Dinte pentru dinte- Capitolul 68

Gu Qing Pei se culcă devreme, dar adormi abia târziu în noapte. Îi era cumplit de dor de părinți. Dacă ar fi știut că, odată întors, avea să se confrunte cu o asemenea situație, ar fi rămas acasă, alături de cei doi bătrâni.

A doua dimineață fu trezit de telefon. Îl ridică și văzu că îl suna Wang Jin.

– Frate Wang, La mulți ani!

– Qing Pei, mai dormi? Nu se poate, la vârsta noastră mai dormim până târziu? Sau ai lenevit prea mult zilele astea de sărbători? spuse Wang Jin râzând, cu o afecțiune evidentă în glas.

– Nu, am băut cafea aseară și n-am putut adormi.

– Haha, de ce bei cafea înainte de culcare? Te-ai întors la Beijing, nu? Secretara mea mi-a spus că am timp doar în după-amiaza asta. Tu ce faci? Ne vedem?

– După-amiaza asta…
Gu Qing Pei era pe punctul de a accepta, ca de obicei, dar își aminti brusc că urma să părăsească firma după Anul Nou. Mai era potrivit să reprezinte compania și să negocieze proiecte?

– Ce e? Ești ocupat?

– Ah, da… la ce oră după-amiaza?

Gu Qing Pei se gândi că ar fi fost mai bine să încheie proiectul. Se simțea vinovat față de Yuan Lijiang și, în plus, era genul de om care ducea lucrurile până la capăt.

– Pe la trei bem un ceai, apoi mergem să mâncăm ceva.
Wang Jin făcu o pauză.
– Sper că nu e incomod. E pentru muncă. Dacă vrei, îl poți aduce și pe Yuan Yang, dar aș prefera să vii singur.

Gu Qing Pei râse ușor.

– Nicio problemă. Ne vedem la trei.

Se ridică din pat și se spălă pe față cu apă rece de mai multe ori, ca să se limpezească. Apoi se îmbrăcă, hotărât să plece mai devreme. Camera, plină de prezența lui Yuan Yang, îl apăsa.

Când deschise ușa, încremeni.

Yuan Yang stătea la intrarea liftului, înfășurat într-o haină groasă. Lângă coșul de gunoi se afla un morman de chiștoace.

Când auzi ușa, Yuan Yang ridică capul. Arăta epuizat, iar urechile îi erau roșii de frig.

– Tu… n-ai plecat acasă aseară?

– Mi-a fost teamă să te las singur.
Gâtul lui Yuan Yang era uscat, vocea îi suna răgușit.

Gu Qing Pei simțit un nod în piept și îl trase înăuntru.

Geaca lui Yuan Yang era înghețată, ca și cum ar fi fost acoperită de brumă. Fața îi era albă ca varul, lipsită de orice căldură.

– Ești prost? Să stai toată noaptea pe coridor, în plină iarnă.

– Nu-i nimic, nu e frig în clădire.

Gu Qing Pei îi atinse buzele reci cu buzele lui calde, mângâindu-i fața iar și iar, cu inima strânsă.

– Copil prost… atât de prost.

Era ca un cățel pedepsit, lăsat afară peste noapte, care rămânea nemișcat, înghețat, dar încăpățânat să păzească ușa.

Yuan Yang îl cuprinse de talie și își frecă nasul de gâtul lui cald.

– Nu vreau să plec. Mi-e teamă că vei fugi. Știu că sunt mult în urma ta, în urma lui Wang Jin… dă-mi puțin timp și te ajung. Nu mă părăsi.

Sprâncenele lui erau încruntate, privirea plină de neliniște. Între el și Gu Qing Pei se ridicaseră ziduri tot mai groase.

Ochii lui Gu Qing Pei se umeziră.

– Yuan Yang, mi-aș dori să fiu cu zece ani mai tânăr, să fiu ca tine, fără frică. Tu nu poți înțelege dificultățile mele.

– Nu le înțeleg, dar știu că și tu mă placi. Și tot tu spui că sunt un laș. De ce nu ai curajul să te aperi în fața tatălui meu?

– E tatăl tău, nu al meu. Cum vrei să-i explic asta?

Yuan Yang trase aer pe nas.

– Nu accept motivele tale. Știu doar că, dacă vrei să te desparți, te leg. Nu te las să pleci.

Gu Qing Pei oftă. Nu știa ce să răspundă. Yuan Yang putea trăi după propriile reguli. El nu.

Telefonul sună. Un mesaj de la Wang Jin îl anunța despre un accident și un drum blocat.

Gu Qing Pei își aminti că mai avea mai puțin de o jumătate de oră.

– Yuan Yang, am întâlnire cu Wang Jin. Trebuie să plec.

– Tata ți-a spus să-ți dai demisia și tu tot vorbești cu el despre proiecte? Ce faci?

– Domnul președinte Yuan a fost bun cu mine. Am greșit față de el din cauza ta. Dacă închei cooperarea asta, mă voi simți mai bine.

– Vin cu tine.

– Bine, dar nu crea probleme.

– Problemele noastre sunt mai puțin importante decât ale tale?

Privirea lui Yuan Yang era întunecată și intensă.

– Yuan Yang…

– Deci vrei să fiu mai rațional, nu?

Gu Qing Pei tăcu.

– Hai. Nu te las să-l întâlnești singur pe Wang Jin.

Merseră cu mașina fără să scoată un cuvânt. Atmosfera era apăsătoare.

În parcare, înainte să oprească motorul, telefonul lui Yuan Yang vibră. Un mesaj cu o adresă din Tangshan.

Inima i se strânse.

L-a găsit.

– Ce s-a întâmplat?

–  Am ceva urgent de rezolvat. Nu pot urca cu tine.

– Bine.

– După ce rezolv asta, vorbesc cu tata.

– Nu-ți irosi energia.

Fața lui Yuan Yang se întunecă.

– Ce înseamnă asta? Că tot ce spune tata e lege?

Gu Qing Pei îl privi calm.

– Nu vreau să ne despărțim.

Yuan Yang îl apucă de guler și îl sărută cu forță.

– Ajunge.

Gu Qing Pei plecă fără să se uite înapoi.

Wang Jin îl aștepta deja.

– N-a venit micul tău iubit?

– Nu.

Urmă discuția despre contract, dar când Wang Jin aduse vorba despre sentimente, Gu Qing Pei fu direct.

– Sunt deja cu cineva.

– Dar eu te plac. Cum rezolvăm asta?

Déjà îl cuprinse oboseala.

– Nu suntem sortiți unul altuia.

Wang Jin îi întinse contractul, apoi îi făcu o ofertă.

– Vino să lucrezi pentru mine.

Gu Qing Pei înțelese tentația, dar știa că nu putea accepta.

La final, Wang Jin se aplecă spre el și-i șopti:

– Tu și Yuan Yang veți încheia lucrurile, nu-i așa?

Inima lui Gu Qing Pei se strânse.

Această întrebare era mai tăioasă decât orice spusese până atunci.