Imediat ce intră în camera de oaspeți, Zhao Jin Xin îl împinse pe Li Shuo la perete, apăsând buzele lui fierbinți de ale lui. Sărutul fu brutal și urgent, complet diferit de băiatul cochet și jucăuș.
Li Shuo simți cum ușa cuștii din adâncul lui se deschide cu un șut și ceva strigă pentru a se elibera, răspândindu-se instantaneu ca un torent în fiecare centimetru al corpului său. Era o pasiune pierdută de mult timp.
Li Shuo nu credea că era o persoană promiscuă. Fusese ridicol timp de câțiva ani când era tânăr din cauza noutății dar, după ce își construise o carieră și îmbătrânise, reușise să-și controleze corpul și mintea foarte bine. Nu mai experimentase dorințe explozive din partea nimănui de multă vreme. Acest lucru este fundamental diferit de frigiditate. Bineînțeles că iubea sexul, dar primise satisfacție și din multe alte lucruri, cum ar fi o varietate de realizări și împlinirea de sine. Sexul era o parte necesară a vieții pentru o persoană ca el, care-l experimentase deja pe deplin, dar își pierduse de mult misterul și atracția pe care le avea când era tânăr.
Dar acum, în acea tavernă ciudată, Zhao Jin Xin îi reaprinse dorința puternică, părând că își „trezește” sinele mai tânăr.
Cei doi traseră unul de hainele celuilalt. Cele mai scumpe dintre ele nu erau altceva decât niște țesături care în acest moment îi încurcau.
Li Shuo îl apăsă pe Zhao Jin Xin pe pat. Greutatea trupului său îi făcu pe amândoi să se afunde în pat. Privindu-l pe tânărul cu zâmbetul răutăcios, nu putu decât să simtă cum îi clocotește sângele.
Dar în acest moment, în inima lui apăru o ezitare. Una era din cauza grijii față de relația dintre bătrânii celor două familii, iar cealaltă din cauza …. faptului că se gândea la Li Cheng Xiu.
Zhao Jin Xin îi citi gândurile aproape imediat și spuse provocator.
– Ce, te-a părăsit și tu tot vrei să-ți păstrezi corpul pentru el?
– Jin Xin…murmură Li Shuo.
– … este potrivit… ca noi?
– Ce este în neregulă? spuse Zhao Jin Xin și-i prinse reverul desfăcut.
Îl forță să-și coboare partea inferioară a corpului, își apăsă buzele de ale lui și spuse ambiguu:
– Vrei să o faci? De ce nu îndrăznești, dacă vrei să o faci?
– Nu că nu îndrăznesc.
Zhao Jin Xin îl sărută pasional, îi puse o mână în jurul taliei, se rostogoli și-l apăsă pe Li Shuo deasupra lui.
Creierul lui Li Shuo era puțin înfierbântat, săgeata era pe coardă, cum să retragă arcul?
Respirația lui Li Shuo deveni din ce în ce mai rapidă. Zhao Jin Xin era complet diferit de tipul de bărbat cu care obișnuia să se culce. El întotdeauna preferase genul de tip cu un corp subțire și zvelt. Nu se așteptase ca acest corp ferm și puternic să-i aducă o experiență senzuală complet diferită, dar incitantă. Oasele puternice și mușchii perfecți erau pur și simplu capodopera lui Dumnezeu.
– Te simți confortabil? întrebă Zhao Jin Xin.
– Ei bine…
Li Shuo era obișnuit să ia inițiativa în relațiile sexuale, dar își dădu seama de încercarea lui Zhao Jin Xin de a-i face plăcere și pur și simplu a cooperat.
Zhao Jin Xin îl tachină până când trupul începu să-i tremure.
Li Shuo îl prinse de păr pe Zhao Jin Xin și-i spuse:
– Bine, te vreau.
Zhao Jin Xin își șterse colțurile gurii cu degetele, își miji ochii și-i zâmbi.
– Serios?
Li Shuo prinse genunchiul lui Zhao Jin Xin cu picioarele lungi. Apoi își folosi forța ca să se ridice pe jumătate și-l trase pe Zhao Jin Xin spre el acoperindu-i din nou buzele cu un sărut pasional, dar blând.
Zhao Jin Xin, însă, profită de mișcarea lui Li Shuo pentru a-și îndoi piciorul și-l apucă de gleznă într-o poziție de ofensivă completă.
Li Shuo, care se complăcea în asta, îngheță. Își strânse pumnii și-i puse în spațiul dintre mușchii pectorali aproape presați ai celor doi. Apoi se uită suspicios la Zhao Jin Xin.
– Tu ……
Zhao Jin Xin zâmbi și-i linse bărbia lui Li Shuo.
– Ți-am mai spus că te vreau, dar încă nu crezi.
Li Shuo se uită drept la el, vrând să-și tragă piciorul înapoi, dar glezna îi fu prinsă de Zhao Jin Xin în mână. El se așeză pe jumătate, plin de jenă de parcă ar fi fost stropit cu apă rece.
– Unde arăt eu că glumesc?
Li Shuo simți furnicături pe pielea capului, Zhao Jin Xin… era serios?
Li Shuo îl împinse violent pe Zhao Jin Xin. Abia se putu abține, deși simți că este tachinat.
– Îmi pare rău Jin Xin, eu nu mă ocup de funduri.
Zhao Jin Xin îl ținu de umeri pe Li Shuo. Avea un zâmbet pe față, dar sub ochii lui se citea dominația furioasă a unei fiare sălbatice.
– Iubitule, știi de ce am spus că nu ai avut niciodată un orgasm? Pentru că ești potrivit pentru a fi futut. Dacă nu încerci, nu vei ști niciodată ce poți obține și îți garantez că vei simți că ai trăit degeaba.
Li Shuo era puțin enervat.
– Nu mă interesează.
Zhao Jin Xin îl ținu strâns, refuzând să-l lase să se ridice și-i suflă ușor pe față.
– Pot să judec foarte bine oamenii. Încearcă cu mine, nu-mi vine să cred, tu nu ești curios să vezi cum e?
– Doar pentru că ești curios nu înseamnă că trebuie să încerci.Tu nu ești curios? întrebă cu nonșalanță Li Shuo.
– Curios? clipi Zhao Jin Xin.
– Atunci, lasă-mă să-ți satisfac curiozitatea, spuse Li Shuo luându-i bărbia și spunându-i cu blândețe.
– Ai încredere în mine?
Zhao Jin Xxn pufni.
– Dar nu pot.
– Ce vrei să spui?
– M-am născut cu o problemă de coagulare a sângelui, așa că îmi este greu să opresc singur hemoragia când sunt rănit.
Zhao Jin Xin spuse cu un zâmbet pe față.
– Este prima mea dată, poți să-mi garantezi că nu mă vei răni? Poți suporta Li Shu?
Li Shuo amorți pentru o clipă, și se întrebă dacă nu cumva Zhao Jin Xin inventează. Nu că nu o făcuse cu un virgin, dar era ceva foarte rar. Cu Zhao Jin Xin care scosese la iveală motive atât de înfricoșătoare, nu era chiar atât de încrezător în abilitățile sale.
Zhao Jin Xin îl sărută din nou pe Li Shuo și se bosumflă ușor.
– Nu te-am mințit, îmi placi foarte mult, dar chiar nu pot să o fac în felul în care vrei tu.
Li Shuo privi în altă parte.
– Atunci uită, Jin Xin, nu pot să o fac.
– De ce ești atât de repulsiv?
Li Shuo respiră adânc.
– Tu …… ești mult mai tînăr decât mine.
Dacă ar fi fost vorba de o altă persoană de aceeași vârstă și dacă i-ar fi plăcut mult de cealaltă persoană, ar fi fost de acord. Dar Zhao Jin Xin nu îndeplinea niciuna dintre aceste două condiții și se simțea prea rușinat la gândul de a fi …… de un băiat cu aproape zece ani mai tânăr decât el.
– De ce îți pasă de vârstă?
Zhao Jin Xin spuse.
– Nu este cel mai important lucru ceea ce simți în acest moment? Nu mă vrei?
Fața lui Li Shuo era plină de căldură, dar nu putu depăși obstacolul din inima lui. Se întoarse și-i spuse.
– Jin Xin, nu pot să fac asta. Ridică-te.
După acest duș cu apă rece, totul deveni mult mai clar. Poate că acesta era un semn de la Dumnezeu că ei nu erau potriviți pentru ca ceva să se întâmple.
O urmă de umbră străluci în ochii lui Zhao Jin Xin, își strânse pumnii și apoi îl slăbi încet. Expresia de pe chipul său se transformă într-o dezamăgire și o deznădejde groasă. Se ridică și se așeză lângă Li Shuo, zâmbind cu amărăciune.
– Îmi pare rău, e din cauză că am fost prea egoist, am crezut că … că mă placi foarte mult.
– Nu are nimic de-a face cu faptul că te plac sau nu. Și tu ești gay și ar trebui să înțelegi că unele lucruri nu se schimbă și nu se acceptă atât de ușor, mai ales la vârsta mea.
– Atunci … vino să mi-o tragi, nu-mi pasă, vreau doar să fiu cu tine.
Uitându-se la fața tristă a lui Zhao Jin Xin, inima lui Lai Shuo se strânse și simți o oarecare durere în suflet, atinse capul lui Zhao Jin Xin și spuse.
– Jin Xin, nu vreau să te rănesc. Nu cred că suntem potriviți unul pentru celălalt, nu e nevoie să ne forțăm, nu-i așa?
Zhao Jin Xin clătină din cap.
– Te plac. Chiar dacă tu nu mă placi, eu tot te plac.
Ochii lui luminoși erau la fel de strălucitori ca stelele.
– M-am lăudat că vreau să-ți ofer cea mai bună experiență. Nu-mi pasă dacă mă rănesc, atâta timp cât e pentru tine.
Li Shuo se simțea vinovat și fiecare cuvânt al lui Zhao Jin Xin îi înțepa în inimă. Acea expresie era intolerabilă. Îl luă în brațe, netezindu-i ușor părul des cu degetele.
– Prostule, am spus că nu te voi răni niciodată. Cred că progresăm prea repede, nu ne cunoaștem încă suficient de bine, altfel un lucru atât de jenant nu s-ar fi întâmplat astăzi. Dar sunt dispus să te cunosc de la început, bine?
Zhao Jin Xin își sprijini capul greu pe umărul lui Li Shuo, și-și puse mâinile în jurul taliei lui Li Shuo.
– Li Shuo, ești atât de blând.
Li Shuo îl sărută pe frunte liniștitor.
Zhao Jinxin arătă brusc un zâmbet plin de semnificație.
– Aceasta… pare a fi destul de interesant.
Li Shuo îl îmbrățișă pe Zhao Jin Xin și îl întinse pe pat, mângâind cu mâna acel spate robust. Se simțea puțin vinovat că-l rănise neintenționat pe Zhao Jin Xin. Această persoană chiar îl plăcea, nu-i așa, altfel nu ar fi făcut compromisuri cu el. Cei doi oameni, evident, se plăceau, dar în scurt timp găsiseră contradicții ireconciliabile. Nu numai că Zhao Jin Xin era trist, dar și el era destul de dezamăgit, dar cum să accepte …
Li Shuo suspină greu în inima lui. Corpul pe care îl îmbrățișa era aproape ca un hormon în mișcare, iar senzația era aproape carnea lui. Dar nu putea să muște din ea și asta îl făcea pur și simplu să-l doară inima și să se simtă inconfortabil. Cu siguranță avea să-și piardă somnul în seara asta.
Cei doi se calmară puțin, făcu fiecare un duș rece și se îmbrăcară pentru a se întoarce. La urma urmei, cele două familii locuiau împreună, iar faptul că stătuseră afară toată noaptea putea fi greu de explicat.
Mergând spre ușa camerei lui Li Shuo, Zhao Jin Xin îi îmbrățișă brusc talia lui Li Shuo din spate și-i spuse cu o voce înăbușită.
– Să dormim împreună?
Li Shuo se gândi o clipă.
– Hai să uităm de asta.
Zhao Jin Xin îl sărută și plecă dezamăgit.
Li Shuo se întoarse în camera lui, cu mintea răvășită. Verificându-și telefonul mobil și e-mailul, văzu că nu mai avea niciun mesaj de la Li Cheng Xiu. Pentru că era cu adevărat epuizat, căzu pe pat și-și îngropă capul sub pătură.
Unde era Li Cheng Xiu? Și ce ar trebui să facă cu Zhao Jin Xin, care nu-și ascunde afecțiunea? Fără îndoială că era atras de Zhao Jin Xin, dar era doar o bătaie de inimă.
Sentimentele provoacă întotdeauna o mulțime de probleme inutile, dar oamenii nu pot evita sentimentele. Ei pot doar să încerce să fie raționali, pentru a minimiza tristețea și dezamăgirea.
În timp ce adormea, auzi două bătăi ușoare în ușa dormitorului. Li Shuo se ridică brusc și șopti.
– Cine e?
Ușa fu împinsă încet, iar Zhao Jin Xin spuse cu blândețe.
– Li Shu , încă mai vreau să mă culc cu tine.
Li Shuo simți milă și neputință în inima lui în timp ce-i întinse mâna.
– Haide.
Zhao Jin Xin se băgă repede sub pătură și îl strânse pe Li Shuo cu o îmbrățișare de urs.
Li Shuo spuse încet.
– Nu poți să dormi?
– Tu poți să dormi? întrebă Zhao Jin Xin retoric.
Li Shuo nu răspunse, ci doar îl bătu pe dosul mâinii.
– Culcă-te.
Pieptul lat și fierbinte al lui Zhao Jin Xin era apăsat de spatele lui Li Shuo și amândoi erau puțin supărați. Niciunul dintre ei nu era dispus să rupă calmul actual.
