Capitolul 49
— Cum e viața de single?
L-am lovit.
— Ai simțit asta? A durut, i-am spus lui Tripp.
Trecuse deja o săptămână de când eu și Drake ne despărțiserăm. A fost greu? Sigur. Dar de fiecare dată când îmi amintesc lucrurile pe care le-a făcut și care m-au făcut să uit cine sunt, încep să cred din ce în ce mai mult că poate e mai bine așa, că suntem despărțiți, pentru că măcar nu mai există așteptări și nici dezamăgiri.
M-am uitat la Tripp. Eram pe terenul deschis, aveam amândoi ore libere, așa că ne-am gândit să stăm aici. Ți-am spus că Tripp e un fotograf frustrat? Mi-a zis că ar fi vrut să urmeze Arte Frumoase sau orice legat de artă, dar unchiul Tristan nu l-a lăsat pentru că e singurul copil și trebuie să preia compania. Nu a avut de ales. Eu, în schimb, am avut. Dane se ocupă de afacere, el are talentul, să-l folosească!
— Tripp, de ce nu ai iubită? l-am întrebat.
Adică serios, cum să nu aibă? Tripp e frumos, recunosc! De asta fetele de la Brent se bat pe el. Farmecul lui e ridicol de puternic.
Ridică din umeri.
— Nu știu. Sunt frumos, dar… nu știu, spuse în timp ce făcea poze celor care jucau fotbal în arșița de după-amiază.
— Tss. Ești foarte arogant, i-am spus.
Zâmbi ștrengărește.
— Sunt frumos, am voie,
Am dat din cap.
— Tu ai zis-o. Știi că sunt șefa ta, i-am spus.
De când m-am despărțit de Drake, Tripp a fost cel care m-a ajutat cel mai mult, de aceea e ca un fel de „șef” pentru mine, pentru că îmi spune mereu când fac prostii. În prima zi după despărțire am venit la școală cu ochelari de soare, ochii îmi erau atât de umflați încât era penibil, iar Tripp m-a târât pe acoperiș după ce cumpărase un kilogram de gheață și mi-a pus-o pe față de parcă voia să mă înghețe de tot.
Zâmbi spre mine și continuă să facă poze.
— Nu am avut iubită pentru că nu sunt sigur încă, dar când o să am, sigur o să fie fericită, pentru că, la fel ca aparatul meu, obiectivul meu va fi fixat doar pe ea,
Apoi îndreptă camera spre mine și făcu câteva fotografii.
— Nu arăt bine?
— Da, dar o să plângi mai târziu,
Se ridică și mă ajută să mă ridic și pe mine.
— Unde mergem?
— Tu unde vrei? Mergem la SCA?
L-am lovit din nou.
— Chiar vrei să mă împingi înapoi la Drake?
Râse și își puse brațul pe după umerii mei.
— Glumeam. Hai la înghețată.
Am mers spre gelateria din afara școlii. Sunt atât de multe magazine acolo încât dacă ai bani nu ai cum să flămânzești, dar dacă ești cu Tripp și nu ai bani… mori de foame.
În timp ce mergeam, mă uitam în jur, poate îl văd pe Drake. E greu. Am încercat să îl blochez peste tot, dar dacă îl văd în realitate… sigur cedez.
— Evită dacă poți, spuse Tripp.
— Te rog, fără Drake. Trec peste.
— Înghețată, boss. Hai.
Am intrat și am comandat înghețată de căpșuni. Mâncam liniștită când am auzit tocuri în spatele meu. M-am întors.
Era Shaira.
Se apropie și se așeză lângă mine, zâmbind larg:
— Bună, Tripp. Nici măcar nu m-ai vizitat la spital. Credeam că suntem prieteni,
Îi puse mâna peste a lui, dar Tripp și-o retrase imediat.
— Nu acum, Shaira,
Apoi se uită la mine de parcă mă vedea pentru prima dată:
— Oh, Alys, ești aici? Nu te-am observat.
Am zâmbit fals și am continuat să mănânc.
— Am auzit că tu și Drake v-ați despărțit… îmi pare rău pentru tine, dar eu sunt foarte fericită,
Am strâns lingurița.
Tripp oftă.
— Shaira, lasă-ne. Și du-te acasă, abia ai ieșit din spital,
Ea zâmbi și plecă, lovindu-l din nou pe Tripp cu umărul.
Am rămas privind după ea, apoi m-am întors spre el:
— Ce e între tine și Shaira?
— Am flirtat cu ea înainte. E obsedată de Drake, spuse calm.
— Credeam că nu ai avut iubită!
Râse și îmi întinse un șervețel.
— Nu spune nimănui. E secretul nostru,
— Dar ești de partea mea, nu?
Îmi făcu cu ochiul.
— Desigur. Ești șefa mea.
Am zâmbit.
După ce am terminat, ne-am întors la Brent, ne-am despărțit la fântână, el avea Business Ad, eu aveam curs de cofetărie unde făceam brioșe cu căpșuni.
Cursul a trecut liniștit, iar brioșele mele au ieșit perfecte. Din păcate nu le puteam lua acasă, pentru că mâncarea făcută de elevi era donată copiilor străzii.
Am mers la dulapul lui Tripp să-mi las lucrurile, pentru că eu nu aveam unul nou, apoi am ieșit.
— Alys, scumpo!
M-am întors. Era Tita Liana.
— Mătușă!
M-a îmbrățișat.
— Vino cu noi, deja am vorbit cu mama ta,
Am urcat în mașină, iar după câteva minute am ajuns în fața unei clădiri.
— Nu se poate…
Am intrat în lift.
Etajul 19.
Inima îmi bătea nebunește. Nu eram pregătită să-l văd pe Drake.
Când am ajuns, am intrat într-un apartament frumos.
— Am cumpărat lucrurile pentru tine, spuse Tita Liana.
Am îmbrățișat-o și apoi pe tata.
— Mulțumesc!
Am privit în jur.
Apartamentul meu.
Lângă Drake.
Și Shaira.
Era un dezastru.
