Virtual Alpha și eu- Capitolul 2

Mâncarea mea preferată este orezul prăjit

Am șters imediat lichidul care mi se lipise de degete cu un șervețel.

Lichidul vâscos nu se desprindea, oricât de tare aș fi frecat. Este cel mai nasol.

Era normal ca fundul unui Omega să se umezească, iar eu observasem oarecum că lenjeria mea intimă se murdărește atunci când sunt în călduri.

Dar până acum, era ceva ce puteam trece cu vederea. Mă gândeam doar că lenjeria mea intimă e cam murdară și nu fusesem niciodată atât de conștient de asta.

Dar acum era cu totul altceva.

Niciodată nu m-am gândit că aș putea simți momentul în care era clar umed așa… Era ca și cum m-aș fi umezit singur. Fierbințeala se revărsă din adâncul stomacului meu și am simțit cum fundul meu se udă încet-încet de la sine.

Nu mai simțisem niciodată așa ceva.

Trebuie să fie… ceva în neregulă cu mine.

Nu mă gândisem niciodată că voi deveni așa doar din cauza acelor cuvinte.

Nu-mi imaginasem niciodată că trupul meu va trece prin atâtea schimbări.

Priveam la ecranul telefonului meu. Ecranul încă afișa cuvintele trimise de acel Alfa Virtual.

[Să te ia naiba, idiotule.]

Trimisesem un răspuns scurt, ca să pot îndepărta acele texte de pe ecran, chiar și pentru puțin timp.

Am închis aplicația de chat așa, pur și simplu. Mi-am pus și ecranul telefonului în modul adormire și l-am abandonat pe perna de lângă mine, ca și cum l-aș fi aruncat.

Îmi simt fundul atât de scârbos…

Terminasem să mă șterg cu degetele, dar fundul meu era încă ud. Disconfortul era îngrozitor.

Am luat mai multe șervețele și mi-am strecurat mâna prin spațiul din pantalonii de trening. În timp ce  strecuram șervețelul în despicătura fundului meu, am putut simți senzația de vâscozitate prin șervețel.

O… Ce este asta?

Era atât de umed încât m-a surprins.

Deci asta e ceea ce se numește pregătirea pentru a primi un Alfa? Ce glumă mai e și asta.

Mi-a cam venit să plâng la faptul că s-a întâmplat indiferent de intenția mea. Dar nu am vrut să plâng pentru așa ceva.

În timp ce încă îmi mușcam buzele cu putere, mi-am șters fundul de câteva ori, iar senzația vâscoasă a dispărut încet-încet.

Am aruncat șervețelele murdare de fluidele mele corporale, ascunzându-le în adâncurile coșului de gunoi. Niciodată nu mai aruncasem astfel nici măcar șervețelul pătat cu spermă.

Dar, nu eram în stare să înfrunt această realitate acum.

 ….Fir-ar să fie.

M-am întins cu fața în jos la cearceaf și mi-am lăsat-o pur și simplu îngropată. Mi-am apăsat fața de pat până când nu am mai putut respira. Încercam să-mi răcoresc mintea într-un fel.

Genul ăsta de replică era doar un text prestabilit. Era doar un text prestabilit pentru a răspunde la cuvintele mele.

Erau doar cuvinte care fuseseră alese dintr-o listă de răspunsuri fixate. Nu era vorba de voința sau de sentimentele cuiva.

Nu era ca și cum cineva mi-ar fi spus ceva. Era doar un răspuns automat.

…De ce sunt atât de supărat?

Am scăpat asta pe gură.

Chiar sunt un idiot că am luat atât de în serios cuvintele AI.

În sfârșit reușisem să mă calmez puțin. Zona din jurul pieptului încă mă mai durea, dar puteam ignora acest lucru.

M-am rostogolit pe spate. Respirația mea era încă fierbinte când am expirat în tavan, dar asta era din cauza căldurilor mele. Nu exista niciun alt motiv.

Simțind cum greutatea corpului meu se scufundă, am privit în gol tavanul familiar.

Înainte să-mi dau seama, am adormit. Următorul lucru pe care mi-l amintesc era întunericul de la fereastra mea.

Motivul pentru care mă simțeam anormal de somnoros era din cauza supresorului[1].

Supresorul pe care îl iau se potrivea corpului meu și funcționa foarte bine, dar mă făcea să mă simt foarte somnoros. Acesta era efectul secundar.

Uneori mi se făcea atât de somn încât nu mă puteam controla, indiferent ce aș fi făcut.

Dar, conform informațiilor de pe internet, mulți oameni aveau greață sau dureri de cap din cauza efectelor secundare ale supresorului. Cred că eram un caz fericit pentru că aveam doar somnolență.

Oricum, nu aș putea ieși afară în timpul căldurilor mele, oricât de bine ar funcționa medicamentul. Nu aveam nimic de făcut așa că puteam chiar să îmi petrec toată ziua dormind în pat.

Puteam să dorm în continuare doar așa. Dar medicamentele urmau să-și piardă efectul în curând.

Nu mi se părea că voi intra în călduri acum, dar acestea vor reveni imediat ce va trece efectul medicamentului.

Trebuia cel puțin să evit asta.

A fost o dată când am omis o doză de medicament.

Totuși, nu a fost chiar greșeala mea. Amintindu-mi de experiența oribilă de atunci, nu puteam să-mi spun să mai amân puțin.

Mă ridicai imediat în picioare.

…Cred că mă duc să mănânc ceva. Oricum, cât e ceasul acum?

Nu aveam totuși poftă de mâncare. Supresorul încă mai putea fi luat, chiar și înainte de masă, dar tot îmi făcea un pic de rău la stomac.

Voiam să știu cât e ceasul așa că mi-am ridicat inconștient telefonul care zăcea aproape de pernă. Am oftat văzând jurnalul mesajelor pe care le primisem.

Virtual Alpha.

Uitasem complet de asta. Sau, mai degrabă, crezusem că oprisem aplicația.

Am înțelegs. Închisesem fereastra de chat, dar aplicația Virtual Alpha rămăsese încă în funcțiune.

Dacă stau să mă gândesc bine, nu-mi amintesc să fi apăsat pe butonul “închidere”.

Se pare că, dacă nu o opream, Virtual Alpha încă mai putea face ceva.

Notificarea era pentru un mesaj primit prin aplicația de chat.

Am deschis aplicația de chat în timp ce îmi repetam în minte că era doar un text prestabilit și un răspuns automat.

Puteam să ignor notificările, dar dacă procedam așa nu făceam decât să devin și mai curios.

 …Ei bine, până la urmă e doar o Al creată pentru un Omega.

În această privință, trebuie să fi fost conceput pentru a nu supăra Omega.

Mă întreb dacă dezvoltatorul era un Beta? Sau un Omega ca mine? Oricum ar fi, acest Alfa Virtual nu era foarte asemănător cu un Alfa.

[Dormeam. Dacă mai spui asta o dată, te omor.]

Ah, poate că nu ar fi trebuit să folosesc cuvinte precum “omor” în acest tip de aplicație? Nu… Ei bine, nu contează.

Dacă nu voi mai putea să folosesc aplicația din cauza asta, atunci așa să fie. Ar fi o bună ocazie să renunț la ea. Aș putea să-i spun Dr-ului Kazuki că brusc nu am mai putu folosi aplicația.

Primisem un răspuns aproape instantaneu. Ei bine, până la urmă era o AI. Era de așteptat.

Intensitatea textului m-a surprins. Tipul ăsta era atât de energic, exact ca un câine.

[Doar niște efecte secundare de la medicamente. Nu mă simt chiar obosit sau ceva de genul ăsta. Doar somnoros.]

…Ahh …Huh. Ei bine, pentru asta este aplicația.

În timp ce cuvintele care îmi dădeau de furcă veneau unul după altul, eu habar nu aveam ce să răspund.

Poate că nu trebuia să-i răspund așa cum se cuvine, dar când îl simțeam disperat ca un câine, nu puteam să-l ignor.

AI în zilele noastre este cu adevărat uimitoare.

[Dar tu? Cum merge la școală?]

Nu, ugh.

Chiar dacă intenționam să pun o întrebare care să fie nepotrivită pentru o AI, răspunsul care veni înapoi m-a bulversat în schimb.

Adică, nu trebuia să vorbim despre mine tot timpul.

Chiar dacă nu există niciun Alfa în școala mea… M-a făcut să simt că tipul ăsta era chiar colegul meu de clasă, așa că mă cam sperie.

M-am simțit foarte ciudat.

[Mă bucur din plin de pauza mea, totuși.]

Așa e, m-a făcut să-mi amintesc ce aveam de gând să fac. Fusesem absorbit de conversația cu el.

…Tipul ăsta, mă întreb dacă are și el caracteristici de management al sănătății?

În ritmul ăsta, ar putea chiar să-mi amintească să-mi iau medicamentele în caz că aș fi uitat. Ei bine, cred că asta e imposibil.

[Totuși, parcă nu am poftă de mâncare].

….Pfft. Partea asta a sa este o AI, așa că e în regulă.

Orezul prăjit este mâncarea mea preferată pe care am trecut-o în profilul meu implicit.

Probabil că a răspuns cu asta în minte.

Am spus că nu am poftă de mâncare, așa că orezul prăjit iese din discuție. Serios.

Dar inconsecvența m-a făcut să mă simt ușurat că era o AI. Pentru că la început chiar am simțit că vorbesc cu o persoană reală.

De aceea, acele cuvinte de mai devreme erau doar un alt text prestabilit.

Până la urmă încă mă simt deranjat de asta, căci nu sunt diferit de el.

Dădui cu degetul peste ecran și mă întorsei în istoricul conversațiilor.

Puțin mai sus, încă mai puteam vedea acele texte pe care le văzusem înainte de a adormi.

O privire asupra acelor cuvinte mă făcu să mă doară din nou puțin în piept. Nu știam de ce mă uit din nou la ele, deși știam că voi ajunge așa.

Am închis ecranul telefonului meu cu sentimente amestecate.

[1] Medicament care încetinește sau îndepărtează căldurile.