Zhao Jin Xin îl duse pe Li Shuo la un bar cu muzică din stațiune.
Stațiunea era puțin aglomerată, iar afacerile restaurantelor și barurilor erau cam păguboase în acest sezon, și când cei doi intrară, nu era niciun client.
Proprietarul și bucătarul barului era un bărbat german, foarte robust, iar barmanița zveltă era soția lui , dar arătau ciudat de bine împreună.
Cei doi se așezară în cel mai retras colț. Era ora cinei și Zhao Jin Xin comandă specialitatea casei – pulpe de gâscă, plus două duzini de beri.
Îl întrebă pe Li Shuo.
– Cum e cu băutura?
– Nu beau des, așa că e în regulă, spuse Li Shuo oarecum precaut.
Ultima dată, dormise câteva ore, iar Zhao Jin Xin îi intrase în pat, cine știe se va mai întâmpla. Dacă se îmbăta astăzi, cine știe ce s-ar întâmpla, dar din fericire era doar bere, și nu se îmbătase niciodată de la consumul de bere.
– Acest bar are mai mult de douăzeci de feluri de bere. Cea pe care am comandat-o e fermentată de el. Are un gust foarte aromat și un conținut relativ ridicat de alcool. Dar berea lor este bună, spuse Zhao Jin Xin zâmbind.
– Nu-ți face griji, nu te voi îmbăta decât dacă ai un motiv să fii beat.
Li Shuo se simți stânjenit că-i citise gândurile. El spuse calm.
– Nu mă voi îmbăta.
Pulpele de gâscă friptă veniră repede. Când Li Shuo văzu dimensiunea lor imensă, își cam pierdu pofta de mâncare.
Zhao Jin Xin tăie o bucată de pulpă de gâscă și o duse la gura lui Li Shuo.
– Încearcă, este delicioasă.
Li Shuo ezită o clipă, apoi deschise gura și mâncă. Aroma condimentelor era destul de puternică, dar carnea era crocantă și fragedă și era într-adevăr delicioasă.
– Poftim, spuse Zhao Jin Xin luând o altă bucată cu furculița.
Li Shuo îi apăsă mâna.
– Pot să o fac singur.
– Când am fost rănit înainte, m-ai hrănit. Acum că mâna mea este aproape vindecată, este timpul să mă revanșez, răspunse Zhao Jin Xin scuturându-și degetele, care erau în mare parte dezumflate.
Li Shuo zâmbi și spuse.
– Dar nu este nimic în neregulă cu mâinile mele, spuse el și începu să mănânce singur.
Zhao Jin Xin își linse buzele.
– Ar fi grozav dacă ai fi al meu, chiar aș fi vrut să-ți ofer o întâlnire perfectă.
– Dacă este o întâlnire sau nu, nu vom discuta, dar ce se consideră a fi o întâlnire perfectă? Sunt cam curios.
Zhao Jin Xin întrebă.
– Cum te întâlnești de obicei cu oamenii?
– Depinde de ceea ce îi place celuilalt.
– Dacă aș fi eu, unde m-ai duce?
Li Shuo și-a îngustat ușor ochii.
– De ce întrebi asta?
– Mătușa a spus că erai popular de când erai mic și că ai avut mulți iubiți. Vreau să știu dacă ai cu adevărat experiență.
Colțurile gurii lui Zhao Jin Xin se ridicară ușor, zâmbind cu un pic de răutate.
– Încă ai privirea goală și lipsită de afecțiune.
Li Shuo știa clar că Zhao Jin Xin îl provoca, dar bărbaților le plăcea să concureze pentru astfel de lucruri fără sens. Își șterse ușor gura cu un șervețel și spuse zâmbind.
– Bine, îți voi pune trei întrebări, tu răspunzi sincer la ele și apoi îți voi da o întâlnire “perfectă“.
– Cum zici tu.
– Ce fel de mâncare îți place? Ce fel de artă îți place? Îți plac locurile liniștite sau pline de viață?
– Îmi place mâncarea cu arome puternice și cu multe calorii. Îmi plac și caligrafia, muzica clasică, rock and roll, Războiul Rece și arta modernă legată de metal și ador să mă distrez.
Li Shuo tuși ușor.
– Dimineața te las să dormi bine, te iau pe la 10:00 și te duc în Queens să vezi o expoziție de artă, iar la prânz te voi duce la un restaurant mexican ca să încerci lichiorurile lor. După masă vei avea nevoie de o pauză și te voi duce la un club, unde voi cere o cameră separată și vei putea trage un pui de somn pe muzică clasică. Când te vei trezi vor servi un ceai englezesc autentic de după-amiază. La cină, dacă nu mai poți mânca, putem merge la cumpărături la cel mai mare centru independent de design de mobilier din New York. Acolo sunt multe piese de mobilier interesante și funcționale cu artă metalică. Sau te pot duce la un bar underground rock and roll, totul depinde de rezistența ta. Și, în final, o să te las acasă, termină el dintr-o suflare, apoi se uită încrezător la Zhao Jin Xin.
Zhao Jin Xin nu comentă, dar ridică din sprâncene.
– E rândul meu. Răspunde-mi la aceleași trei întrebări. Ce poziții îți plac? Ce scene îți plac? Ai vreun fetiș sexual special?
Li Shuo fu uluit și brusc se înfurie puțin. De fapt, se gândea serios cum să aibă o întâlnire perfectă, dar în cele din urmă, acest copil își dezvăluia adevărata natură în doar trei propoziții! Expiră pe nas și fu prea leneș să-i acorde atenție lui Zhao Jin Xin.
– Hei, hai să vorbim, spuse Zhao Jin Xin inocent.
– Și eu vorbesc serios. Întâlnirea ta nu include sex? Ce fel de întâlnire este asta? Nu îndrăznești să spui asta, ți-e frică să fii comparat cu mine?
Li Shuo spuse răbdător.
– Acestea sunt chestiuni private, nu vreau să răspund.
– Dacă nu răspunzi, o să ghicesc.
– Zhao Jin Xin…, spuse Li Shuo luând berea și turnând în pahar pentru el.
– Ar fi bine să bei mai mult și să vorbești mai puțin.
Zhao Jin Xin luă paharul, ciocni paharul lui Li Shuo și bău totul dintr-o înghițitură. De îndată ce paharul fu pus pe masă, spuse.
– Bănuiesc că îți place cel mai mult poziția din spate și că îți plac mediile private înconjurate de medii publice, cum ar fi birourile și așa mai departe. Și, deși nu pot ghici ce fetișuri sexuale ai, știu că nu îndrăznești să vorbești despre majoritatea dintre ele, și cu atât mai mult să le pui în practică.
Li Shuo se uită la Zhao Jin Xin, fără cuvinte pentru o clipă.
Zhao Jin Xin înțelesese totul bine!
Zhao Jin Xin râse zgomotos.
– Am ghicit bine, nu? Ce bărbat. Nu vrei să trișezi.
Li Shuo se înfurie.
– De ce trebuie să ghicești toate acestea?
– Ar trebui să mă întrebi cum am ghicit, spuse Zhao Jin Xin râzând atât de tare încât îi tremurau umerii.
– … prima este o chestiune de probabilitate, am ghicit orbește, majoritatea gay-lor preferă această poziție, nu este nimic dificil și e confortabil.
Zhao Jin Xin își întinse mâinile.
– … este cea mai potrivită pentru începători.
Li Shuo își strânse pumnii, vrând parcă să îl lovească.
– A doua și a treia pot fi explicate împreună. Ai o mulțime de idei sălbatice în tine, dar ești legat de tradiție, cultură, identitate și mulți alți factori și le-ai reprimat în mod deliberat. În plus, ai preferat întotdeauna tipul lui Li Chang Xiu și ți-e rușine să vorbești despre înclinațiile tale sexuale ceva mai particulare. Așa că biroul este un loc bun pentru a experimenta fiorul de a le elibera într-un loc public. În același timp, este suficient de sigur pentru a-i da timidității tale precaute o supapă de siguranță.
Fața lui Li Shuo se întunecă. Era într-adevăr un sentiment destul de neplăcut să fii împuns în inimă propoziție cu propoziție, mai ales de către un băiat care era cu aproape zece ani mai tânăr decât el, și se simțea rușinat, chiar dacă nu făcuse nimic.
– Nu mai spune nimic sau plec chiar acum.
Zhao Jin Xin îi bătu mâna reconfortant.
– Nu fi supărat, nu discutăm despre o întâlnire?
– Eu vorbesc despre întâlniri, tu vorbești despre sex.
– Sexul face parte din întâlniri. De fapt, fie că e vorba de mâncare, de a asculta muzică sau de a vizita expoziții, nu este scopul final al unui bărbat doar să facă sex? zâmbi Zhao Jin Xin și-și miji ochii romantici de culoarea florilor de piersic.
Apoi, înclinându-și ușor capul înainte și coborând vocea-i spuse.
– Știi, un sex pe care nu-l vei uita niciodată te va cuceri mai mult decât zece întâlniri perfecte.
Li Shuo se simți supărat.
– Las-o baltă, tu ești așa, nu are sens să-mi bat capul cu tine.
– Nu-i așa că ne potrivim bine? O întâlnire bună în timpul zilei, așa cum ai plănuit tu, și sex bun noaptea, așa cum am aranjat eu.
Zhao Jin Xin își linse ușor colțul gurii.
– Cu mine, fiecare zi va fi nouă pentru tine.
Li Shuo nu spuse nimic. De fapt, fu puțin mișcat de propunerea lui Zhao Jin Xin.
Știa că Zhao Jinxin avea dreptate. Să fii cu cineva îndrăzneț, interesant și jucăuș ar fi plin de pasiune, dar nu-i plăcea sentimentul de a fi condus de alții. În plus, el avea deja…
Zâmbi amar pentru sine, se „despărțise” chiar azi…
Într-adevăr, avusese multe relații și reușise să înfrunte finalul lor fiind rațional și calm.
Serios vorbind, ceea ce-l întristase cel mai mult fusese, de fapt, iubitul său de la facultate. La urma urmei, fuseseră de acord să plece împreună în Africa și-și imaginaseră că vor face multe lucruri semnificative, dar celălalt a ales în final o ofertă de lucru pe Wall Street. Pentru el, care în acel moment era confuz în privința viitorului, nu fusese doar o încălcare a unei promisiuni emoționale, ci și o trădare a credinței. Desigur, acum era matur și înțelesese pe deplin alegerea celeilalte persoane în acel moment. Era conștient de propriul egoism și de propria naivitate. Din păcate, trecutul era trecut și nu exista cale de întoarcere.
Li Cheng Xiu alesese să se despartă, dar simțea un sentiment de predestinare. La urma urmei, relația lor fusese superficială și precară de la început, și acceptase faptul că nu reușise să impresioneze acea persoană. Se împăcase cu propriile frustrări, dar nu se așteptase ca Li Cheng Xiu să plece fără să-și ia rămas bun.
Oftă încet.
– Jin Xin, nu mă îndoiesc deloc de ce ai spus, dar nu am chef să vorbesc despre asta acum.
– Înțeleg, știu despre ce vrei să-mi vorbești, despre eșecul emoțional?
Li Shuo luă o înghițitură de vin și ochii i se întunecară, parcă acoperiți cu un strat de ceață.
– Chiar nu pot înțelege de ce relațiile mele eșuează mereu.
Zhao Jin Xin se ridică și se așeză lângă Li Shuo. Se așeză confortabil pe canapea și spuse cu un zâmbet.
– Bineînțeles, este din cauză că ai ales persoana greșită.
– Ceea ce spui este o prostie, răspunse Li Shuo cu un zâmbet ironic.
– Ceea ce vreau să spun este că ai ales tipul greșit de persoană. Li Cheng Xiu nu ți se potrivește deloc, iar ceea ce îți dorești nu este Li Cheng Xiu, tu vrei doar o viață stabilă și crezi că doar tipul de om de casă al lui Li Cheng Xiu ți-o poate oferi.
Li Shuo tăcu. Da, așa credea el.
– Acest tip de gândire este greșit de la bun început, spuse Zhao Jin Xin aplecându-se ușor spre el.
– Dacă nu iubești suficient de mult pe cineva, nu există nimic care să susțină o viață stabilă, ca să nu mai spunem că nici măcar nu veți putea să vă armonizați sexual. Despărțirea este doar o chestiune care vine mai devreme sau mai târziu.
Li Shuo strâmbă din nas.
– Atunci spune-mi ce fel de persoană mi se potrivește.
– Cea care te lasă să te eliberezi, spuse Zhao Jin Xin aplecându-se spre urechea lui Li Shuo și șopti.
– Ca mine.
Li Shuo își înclină ușor capul.
– Cu tot respectul, Jin Xin, cei ca tine sunt potriviți doar în pat.
– Atunci să începem prin a face sex. Nu este un lucru rău.
După ce turnă mai multe pahare la rând, deja simțea că i se încălzește puțin sângele.
– Mă tot întorci spre partea ta. Nu vreau să vorbesc cu tine, se întunecă, hai să ne întoarcem, spuse el pe punctul de a se ridica.
Zhao Jin Xin îl luă de umeri și-l forță să se întoarcă la locul lui.
– Li Shuo, de ce fugi? Ți-e atât de frică de mine?
– Eu? De ce să-mi fie frică de tine?
– Este evident că ai sentimente pentru mine, dar încă te prefaci că nu ai. Motivul pentru care m-ai respins înainte a fost că ai avut un iubit. Acum că te-ai despărțit, ce scuză mai găsești?
Li Shuo se uită la Zhao Jin Xin surprins. Niciodată nu simțise că Zhao Jin Xin era agresiv în trecut. Chiar dacă îl necăjise și făcuse șmecherii înainte, el cocheta mai mereu cu nonșalanță. Dar acum exista un fel de forță dominatoare care-l obliga să înfrunte asta, ceea ce-l făcu puțin să intre în panică.
Îl împinse pe Zhao Jin Xin deoparte, regretând că venise să bea. Poate că își supraestimase rezistența dată de vârstă și îl subestimase pe Zhao Jinxin; pe scurt, își dăduse seama pentru prima dată că acest om era periculos.
Mâna lui Zhao Jinxin intră brusc sub masă și-i apucă ……
Li Shuo fu șocat, îl privi furios și strigă.
– Zhao Jin Xin, spuse prinzând încheietura mâinii lui Zhao Jin Xin și strângând-o brusc!
Deși îl duru puțin, Zhao Jin Xin nu-i dădu drumul, îi zâmbi fermecător și-i spuse.
– Simte-l bine, oricum e gratuit.
Li Shuo se uită nervos la bar. Șeful și soția lui vorbeau și nu-i observaseră. Mai erau două mese cu oaspeți, dar nu erau aproape de ei. Nu îndrăznea să facă mișcări ample, ca să nu fie descoperiți.
Abilitățile lui Zhao Jin Xin erau pur și simplu de nedescris.
Li Shuo nu făcuse asta de mult timp. În acest moment, corpul lui începu să tremure incontrolabil și se aplecă fără să-și dea seama.
Zhao Jin Xin își apăsă obrazul de al lui și-l sărută ușor cu buzele lui umede.
– Este confortabil, nu-i așa …. că ar putea afla despre noi. Un bărbat bine îmbrăcat ca tine face acest gen de lucruri acolo unde nimeni altcineva nu-l poate vedea.
El chicoti.
– Dar ce contează, tu te distrezi, nu-i așa?
Li Shuo respiră greu, cu un ușor tremur în piept. Îi era teamă de privirile celorlalți, dar se simțea euforic în adâncul inimii datorită acestui act îndrăzneț. Nu experimentase niciodată un astfel de sentiment, acest …… sentiment de a face ceva rău.
Zhao Jin Xin spuse blând.
– Iubitule, poți să experimentezi cât vrei, ai 34 de ani, cât timp ai de gând să te mai reprimi?
Li Shuo își mușcă buza și tuși. Evident se străduia atât de mult să se rețină, încât nu voia să spună nimic.
Zhao Jin Xin îi prinse bărbia cu degetele care nu se vindecaseră încă și-i blocă brusc buzele.
Spre deosebire de sărutul blând din timpul zilei, mișcările lui Zhao Jin Xin erau acum aspre și dominatoare, sugând cu înverșunare buzele moi. Limba lui intră direct înăuntru, răscolindu-i interiorul gurii, și nu era ca un sărut, ci mai degrabă ca o agresiune.
Ochii lui Li Shuo deveniră treptat confuzi. Stimularea simțurilor sale creștea, iar sărutul pasional îl umplea și mai mult de o pasiune furioasă, făcându-l de necontrolat.
A trecut mult timp de când nu am avut un sentiment atât de îndrăzneț, își spuse Li Shuo.
Își relaxă brusc inima și trupul înțepenit și decise să se bucure de noua experiență pe care i-o adusese Zhao Jin Xin.
În această tavernă dintr-un oraș ciudat, în acest colț, în acest decor care era doar puțin acoperit de o masă de lemn, Li Shuo se dezlănțui.
Acesta fusese probabil cel mai liber, mai îndrăzneț și mai rușinos lucru pe care îl făcuse vreodată în viața lui, dar chiar îl simțise – și-l duruse.
Zhao Jin Xin își scoase mâna de sub masă și-și șterse ușor palma cu un șervețel, admirând în același timp roșeața ispititoare de pe fața lui Li Shuo. Acest bărbat …… este pur și simplu delicios.
Genele lui Li Shuo tremurau ușor, iar capul lui era atât de greu încât părea că era de nesuportat. Putea simți privirea lui Zhao Jin Xin, dar trebuia să se adapteze.
Zhao Jin Xin mușcă urechea lui Li Shuo.
– Li Shuo, ești timid?
Li Shuo își ridică privirea. Genele de la colțurile ochilor erau umede, iar buzele lui erau atât de roșii de la sărut încât, de fapt, chiar făceau ca abdomenul inferior să se strângă. Se uită la Zhao Jin Xin și-și ascunse frământările interioare cu calm.
– Ești cu adevărat curajos.
– Dar îți place.
– E……destul de bine.
– Chiar?
Zhao Jin Xin își întinse palmele, și-și puse vârful degetelor subțiri la gură și linse ușor chestia suspectă cu limba. Li Shuo se înfierbântă instantaneu și o urmă de jenă îi fulgeră în ochi.
Zhao Jin Xin îi zâmbi.
– Vrei să mergi la hotel cu mine ca un bărbat sau o să te duci acasă și să dormi ca un laș?
Li Shuo îl privi adânc în ochi.
– Între noi…
– Doar facem sex, spuse Zhao Jin Xin clipind.
– …la hotel.
