CORSARUL- Capitolul 12

– Chiar nu ai milă de un om bolnav și neputincios!

– Blak, ești rănit nu bolnav și neputincios, îl apostrofă Xian, pregătindu-se să iasă din cameră.

– Tocmai. Dacă peste noapte o să am nevoie de un pahar cu apă, sau să merg să mă ușurez! spuse cu voce spășită încercând să îl convingă să rămână cu el.

– Nu bei apă, nu mergi la baie, simplu, îl atentionă.

– În plus de asta, Doc a spus că o să vorbească cu cineva să stea la ușa ta, tocmai pentru cazul în care ai nevoie de ceva. Nu trebuie decât să strigi.

– Ești în stare să mă lași pe mâna oricui după ce te-am ajutat!

– Cel care va sta la ușă este un om din echipajul tău, nu oricine.

De data asta se postă în fața patului cu brațele încrucișate peste piept, privindu-l pe celălat încruntat. Toate argumentele erau jalnice și o știau amândoi. Doar că nici unul nu vroia să cedeze. El mai ales, fiindcă patul i se părea îngrozitor de mic pentru două persoane. Mai mult decât atât, se părea că unele vise erau pe cale să devină realitate până la urmă.

– Vreau să rămâi tu cu mine, rosti privindu-i chipul.

– Te rog, mai adăugă.

– Xian, dacă ai ajuns să mă cunoști măcar un pic, știi că nu am ajuns căpitan pe un corsar prin rugăminți, completă  acum vorbind cât putea de serios.

În această privință avea dreptate. Căpitanul unei nave nu putea ține în frâu un echipaj de bărbați dacă nu era auroritar. Te rog, nu erau cuvinte ce intrau în vocabularul acestor oameni.

– În plus, vreau să îți explic ce este între mine și  Ane, spuse în continuare privindu-l atent.

Eee…dacă punea problema așa…Trebuia să înceapă cu acest aspect, astfel nu ar mai fi fost nevoie să se roage de el, gândi Xian.

– Bine rămân, dar am să stau pe scaun, spuse așezându-se pe unul din scaunele de la masă.

– Nu poți sta pe scaun toată noaptea. O să îți amorțească fundul.

– Măi, măi, ce grijuliu ești tu cu fundul meu, rosti privindu-l tachinator cu o sprânceană ridicată.

– Păi…trebuie să ai pe cineva care să aibă grijă de acel fund perfect, continuă privindu-l printre gene.

– Blak, în clipa asta arăți ca un libidinos, spuse privindu-l și el printre gene.

–  Astfel vrei tu să mă convingi să dorm cu tine ?! îl admonestă dorind ca celălat să nu îi observe stânjeneala, provocată de referirea la fundul lui. Mai ales că auzise foarte bine complimentul.

– O concluzie corectă. Vreau să dormi cu mine. Când o să vreau să mă culc cu tine, articulă cu accent pe culc,

– Am să o fac când o să îmi treacă tăietura. Așa că poți veni liniștit în pat.

Acum erau amândoi conștienți că acel timp avea să vină, un timp când culcatul împreună  avea să fie mai mult decât exprimau cuvintele.

– În primul rând nu cred că am să mă culc cu tine, rosti afișând în fața lui un soi de bravadă.

– În al doilea rând, patul este prea mic pentru amândoi, și nu vreu să te lovesc cumva la rană. Știi că Doc te-a atenționat să nu faci mișcări bruște.

– Nu ai să mă lovești, findcă o să stai pe partea cealaltă, continuă să își susțină cauza.

– Iar ca să fii sigur că nu mă lovești, poți dormi peste cearceaf.
 Rostind aceste cuvinte, îl făcu pe celălat să fie și mai conștient de goliciunea lui. Bustul îl avea acoperit cu o cămașă, dar partea ascunsă sub pânză era complet goală. Situația de față era trasă la indigo cu situația lui din zilele trecute, când stătuse la fel ca Blak, acum. Doar că el fusese rănit.

– OK. O să vedem cum facem. Deocamdată, ai spus că îmi explici ce este între tine și acea femeie, rosti conducând discuția spre un subiect mai sigur, care nu îl făcea să vizualizeze masculinitatea care-i întregea  celuilalt trupul.

– Îți spun sincer că nu m-am culcat cu Ane. Ea este…

– Altă dată ai făcut-o? întrebă întrerupându-l.

Pentru o clipă se gândi să nege, dar…

– Da, am făcut-o. Este singura femeie de pe insulă cu care am făcut-o. Acum m-am întâlnit cu ea să discutăm afaceri, îl înștiință.

– Cu bărbați te-ai culcat aici pe insulă!

– Nu, acum răspunsul veni sigur.

– Pentru că te am pe tine, la această staționare am să mă întâlnesc cu Ane doar pentru a discuta afaceri. Iar ca să fii sigur, data viitoare când o să trebuiască să mă întâlnesc cu ea am să te iau cu mine.

– Ce fel de afaceri ? întrebă, dar dându-și seama că cele câteva interacțiuni intime nu îi dădea vreun drept asupra lui, adăugă.

– Dacă îmi poți spune.

– Chiar dacă sunt un pic amețit și vreau să dorm, vreau în același timp să lămurim totul acum, rosti închizând pentru o clipă ochii. Rămase cu capul rezemat de lemnul peretelui.

– Caută în sertarul de unde ai luat sticla și vezi că are un fund dublu. Acolo ai să găsești o cheie, îl atenționă fără a ridica pleoapele.

Exact când se pregătea să îi spună că lămuririle puteau aștepta pentru a doua zi, mai bine fiind să se odihnească, îi auzi explicația. Rămase o clipă pe gânduri, dacă să facă cum îi spuse sau nu. Dar curiozitatea îl îmboldi să se ridice de pe scaun. Găsi cheia și rămase cu ea în palmă studiind-o.

– Sub masă este încuietoarea în care se potrivește, adăugă rămânând în continuare în aceeași poziție.

Xian făcu un pas spre masă și aplecându-se privi peretele din lemn.

– Poate ar fi mai bine…

– Trage masa ca să poți vedea mai bine, îl atenționă neluând în seamă vorbele lui.

Făcu cum îi spuse după care se așeză în genunchi și căută cu privirea locul. Felinarul de pe masă nu dădea o lumină chiar perfectă pentru a observa încuietoarea mică, așa că îl luă în mână încercând să observe mai bine. O văzu până la urmă și băgă cheia în ea. Înainte de a o întoarce rămase iar pe gânduri, analizând dacă chiar vrea să știe ce adăpostea ascunzătoarea.

– După ce o deschizi, scoate săculeții de catifea, îl auzi pe Blak.

Întoarse cheia iar după ce auzi clicul, deschise ușa care pe dinafară arăta ca majoritatea lemnului. Băgă măna și pipăi după săculeții respectivi observând teancuri de bani. Erau trei. Cu ei în mână se ridică în picioare, după care îi așeză pe masă. Privind mai atent unul de culoare albastră i se păru destul de cunoscut.

– Acesta este al meu, spuse cu voce ușoară.

Întinse mâna spre el și desfăcând șnurul îi răsturnă conținutul în palmă. Chiar dacă lumină nu era excelentă putu să vadă safirele, rubinele și ametistele care aruncau scântei diafane.

– Chiar sunt ale mele, repetă acum cu convingere, întorcând privirea spre Blak, care deschise ochii și îl urmărea cu privirea.

– Le-am luat de pe nava piraților, îl lămuri acesta.

– Celelalte două erau negre. Habar nu aveam că unul este al tău.

– Mi le-a dat tata să am pentru călătorie o dată cu banii, îl lămuri.

– Familia mea deține ce-a mai mare firmă de bijuterii din țară. Lucrăm bijuterii chiar și pentru curtea regală.

Rămaseră amândoi tăcuți privind reflexia pietrelor din palma lui Xian.

– Acum nu mai trebuie să te simți prost findcă împrumuți bani de la mine.

– Pot să le iau? întrebă mirat întorcând privirea spre el.

– Bineînțeles. Nu ai spus că sunt ale tale ?

– Mulțumesc, pentru că le-ai recuperat și fiindcă mi le dai. Dar, va trebui să le țin tot la tine în seif până plec.

– Nu este nici o problemă. Acum știi unde este cheia.

– Mâine am să merg să îmi cumpăr propriile haine, rosti entuziast, după care lăsă să cadă toate pietrele în săculețul lor. Le puse la loc în seif și închise.  Aranjă și cheia la locul ei pe fundul sertarului.

– Mai știe cineva de seif? întrebă mirat.

– Colin, răspuse. Trebuie să știe în caz că mi se întâmplă mie ceva. La fiecare trei luni mai mult sau mai puțin, trebuie să mergem pentru a preda ,,captura”. Până la urmă suntem autorizați și supuși coroanei.

Xian se așeză pe scaun cu brațele întinse pe masă.

– De cât timp ești corsar? întrebă privindu-și degetele. Voia să facă conversație în speranța că noaptea va trece mai repede, astfel putând evita să se urce în același pat cu Blak.

– Pot să îți răspund la întrebare altă dată? Acum sunt foarte obosit. Așa că vino mai repede în pat să putem dormi amândoi.

Se pare că făcuse calcule greșite. Știa că celălalt nu avea să dormă dacă nu îl asculta. Așa că reglă flacăra felinarului și se așeză în pat lângă el. Rămase peste cearceaf atent să nu îl atingă prea mult.

– Vino mai aproape altfel o să cazi jos din pat, îl atenționă, după care întinse mâna și îl trase mai aproape de trupul lui.

– Blak, nu vreau să te…

– Xian, taci din gură și hai să dormim.