Virtual Alpha și eu – Capitolul 11

Capitolul 11: Sfârșitul visului

Simțeam că mi se învârte capul ciudat de la acel parfum și de la febra căldurilor.

Așa cum mi-a spus Yuugo, m-am dezbrăcat de tot ce purtam și m-am așezat în patru labe pe pat. În mâna mea dreaptă aveam obiectul opțional din acea cutie lungă și subțire.

Chestia aia pe care o scosesem din punga de hârtie avea forma unei baghete și era un pic mai groasă decât degetul mare. Avea aceeași culoare albă ca și celălalt obiect opțional rotund, dar era făcut dintr-un material diferit. Era cam la fel de dur ca o radieră, doar că suprafața era mai degrabă alunecoasă decât netedă.

Vârful său era rotunjit și avea un corp bine conturat. Baza corpului era puțin mai lată, iar la capătul său se afla un mâner în formă de inel. Chiar și fără să mi se explice la ce folosea, forma sa m-a făcut să îmi pot imagina cu ușurință cum să-l folosesc.

Dacă aș fi fost într-o stare normală, probabil că nu aș fi vrut să îl ating. Dar nu era cazul meu acum. Simțisem o furnicătură în fundul meu doar uitându-mă la acea formă. Atât de mult deliram din cauza căldurilor.

– Sou. Nu trebuie să ți-l bagi imediat, încearcă pentru început să-l freci de gaura fundului.

– Mn…

După cum m-a indrumat Yuugo, am frecat vârful rotunjit în jurul găurii fundului meu. Lichidul specific unui Omega alunecă și se scurse din gaură. Observasem de ceva vreme că locul acesta se umezea din când în când, așa că nu eram surprins. Am alunecat obiectul iar și iar ca și când aș fi vrut să-l ung lichidul vâscos din fundul meu. Simpla senzație era deja atât de plăcută, încât îmi făcea șoldurile să se miște înainte și înapoi.

 – Mm mn… 

Senzația de alunecare era total diferită de aceea în care mă frecam cu degetele atunci. Mi-am arcuit spatele în timp ce gemeam. Mă simțeam foarte bine.

– Se pare că totul decurge bine. Ți-e frică?

– Îmi place așa…

– Înțeleg. Te vei simți și mai bine dacă îl apeși în gaură.

– O să încerc.

Mă voi simți și mai bine.

Când m-am gândit la asta, nu m-am putut abține să nu încerc. Am apăsat vârful pe gaura fundului meu. A scos un sunet de intrare.

– Ngh ah…

Partea moale și tandră din mine aproape că ar fi putut înghiți chestia aia cu doar o ușoară apăsare. Totuși, nu am avut curajul să o împing destul de tare, așa că apăsam ușor pentru moment.

Doar făcând asta de unul singur mă simțeam deja atât de bine, exact cum a spus Yuugo. Până și interiorul coapselor mele începu să tremure. Respirația mea devenea din ce în ce mai rapidă și mai fierbinte.

– Ah, ….ahh, ngh.

– Ce voce drăguță. Se pare că te simți bine.

– Ngh…. Mă simt bine.

Eram atât de absorbit de asta încât apăsam iar și iar.

Poate că Yuugo putea auzi sunetele mele umede.

Chiar dacă mi se părea jenant, nu mă puteam opri.

– ….ah….aah!

Corpul mi se înțepeni la șocul pe care l-am simțit brusc. Pentru o clipă nu știam ce se întâmplase, dar presiunea pe care o simțeam în fundul meu mă făcu să realizez ce era de fapt.

– A intrat? 

În timp ce reacționam gâfâind după aer, Yuugo părea să realizeze ce se întâmplase. Așa cum spusese Yuugo, vârful pe care îl apăsasem ca un nebun pe gaura mea, alunecase înăuntru.

– Ah… ah, ce să fac.

– E în regulă. Nu doare, nu?

– Nu, nu doare.

Pentru că mă panicasem, mi-am dat drumul inconștient la degete de pe mânerul în formă de inel. Chiar și așa, chestia aceea care intrase înăuntru nu ieșise din fundul meu. Se pare că doar prima parte noduroasă intrase înăuntru.

Am tresărit din genunchi de frica acelui obiect necunoscut. Puteam simți vibrațiile în fundul meu de la obiectul opțional care intrase în mine. Și asta nu era tot.

– Ah… Ce-i asta…? S-a mișcat singur.

Nu-l atinsesem, dar chestia aia își făcuse loc înăuntru. Am țipat surprins de presiunea crescută. Am încercat să-mi folosesc puterea pentru a-l scoate afară, dar nu părea să funcționeze.

Când am încetat să-mi încordez stomacul, acesta intră și mai mult înăuntru.

– Nu, ah…. E înfricoșător.

– E în regulă. Se va opri în locul potrivit. Doar relaxează-ți corpul.

– Eek, ….nu, Yuugo, …..Ahh ah.

– Calmează-te. Hai, inspiră ușor.

În timp ce îmbrățișam perna care era în fața mea, strigam frenetic numele lui Yuugo. Tocmai îmi dădusem seama că nu respiram corect atunci când Yuugo îmi spusese să inspir. Am încercat cu disperare să inspir în timp ce îmi strângeam buzele.

În mintea mea totul amorțise din nou.

– Ah… parfumul, este…

– L-am făcut un pic mai puternic. Ca să îl poți simți.

– Mn, ugh…

De fiecare dată când inspiram, simțeam o amorțeală în cap. Corpul meu zvâcnea singur. Mi-am apăsat partea inferioară a corpului de pernă. Corpul meu se ghemuise atât de la stimularea atât din fund, cât și de la cea din față. Se pare că-mi strânsesem inconștient gaura fundului, pentru că o senzație de nedescris se răspândi încet pe dinăuntru.

– Aah, ngh… ah

Parfumul de la chestia aceea rotundă se simțea de parcă mi-ar fi topit miezul capului. O senzație caldă de fericire se răspândi în fundul meu. Îmi dădeam seama că dorința mea Omega se împlinea de acolo.

– Sou. Te simți bine?

– Mn…. F-foarte bine… Sunt fericit.

– Iată-te la tine, topindu-te atât de tare după parfumul meu. Atât de drăguț… Sou.

– ugh… ngh, ah, ah…

Nu mai puteam realiza ce mi se spunea. Doar auzind vocea lui Yuugo mă făcea fericit. Voiam să vorbească mai mult cu mine. Voiam să-i aud vocea mai des.

– Yuugo, vorbește-mi… mai mult.

– Îți place vocea mea?

– Mm, îmi place. Îmi place de tine, Yuugo.

Nici măcar nu apucasem să fiu conștient de ceea ce spun. Aceste cuvinte curgeau de la sine. Odată ce mi-am dat seama că, legănându-mi șoldurile înainte și înapoi în timp ce îmi strângeam și relaxam gaura fundului mă facea să mă simt cel mai bine, am fost complet absorbit de asta. Partea din mijlocul corpului meu pe care nu o atinsesem deloc înainte era dureros de încordată.

– Yuugo…. Al meu…. Alfa.

– Te gândești la mine, nu-i așa? Și mie îmi place foarte mult de tine, Sou. Singurul… și unicul meu Omega.

– Ngh, nghh…. aaah!

Singurul și unicul meu Omega.

În momentul în care am auzit aceste cuvinte, fierbinţeala din mine crescu. S-a întâmplat totul atât de repede încât nu mi-am putut stăpâni dorința. Un lichid alb se revărsă din acea parte a mea, de acolo jos. Tremuratul din interiorul corpului meu nu se oprea.

Era prima dată când mă atingeam acolo, dar am atins orgasmul doar cu stimularea din fund.

După prima zi sfâșietoare, restul perioadei căldurilor mele a fost surprinzător de liniștită. Chiar și a doua zi, care de obicei era grea, fu lipsită de simptome atâta timp cât am luat medicamentele. Și când mă gândesc că nici măcar nu avusesem febră sau furnicături, era prima dată când căldurile mele se simțeau atât de blânde.

Totuși, mă durea capul de fiecare dată când îmi aminteam ce se întâmplase în acea prima zi sfâșietoare.

Când m-am trezit în ziua aceea, nu am putut înțelege ce mi s-a întâmplat. Credeam că totul a fost doar un vis, dar acele obiecte opționale rotunde încă mai erau pe birou și în fundul meu… chestia aia încă mai era înăuntru.

Am scos-o în grabă și am aruncat-o la coșul de gunoi ca și cum aș fi vrut să ascund dovada. Era ziua gunoiului, așa că acele obiecte urmau să nu mai fie în mâinile mele. Dar asta nu șterse amintirea acelei zile. Era ca și cum senzația ar fi rămas încă în mine.

Căștile și telefonul erau în continuare așezate pe pat.

Mi-am verificat cu teamă telefonul, dar nu mai era niciun istoric al apelurilor, iar ecranul de chat se încheia cu textul “este dur și se întâmplă ceva ciudat” pe care îl trimisesem.

Foarte rar se întâmpla să nu primesc niciun răspuns de la Yuugo.

Nu am mai vorbit cu Yuugo de atunci. Sau, mai degrabă, nu am mai putut face asta. Asta pentru că închisesem aplicația Virtual Alpha.

După ce am deschis aplicația și am apăsat butonul pe care scria  „închidere”, Yuugo nu-mi mai trimisese niciun mesaj.

Era evident de ce, dar totuşi mă simțeam oarecum singur. Poate că eram un prost.

– ….Dar, ce altceva te aștepți să fac în afară de asta?

Chiar dacă era doar un vis, tot nu știam cum să-l accept. Îmi aminteam totul, dar vag. Vocea lui Yuugo, respirația lui…. Îmi aminteam totul. Când mi-am adus aminte de asta, corpul îmi tremură indiferent de călduri.

Nu voiam să fiu conștient de acea parte din mine, așa că am fugit. Yuugo îmi spusese să mă accept, dar eu nu puteam face asta.

Îmi plăcuse mereu. Discuțiile banale pe care le avusesem cu Yuugo, discuțiile serioase, discuțiile stupide, totul îmi plăcuse la el. Datorită lui Yuugo, aproape că ajunsese să-mi placă să învăț și putusem să trec peste călduri simțindu-mă mai bine decât înainte.

Dar, nu mai puteam să cred… că îl mai pot folosi așa pur şi simplu.

– …La naiba. De ce?

Ochii mei erau fierbinți. Nu înțelegeam de ce îmi venea să plâng doar pentru așa ceva.

Dar, așa fusesem în ultimele trei zile. Credeam că voi reuși să scap de aceste emoții instabile odată cu terminarea căldurilor mele, dar pe măsură ce zilele treceau, lucrurile nu făceau decât să se înrăutățească.

Nu aveam cu cine să vorbesc despre asta.

Mi-am  împins fața în pernă. Nu voiam să mă gândesc la nimic pentru moment.