Obscuritatea lui Siren- Capitolul 11

Un dosar negru fu așezat pe birou, în timp ce un bodyguard nervos aștepta răbdător să fie recunoscut. Cu un aer dezinteresat, Anchara ridică dosarul și începu să-l răsfoiască.

Făcându-i semn bodyguardului să vorbească, acesta spuse:

– Acestea sunt toate informațiile pe care le-am putut găsi despre Siren. După cum puteți vedea, numele său real este Dao Liang și este detectiv la secția din nord. El…

Ridicând mâna pentru a-l reduce la tăcere, Anchara întrebă nevenindu-i să creadă:

– Un detectiv?

Mișcându-se pe loc, bodyguardul răspunse:

– Da, un detectiv.

– Hmmm. Interesant.

Anchara părea rece pe dinafară, dar pe dinăuntru fierbea de furie.

Asta tocmai a pus capăt planurilor mele. Nu pot fi prins de poliție.

Îi făcu semn bodyguardului să continue. Bodyguardul își drese inutil glasul:

– Este fiu unic și sunt doar el și mama lui, Dara Liang, care este o fostă stripteuză.

Auzind ultimul cuvânt, un zâmbet diabolic își făcu loc pe fața lui.

Acum știu ce să fac.

Un mesaj apare pe telefonul gri: „Khun Anant Big Boss este pe linia unu”.

Apăsând pe linia unu, Anchara răspunse cu un timid

– Alo.

Big Boss îl neliniștea întotdeauna.

O voce distorsionată vine prin difuzor.

– Un transport este în tranzit și va ajunge acolo în cincisprezece minute. Asigură-te că ești acolo și asigură-te că nimic nu merge prost. Înțeles?

– Da-da, Șefu’.

– Bine.

Linia se închise și Anchara suspină ușurat dar simțindu-se deranjat că bodyguardul său îl văzuse bâlbâindu-se la telefon. Îi strigă să iasă ca să se poată aduna înainte de a trebui să meargă să recupereze transportul.

***

– TOATĂ LUMEA ÎNTR-UN SINGUR RÂND! Strigă o gardă de corp îmbrăcată elegant la oamenii care reprezintă „transportul” așteptat.

Cincisprezece oameni stăteau la rând. Unii aveau fețe inexpresive, alții erau speriați, alții plângeau liniștiți, iar alții păreau că și-au pierdut dorința de a trăi.

Bodyguarzi înarmați stăteau de pază în timp ce oamenii treceau pe rând prin ușa de preluare. După ce treceau de ușă, erau împărțiți între trei asistente medicale, fiecare efectuând un test diferit. Una pentru semnele vitale, una pentru testarea ITS și una pentru starea generală de sănătate fizică.

Pășind prin laborator, Anchara fu întâmpinat de muncitori.

Ajungând la ușa de preluare, el se uită peste toate transporturile. Se opri personal în fața fiecărei persoane și o scrută pentru a determina dacă era acceptabilă sau nu; odată ce considera că era decentă, trecea la următoarea persoană.

Când Anchara ajunse la o femeie mică, cu fața în formă de inimă și părul lung până la bărbie, rămase uimit de frumusețea ei. În timp ce el o scrută, ea îl scrută pe el și își dădu seama că el era atras și, de asemenea, părea a fi șeful aici.

Ea își asumă riscul și începu să implore:

– Vă rog, domnule, am un copil mic acasă. Are doar trei ani. Vă rog, lăsați-mă să plec. Vă rog, vă implor.

Implora pe cine nu trebuia, pentru că rugămintea ei nu făcea decât să-l înrăiască pe Anchara. Arătând spre unul dintre bodyguarzii înarmați, acesta spuse:

– Luați-o de aici.

Femeia începu să se zbată când bodyguardul o apucă. Striga din toți plămânii

– NU! DAȚI-MI DRUMUL! VĂ ROG, LĂSAȚI-MĂ SĂ PLEC! COPILUL MEU ARE NEVOIE DE MINE!

Bodyguardul o ridică pe umerii lui, dar ea continuă să se agite înainte și înapoi, făcându-l incapabil să o țină bine. Ea scăpă din strânsoarea lui și îl lovi cu piciorul în boașe și începu să alerge încercând să găsească o scăpare.

Anchara de abia făcuse trei metri înainte de a auzi mai multe focuri de armă și țipete.

Mergând spre femeie, Anchara se uită în jos la femeia moartă care zăcea într-o baltă de sânge și clătină din cap.

Ce risipă!

Întorcându-se să privească personalul și „transportul”, el spuse:

– Să vă fie tuturor o lecție. Sunteți aici acum și nu veți pleca. Singurul mod în care veți pleca este așa. Ați înțeles?

Capetele oamenilor se scuturară agresiv în semn că da.

– Bun. Tu , spuse arătând spre unul dintre noii bodyguarzi, curăță asta!

– Al naibii sânge pe podeaua mea nenorocită, mormăi el în timp ce ieșea din laborator.

Cu lumina întunecată, mai multe televizoare care rulează videoclipuri de muzică Kpop, miros de carne gătită pe un grătar și stând la o masă din lemn, Chaisai și Dao își așteaptă prietenii să sosească la restaurantul de grătar coreean. Spuseseră de ceva vreme că vor face o întâlnire dublă, iar astăzi era ziua cea mare.

Dao și Chaisai erau atât de absorbiți unul de celălalt încât, în afară de muncă, nu mai vedeau pe nimeni. Amândoi așteptau cu nerăbdare seara aceasta.

Intrând în local arătând ca niște staruri de cinema îndrăgostite, Ananya și Yanin îi zăriră pe Dao și Chaisai în același timp în care ei le zăriră pe ele. Făcându-le cu mâna, cele două femei trecură pe lângă mai multe mese până ajunseră la băieți.

Se fac îmbrățișări și prezentări în timp ce cele două doamne își ocupă locurile.

– Mă bucur atât de mult să te văd, bestie. A trecut atât de mult timp, spuse Ananya.

Întinzând mâna peste masă, Dao îi răspunse:

– Știu, Nani. Îmi pare rău pentru asta. Mă bucur să te văd.

Întorcându-și atenția către Chaisai, ea spuse:

– Bună, Chai Chai. L-ai ținut pe prietenul meu numai pentru tine. Trebuie să-l împarți uneori, amice.

Râzând nervos, Chaisai își ceru scuze:

– Greșeala mea, Nani. O să mă descurc mai bine. Știi cum e prima dragoste.

Yanin intervine și îl tachinează:

–  I.U.B.I.R.E.  Partenera mea a folosit cuvântul acela.

– Taci, Yani, se simți jenat acum că Yanin îl strigase.

Roșindu-se, Dao încercă să își ascundă fața în meniu. Dar Ananya nu-l lăsă . Ea îi smulse meniul din mâini și începu interogatoriul.

– Chai chai te iubește bestie. L-ai auzit?

– Știu, Nani.

– De ce nu i-ai spus nimic? Nu-l iubești? întrebă ea.

Văzând că Dao începe să se simtă inconfortabil, Chaisai interveni și schimbă subiectul.

– Nani, ai mai fost vreodată aici?

Scutură din cap:

– Nu, n-am fost niciodată.

– Tu ai fost, iubito?  o întreabă pe Yanin.

– Nu, niciodată.

– Este prima dată, Chai Chai.

– Și pentru noi este prima dată, spuse Chaisai, zâmbindu-i lui Dao și luându-l de mână pentru a-l calma.

Văzându-l pe Dao liniștit, Nani își dădu seama că exagerase. Dorind să elimine stânjeneala, își ceru scuze:

– Dao, îmi pare rău că am întrecut măsura.

Făcând cea mai drăguță mutră, întrebă:

– Mă ierți? Iartă-mă, haaai.

Știind că nu-i poate rezista când face mofturi, Dao cedează instantaneu.

– Te iert, Nani.

– Te iubesc, prietene, spuse Nani.

– Și eu te iubesc.

– Bine. Totul e bine în lume, spuse Yanin și toți râd.

– Ce mâncăm? adaugă Yanin.

Chaisai le înmână tuturor un meniu și spuse:

– Să vedem.

În timp ce răsfoi meniul, încercă să își calmeze inima geloasă. Dao îi spussese atât de ușor lui Ananya că o iubește, dar lui încă nu-i spusese. Știa că este irațional, dar în adâncul sufletului încă îl durea. El știa că Dao îl iubește, dar ar vrea să i se spună.

Dao, fin observator ca întotdeauna, își dădu seama că ceva îl deranjează pe Chaisai. Bagă mâna sub masă și îi atinse piciorul, frecându-l în cercuri liniștitoare până când Chaisai îl observă.

Odată ce Chaisai se uită la Dao, el spuse:

– Ești bine?

Împletind un zâmbet fals, Chaisai răspunse.

– Da.

– Știi că ești totul pentru mine, nu? spuse Dao.

Chaisai recunoscu acest fapt spunând.

– Știu, iubitule.

Dao se aplecă și îl sărută ușor pe Chaisai pe buze, sperând că asta îl poate face pe Chaisai să se simtă mai bine.

– Au, voi doi sunteți atât de drăguți, zâmbi Nani.

– Nu-i așa, dragă?

– De acord, spuse Yanin.

– Cu siguranță sunt. Nu am crezut niciodată că îl voi vedea pe Chaisai așa.

Simțindu-se stânjenit de atenția acordată, Chaisai puse capăt.

– Bine, bine. Deci în seara asta o să facem precum coreenii. Toată lumea e de acord cu asta?

Un „iuhu” și un „ups” răsunător sună afirmativ. Pe parcursul cinei, împărtășiră povești, se puseră la curent cu viața de zi cu zi a fiecăruia și pur și simplu se bucurară de compania celuilalt.

Într-o sală deschisă cu pereți colorați, mese roșii și scaune cu buline albe și negre, Dao se juca cu microfonul după ce-și adăugase cântecul la listă.

Dao le spusese celorlalți trei:

– Vom cânta acest cântec împreună, bine?

– Da. Hai să facem asta! spuse Nani în timp ce ea, Chaisai și Yanin înaintară spre față.

Restul clienților privesc cu un ușor entuziasm, așteptând să vadă dacă vor fi buni.

Piesa începe, iar clienții încep să se entuziasmeze, era evident un cântec care plăcea tuturor.

Dao începe să cânte rap. Ai fi crezut că este un profesionist, având în vedere cum ținea ritmul.

Chaisai nu era în elementul lui, așa că, deși făcu tot posibilul, toată lumea își dădu seama că nu era genul lui, dar era distractiv de urmărit.

Fetele erau atât de prinse de cântecul lor, că nu le puteai spune nimic. Refrenul lovi și fetele se completară una pe cealaltă în timp ce cântau:

„You na jai yen yen mai dai bok wa mai bpen dtae bok wa diao gon

(Ia-o ușor, nu spun nu, dar ți- am spus să aștepți un minut)

rao ma ma kayap sak pak tadadatata mi loon yang naenon

(Să dansăm pentru moment, tadadatata ai cu siguranță o șansă)

pleu bpaep diao jer gan pup pap bpaep diao

(Fără grijă pentru un moment, ne vedem pentru un moment)

laew yang ma bok wa chop noo

(Și ai venit să-mi spui că mă placi)

cheu phi na dong dang

(Ești celebru)

peuan peuan na bok hai fang dtong koi rawang kon jaochu

(Prietena mea mi-a spus că trebuie să am grijă cu fustangiii)

Chaisai și Dao încheiară cântecul:

„Shake that thing baby, move that thing

Shake that thing baby, move that thing

Shake that thing baby move that thing

Shake that thing baby, move that thing”

(Scutură chestia aia, iubito, mișcă chestia aia)

Toată lumea se ridică în picioare și aplaudă ca la un spectacol, făcându-i pe cei patru prieteni să devină timizi.

Ei făcură un wai la toată lumea și își reluară locurile.

– Oh, Doamne, a fost atât de distractiv, dar jenant, spuse Nani.

Sărutând-o pe obraz, Yanin mărturisește:

– M-am distrat atât de mult, iubito. Nu aș fi făcut niciodată asta fără tine.

Întorcându-i sărutul, dar pe buzele ei în schimb, Ananya recunoscu că nici ea nu ar fi putut să cânte fără Yanin.

Lăsându-i la momentul lor, Chaisai îl complimentă pe Dao.

– Iubitule, ești foarte bun la rap. Există ceva ce nu poți face?

– Sunt multe lucruri pe care nu le pot face. Tu știi asta. Dar da, când eram mic îmi plăcea să mă prefac că voi fi rapper. Cred că am devenit bun la asta.

Cu o mână în jurul taliei, Chaisai îl trase pe Dao aproape de el și spuse:

– Aș spune că da, spuse el și îl sărută ușor pe Dao pe buze.

Îndepărtându-se de sărut, Dao întrebă:

– Bine, cine e gata să se facă praf?

– Noi suntem! spun fetele.

Shoturi, cocktailuri și soju își făcură loc în jurul mesei. Petrecură restul nopții râzând, glumind, vorbind despre performanțele de rahat de la karaoke și aprinzându-se.

– Anunțați-ne când ajungeți cu bine acasă, îi spuse Dao celei mai bune prietene ale sale și iubitei acesteia în timp ce închise ușa taxiului.

Apoi, taxiul lui Dao și Chaisai se opri și ei urcară.

Dao își așează capul pe umărul lui Chaisai și spuse:

– M-am distrat atât de bine în seara asta. A fost grozavă întâlnirea dublă. Ar trebui să o facem mai des.

Fiind de acord, Chaisai spuse:

– Da, ar trebui.

Un ding sună semnală un mesaj. Dao își scoase telefonul și văzu că era mama lui, care îl întrebă dacă poate trece pe la ea în curând.

Îi trimise un mesaj rapid în care îi spuse că va veni cel târziu săptămâna viitoare, apoi își întoarse atenția către iubitul său.

– Phi, îmi pare rău pentru mai devreme.

Ceea ce se întâmplase la restaurant îl deranjase pe Dao toată noaptea.

Știind ce a vrut să spună, Chaisai îl liniști:

– E în regulă. Nu-ți face griji în legătură cu asta. Știu că mă iubești, chiar dacă încă nu ești pregătit să o spui.

Ridicându-se de pe umărul lui, Dao îl apucă și îl sărută cu toată dragostea pe care o simțea, dar încă nu o putea spune.

Acesta era un obicei pentru el, Dao arătând ceea ce simțea în loc de cuvinte. Chaisai îi întoarse sărutul și se sărutară tot drumul spre casă, în timp ce șoferul de taxi era martor.

”

.