Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Unforgotten Night – Capitolul 4

[- Mă spionezi?] a întrebat vocea.

– Hm! Kamol nu a răspuns, dar a râs încet.

[- Cu siguranţă eşti psihopat!] a spus Kim enervat.

– Dar îţi place un psihopat ca mine, nu-i aşa Kim? a spus Kamol pe un ton de tachinare, determinându-l pe Kim să tacă o clipă.

Kamol a râs încet pentru că putea să-şi imagineze ce faţă ar fi făcut Kim chiar atunci.

[- Cine… cine te place? Eşti nebun!] a strigat Kim neîncrezător.

– Dacă nu-ţi place, de ce ai cerut atât de mult de la mine în acea noapte? Haide! Te cunoşti bine, Kim. Tu şi cu mine ne putem înţelege foarte bine, a spus Kamol.

[- Nebunule!] a ţipat iar Kim înainte de a închide. Kamol a râs la reacţia lui Kim şi s-a ridicat din pat să facă un duş. După ce a făcut duş, s-a întors în pat.

Psihopat, persoană nebună, a mormâit Kim după ce a închis telefonul. Kim a simţit că faţa lui ardea. Doar auzind vocea lui Kamol, a simțit că i se înfierbântă trupul.

Ce naiba?! a spus Kim încă enervat. S-a dus în baie să-şi răcească trupul şi să se calmeze.

Kim s-a trezit dimineaţă şi s-a dus la baie să verifice dacă a mai rămas vreo urmă din noaptea trecută. Pentru că vânătăile se estompaseră puţin, a hotărât să se ducă la birou.

Purta o cămașă cu mânecă lungă pentru a ascunde vânătăile de la încheietura mâinii și o cravată pentru a o ascunde pe cea de la gât.

Când a fost mulţumit de cum arăta, s-a dus în parcare şi a condus până la birou.

– P’Kim, de ce ai venit? Nu mai ai febră? l-a salutat May bucuroasă când l-a văzut pe Kim intrând în birou.

– Nu, s-a terminat. Altfel, de ce aş fi venit? a răspuns Kim cu un zâmbet.

– May tocmai s-a plâns la mine că nu ne-ai dat voie să te vizităm, a spus Jin în glumă.

– Nu vreau să vă îmbolnăviţi. Este ceva de lucru pentru mine ce nu mi-a fost trimis? Dacă da, adu-l în biroul meu, a spus Kim înainte să intre în biroul lui personal. După un timp, Jin l-a urmat înăuntru. Kim şi-a petrecut ziua lucrând cu secretara lui ca să compenseze timpul absenţei sale.

S-a auzit o bătaie în uşa biroului lui Kim şi când ea s-a deschis, a intrat May.

– E aproape amiază. Ia o pauză, Kim, a spus May zâmbind.

– Mai dă-mi o jumătate de oră, te rog. Eşti bine Jin? a întrebat-o Kim pe secretara lui, pentru că a înţeles că era aproape amiază şi secretara lui ar fi vrut să meargă la masa de prânz.

– Sunt bine. Nu mă grăbesc. Atâta timp cât Kim îmi dă prânzul, e de ajuns, a spus femeia în glumă.

– Bine, atunci. Hai să mergem la masa de prânz împreună mai târziu, a spus Kim pentru că dorea să le facă cinste oricum la amândouă că l-au ajutat cu munca atunci când nu a fost acolo.

May a ieşit din biroul lui Kim şi o clipă mai încolo a intrat din nou.

– Ţi-e foame, May? Am terminat. Hai să mergem la masă. a spus Kim pentru că terminase de vorbit cu Jin şi îşi strânsese lucrurile.

– Persoana aceea e iar aici, Kim, a spus May, determinându-l pe Kim să tacă. Faţa lui Kamol i-a venit în minte.

– Cine? a întrebat rapid Kim.

– Bărbatul acela seducător. Cine altcineva? Când tu nu ai venit la birou, el a venit aici întrebând de adresa ta şi a spus că vrea să te viziteze. Dar nu i le-am dat şi i-am spus că nu vrei să te viziteze nimeni, a spus May, determinându-l pe Kim să ofteze uşor.

– Mulţumesc. Mă duc să vorbesc cu el singur, a spus Kim. May şi Jin au oftat uşurate.

Kim a ieşit din birou cu Jin şi May urmându-l în spate. Karan, care îl aştepta, s-a ridicat imediat.

– Kim, cum te simţi? Eşti bine? a venit Karan mai aproape de Kim, determinându-l să fie puţin agitat.

– O, sunt bine. Ia loc mai întâi, a spus Kim înainte să meargă să se aşeze pe canapeaua opusă lui Karan, dar el a ales să stea lângă Kim.

– Chiar am vrut să te vizitez, Kim. Dar nu ştiu unde locuieşti, a spus Karan, aruncându-i lui Kim o privire dulce.

– Nu-ţi face griji. Nu e mare lucru, a spus Kim.

– Dacă aş fi ştiut că vii azi la birou, ţi-aş fi cumpărat ceva, a spus iar Karan.

– Da, mulţumesc, dar nu e nevoie, a zâmbit Kim uşor.

– Deci, ai pauza de prânz acum Kim? Vino şi mănâncă alături de mine la restaurantul prietenilor mei. Mâncarea lor e delicioasă şi bună pentru corpul tău, a spus Karan într-un mod plăcut, mutându-se încet mai aproape de Kim.

– Nu… Kim se pregătea să respingă invitaţia lui Karan, dar s- auzit soneria uşii. Au intrat doi bărbaţi urmaţi de un bărbat care l-a şocat pe Kim.

– Kim!

May imediat s-a dus spre Kim să-l împingă când a văzut bărbaţii.

– E deja pauza de masă, Kim? a întrebat Kamol cu voce joasă, uitându-se la Karan. Kim s-a ridicat imediat.

 De ce ai venit? a întrebat aspru Kim. Karan s-a uitat nedumerit la Kim și la bărbații care tocmai intraseră.

– Am venit să te văd, a spus Kamol, în timp ce se uita fix la faţa lui Karan.

– Asta e persoana care a venit să te caute acum trei zile, Kim. Îl cunoşti? i-a şoptit May lui Kim.

– Mă cunoaşte. Mă cunoaşte foarte bine, a spus Kamol care a auzit ce-a spus May pentru că se mutase mai aproape de Kim.

Kim a vrut să se îndepărteze, dar picioarele nu i se puteau mișca, așa că s-a blestemat în sinea lui.

– Cine e el, Kim? a întrebat Karan simţind tensiunea când a văzut privirea lui Kamol împreună cu cea a celorlalţi doi bărbaţi care-l urmau.

– Ce faci aici? a întrebat Kim înainte ca mâna puternică a lui Kamol să se înfăşoare în jurul taliei lui, determinându-l să gâfâie din cauza şocului.

May și Jin au deschis larg ochii pentru că nu mai văzuseră niciodată pe cineva să-i facă așa ceva lui Kim.

– Hei, ce faci? a întrebat dintr-o dată Karan care era şocat cu ceea ce se întâmplase în faţa ochilor lui.

Kim a încercat să se desprindă de brațul lui Kamol, dar asta l-a făcut pe el să-l îmbrăţişeze mai strâns. Expresia lui Kim s-a schimbat când a simțit o durere în jurul taliei.

– Poţi să taci, te rog? i-a spus Kamol lui Karan, ceea ce l-a făcut să rămână uimit. May și Jim au încercat să își stăpânească râsul când au văzut expresia morocănoasă a lui Karan.

– Am venit să te scot la prânz, i-a spus Kamol lui Kim.

– Eu l-am invitat pe Kim primul. Aşa e Kim? a spus Karan, uitându-se la Kim cu ochi rugători.

Kim s-a încruntat, în timp ce Kamol a suspinat ușor.

– Sek, Jew, puteţi să-l luaţi pe tipul ăsta din faţa mea? Trebuie să vorbesc cu soţia mea, a spus Kamol celor doi subordonaţi ai săi care stăteau la uşă. Khom nu era acolo pentru că s-a dus să facă ceea ce-i poruncise Kamol noaptea trecută.

Cuvintele lui Kamol i-au făcut pe toți cei din birou să tresară, iar fața lui Kim s-a înroșit imediat.

– Cine e soţia ta? Nu te cunosc. Dă-mi drumul! a ţipat Kim, în timp ce Karan a ţipat în vreme ce era târât de subordonaţii lui Kamol afară din birou.

– Păi… Kim….

May a simțit că glanda curiozității sale era pe cale să explodeze.

– Haide, Kim. Încă eşti supărat pe mine, ei? a spus Kamol.

– Oricare ar fi problema ta, nu trebuia să vii aici şi să faci asta, khun Kamol, a spus Kim cu voce joasă. Își simțea inima bătând mai tare de fiecare dată când se afla în preajma acestui bărbat.

– Scuzaţi-mă, pot să o scot pe soţia mea în oraş pentru masa de prânz?

Kamol nu i-a răspuns lui Kim, dar s-a întors să-i vorbească fetei care stătea în faţa lui şi al lui Kim.

– Kim… a spus May din nou, pentru că dorea să ştie dacă el vrea să meargă sau nu cu acel bărbat.

– Nu poţi veni aici să faci cum îţi place, khun, a spus Kim, aproape ţipând. Se simţea ruşinat să fie numit „soţie” în faţa angajaţilor lui.

– Ei bine, am de gând să te duc undeva ca să vorbim. Vii sau nu? a întrebat Kamol cu voce joasă, ochii săi privindu-l pe Kim cu răceală.

Nimeni nu-i mai pusese vreodată răbdarea la încercare ca şi Kim. Kim și-a mușcat buzele și s-a întors să se uite la May și Jin de lângă el.

– Trebuie să ies pentru o vreme. Amândouă puteţi ieşi în oraş să luați masa primele, le-a spus Kim lui May şi Jin înainte de a se întoarce să-l privească pe Kamol cu ochi furioşi.

– Hai să mergem! a spus enervat Kim. Kamol a zâmbit puţin înainte de a-şi înfăşura braţele în jurul mijlocului lui. La început, Kim l-a evitat ca să meargă singur, dar Kamol l-a ținut mai strâns de talie.

– Kim… Nong Kim… l-a strigat vocea de afară când i-a văzut pe Kim şi pe Kamol mergând împreună. Kamol a suspinat încet înainte de a se întoarce să se uite la Karan.

– Domnule, dacă nu vrei să zaci în mare, nu te mai atinge de soţia mea, a spus Kamol cu voce joasă, determinându-l pe Karan să îngheţe în tăcere. După ce Kamol a terminat de vorbit către Karan, l-a împins uşor pe Kim în maşină. Subordonații săi i-au deschis imediat ușa și au plecat cu mașina.

– Ascultă-mă, Khun Kamol. Trebuie să încetezi să-mi mai spui soţia ta în faţa oamenilor, a strigat Kim îndată ce maşina a plecat.

– E adevărat, totuşi. Ce e greşit în asta? a răspuns Kamol şi Kim a scos un mârâit.

– Ce mai vrei de la mine? Ți-am spus că nu-mi pasă de ce s-a întâmplat în acea noapte, a spus Kim.

– Nu ţi-ai împachetat lucrurile încă?

Kamol nu a răspuns, dar l-a întrebat altceva pe Kim determinându-l să îngheţe.

– De ce te porţi aşa? Nu merg nicăieri, a strigat iar Kim.

– Ah! a tresărit Kim şocat când Kamol şi-a apropiat brusc braţul şi i-a îmbrățișat mijlocul în timp ce fața lui se apropia de cea a lui Kim.

– Îţi mai dau trei zile să te gândeşti, Kim. După asta, mă voi întoarce să te iau eu însumi. Te rog, nu fi încăpăţânat. Nu vreau să folosesc forţa împotriva ta. A! Am uitat că-ţi place când te forţez, aşa e? a spus Kamol tachinându-l, întinzându-se să se ghemuiască lângă obrajii lui Kim.

Kim și-a ridicat ambele mâini pentru a-l împiedica pe Kamol să se apropie, dar mâinile lui Kamol erau prea puternice, trăgându-l pe Kim și mai aproape de el, determinându-l să fie incapabil să scape.

– Categoric eşti un psihooat! a spus Kim pe un ton dur. A suspinat frustrat de egoismul lui Kamol.

– Amândoi suntem psihopaţi, micuţule, a spus Kamol provocator, lipindu-şi buzele de cele ale lui Kim, neglijându-şi  subordonaţii care stăteau în faţa lui şi a lui Kim.

– Au, au, au! a protestat Kim în timp ce Kamol şi-a apăsat violent buzele peste ale lui Kim. Limba fierbinte a lui Kamol a pătruns și i-a supt limba până când a simțit durere. Sărutul lui Kamol i-a făcut inima lui Kim să tresară.

Și-a pus ambele mâini pe pieptul lui Kamol, încercând să oprească sărutul, dar acesta i-a prins mâinile și l-a ținut strâns. S-a folosit de o altă mână pentru a-i strânge bărbia lui Kim, făcându-l pe acesta să gâfâie de durere. Kim însuși nu înțelegea de ce durerea îl excita.

Kamol a mușcat buza inferioară a lui Kim în mod repetat, înainte de a-și retrage buzele. Kamol a zâmbit când a văzut confuzia din ochii lui Kim.

– Cum te simţi să fii sărutat de un psihopat ca ăsta? Te deranjează sau nu? a spus Kamol.

– Dă-mi drumul, mă doare! a spus Kim cu voce joasă. Kamol a zâmbit din nou pentru că a putut citi ce se întâmpla în mintea lui Kim în acel moment.

Kim era atât de confuz pe dinafară, dar foarte emoționat pe dinăuntru. Kamol nu mai văzuse niciodată asemenea ochi și expresii din partea vechiului său partener. Ochii lui Kim l-au determinat pe Kamol să se simtă puțin excitat și însetat.

I-a dat drumul brațului lui Kim, iar Kim și-a mișcat brațul înainte și înapoi de durere. Kamol și-a folosit degetul mare pentru a-i șterge buzele lui Kim și acesta știa că buza îi sângera în timp ce simțea un gust ciudat în gură.

Faţa lui Kim s-a înroşit văzându-l pe Kamol lingând sângele de pe deget, în timp ce lua contact vizual cu el.

– Ce dulce! a spus Kamol după ce a lins sângele de pe degetul său. Kim arăta ca şi cum era gata să moară când a văzut ochii ascuţiţi fixându-l, părând că vor să-l înghită de viu.

Tipul ăsta e prea periculos, şi-a spus Kim. Ei s-au întâlnit doar de câteva ori şi Kamol îl putea face pe Kim să se simtă aşa.

– Ha! a râs Kamol când a văzut cum arăta faţa lui Kim. Kim a ieșit din gândurile sale adânci când a auzit râsul lui Kamol.

– Tu… tu… nu ştia ce să spună Kim care era confuz încă pentru că inima lui bătea atât de repede.

– Ce vrei să mănânci? a întrebat Kamol şi s-a decis să nu-l mai tachineze pe Kim o vreme.

– Nu vreau să mănânc. Unde mă duci? şi-a amintit Kim dintr-o dată că era în maşină alături de Kamol.

– Mai întâi, hai să mergem să mâncăm ceva. Ce vrei să mănânci, Kim? O să pun pe cineva să-ţi gătească, aşa că poţi mânca imediat ce ajungem, a spus Kamol pe un ton rugător. Kim s-a uitat la Kamol înainte de a se întoarce şi a ofta.

– Orice, a răspuns Kim cu sprâncenele încruntate pentru că nu ştia cum ar putea sta de vorbă alături de Kamol despre ce s-a întâmplat în acea aventură de o noapte.

– Atunci lasă-mă să comand, a spus Kamol, în timp ce se uită la faţa lui Kim. Nu mai simțise niciodată nevoia să stea și să se uite fix aşa la cineva atât de mult timp. Nu s-a gândit niciodată să-și ia ochii de la Kim. Nu înțelegea de ce se simțea așa față de Kim.

În ciuda acestui timp, au fost atât de mulți oameni care au venit la el, iar el ar fi putut alege pe oricare dintre ei. Dar nimeni nu l-a făcut vreodată să se simtă așa cum a făcut-o Kim. Îi plăcea foarte mult de Kim.

Kim ştia că se uită Kamol la el şi îi venea să sară din maşină. Inima îi bătea cu putere și nu se putea liniști. Faptul că îl fixa tot timpul Kamol, îl făcea să se simtă înfierbântat.

Maşina s-a oprit chiar în faţa hotelului şi Kim şi-a amintit că era hotelul unde-l întâlnise pe Kamol.

– De ce m-ai adus aici? şi-a întors imediat Kim faţa la Kamol, cu o expresie panicată.

– Te duc să mănânci, a răspuns Kamol, cu buzele ușor roșii, probabil din cauza sărutului.

– Mâncarea e bună aici. Hai să mergem! a spus din nou Kamol înainte de a ieşi din maşină şi a-i întinde mâna lui Kim.

Kim a neglijat mâna lui Kamol şi a ieşit singur din maşină. Kamol a zâmbit văzând reacţia lui Kim. L-a tras mai aproape şi l-a ţinut de talie intrând în hotel. Subordonaţii lui Kamol l-au urmat din spate.

Îndată ce au intrat, personalul hotelului şi-a plecat capetele să-l salute, în timp ce unul din ei îi conducea pe Kamol şi Kim către o sală de mese privată. Kim s-a uitat nedumerit în jur.

A fost uimit de prezența escortei lui Kamol și de modul în care s-au înclinat în fața lui. În sala de mese privată, exista o masă mare cu mai multe feluri pregătite.

– Aşează-te! a spus Kamol şi Kim s-a aşezat cu o față suspicioasă. În cameră erau doar doi dintre ei, iar restul așteptau afară.

– Cine eşti? a întrebat Kim confuz.

– Ţi-am spus: mă numesc Kamol. Poţi să-mi spui pe nume, a răspuns nervos Kamol. Kim și-a dres gâtul înainte de a pune o altă întrebare.

– Vreau să spun: ce faci tu mai precis? De ce sunt atât de mulţi oameni care te urmează în felul acesta? De ce personalul de aici şi-a plecat privirea la tine de parcă eşti cel mai influent om din lume? a întrebat iar Kim. Kamol a râs uşor în gât.

– Vrei să mă cunoşti deja? a spus Kamol, determinându-l pe Kim să se îmbujoreze puţin.

– Ar trebui să ştiu, nu crezi? a spus Kim hotărât. Era speriat, dar încerca să ascundă asta de Kamol.

– Aşa este. E normal ca o soţie să ştie despre meseria soţului ei, a spus din nou Kamol, determinându-l pe Kim să caşte gura şocat şi să se înroşească la faţă. Kim nu e obişnuit să-i spună cineva „soţie”.

– Mănâncă mai întâi. Pe urmă o să-ţi răspund la toate întrebările, a spus Kamol, îndemându-l pe Kim să mănânce.

– Te asigur că nu te voi otrăvi, a spus iar Kamol.

 

Kim, căruia îi era foame, şi-a luat lingura şi a început să se servească. Kamol a zâmbit mulţumit. Amândoi au mâncat în tăcere. Kim a încercat să mănânce fără să-i acorde atenţie prea mare lui Kamol.

După ce au terminat cu mâncărurile sărate, au încheiat masa cu un desert. Nu după mult timp, un chelner a venit să strângă masa. Kim a fost de acord că mâncarea de la acest hotel este foarte bună.

– Mulţumesc, a spus Kim politicos, în timp ce a terminat de mâncat şi desertul.

– Acum, ce vrei să întrebi? Doar întreabă, a spus Kamol uitându-se la Kim.

– Cu ce te ocupi? a întrebat Kim din moment ce era foarte curios de asta.

– Sunt om de afaceri, a răspuns Kamol încă fixându-l pe Kim.

– Ce fel de afacerist nebun? Cu oameni care te urmează în felul acesta, arăţi mai mult a mafiot decât a afacerist, a spus Kim, înainte să tresară când a văzut zâmbetul lui Kamol de pe buze.

– Tu… tu eşti mafiot? a întrebat Kim şocat. El doar presupunea, dar cu privirea lui Kamol, acum era foarte sigur de asta.

– Ce e un mafiot? Care e definiţia unui mafiot? a întrebat iar Kamol.

– Ei bine, tu eşti. De ce mă întrebi pe mine? a spus Kim.

– Dacă spui că sunt mafiot, atunci sunt un mafiot. Dacă spui că sunt om de afaceri, atunci sunt un om de afaceri. Sunt de acord cu amândouă, a spus Kamol cu voce calmă.

– De ce te-ai încurcat cu mine? La nivelul tău, poţi găsi o mulţime de oameni mai buni decât mine, a spus Kim.

– Da, pot găsi o mulţime. Dar îmi place de tine și nimeni nu m-a mulțumit așa cum m-ai mulțumit tu, Kim, a spus Kamol fără ocolişuri, știind că ori de câte ori își dorește ceva trebuie să obțină acel lucru.

– Îţi place doar de mine? a întrebat iar Kim, simţind o durere furnicătoare, ruşinându-se când l-a auzit pe Kamol spunând cuvântul „a plăcea”.

– Nu e de ajuns? a întrebat Kamol şi şi-a ridicat o sprânceană. Kim și-a încleștat pumnii când a auzit asta.

– Nu e destul! De ce mă forţezi să locuiesc cu tine doar pentru că-ţi place de mine, Khun Kamol? a strigat Kim, determinându-l pe Kamol să se uite la Kim incoerent.

Lui Kim îi vine să sară peste masă și să-l lovească pe tipul din fața lui, dar gândul că subordonații lui Kamol îl așteaptă afară îl împiedică să facă asta.

– Sunt o persoană, nu un lucru. Nu ca cele pe care le cumperi și le aduci în casă, iar când te-ai plictisit de ele, le arunci așa, pur și simplu, a spus Kim cu voce furioasă.

-Spune-mi, ai spus că sunt soţia ta. Îţi alegi soţia din cauza preferinţelor tale? a întrebat iar Kim.

– Da, a răspuns direct Kamol. Kim se simțea amorțit și a ridicat mâna pentru a-și freca fața de oboseală și durere.

– Spune-mi, la tine acasă chiar acum, câte soţii ai? a întrebat din nou Kim.

– Niciuna, doar pe tine, a răspuns Kamol. Știa exact ce voia să transmită Kim, dar s-a lăsat pur și simplu dus de val.

– Şi dacă-ţi place de altcineva? Îi vei lua şi pe ei, aşa e? a întrebat Kim în bătaie de joc. Kamol s-a prefăcut că nu a auzit ce a spus, ceea ce l-a enervat pe Kim.

– Nu mai am ce discuta cu tine. De acum încolo, nu mă mai deranja. Altfel, o să sun la poliţie! a ţipat Kim frustrat. Era foarte enervat de atitudinea lui Kamol. S-a ridicat şi s-a îndreptat spre uşă.

Îndată ce a deschis uşa, Kamol l-a tras şi el a căzut în îmbrăţişarea lui.

– Am glumit, dar reacția ta a fost foarte drăguță. Cum poți să spui că nu ne vom înțelege unul cu celălalt? a spus Kamol în timp ce-l privea tandru pe Kim.

– Probabil eşti confuz. Lasă-mă să-ți spun ce ne va face să ne înțelegem bine, a spus Kamol și a zâmbit șmecherește.

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
Unforgotten Night

Unforgotten Night

Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Limba nativă: Thailandeză
O nuvelă care a inspirat serialul O noapte de neuitat. Serial ce este tradus de draga noastră Rumburac pe site-ul Seriale-bl.ro Kim are nevoie de cineva care să-i îmbrățișeze corpul doar pentru o noapte. Și este singura noapte care a făcut ca mafiotul Kamol să nu vrea ca Kim să aparțină nimănui. Kim, în vârstă de 25 de ani, este îndrăgostit de P’Day, de multă vreme, o iubire unilaterală. Pentru a-l uita și a merge mai departe, el decide să aibă o aventură de o noapte cu un străin pe care l-a întâlnit într-un bar. Ceea ce nu știe este că va începe să-i placă străinul până la punctul fără întoarcere. Kamol, un mafiot în vârstă de 30 de ani, are nevoi speciale în pat, astfel că el continuă să-și schimbe partenerii, dar nimeni nu-l poate satisface. Într-o noapte îl întâlnește pe Kim, care îi satisface perfect nevoile. Chiar atunci, Kamol decide să-l facă pe băiat „soția sa”. Autor: Yoe Nim Capitole: 30 Traducere: Rumburac❤️

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset