Dinte pentru dinte- Capitolul 38

Yuan Yang îi masă talia mult timp, iar tehnica lui era foarte sofisticată. Talia lui era inițial dureroasă, dar după un timp, durerea se amelioră mult. Se gândi că Yuan Yang trebuie să fi fost antrenat înainte, iar rănile erau frecvente în armată, așa că toată lumea trebuie să știe cum să facă asta.

Niciunul dintre ei nu vorbea. Camera era întunecată. Era un moment rar de liniște și pace între ei.

După ce-l masă mai mult de zece minute, Yuan Yang se opri și îl îmbrățișă, apoi adoarmi.

Yuan Yang nu scotea niciun sunet în timp ce dormea. Dacă nu ar fi fost căldura corpului său din spatele lui și brațul greu pe talia lui, Gu Qing Pei abia ar fi simțit prezența cuiva. În același timp, acest lucru l-a făcut să ignore stânjeneala de a dormi cu un bărbat adult. Nu se gândi la nimic și adormi repede.

Gu Qing Pei fu trezit de sunetul telefonului mobil.

Sări din pat și răspunse la telefon.

– Alo? Bună ziua, domnule Wu. Da, am fost puțin ocupat în ultima vreme și destul de obosit. Mă odihnesc la prânz, nu-i nimic, m-aș fi trezit și fără să mă suni, bine, ne vedem la trei și jumătate.

Gu Qing Pei închise telefonul și se uită la ecran. Era de fapt ora două și jumătate, iar somnul lui de după-amiază fusese întotdeauna ușor. Nu dormea niciodată prea mult. De obicei se trezea la ora unu, dar astăzi dormise atât de profund încât, dacă telefonul nu ar fi sunat, nu știa cât timp ar fi dormit.

Era de mult timp de când nu mai simțise un somn atât de odihnitor. Gu Qing Pei nu se putu abține să nu se uite înapoi la Yuan Yang.

Yuan Yang mormăi:

– Iar ieși?

– Domnul Wu m-a invitat să jucăm golf. Hai să ne trezim și să plecăm. Ne va lua cel puțin patruzeci de minute să ajungem acolo.

Yuan Yang căscă și se ridică.

Când Gu Qing Pei se schimbă de haine, Yuan Yang îl privi cu interes, comentând în timp ce îl observa:

– Ai păstrat o siluetă bună pentru vârsta ta, dar mușchii tăi nu sunt suficient de frumoși. O să te învăț cum să faci exerciții când voi avea timp.

Gu Qing Pei îl privi cu severitate:

– Câți ani am? Șaptezeci sau optzeci? Am doar treizeci și trei.

– Stai toată ziua cu o gașcă de bătrâni, beți ceai și jucați golf. Felul în care te comporți mă face să cred că ai peste 40 de ani.

Gu Qing Pei râse:

– Atunci poți să te dai la bărbați mai tineri.

– Sunt mai tânăr decât tine, nu am nimic împotriva ta, cum poți să-mi porți pică?

Gu Qing Pei se schimbă în haine casual și își aranjă părul în fața oglinzii.

Ridică ușor bărbia și îl privi prin lentile cu o privire calmă:

– Cu cât un bărbat îmbătrânește, cu atât devine mai atractiv. Pur și simplu nu-mi place copilăria ta.

Yuan Yang privi expresia ușor arogantă a lui Gu Qing Pei, iar bătăile inimii îi deveni brusc incontrolabil de rapide. Își dorea cu adevărat să-l împingă pe Gu Qing Pei pe pat chiar în acel moment, să-i scoată hainele și să-l facă pe acest bărbat să-și deschidă picioarele pentru el și să-l lase să facă orice dorea.

Îl privi pe Gu Qing Pei și uită chiar să-i contrazică sarcasmul.

Gu Qing Pei nu avu timp să observe că micul lup îl privea cu ochi care priveau niște oase suculente și pline de carne. Se îmbrăcă repede și-l îndemnă:

– De ce nu te dai jos din pat repede și îți calci pantalonii? Nu ai voie să dormi în costum pe viitor. Cum poți să te prezinți așa în fața oamenilor? Apropo, ai adidași? Nu poți purta pantofi de piele la golf.

Yuan Yang își strânse buzele și își întoarse privirea:

– Nu.

– Lasă, să cumpărăm de altundeva și să călcăm repede hainele.

În biroul lui Gu Qingpei era un fier de călcat cu abur. Yuan Yang nu își scoase pantalonii și începu să îi calce direct. Drept urmare, aburul era prea puternic și îi arse picioarele prin pantaloni. El răsuflă cu un sunet șuierător.

Gu Qing Pei râse disprețuitor și-l privi ca pe un idiot.

Yuan Yang era puțin jenat și supărat:

– De ce râzi? Tu m-ai îndemnat să o fac.

– Atunci grăbește-te.

Yuan Yang își dădu jos pantalonii și-i călcă apoi spuse:

– Gata, să mergem.

Gu Qing Pei își scoase crosa de golf din dulap, i-o dădu lui Yuan Yang, își puse haina și ieși din birou cu pași mari. Yuan Yang puse crosa de golf pe umăr, își băgă mâinile în buzunare și-l urmă îndeaproape. Când cei doi traversau zona de birouri a companiei, privirile tuturor îi urmăriră inconștient.

Imaginea celor doi stând împreună era pur și simplu plăcută ochilor.

Cei doi se grăbiră să ajungă la clubul de golf convenit, dar întârziară totuși douăzeci de minute.

Domnul Wu și alți câțiva oameni beau ceai în hol, așteptându-l. Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați atât de mult.

Domnul Wu adusese trei persoane cu el, dintre care două îi erau cunoscute lui Gu Qing Pei și cu care luase cina împreună înainte. Doar unul dintre ei era un străin, un bărbat în vârstă de treizeci de ani, înalt, cu un zâmbet blând, destul de chipeș, care arăta foarte elegant și avea un temperament deosebit.

Bărbatul se ridică, îi aruncă o privire lui Gu Qing Pei și apoi lui Yuan Yang, îi întinse mâna lui Gu Qing Pei și îi spuse:

– Domnule Gu, am auzit de mult timp de renumele dumneavoastră. Sunt, Long Yang Daming.

Gu Qing Pei zâmbi și îl privi pe domnul Wu:

– Nu știu cine este cealaltă persoană

– Acesta, ah, directorul general al Qingda Real Estate, este rudă cu mine, fiul cel mare al socrilor mei. Fiica mea s-a căsătorit luna trecută, iar domnul Gu era ocupat și nu a putut veni. Dacă ați fi venit, vi l-aș fi prezentat data trecută.

Gu Qing Pei zâmbi și spus:

– Deși nu v-am întâlnit niciodată, domnul Wang de la Qingda este o persoană cunoscută. Mă bucur să vă cunosc.

Qingda Real Estate se dezvoltase din ce în ce mai mult în ultimii ani, iar numele acestui tânăr șef devenise din ce în ce mai faimos în Beijing. Data trecută, când fiica domnului Wu se căsătorise, el era încă în Hangzhou, cu febră mare. Se estimase că multe persoane importante participaseră la nuntă în acea zi. Ratarea unui astfel de eveniment social fusese oarecum o pierdere.

Wang Jin zâmbi și spuse:

– Domnule Gu, sunteți prea politicos. Wu Ge vă apreciază foarte mult. Tocmai m-am întors astăzi dintr-o călătorie de afaceri, am mers acasă, am făcut un duș și am condus până aici să te văd. A insistat să vă cunosc. Domnul Gu este într-adevăr un bărbat chipeș. Această călătorie a meritat.

În timp ce cei doi se lăudau reciproc, Yuan Yang stătea în spatele lui Gu Qing Pei cu o expresie încruntată pe față, privindu-l pe Wang Jin de sus până jos. Din nu știu ce motiv, avea o primă impresie foarte puternică despre această persoană. Poate pentru că temperamentul pretențios de elită al acestei persoane era oarecum similar cu cel al lui Gu Qing Pei, când îl întâlnise pentru prima dată. Nu, era chiar mai enervant decât Gu Qing Pei.

– Cine este acesta? Wang Jin se uită la Yuan Yang și nu putu să nu ridice sprâncenele. Rar întâlnea un băiat care arăta atât de remarcabil.

Înainte ca Gu Qing Pei să apuce să vorbească, domnul Wu îl întrerupse și spuse:

– Domnule Wang, această persoană este destul de faimoasă. Este fiul cel mare al domnului Yuan Lijiang și în prezent lucrează ca asistent al domnului Gu.

– Oh? Domnule Gu, este cu adevărat o mare onoare pentru dumneavoastră. Domnul Yuan vi l-a încredințat pe fiul său.

Wang Jin se uită la Gu Qing Pei cu un zâmbet, cu ochii calmi și profunzi.

Gu Qing Pei râse și spuse:

– Nici vorbă, sunt doar un tutore. Maestrul Yuan este tânăr și are nevoie de mai multă pregătire, iar eu se întâmplă să am ceva experiență.

Domnul Wu se uită la ceas.

– Să jucăm? Cred că va fi doar o rundă. Acum e frig și se întunecă devreme.

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Bine, aceleași reguli vechi, 100.000 pe minge.

– Gu Zong, după ce am pierdut data trecută, m-am dus acasă și m-am antrenat mult timp. De data asta o să-ți arăt ce pot, hahahaha.

Câțiva oameni se urcară în mașina electrică și merseră pe terenul de golf.

Cei șase membri ai grupului se împărțiră în două mașini, Gu Qing Pei, Yuan Yang și Wang Jin fiind într-una dintre ele. Yuan Yang și caddy-ul[1] stăteau pe scaunul din față, în timp ce Gu Qing Pei și Wang Jin stăteau cu spatele lor, discutând vesel.

Wang Jin era cu doar trei ani mai mare decât Gu Qing Pei. Cei doi erau de vârste similare și amândoi erau tineri și promițători, așa că se admirau reciproc.

Yuan Yang și Gu Qing Pei stăteau cu spatele unul la celălalt, iar fiecare cuvânt pe care îl spuneau îi ajungea clar la urechi. Deși erau toate bârfe irelevante din lumea afacerilor, Yuan Yang se simțea foarte incomod ascultându-i pe cei doi vorbind și râzând.

După ce Wang Jin îl invită pe Gu Qing Pei să iasă la un ceai data viitoare, iar Gu Qing Pei acceptă imediat, Yuan Yang nu se mai putu abține și-i puse mâna în jurul taliei lui Gu Qing Pei ciupindu-l ușor.

Gu Qing Pei tresări și se aplecă din reflex.

– Gu Qing Pei, ce s-a întâmplat? Wang Jin îl apucă de umeri și îl privi surprins.

– Oh, nu e nimic, doar un mic discomfort. Gu Qing Pei se întoarse și îl privi cu severitate pe Yuan Yang. Yuan Yang îi întoarse privirea, cu ochii plini de avertisment.

După ce coborî din mașină, Yuan Yang se interpuse în mod deliberat între Gu Qing Pei și Wang Jin, stând aproape de Gu Qing Pei și urmându-l oriunde se ducea.

Domnul Wu îl întrebă pe Yuan Yang:

– Domnule Yuan, doriți să jucați?

Yuan Yang dădu din cap:

– Nu.

Un alt șef râse și spuse:

– Domnul Yuan nu s-a înrolat în armată când era doar un adolescent? S-a jucat cu arme și muniție reale. Nu avea timp pentru astfel de lucruri.

– Așa este, hahaha.

Yuan Yang își puse tenișii pe care tocmai îi cumpărase. Purtarea unui costum de afaceri cu teniși ar fi fost în regulă dacă era o celebritate, dar era cu adevărat nepotrivit într-un cadru de afaceri.

Wang Jin îl privi zâmbind:

– Domnul Yuan are o siluetă foarte frumoasă. Hainele astea ți se potrivesc bine.

Yuan Yang îi auzi sarcasmul și se înfurie atât de tare încât îi venea să-i dea două palme peste față pentru zâmbetul acela fals.

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Astăzi ne-am grăbit, el nu avea haine de schimb, ne cerem scuze..

– Hei, suntem prieteni vechi, așa că simțiți-vă liber să faceți ce doriți, spuse domnul Wu cu un zâmbet cordial.

– Cine să înceapă?

– Wu Ge, începe tu.

– Bine. Wu respiră adânc de câteva ori și se pregăti să dea prima lovitură.

Deși Yuan Yang nu juca golf, îl urma pe Gu Qing Pei ca un câine. În timp ce Wang Jing discuta cu Gu Qing Pei, se simțea izolat de Gu Qing Pei și, de fiecare dată când Wang Jin vorbea cu Gu Qing Pei, îl întrerupea.

Nimeni nu era prost. Expresia lui Gu Qing Pei devenea din ce în ce mai urâtă, iar zâmbetul lui Wang Jin părea puțin forțat.

În timp ce Wang Jin juca, Gu Qing Pei îl trase deoparte și-i șopti:

– Ce ai din nou?

– Mă enervează, spuse Yuan Yang sincer.

– Cauți doar probleme. Nu sta în fața noastră. Vreau să discut cu el despre cooperarea la un proiect. Gu Qing Pei îl împinse:

– Haide, pleacă.

Yuan Yang îl apucă și spuse.

– Cred că nu e suficient de bun, e gay.

– Ai înnebunit? E directorul general al Qingda și dacă e gay nu e treaba mea. Nu te amesteca. Gu Qing Pei îl privi cu severitate, iar când se întoarse, zâmbea deja larg.

– Domnule Wang, această lovitură este cu adevărat frumoasă. Cred că toată lumea devine nerăbdătoare.

– Hei, urmărește-mă. Cu siguranță nu pot pierde astăzi.

Yuan Yang stătea deoparte cu o față posomorâtă, privindu-i pe Gu Qing Pei și Wang Jin vorbind cu entuziasm, ca și cum s-ar fi cunoscut de mult timp.

Acest Wang Jin era foarte enervant.

[1] Caddy- cel care ajută jucătorii de golf să care crosele pe teren