Virtual Alpha și eu – Capitolul 36 (Extra-2)

Sentimente adevărate ascunse

Directorul nu judeca oamenii în funcție de sexul lor secundar. Nu îi favoriza pe oameni doar pentru că erau Alfa și nici nu îi privea de sus doar pentru că erau Omega. Desigur, același lucru era valabil și pentru Beta. Era o meritocrație, la bine și la rău, dar vedea caracterul fiecărei persoane.

Probabil că acest fapt se reflecta și asupra rezultatului activității sale. Cele mai multe dintre proiectele în care fusese implicat directorul avuseseră succes și toate au condus la recunoașterea filialei japoneze.

Dar nici măcar el nu era perfect. Știam că purta întotdeauna un inel de metal negru pe braț. Toți cei care lucrau la compania noastră știau pentru ce era. Era inelul de suprimare a rutului.

După cum sugerează și numele, era un dispozitiv de tip brățară care suprima rutul Alfa. Inelul conținea un medicament care putea suprima feromonii Alfa. Atunci când detecta o perturbare a feromonilor, injecta automat medicamentul în corpul purtătorului.

De asemenea, era posibil ca purtătorul să-l poată controla. Dar un astfel de lucru nu era de obicei necesar pentru Alfa. Pentru că Alfa nu aveau un ciclu regulat de călduri precum Omega.

Singurul lucru care putea provoca acea întrerupere a feromonilor era feromonul de călduri pe care îl emit Omega. Bineînțeles, toți angajații Omega din companie își luau supresorul în mod corespunzător, așa că era aproape imposibil ca un astfel de accident să se întâmple. În mod normal, nu era nevoie ca Alfa să poarte un astfel de dispozitiv.

Dar trebuia să existe un motiv pentru care directorul îl purta. Nu era nevoie să-l întrebi motivul. Pentru că eu chiar asistasem la scena care cauzase purtarea lui.

Violul cu feromoni.

Și când mă gândesc că așa ceva se întâmplase chiar în fața ochilor mei….

Era cu siguranță o expresie de dezgust pe care directorul o avusese pe chipul său, atunci când un Omega în călduri îi apăruse brusc în față în timp ce se afla în oraș.

Modul în care activase fără ezitare inelul de suprimare și imaginea lui în timp ce preda acel Omega în călduri administrației omegaverse, arăta că părea să fie obișnuit cu asta. Era ușor de ghicit că așa ceva i se întâmpla aproape zilnic.

Eu nu puteam să fac nimic. Ca cineva care avea o pereche, ar fi trebuit să fiu cel mai puțin afectat de feromoni și cineva care ar putea acționa în siguranță… dar totul se întâmplase atât de brusc încât nu mă putusem mișca nici măcar un centimetru.

În ciuda incidentului, directorul nu arătase niciun semn de suferință în mașină. Profilul lui lateral nu era deloc diferit de cel obișnuit. Chiar dacă avea abia douăzeci de ani… și chiar dacă nu ar fi trebuit să se obișnuiască cu așa ceva.

– … Îmi pare rău că nu am putut face nimic ca să te ajut.

– Nu, îmi pare rău și pentru faptul că te-am implicat în asta.

De ce trebuia să-și ceară scuze? Vina ar fi trebuit să fie a acelui Omega care pusese totul la cale. Și totuși… de ce?

– Lucruri de genul acesta se întâmplă tot timpul. Nu-ți face griji pentru asta, Yanagi. Unii dintre ei chiar au încercat să-mi facă rău, așa că ar trebui să te protejezi tu mai întâi.

– …În niciun caz.

– Chiar face rău.

În timp ce vorbeam cu el, directorul îmi spuse mormăind acele cuvinte. Vorbea despre acel Omega? Sau, vorbea despre el însuși?

Trecuseră aproape cinci ani de atunci, dar încă nu puteam să-l întreb pe directorul executiv despre asta.

– Virtual Alpha era în regulă cu asta?

– Nu doar în regulă, chiar s-a comportat mai bine decât mi-am imaginat.

În acea zi, Masago venise acasă neobișnuit de devreme. Mă întrebam cât de mult trecuse de când luasem cina împreună cu Masago, care, de obicei, lucra chiar și în weekend.

Ceea ce era și mai neobișnuit fusese că, după cină, Masago nu se duse în camera lui, ci se așeză vizavi de mine și îmi vorbi. De obicei, Masago nu iniția conversația. De asemenea, nu stătea prea mult în sufragerie în felul acesta.

Chiar dacă venea acasă când eu eram încă treaz, Masago stătea de obicei închis în camera lui, uitându-se peste materialele sale de cercetare.

Astăzi, ochii lui adormiți erau îndreptați în mod neobișnuit spre mine. Poate că era curios de reacția mea la aplicația Virtual Alpha. Acesta trebuie să fi fost motivul pentru care venise acasă mai devreme.

– Am încercat-o și eu puțin și chiar se simte ca o persoană reală… Cred că ești cu adevărat uimitor pentru că ai finalizat-o într-un timp atât de scurt.

– Mm.

Când l-am complimentat direct, își întoarse privirea ca și cum s-ar fi rușinat. Această schimbare în expresia lui era aproape la fel ca atunci când era tânăr. Chiar dacă fizicul și fața lui erau foarte diferite față de acea vreme… nu m-am putut abține să nu schițez un zâmbet.

– Ai fost și tu la clinică?

– Am fost acolo pe la prânz. I-am spus lui Kazuki să i-o recomande lui Sou… dar mă întreb cum va merge treaba. Nu știu dacă va fi interesat de asta sau nu.

– …Înțeleg.

Masago părea puțin dezamăgit, dar nici nu puteam să-i impun cu forța aplicația lui Sou. Acum totul depindea de modul în care i-o recomanda Kazuki.

– Și cu Omega Virtual cum a fost?

– Huh? … Ahh, nu am încercat-o încă pe aceasta.

Masago părea să fie curios inclusiv de reacția mea la acea aplicație. Dar nu apucasem să pornesc acea aplicație.

Într-adevăr, el era curios despre reacția la creația sa ca dezvoltator. Da, exista și Omega Virtual. Mă întrebam dacă aș putea înțelege sentimentul folosirii acesteia ca un coleg Omega.

– …Ai vreun testor?

– Testor?

– Au existat niște discuții despre posibilitatea producției acesteia.

Înainte să-mi dau seama, discuția progresase atât de mult. Aș fi fost de acord dacă s-ar fi comercializat. Sunt sigur că mulți Omega și Alfa ar fi încântați să o folosească.

– Te superi dacă îl întreb pe director despre testor?

– Huh?

– Cred că el este persoana cea mai potrivită pentru asta.

Masago păru nesigur la întrebarea mea pentru o clipă, dar apoi dădu din cap în tăcere.