Virtual Alpha și eu – Capitolul 6

Virtual Alpha şi eu

Capitolul 6: Un  Omega cu o generație mai mare

-Sou, frumos meci!!!

Simțisem ceva lovindu-mă pe spate, apoi observai brațul cuiva în jurul umărului meu.

Chiar și fără să privesc înapoi, îmi dădusem seama cine era proprietarul vocii vesele de mai devreme. În plus, era o singură persoană aici care mi-ar fi făcut așa ceva.

– …Ești atât de energic deși tocmai ai pierdut, Narumi.

– Uau, uite că a început sarcasmul. Sarcasmul lui Sou! Nu l-am mai auzit de ceva vreme!

– A trecut ceva timp… Au trecut vreo zece zile, nu?

– Da, au trecut exact zece zile. Ce-ai mai făcut?

– Ei bine, mă simt bine… Stai, tocmai am avut un meci mai devreme, așa că poți spune mai multe, nu-i așa?

– Păi, da!

Cum îi răspunsesem pe un ton ironic, el râse ușor și-și dădu mâna la o parte. Această persoană plină de viață care tocmai venise și vorbise cu mine era Narumi.

Făcea parte din același cerc de futsal[1] ca și mine. Nu cu mult timp înainte fusesem împărțiți în echipe și avusesem un meci între membrii cercului.

Echipa mea câștigase toate meciurile. Se datorase în mare parte faptului că avusesem aliați puternici alături de mine, dar avusesem și o prestație foarte bună. Marcasem o mulțime de goluri și cred că în felul acesta reușisem să contribui la succesul echipei.

Pe scurt, el era cel pe care eu îl bătusem. Dar el nu părea deloc frustrat. Întotdeauna arăta de parcă se distra, indiferent de cum jucase.

– Frate, ați fost atât de puternici!

– …Nu te simți frustrat?

– Nu chiar.  Sunt aici doar ca să lovesc mingea!

Nu mă înscrisesem în niciun club la școală.

Fusesem membru într-un club de fotbal până în gimnaziu, dar renunțasem imediat ce am aflat că sunt Omega. Nu am făcut-o pentru că cineva mi-a spus să renunț. Dimpotrivă, oamenii din jurul meu mi-au spus să continui să joc. Dar eu am fost cel care pur și simplu nu am mai putut să o fac.

De asemenea, fusese și din cauză că prima căldură venise în momentul în care începusem școala, fusese atât de greu pentru mine. La vremea aceea, medicamentele nu functionau bine asupra corpului  meu, de aceea fusese foarte dificil.

Ba chiar mai mult decât atât, fusese dureros să realizez diferența dintre mine și ceilalți atunci când reluasem antrenamentele după terminarea căldurilor mele.

În timpul în care am fost în calificări, toți ceilalți se antrenau și deveneau mai buni. M-am simțit ca și cum aș fi fost singurul rămas în urmă.

Nu puteam suporta gândul că va trebui să trăiesc acest sentiment lună de lună.

Dar, nu am vrut să renunț la fotbal.

Atunci am găsit acest cerc de futsal. Exact la momentul potrivit, în cutia de corespondență îmi venise un pliant în care scria că se caută membri.

Membrii acestui cerc erau majoritatea studenți sau adulți care lucrau. Toți membrii erau mai în vârstă decât mine, dar m-au primit cu brațele deschise, fără să-mi pună vreo întrebare anume.

Nu ne-am antrenat pentru meciuri mari, ca în cazul unui club școlar, ci scopul nostru era doar să jucăm cu membrii care se adunau în acea zi. Mi-a plăcut faptul că era un cerc atât de informal.

Narumi era unul dintre membrii de bază ai cercului de futsal. Ca să o spunem într-un mod mai tare, era unul dintre membrii fondatori.

Era cu o generație mai mare decât mine și un adult care lucra.

Chiar și așa, fusese atât de prietenos cu mine încât nu mi s-a părut că era mai în mare. El fusese, de asemenea, persoana care îmi dăduse un imbold atunci când venisem aici doar pentru a urmări cum joacă.

– Am crezut că avem același handicap. Să fie din cauza vârstei noastre? Am pierdut în fața tinereții tale?

– …? Handicap?

– Ciclul tău tocmai s-a încheiat, nu-i așa? Am crezut că pot să te bat dacă suntem la fel…

M-am înecat la auzul cuvintelor lui Narumi.

Ciclul se referea la călduri, nu-i așa?

De unde știa el despre asta? În plus… felul în care a spus-o că suntem la fel… ar putea fi…

… Ar putea fi și Narumi… un Omega?

– Da. Nu ți-am spus asta?

Îl întrebasem ezitant, dar Narumi dăduse din cap ca și cum ar fi fost ceva obișnuit. Apoi a scos din buzunar un certificat de naștere oficial.

Pe el era imprimat numele lui Narumi și cuvântul ” Omega”.

– Ai dreptate…

– Ce? Chiar nu ai știut? Credeam că ți-am spus.

– Nu am știut nimic despre asta. Și de unde știi… că și eu sunt… la fel?

– Eu sunt unul dintre cei care se ocupă de acest cerc. Am citit cu atenție fiecare formular de înscriere pe care l-au completat membrii. Dacă nu fac asta, aș avea probleme dacă s-ar întâmpla ceva, nu-i așa? De asemenea, ziua mea liberă este întotdeauna aceeași cu a ta, așa că m-am gândit că ciclurile noastre de căldură ar putea fi similare.

Dacă stau să mă gândesc bine, cred că am completat ceva de genul acesta când m-am înscris aici. Era un câmp în care trebuia să scriu și sexul secundar.

În cazul în care ceva nu era în regulă, s-ar putea să trebuiască să ne ocupăm diferit în funcție de genul fiecaruia. Așa era și în cazul căldurilor neprevăzute. Chiar dacă le vom da un supresor de urgență, trebuie să le verificăm alergiile. Formularul de înscriere în acest cerc avea și un spațiu unde trebuiau completate toate aceste informații necesare.

Uitasem că l-am completat, dar se pare că Narumi ținuse minte toate informațiile despre membrii acestui cerc.

Am fost surprins să aud că toți ceilalți responsabili erau la fel.

-Este ceva necesar pentru a ne asigura că toată lumea se poate distra împreună, spuse Narumi și râse, dar păru un pic mai credibil decât de obicei.

[1] Fotbal de sală