Virtual Alpha și eu- Capitolul 7

După ce mi-am schimbat hainele și am ieșit din vestiar, l-am văzut pe Narumi stând în picioare pe coridor.

Mai era cineva lângă el. Era cineva pe care nu-l mai văzusem niciodată. Cu siguranță acesta nu făcea parte din cercul nostru.

Persoana respectivă observă că mă uitam spre ea și și-a întors privirea spre mine. De îndată ce privirile noastre s-au întâlniră, sprâncenele i se încruntară ca și cum și-ar fi exprimat supărarea.

Narumi părea să fi observat și el privirea mea.

Zâmbi și făcu un semn cu mâna, ca și cum s-ar fi bucurat să mă vadă. Diferența de temperament dintre ei era uimitoare.

– Ten, nu te holba la el. E prietenul meu drag.

– …L-ai îmbrățișat mai devreme.

– Doar atât e bine, nu-i așa? Vreau doar să ating un corp tânăr și moale din când în când. Al tău, Ten, e atât de dur până la urmă. Hai, asta nu a fost o glumă proastă, nu-i așa?

Cealaltă persoană părea să fie nervoasă, dar Narumi era la fel ca de obicei. Lovi umărul celeilalte persoane cu multă forță în timp ce râdea cu bucurie.

-…Nu te doare?

Tipul numit “Ten” era cu un cap mai înalt decât Narumi. Avea un corp mare și părea că ar face ceva arte marțiale.

Cu siguranță este genul de om cu care n-ai vrea să intri într-o confruntare.

– În plus, Sou este la fel ca mine. Așa că nu-l intimida în halul ăsta.

– …Chiar așa?

– Chiar așa. Hei, ești prea gelos pe orice lucru mărunt, Ten. Nu mă învinovăți dacă la un moment dat o să mă satur de tine din cauza asta.

– Asta nu se va întâmpla.

– Ești foarte încrezător în tine.

Arătau ca și cum se certau, dar Narumi părea fericit ca de obicei.

Însă, conversația de adineauri… Gelos? Asta înseamnă că acea persoană este…

– …Este partenerul tău, Narumi?

– Da. E perechea mea, Amagi. Eu îi spun Ten.

– …Eu sunt Isurugi Amagi.

– Pereche?

Am înghețat pe loc când am auzit acest cuvânt.

O pereche era o relație contractuală între Alfa și Omega.

Relația se formează atunci când Alfa mușcă de ceafă un Omega în anumite condiții, în timpul căldurilor. Omega îl va face pe Alfa care îl mușcă să devină perechea lui pe viață. Atunci corpurile lor se vor schimba. Când se întâmplă acest lucru, Omega nu va mai intra în călduri și nu-și va mai elibera feromonii către alți Alfa.

În schimb, se spune că, dacă Omega își pierde Alfa, nu va mai putea trăi mult timp. De aceea, o pereche Alfa era existența absolută pentru Omega.

Această persoană era perechea Alfa a lui Narumi.

Acum că precizase asta, chiar avea un corp de Alfa.

Această atmosferă greu de digerat trebuia să fi fost din cauză că era un Alfa. Când realizasem că cealaltă persoană era un Alfa, pur și simplu nu mai voiam să mă apropii. Mai fusese și acel incident care se întâmplase zilele trecute.

Încă mi-era puțin teamă de Alfa.

Dar, din moment ce tocmai îmi spusese cum îl cheamă, nu puteam să plec pur și simplu fără să spun nimic.

Mi-am prins curaj și am făcut un pas spre Narumi și cealaltă persoană.

– Nu te apropia mai mult de atât.

– Ce…?

Chiar dacă mă aflam la vreo doi metri de ei, Amagi îmi spusese asta cu o voce rece. Am fost surprins de acea voce și am rămas nemișcat.

Nu doar eu fusesem surprins, ci și Narumi. Clipi din ochi și se uită la Amagi.

Amagi își întoarse privirea de la mine într-un mod nefiresc și se încruntă din nou, la fel ca mai devreme.

Pe fața lui se vedea clar supărarea.

Mă întreb de ce. Oare făcusem ceva greșit?

– Ce s-a întâmplat, Ten?

– Nu… tu…

– Nimic. Te aștept afară.

– Hei, așteaptă… Ten?

Amagi spuse asta, se întoarse cu spatele la noi, apoi plecă. Se întâmplă atât de repede încât nici măcar Narumi nu avu timp să-l oprească.

Dar, ce s-a întâmplat de a reacționat așa dintr-o dată? A fost din cauza mea până la urmă?

Când se uitase la mine, făcuse clar o față nemulțumită. Pentru o clipă, păruse că vrea să-mi spună ceva, dar apoi se oprise și chiar plecase.

Părea să mă urască foarte mult.

Narumi era și el nedumerit în timp ce îl privea cum se îndepărta.

– Mă întreb ce e în neregulă cu el.

– Îmi pare rău, poate… eu…

– Nu, nu cred că e vina ta… Dar, chiar mă întreb ce l-a apucat.

– …Ești sigur că nu vrei să te duci după el?

– E în regulă, e bine. Oricum, nu e ca și cum m-ar fi rugat să vin cu el. A spus că mă va aștepta, așa că îl voi face să aștepte. În plus, încă nu am terminat de spălat rufele.

Acum, că tot adusese vorba despre asta, la picioarele lui Narumi se aflau coșuri de rufe. Înăuntru se aflau echipamentele tuturor membrilor cercului.

Spălarea rufelor revenea echipei pierzătoare. Un joc de pedeapsă, ca să zic așa. Echipa lui Narumi fusese cea care pierduse de cele mai multe ori astăzi, așa că trebuie să fi fost însărcinat cu asta.

– Hai, Sou-chan. Dă-mi o mână de ajutor.

– Ce…?

– De asemenea, vreau să vorbesc cu tine despre ceva. Ești ocupat?

– …Nu sunt chiar ocupat.

Spunea că vrea să vorbim despre ceva?

Ar putea fi despre Amagi?

Oricum nu aveam nimic de făcut, chiar dacă eram grăbit să merg acasă. Am clătinat din cap.

– Atunci, ocupă-te de asta.

Narumi spuse asta și împinse spre mine unul dintre coșurile de rufe aflate la picioarele lui.