CORSARUL- Capitolul 13

– Mie nu mi se pare deloc o idee bună, rosti Colin supărat.

– Acela este locul nostru de siguranță.

– Știu că ești reticent, dar crede-mă că putem avea încredere în el.

Xian era plecat pe insulă, însoțit de trei marinari, pentru a cumpăra haine și ce credea că mai are nevoie. Așa că puteau vorbi liber despre hotărârea pe care o luase Blak. Hotărâre pe care celălalt nu o agrea deloc. Într-o oarecare măsură era îndreptățit să fie sceptic.

– Pe lângă faptul că ai fost rănit din cauza lui, acum vrei să îți asumi riscul de a-i încredința însăși viața ta.

– În primul rând nu am fost rănit din cauza lui, încercă să îl lămurească.

– Am făcut-o findcă am fost un prost să mă las înjunghiat de nenorocitul ăla. În al doilea rând, știi că nu am să pun niciodată în pericol viața lui Hary, a lui Julien sau a lui  Mariet. Așa că te rog prietene, ai încredere în instinctele mele, spuse privindu-l rugător.

Colin stătea rezemat cu fundul de masă și brațele împreunate peste piept. Îl privi pe celalat, așezat la marginea patului cu picioarele atârnate și coapsele înfășurate în cearceaf. Mai devreme, imediat după ce plecase Xian, Mo îl ajutase să se spele și să își schimbe cămașa. Avea să își tragă pantalonii pe el înainte de a pleca. Oricum trebuia să îi mai vadă Doc, rana.

– Știi că o astfel de ,,grijă” este riscantă. Inclusiv pentru sufletul tău.

– Tot ce se întâmplă între noi, va fi atât cât el este pe navă. În momentul când va debarca, totul va fi uitat din ambele părți. Așa că sufletul meu o să fie bine, rosti încercând să îl facă pe celalat să înțeleagă relația lor.

Colin inspiră și expiră, fără a fi prea convins, dar nu mai spuse nimic legat de subiect. Nu avea nimic cu Xian, ca persoană. Ce îl neliniștea, era relația lui cu prietenul său.

– Am să pregătesc barca, și am să trimit vorbă să îți pregătească tot ce trebuie, îl asigură după care ieși din cabină.

Rămas singur, Blak încercă să analizeze discuția avută cu prietenul și secundul său. El era singurul care știa că îi plac și bărbații. Ca și căpitan de navă, nu ar fi dat bine deloc în ochii propriului echipaj să se afișeze împreună cu un bărbat. Relațiile de acest fel erau privite cu desconsiderație, iar autoritatea lui ar fi avut de suferit. Cu toate că putea foarte bine să se descotorosească de acele persoane care ar fi fost împotrivă, și să își angajeze bărbați pe care o astfel de apropiere nu îi deranjau. Ar fi fost greu, pentru că îi trebuise aproape doi ani să aibă un echipaj competent și închegat, în care să poată avea încredere.
Ridică mâinile și își frecă fața cu palmele, realizând că ceea ce gândea, era dus prea departe, pentru faptele prezente.
Lăsă mâinile în jos, zâmbind. Ei nici măcar nu făcuseră sex, iar lui îi hoinărea mintea la tâmpenii. Nici măcar nu era sigur că erau compatibili în această privință. Nici măcar nu știa dacă celalat avea să accepte acest lucru. În clipa de față, singurul lucru pe care îl știa cu certitudine, era dorința amândurora față de celălat.

– Cum ești căpitane? întrebă Doc, intrând, scoțându-l din reverie.

– Când se întoarce Philip, am să mă mai uit încă o dată și la rana lui de la braț, spuse acesta începând să verifice rana căpitanului.
– Crezi că este bine să pleci? întrebă privindu-i chipul.

– Rana arată bine, dar…

– Doc nu îți mai face griji, doar nu este prima rană de pe trupul meu.

– Adevărat, dar este prima pe care nu vrei  să o iei în seamă, îl dojeni acesta în continuare.