ia un crab să îl taie pentru Kim.
Kim i-a dat o palmă lui Kamol, dar nu prea tare.
– Nu! Îl voi tăia singur. Voi tăia una şi pentru tine, a spus în cele din urmă Kim cu blândețe, dorind să facă ceva în schimb pentru eforturile lui Kamol de a-l aduce în vacanță.
Kamol a zâmbit ușor, s-a așezat și a așteptat ca să taie Kim însuși creveții. Kamol nu voia să-l jignească atât de mult pe Kim. Kamol s-a așezat și s-a uitat la Kim, care a decojit cu grijă crustaceele pentru el și a zâmbit.
– Poți să-ți mănânci și tu mâncarea, Kim. Nu trebuie să-mi dai mult, a spus Kamol, iar Kim a dat din cap, deși era ocupat cu fructele de mare.
– Poftim!
Kim i-a dat crabii care fuseseră decojiți, lăsând doar carnea pentru Kamol. Acesta a luat câteva scoici dulci pentru a le mânca singur.
– Ah, e fierbinte! a exclamat Kim în timp ce a așezat scoicile dulci pe farfurie, cochilia încă păstrând căldura.
– Hei, lasă-mă să văd!
Kamol i-a întins repede lui Kim un șervețel pentru a-și șterge mâinile și l-a ridicat pentru a-i privi degetele, care erau roșii de căldură.
Kamol a suflat ușor pe vârfurile degetelor lui subțiri. Acest lucru l-a determinat pe Kim să se simtă încins. Ceilalți de la masă s-au prefăcut că sunt invizibili și și-au reprimat un zâmbet.
– Păi… nu trebuie să strici totul. Nu este atât de fierbinte, a spus Kim cu blândețe. Și-a tras ruşinat degetele din mâna lui Kamol.
– Stai nemișcat. Așteaptă puțin, o să ți-l pregătesc să îl mănânci, a spus Kamol cu o voce severă.
Atunci Kim a fost de acord să stea liniștit și l-a lăsat pe Kamol să i le desfacă. Kamol a despachetat încet fructele de mare dulci și le-a pus pe o farfurie pentru Kim.
Kim s-a așezat și a mâncat mâncarea delicioasă. Subordonaţii lui Kamol au continuat să toarne bere în paharul lui Kamol.
– Nu bea până nu te îmbeți foarte tare, a avertizat Kim, nu prea tare. Îl văzuse pe Kamol stând și bând mai multe pahare.
– Nu sunt beat! a răspuns Kamol pe un ton blând.
– Îmi dai ceva de băut? a întrebat Kim.
– Bine, a răspuns Kamol, și și-a chemat subordonaţii să-i toarne lui Kim un pahar de bere.
– Să nu bei atât de mult încât să te îmbeți ca în ziua aceea, a șoptit încet Kamol. Kim a arcuit o sprânceană în semn de confuzie.
– În ce zi? a întrebat Kim curios, pentru că nu putea să înțeeleagă. Când s-a îmbătat atât de tare?
– În ziua în care ne-am întâlnit, a șoptit Kamol. Fața lui Kim s-a încins pentru că toate amintirile i-au revenit imediat în minte.
– Dacă te îmbeți așa, o să te îmbeți atât de tare încât o să vii să mă rogi să te țin în brațe. Dimineața, nu-mi spune nimic dacă nu te poți ridica.
Kamol se preface că vorbește și își bate joc de el. Fața lui Kim părea mai sexy decât înainte. Kim se întoarse să îl ciupească de picior pe Kamol cu reticență. Kamol a zâmbit, dar nu a strigat de durere.
– Khom, bea tu berea asta pentru mine. Eu nu mai beau, i-a întins Kim paharul de bere pe care subordonaţii lui Kamol tocmai îl turnaseră în pahar, înmânându-l pe scaunul opus. Khom s-a încruntat confuz.
– Kim, tu nu bei? a întrebat Khom. Kim a dat din cap.
– Eu nu beau. Mi-e teamă că nu mă pot trezi mâine să văd răsăritul, a spus simplu Kim.
– Hm!
Râsul ironic al lui Kamol i-a nedumerit pe cei de la masă.
– Khun Kamol! s-a întors Kim către Kamol cu o voce gravă.
Atunci Kamol s-a așezat și a zâmbit, fără să râdă. Acest lucru i-a determinat pe mulți oameni să se întrebe dacă râdea Kamol cu siguranță de Kim.
După aceea, toată lumea s-a așezat și a băut, discutând într-un mod relaxat. Subordonații lui Kamol s-au așezat să cânte la chitară și să frendoneze câteva cântece.
După un timp, Khom a urcat cu Baiboon la etaj pentru a-l duce la culcare. Apoi a coborât să verifice ordinea și să ajute la curățenie pentru ca mătușa Nee, Mai și Da să meargă să se odihnească. I-au lăsat pe subordonaţii lor să curețe și să strângă singuri locul.
– Baiboon a adormit deja, Khom? a întrebat Kim după ce s-a așezat lângă piscina de lângă casa lui Kamol. Apoi Khom s-a dus să-i aducă ceva de băut.
– Nici eu nu sunt sigur. I-am spus să doarmă, nu am așteptat, a răspuns Khom, zâmbind.
– Baiboon îl ascultă și el pe domnul Khom, a spus Kim în timp ce bea sifonul din paharul lui obișnuit. Kamol și Khom s-a uitat unul la celălalt pentru o vreme.
– Da, a răspuns el scurt.
– Atunci putem să mergem la culcare acum? Nu te vei trezi mâine să vezi răsăritul soarelui? a întrebat Kamol, uitându-se în continuare la Kim.
– Promite-mi că nu vei face nimic în seara asta, i-a cerut Kim lui Kamol o promisiune înainte ca acesta să zâmbească ușor.
– Bine, nu voi face nimic în seara asta. Hai să ne întindem și să ne îmbrățișăm, bine? a spus Kamol pe un ton serios, determinându-l pe Kim să zâmbească.
– Să mergem la etaj, a spus Kim.
– Tu urci primul. Aș vrea să văd cât de curat este, a spus Kamol, iar Kim a dat din cap, apoi a urcat singur în cameră. A făcut repede un nou duș și și-a pus pijamaua. După un timp, Kamol l-a urmat în dormitor.
– Hmm… O să fac un duș rapid. Ţi-a fost teamă că o să te rog să faci și tu duș cu mine? a glumit Kamol.
– Un pic. Poți să faci un duș, puți a bere. Pijamalele tale sunt gata, a spus Kim, arătând spre dulapul în care erau agățate pijamalele lui Kamol. Kamol s-a simțit bine că avea Kim grijă de el în felul acesta.
Kamol a întins apoi mâna și a sărutat ușor obrazul strălucitor care stătea în fața geamului.
– Mulțumesc, a spus Kamol înainte de a lua un prosop și de a intra în baie.
Kim a fost șocat când s-a întors și a văzut că deschisese Kamol perdeaua de la baie pentru a face un duș. S-a uitat prin geam și l-a văzut pe Kamol dezbrăcat și, în mod clar, făcând un duș. Fața lui era din nou strălucitoare și caldă. Kamol s-a întors și i-a oferit lui Kim un zâmbet ușor.
– Uau! Idiotule, ești foarte obraznic, a spus Kim înainte de a fugi să stea pe balcon.
Nu îndrăznea să se așeze în cameră pentru că îi era teamă că nu va rezista dacă se va uita din nou la Kamol. Kim a ridicat ambele mâini și şi-a mângâiat ușor obrajii.
– Nimeni nu știe ce este cu adevărat provocator, a mormăit Kim, dar buzele i s-au curbat într-un zâmbet, înainte de a se opri şi a nu se mai gândi la ceva.
Vântul aducea aura mării și mirosul ei. Vântul care îi sufla în față l-a făcut pe Kim să se simtă mai relaxat. Kim se gândi dacă acum este fericit. Dar ceea ce a realizat Kim a fost că…
O mângâiere puternică din spate, cu un ușor miros de șampon, l-a determinat pe Kim să zâmbească puțin și să se întoarcă spre Kamol.
– Am crezut că te vei dezbrăca și vei ieși din nou. Ar fi bine să porți pijamale, a spus Kim cu sarcasm. Silueta puternică a zâmbit. Ambele mâini s-au împletit peste burta plată a lui Kim.
– O voi purta doar când îmi vei spune tu, a spus Kamol zâmbind și l-a sărutat ușor pe obraz. Kim l-a îmbrățișat și el pe brațul lui Kamol care l-a strâns în brațe.
– Aud și eu valurile, a spus Kim, privind în sus. Kamol îi săruta obrajii, îi săruta gâtul alb. Kim a trebuit să-și retragă gâtul.
– Khun Kamol? Ești beat? a întrebat Kim, întorcându-se să se uite la el. Kamol a zâmbit ușor.
– Dacă eram beat, nu stăteai așa, i-a răspuns Kamol și și-a coborât mâna pe burta lui Kim.
– Oh, a strigat puțin Kamol, dar nu l-a durut prea tare când Kim l-a ciupit de dosul mâinii.
– Nu trebuie să fii moale deloc, a spus Kim, cu o voce severă, râzând.
– Mi-ai rănit foarte mult corpul. Ce plănuiești în secret? s-a prefăcut Kamol că întreabă, ridicând o sprânceană în semn de confuzie.
– Ce ai de gând să faci? a întrebat Kim. Kamol și-a apropiat fața de urechea lui Kim. Fața lui era caldă pentru că înțelege sensul pe care Kamol vrea să-l transmită.
– Nebunule! Nu știu ce să spun. Mi-e somn, hai să ne culcăm. N-o să mă trezesc mâine să văd răsăritul, a schimbat Kim imediat subiectul. Kamol și-a dat seama imediat, dar nu a spus nimic pentru că nu voia să îl înfurie pe Kim.
– Trezește-mă! Vreau să mă trezesc, să mă ridic și să privesc răsăritul cu tine, i-a răspuns Kamol, înainte ca cei doi să se culce.
Kamol l-a îmbrățișat pe Kim aproape de pieptul său. Kim însuși s-a mișcat într-un mod familiar. Cei doi s-au ținut unul pe celălalt în tăcere, adormind curând.
,,…”
– Ahhh!
Țipătul cuiva, nu prea tare, a intrat în cameră în miez de noapte. Kamol a deschis imediat ochii și s-a trezit. Figura puternică s-a uitat la persoana din brațele sale și a văzut că dormea Kim.
Apoi Kamol a eliberat încet îmbrățișarea și s-a dat jos din pat. A luat un halat și l-a îmbrăcat înainte de a ieși încet din cameră. Kamol a coborât scările și l-a văzut pe Khom intrând în casă.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat Kamol cu blândețe.
– Am prins pe cineva aici. Cred că e de la domnul Chen. Așa că voi lăsa pe cineva să se ocupe mai întâi de asta. Nu trebuie să vă faceți griji în privința asta, a spus el.
– Am venit să mă odihnesc. Și am fost atacat. Merită să ucizi pentru asta, a spus Kamol calm.
– Îți mulțumesc foarte mult pentru organizarea gărzilor. Spune-le tuturor să nu se sperie de asta. Nu vreau să afle Kim, altfel vacanța voastră nu va fi distractivă, a ordonat Kamol.
– Da, domnule, a răspuns Khom.
– Poți să te culci acum. Dacă ceilalți se pot descurca, lasă-i pe ei mai întâi, a spus Kamol, iar Khom a dat din cap.
Kamol s-a întors în dormitor când a aflat sursa sunetului. Kamol și-a dat jos halatul și s-a întors în patul larg.
– Oh, unde te-ai dus? a întrebat vocea lui Kim.
– M-am dus la baie. Haide, culcă-te, a spus Kamol cu blândețe, în timp ce îi îmbrățișa ușor corpul subțire.
Kim a adormit și el încet-încet. Kamol a suspinat încet. Nu voia ca el știe, pentru că îi era teamă că s-ar fi îngrijorat.
,,…”
– Kim, trezește-te! Nu vrei să vezi răsăritul soarelui? a răsunat vocea lui Kamol, determinându-l pe Kim să deschidă încet ochii.
– Cât e ceasul? a întrebat Kim cu blândețe.
– Este 5 dimineața. Ce se întâmplă? Nu ai spus că tu vei fi cel care mă va trezi? a întrebat Kamol, care stătea întins pe o parte și privea zâmbind la silueta zveltă. Cu reticență, Kim s-a ghemuit în pieptul puternic al lui Kamol.
– Ei bine, mi-e somn, a spus Kim cu o voce înăbușită. Pentru că se jucase ieri cu barca banană, era destul de obosit.
– Ai de gând să dormi din nou? a întrebat Kamol, zâmbind la expresia lui Kim.
– Nu, vreau să văd soarele, a spus Kim, determinându-l pe Kamol să râdă în gât, pentru că a spus că ar vrea să vadă răsăritul, dar ochii lui erau încă pe jumătate adormiți, pe jumătate treji, refuzând să iasă din pat.
– Nu poți să te ridici? a întrebat Kamol prefăcându-se, iar Kim a dat din cap. Apoi Kamol s-a ridicat de pe pat.
– Oh Kamol, ce faci? a făcut Kim ochii mari în șoc. Dintr-o dată, trupul său subțire s-a ridicat în aer, în timp ce Kamol l-a apucat pe Kim și l-a luat în brațe.
– Te duc să vezi soarele. Hai să stăm și să ne uităm de la balcon, îl vei vedea clar, a spus Kamol, înainte de a deschide ușa balconului și de a-l conduce pe Kim să se așeze pe un fotoliu de lemn aflat pe balcon.
Kamol s-a așezat cu spatele la el și l-a luat pe Kim la numărătoare. Prinzându-l, Kim a îmbrățișat pătura cu el.
Kamol a așezat apoi pătura peste el și Kim, pentru că briza mării care sufla era rece. Cerul era încă întunecat, dar a început să se lumineze puțin la orizont, cu sunetul oamenilor care vorbeau și agitația de jos bătând la ureche pentru Kim.
– Ceilalți s-au trezit? a întrebat Kim încet. Chipul său dulce era încă ascuns în pieptul lui Kamol.
– Poate că s-au trezit câțiva, a răspuns Kamol, înainte de a se întoarce spre balconul camerei lui Khom și Baiboon când a auzit sunetul ușii deschizându-se. Khom și Baiboon au ieșit și s-au așezat pe balcon.
– Trezește-te! E Baiboon, a spus Kamol.
– Bună, P’Kim, a răspuns Baiboon, pentru că îl putea vedea pe Kim.
Kim și-a acoperit tot corpul cu pătura și, de asemenea, și-a apăsat fața pe pieptul lui Kamol.
– Dormi aici? Ai spus că vrei să te uiți la soare, dar refuzi să te trezești și a trebuit să te aduc așa, a spus Kamol cu blândețe.
Kim i-a dat o palmă peste pieptul tare al lui Kamol, supărat.
– Sunt treaz, dar soarele nu a răsărit încă. Așa că o să-mi odihnesc ochii pentru o vreme, a spus Kim, privindu-l pe Kamol cu fața uimită.
– Baiboon, vrei să vii să te uiți cu mine? a dat din cap Kim și l-a întrebat pe Baiboon de la celălalt capăt al balconului.
– Bine, eu și Baiboon am spus că mergem la plajă. Putem merge împreună, Khun Kim?
Kim s-a întors să se uite la Kamol.
– Uite aici. Se duc la plajă dimineață, a răspuns Kamol, știind că voia Kim să întrebe. Kim s-a încruntat gânditor.
– Poți să-l iei pe Baiboon. Mie mi-e lene să cobor, a răspuns Kim, determinându-l pe Kamol să zâmbească, pentru că știa că voia Kim să-l răsfețe pe Kamol.
– Da, a răspuns Khom, înainte de a-i vorbi lui Baiboon cu voce joasă.
Apoi l-a condus pe Baiboon înapoi în sufragerie și a închis ușa de la balcon.
Au rămas doar Kamol și Kim, doi oameni pe balconul propriei camere. Kim s-a ghemuit puțin, în timp ce vântul sufla pe lângă el. Kamol l-a îmbrățișat pe Kim.
– Această persoană… Cum să nu fiu obsedat? a spus Kamol, în timp ce Kim privea orizontul.
– Ești doar obsedat? a întrebat Kim. Kamol a sărutat cu blândețe fruntea netedă a lui Kim.
– Nu este doar o obsesie. Dar există și alte sentimente. Dar dacă ți-aș spune, m-ai crede? a întrebat Kamol. Kim știa și el ce avea să spună Kamol.
– Nu poți să nu vorbești despre asta? Lasă-mă să mă pregătesc mai întâi, a răspuns Kim, determinându-l pe Kamol să râdă.
– Bine, când ești gata, spune-mi, a spus Kamol, înainte de a strânge mai tare îmbrățișarea.
Cei doi stăteau în fotoliu și vorbeau despre lucruri obișnuite. Indiferent cât de rece era vântul, Kamol și Kim simțeau căldura îmbrățișării unul altuia.
S-a auzit o bătaie la ușă. Kamol s-a dus atunci să o deschidă și a găsit-o pe Da ținând în mână o tavă cu două cești de cafea fierbinte.
– P’Khom a spus că s-au trezit Khun Kamol și Khun Kim. Așa că mătușa i-a cerut lui Da să aducă niște cafea, a spus femeia.
– Mulțumesc, a răspuns Kamol. El luă tava cu cafea în mână, închise ușa și se îndreptă spre Kim pe balcon
– Cine a bătut la ușă? a întrebat Kim, ridicând o sprânceană când a văzut tava cu cafea în mâna lui Kamol.
– Da. A adus niște cafea, ridică-te și bea o ceașcă. E fierbinte, a spus Kamol. Atunci Kim s-a așezat încet.
Kamol s-a așezat în același loc și i-a întins lui Kim o ceașcă de cafea și și-a pus propria ceașcă pe masa de lângă scaun.
Kamol s-a așezat lângă corpul subțire al lui Kim în timp ce se așeza și l-a lăsat pe Kim să se aplece peste pieptul său puternic, pătura acoperind și picioarele lui Kim.
– Mă simt bine, stând și bând cafea fierbinte, așteptând răsăritul soarelui, a spus Kim cu un zâmbet, în timp ce începea să privească soarele cum se ridică ușor peste orizont.
– Mă bucur că te simți bine, a răspuns Kamol, luând o înghițitură de cafea. Kim s-a întors să se uite ușor la el.
– Când a fost ultima oară când te-ai odihnit așa? a întrebat Kim curios. Kamol a tăcut o clipă înainte de a scutura capul dintr-o parte în alta.
– Nu știu, nu-mi amintesc, dar știu că a trecut mult timp. Uneori călătoresc puțin, nu știu dacă e o pauză sau nu. Pentru că întotdeauna este asociată cu munca, a răspuns Kamol.
– Dar de data aceasta? Are vreo legătură cu munca? a întrebat Kim imediat.
– Nu. De data asta chiar vreau să mă odihnesc cu tine. Pot să te asigur că nu este absolut nicio muncă la mijloc, a spus Kamol pe un ton serios, determinându-l pe Kim să zâmbească și s-a întors spre soare, cu spatele subțirel lipit de pieptul lui puternic în tot acest timp.
