Virtual Alpha și eu – Capitolul 5

Este parfumul unui Alfa

Trebuia să fie răcoare în interiorul magazinului având în vedere că aparatul de aer condiționat funcționa corespunzător. În plus, nu ieșisem afară de mai bine de zece minute.

Ce… este asta?

Nu m-am putut abține să nu mă simt surprins de schimbările bruște ale stării corpului meu.

M-am urcat în tren în timp ce eram încă puțin amețit. M-am așezat pe scaunul liber și mi-am trântit spatele de spătar.

Chiar și corpul meu se simțea atât de greoi, ce este asta?

În timp ce mă simțeam amețit din cauza febrei, înainte să-mi dau seama am ajuns la cea mai apropiată stație de tren de casa mea.

În interiorul trenului era răcoare, dar corpul meu continua să fie atât de fierbinte chiar și după ce am coborât din tren. Mă simțeam zăpăcit la cap.

Trebuie să ajung acasă cât mai repede posibil.

După aceea, nu mi-am mai amintit exact cum am ajuns acasă.

Când mi-am revenit, m-am trezit întins pe patul meu.

M-am întrebat când m-am întors acasă. M-am simțit ușurat că am ajuns acasă în siguranță.

Se pare că dădusem drumul la aerul condiționat la putere maximă pentru a răcori camera, apoi mă băgasem sub pătură până la cap. Transpiram atât de mult încât așternuturile mi se lipiseră de corp.

…Atât de cald.

Chiar și după ce am tras un pui de somn, corpul meu continua să fie fierbinte.

Nu, chiar părea să se înrăutățească. Oare am răcit? Dar nu aveam niciun simptom, cum ar fi durerea de gât sau curgerea nasului.

Am scos din geantă o sticlă de plastic pe jumătate goală. Conținutul din ea devenise călduț, dar nu-mi păsa de asta. Am băut tot conținutul sticlei pe jumătate golită pentru a-mi potoli setea.

Cu toate acestea, corpul meu încă ardea de febră.

Nu era vorba că simțeam un frison. Pur și simplu mă simțeam fierbinte și leșinat.

Cunosc o senzație asemănătoare cu aceasta. Asta pentru că am avut aceleași simptome până de curând. De aceea nu avea cum să fie vorba de așa ceva.

Nu avea cum să fie vorba de febra de la căldurile mele, care să apară atât de devreme.

Dar corpul meu prezenta în mod clar anumite dereglări.

Cu cât deveneam mai conștient de furnicăturile care veneau din interior și de respirația fierbinte pe care o expiram, cu atât mai mult se asemănau cu căldurile.

D-de ce…

Simțindu-mă inconfortabil, mi-am luat telefonul.

Mi-am pornit telefonul pentru că am vrut să caut aceste simptome pe internet, dar primul lucru pe care am ajuns să îl deschid a fost ecranul de chat cu Yuugo.

[Corpul meu se simte cam ciudat.]

La fel ca de obicei, răspunsul a venit imediat.

Este o AI, așa că este evident. Chiar dacă știam deja asta, m-am simțit un pic ușurat.

[Nu știu. Ar fi trebuit să se termine căldurile mele, dar mă simt atât de fierbinte.]

[Așa cred. Am devenit ciudat?]

În timp ce scriam acest text, lacrimile îmi curgeau când mi-am dat seama de asta.

Nu mă puteam abține să nu fiu speriat de schimbările din corpul meu. De asemenea, tremuratul din corpul meu nu s-a oprit.

Nu m-aș fi simțit atât de speriat dacă ar fi fost doar fierbințeala obișnuită. Era ceva ce se întâmpla cu siguranță, chiar dacă nu-mi plăcea, și puteam să accept asta gândindu-mă că era inevitabil.

Dar această schimbare bruscă era o premieră pentru mine.

În plus, căldurile mele tocmai se terminaseră. Trebuie să fie ceva în neregulă pentru ca acest lucru să se întâmple.

[Nu sunt bine.]

Parfumul unui Alfa…?

Cuvintele lui Yuugo mi-au amintit imediat de ceva.

Era vorba de bărbatul în costum pe care îl întâlnisem la librărie. Nu era nicio îndoială că acea persoană era un Alfa.

Am simțit un miros ciudat venind dinspre el când a trecut pe lângă mine. Era o aromă pe care nu puteam să o descriu prin cuvinte, un parfum care mă făcea să îmi simt capul amorțit pe dinăuntru.

[S-ar putea să fi întâlnit unul. Am simțit și eu mirosul.]

[Nu e nimic ciudat la mine?]

Supresorul.

Nici măcar nu m-am gândit la asta. Așa este, dacă prezintă aceleași simptome ca și căldurile, atunci ar trebui să iau doar supresorul.

Poate pentru că eram ușurat de acest fapt sau pentru că mă simțeam mai calm datorită cuvintelor lui Yuugo, tremurul din corpul meu s-a domolit înainte să-mi dau seama.

Corpul meu încă se mai simțea fierbinte pe interior, dar nu se mai simțea insuportabil odată ce am aflat cauza.

[O să renunț la a lua medicamentul.]

[Nu mă forțez. Mă simt un pic mai calm datorită ție.]

Lacrimile și tremuratul degetelor mele se domoliseră.

Simptomele deveneau din ce în ce mai ușoare, că aproape că nu-mi venea să cred că simplul fapt de a scăpa de griji mă va face să mă simt atât de bine.

Dacă nu ar fi fost Yuugo, poate că încă mai tremuram fără să știu măcar motivul.

Yuugo era modest ca de obicei. Cuvintele lui m-au făcut să-mi imaginez că poate zâmbea de cealaltă parte a ecranului, simțindu-se ușurat că eram bine.

Dar nu avea cum să fie adevărat.

Yuugo nu era o persoană reală. Era doar o aplicație.

Suspin…

Am pus telefonul jos și mi-am întors corpul din lateral cu fața în sus.

M-am uitat la tavan și am lăsat să iasă o mică respirație. Această respirație era încă fierbinte.

Deci aparțineau unui Alfa…

Feromoni, huh.

Era pentru prima dată când întâlneam un Alfa la o distanță atât de mică. Pentru mine, Alfa era o existență pe care o văzusem doar la televizor sau în videoclipuri. Erau aproape în aceeași categorie cu celebritățile.

Pare-se că nu erau atât de rari în școlile frecventate de Alfa și Omega, dar nu existau școli de acest gen pe aici.

Chiar și cea mai apropiată de casa mea era la aproape două ore de mers cu trenul.

Mi-am amintit de ea deoarece mi s-a explicat că, dacă m-aș înscrie acolo, ar trebui să mă mut într-un cămin.

În plus, zona asta nu era una urbană. Era mai degrabă o zonă rurală. Zona din jurul librăriei, în care tocmai am fost, era mai mult sau mai puțin dezvoltată, dar tot nu era situată într-o zonă care să poată fi numită cu mândrie de oraș.

Dar chiar și într-un astfel de loc, exista un Alfa.

Am sfârșit prin a-l întâlni.

Deci exista un Alfa și în aceste locuri.

Cu siguranță că emana o aură de elită.

Înfățișarea lui era atât de ieșită din comun, era atât de înalt… și vocea lui era și ea frumoasă.

Mn…

Când mi-am amintit de el, o furnicătură mi-a traversat corpul. Vocea mea s-a auzit de la sine.

Știam eu, motivul acestei febre din corpul meu era…

Brusc, mi-am întors privirea spre punga de plastic care zăcea lângă pat. Era punga de plastic, care îmi căzuse din geantă când am scos mai devreme sticla de plastic.

În ea se afla cartea de referință pe care o cumpărasem de la librărie.

Mă întreb ce încercam să fac.

Știam deja că mă gândesc la un lucru ciudat, dar nu mi-am putut opri mâna să nu se întindă după ea. Am scos cartea de referință din punga de plastic și am apropiat-o de mine.

Apoi am adulmecat-o.

Am adulmecat locul unde mâna aceea atinsese cartea.

Ah… asta este.

Puteam să îl miros.

Parfumul feromonilor Alfa.

Poate pentru că îmi dădusem seama de asta, corpul meu a tremurat chiar dacă mirosul ar fi trebuit să fie estompat. Mi-am frecat nasul de aceasta și am căutat parfumul.

Știam că fac o prostie, dar se pare că nu puteam să rezist acestui instinct mai mult decât o făcusem deja.

Ah, …mn

Mâna mea s-a dus în mod natural spre jumătatea mea inferioară. O parte a corpului meu era deja pe jumătate erectă, deoarece tânjea după stimulare.

În felul acesta, cartea avea să se murdărească…

Aveam rațiunea de a mă gândi la asta, dar tot nu reușeam să-mi opresc mâinile.

Una dintre mâini îmi stimula o parte a corpului, iar pe cealaltă mi-am dus-o la spate.

Era pentru prima dată când mă gândeam să ating acel loc de unul singur.

Mi-am întredeschis despicătura fundului și am întins degetul până la orificiul găurii. Era umed și vâscos acolo.

M-am speriat pentru o clipă când s-a produs un sunet de scurgere, dar nu m-am gândit să-mi retrag mâna. Am atins gaura, amestecând lichidul în jurul degetelor mele.

Ah… ngh

Tocmai atinsesem încrețirea de la intrarea în gaură, când corpul meu avusese o contracție.

O furnicătură mi-a străbătut spatele.

Am închis ochii și mi-am îndoit spatele la senzația plăcută.

Nu am avut curajul să bag degetul înăuntru.

Oricât de delirant eram din cauza căldurii, nu puteam să fac asta deloc.

Cartea de referință pe care mi-a recomandat-o Yuugo a fost o adevărată mană cerească.

Am putut chiar să-mi termin temele în aproximativ trei ore, lucru la care nu reușeam să fac niciun progres nici dacă mă holbam o zi întreagă la ele.

Nu-mi venea să cred că doar o singură carte de referință putea face o asemenea diferență.

[Mi-am terminat temele.]

[Și la engleză! Adică, acea carte de referință despre care mi-ai spus a fost foarte bună. Mulțumesc.]

Mă întreb dacă aș putea spune că sunt în regulă acum.

Starea de rău pe care o aveam ieri a dispărut complet acum. După ce am făcut asta și mi-am dat drumul de două ori ieri, febra a scăzut surprinzător de repede. Corpul meu și-a revenit la normal după ce m-am odihnit puțin, ceea ce fusese diferit față de febra provocată de călduri. Dacă ar fi fost o febră de la călduri, nu ar fi scăzut doar după ce ejaculam de două ori.

Când mă gândesc că trupul meu devenise ciudat în felul ăsta doar de la un parfum, mă făcea să cred că sunt cu adevărat un Omega. Am fost ademenit și m-am transformat într-o mizerie doar pentru că am mirosit feromonii unui Alfa pentru o secundă.

Când am atins partea corpului meu care devenise umedă, am simțit că-mi pierd mințile de plăcere.

Am mângâiat doar la suprafață, dar am simțit furnicături în adâncul corpului meu. Nici nu voiam să mă gândesc ce parte a corpului meu era aceea sau ce aș fi vrut să fie introdus acolo.

Îmi legănam șoldurile ca un nebun în timp ce adulmecam parfumul lăsat pe cartea de referință.

Serios… Mă întreb ce fac.

Acea carte de referință.

Era foarte bună și ușor de înțeles, dar problema era că, de fiecare dată când mă uitam la ea, îmi aminteam de asta. Nu mai avea pe ea parfumul acelui Alfa, dar chiar și numai uitându-mă la copertă mă făcea să îmi simt pieptul încordat.

Nu știam dacă puteam numi această stare ca fiind ” în regulă”.

[Ah, greșeala mea. Am fost doar distras.]

[O să fac asta.]

Ceva normal de la o aplicație de gestionare a sănătății…nu asta am vrut să spun. Dar tipul ăsta chiar are o astfel de latură.

La fel a fost și atunci când i-am spus despre simptomele de atunci. A fost mult mai precis decât să le caut pe internet. Mai mult, a fost mai liniștitor decât orice să-l aud spunând “că e în regulă”.

Așa cum era de așteptat de la un Alfa, așa cum era de așteptat de la o AI. Trebuie să fie din cauza asta.

Alfa… huh.

M-am ridicat de pe scaun și m-am trântit direct în pat. M-am rostogolit, m-am uitat la tavan și am scos un mare suspin.

Ceea ce mi-a venit în minte când am închis ochii a fost chipul acelui Alfa pe care l-am întâlnit la librărie.

Îmi aminteam privirea surprinsă de pe fața lui când s-a uitat la mine și felul în care îmi zâmbea cu ochii întredeschiși. Mi-l puteam aminti clar ca și cum i l-aș fi văzut cu doar o clipă în urmă.

<Este instinctul unui Omega să fie atras de un Alfa puternic.>

<Este un mecanism de conservare a genelor mai puternice.>

Întotdeauna am urât acest gen de afirmații.

După ce am aflat că sunt un Omega, am devenit destul de sensibil la cuvinte precum Alfa și Omega. Obișnuiam chiar să-mi acopăr urechile pentru a evita să aud aceste cuvinte.

Dar, indiferent ce încercam să fac, acele cuvinte îmi tot răsunau în urechi. Chiar dacă nu am fost niciodată atât de conștient de ele înainte, m-am simțit atât de diferit odată ce situația mea s-a schimbat.

Atunci am auzit acele cuvinte.

Erau doar niște vorbe pe care le auzeam la televizor, dar acele cuvinte îmi stăteau în urechi chiar și acum.

Nu-mi venea să cred că eram atras de cineva din cauza instinctului meu.

Mai mult, să o fac doar de dragul păstrării genelor – asta era pur și simplu dezgustător.

Urăsc cu adevărat faptul că sentimentele mele erau ignorate, mă simțeam insuportabil. Ar fi trebuit să gândesc așa, dar până la urmă și eu eram unul dintre acei Omega.

Am fost conștient de genul meu ca Omega, care va deveni așa doar din cauza unui miros.

Ah… Nu e bine. Am nevoie de o schimbare de dispoziție.

M-am uitat prin cameră, încercând să-mi schimb sentimentul de apăsare.

Dintr-o dată, am găsit o pungă de hârtie necunoscută în colțul camerei. Era o pungă de hârtie mică.

Oare am cumpărat ceva? …Nu, singurul lucru pe care l-am cumpărat recent a fost cartea de referință. Portofelul meu era aproape gol, nu-mi puteam permite să cumpăr altceva.

Ah! Așa este, asta a venit cu… Virtual Alpha.

Obiectele opționale.

Dr. Kazuki mi-o dăduse împreună cu un fluturaș pentru aplicație, iar eu o lăsasem pe colț și uitasem de ea.

Asta pentru că Yuugo mi-a creat o impresie prea mare.

Dacă stau să mă gândesc bine, nu am verificat conținutul pungii nici măcar o dată.

Cred că o să mă uit la ele.

Ar putea să fie bine pentru o schimbare de dispoziție.

Mi-am ridicat trupul greoi și am apucat mica pungă de hârtie pe care o lăsasem în colțul camerei. Luasem punga de hârtie care era destul de grea pentru mărimea ei și mă întorsesem din nou în pat.

Dar, mă întreb care sunt obiectele opționale ale aplicației.

Nici măcar nu-mi puteam imagina.

Când am deschis un pic punga de hârtie și am privit înăuntru, erau două cutii mici. Restul era ceva ce semăna cu o broșură subțire.

M-am întrebat dacă nu cumva cutiile conțineau elementele opționale, iar broșura era manualul de utilizare a acestora.

…Hmm, e scris în engleză.

Ceea ce cuprindea broșura, pe care am apucat-o mai întâi, era scris în engleză, lucru la care nu mă așteptam. Exista chiar și limba engleză într-un loc ca acesta.

Stai, se spunea că dezvoltatorul era un prieten al Dr. Kazuki. Era de fapt un străin?

Nici măcar nu m-am gândit la această posibilitate.

Am răsfoit paginile, dar erau în engleză de la început până la sfârșit. Erau niște diagrame înăuntru, dar nu simțeam că le-aș fi înțeles chiar dacă mă uitam la ele. Era la un nivel care mă făcea să cred că nici măcar cartea de referință nu m-ar fi ajutat la ceva.

Am închis liniștit broșura și am decis să încerc să deschid cutiile.

Totuși, ar fi fost inutil dacă nu aș fi citit manualul.

Este rotund… Este un umidificator?

Un aparat misterios cu o sferă rotundă deasupra unei baze, care era prevăzut cu un cablu de alimentare. Dimensiunea era suficient de mare pentru a îl ține cu ambele mâini. În partea de sus a sferei exista o gaură cam de mărimea unei monede, ceea ce o făcea să pară că este un umidificator.

Adică, arăta exact ca un umidificator. Totuși, nu părea să existe un loc pentru a adăuga apă.

Nu prea înțeleg.

Am decis să încerc să deschid cealaltă cutie.

Cealaltă cutie era lungă și subțire.

…Nu, nu se poate.

Am deschis-o și am închis-o la loc imediat.

Nu, asta este… Era de un nivel, care m-a făcut să mă îndoiesc de judecata sănătoasă a Dr. Kazuki, care mi-a dat asta.

La urma urmei, era… Dacă nu mă înșel, era cu siguranță acel lucru pe care îl folosesc adulții. Era normal să-mi dea așa ceva?

Am văzut greșit…? Nu, nici măcar nu mai vreau să mai deschid ca să verific.

Am pus discret cutia lungă și subțire în interiorul pungii de hârtie, împreună cu broșura.

Singurul lucru care mi-a rămas în mână era acea sferă misterioasă care semăna cu un umidificator. Nu era o chestie pentru adulți, nu-i așa? Poate… oricum nu părea așa ceva.

Singurul buton pe care l-am găsit a fost cel de pornire de la bază. În afară de asta, nu avea nimic deosebit. Nici măcar nu-mi puteam imagina ce ar trebui să facă chestia asta.

Să-l întreb pe Yuugo despre asta?

Dar ce ar trebui să-l întreb?

Poate “Cum pot folosi elementele opționale pentru această aplicație?”. … Nu, asta mi se părea că vorbesc clar cu o AI și era cam aiurea. Sunt conștient de asta.

Ei bine, nu era nicio îndoială că era o AI… Dar chiar se simțea ca și cum ar fi fost un prieten normal. De aceea nu prea vreau să răspundă ca un robot, mi se pare complicat.

Apropo’, mă întreb dacă aș putea trimite o poză în aplicația asta.

Dacă aș face o fotografie și l-aș întreba “Știi ce e asta?”, l-aș putea întreba despre asta în mod normal.

Gândindu-mă că ar trebui să încerc să o fac, am întors camera telefonului meu spre acel obiect opțional misterios. Am făcut o fotografie la întâmplare și am trimis-o în fereastra de chat cu Yuugo.

[Hei, știi ce este asta?]

Hm? Răspunsul lui mi s-a părut cam vag.

M-am întrebat dacă era ceva greu de răspuns.

Ei bine, este adevărat că aveam o ușoară bănuială că era ceva dubios, având în vedere acel lucru care a venit împreună cu el. Era mai bine să nu întreb despre asta?

Dar, până la urmă, eram curios ce era chestia asta.

[Nu, nu-l folosesc, mă întrebam doar ce este.]

Așa cum mă așteptam, răspunsul său era vag.

Ce a vrut să spună prin faptul că nu recomandă utilizarea lui? Dacă a spus-o așa, nu a făcut decât să mă facă și mai curios.

Dar, din moment ce Yuugo părea că nu vrea să vorbească despre asta, am încetat să-l mai întreb mai departe. De asemenea, am pus sfera misterioasă înapoi în cutie și am pus-o pe punga de hârtie împreună cu celelalte două obiecte.

Până la urmă, nici măcar nu știam ce erau de fapt și, atâta timp cât Yuugo nu voia să vorbească cu mine despre asta, nu aveam cum să aflu altfel.

Ei bine, exista manualul de instrucțiuni, dar totul era în engleză, așa că nu aveam nicio intenție să îl citesc de la bun început.

[L-am pus deoparte, deși nu prea îl înțeleg.]

Vorbea foarte vag, ce-i cu el.

Mi-am dat seama că era îngrijorat pentru mine. Dar nu înțeleg motivul îngrijorării lui.

Nici măcar nu mi-a explicat ce sunt aceste obiecte opționale.

Nici măcar nu știam când trebuiau să fie folosite.

Dar a vrut să-i spun când le voi folosi, ceea ce mi s-a părut cam ciudat pentru o AI. Mi s-a părut neobișnuit ca o AI să facă asta.

Abia o lună mai târziu mi-am amintit din nou despre obiectele opționale.