My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 9

Liftul

Mă ridic din pat. Încă îmi era somn. Ieri după ce plecasem spre casă de la părinții lui Derek, îl rugasem să mă lase la bar la Mark.  După întâmplarea din camera lui, abia dacă i-am mai vorbit sau l-am mai privit. Fusese un moment destul de intim și mă speriase groaznic. Am mâncat rapid cu părinții lui, am început să le povestesc despre copilăria mea, despre casa mea, le răspundeam la întrebări și ei îmi vorbeau înapoi destul de frumos. Chiar îmi făcusem o părere foarte bună despre ei, iar mama sa, puteam spune sincer că îmi devenise foarte dragă. Era o persoană caldă și mereu cu zâmbetul pe buze, indiferent de condiția ei…despre care încă nu aflasem nimic. În schimb Derek fusese aproape tăcut pe tot parcursul prânzului, abia aruncând câte un cuvânt, ceea ce mă irita la maxim.

După ce m-a lăsat la bar, a plecat rapid, spunând că el mai are ceva treabă, dar nu am insistat cu întrebările. Sincer nu îl voiam lângă mine în momentul acela.

I-am cerut lui Mark niște bere și după ce am mai băut câteva m-am îndreptat spre casă. Eram încă lucid și în momentul când m-am așezat în pat noaptea târziu, în minte îmi apărea doar chipul său și acea imagine cu el aproape de mine. Abia dacă am putut să dorm toată noaptea și acum mă găsise dimineața mort de somn.

Mi-am dat cu apă rece pe față sperând să scap de starea asta de somn și m-am privit în oglindă. Părea că urmează să mor, așa de posomorât arătam.

Intru înapoi în dormitor și îmi scot un costum din dressing și încep să mă îmbrac. Telefonul meu mă anunță că am primit un mesaj și îl ridic. Era de la el…îmi dau ochii peste cap și îl deschid.

Voi veni să te iau în 10 minute. Să fii jos.

Citesc mesajul și las telefonul jos. Cine dracu se crede? Nici măcar nu mi-a scris “bună dimineața” și trecuse direct la dat ordine. Starea de nervozitate se simțea și mai puternică acum. După ce mă îmbrac nu prea rapid…putea să aștepte, oricum era devreme, îmi apuc geanta și ies pe ușă.

Când ajung afară, îi văd mașina și mă îndrept spre ea, deschid portiera și intru ușor. El stătea la volan dar nu mă privește și îmi iau și eu privirea de pe el și îmi prind centura.

– Neața, îi spun încet și el pornește mașina.

– Neața, îl aud într-un târziu și îmi dau ochii peste cap. Aveam să îmi pierd  ochii în ritmul asta. De când intrase în viața mea, doar asta făceam. Ori oftam, exact cum o fac și acum.

– Ce ai? Pare că abia trăiești, îi spun iritat de modul în care îl simțeam încordat.

– Nimic. Sunt obosit, îmi spune scurt și se concentrează pe condus.

Îmi las capul pe tetieră și închid ochii. Cumva mă bucuram că venise după mine și nu mai trebuia să conduc eu. Puteam avea încă 20 de minute de somn.

Mă simt zguduit și îmi deschid brusc ochii. Observ că suntem în parcarea companiei și îmi întorc privirea spre el. Scot un căscat și îmi pun rapid mâna la gură.

– Scuze, nu prea am dormit aseară.

– Ai stat până târziu la bar? mă întreabă și coboară din mașină.

Îi replic și eu gestul și îl ajung din urmă în drumul lui spre lift. Apasă butonul și îl văd cum își bagă mâinile în buzunar. Era straniu de tăcut și serios, dar eram mult prea obosit să mă interesez de starea lui.

Ușile liftului se deschid și intrăm în el. Mă rezem de perete și îmi închid ochii automat.

– Vrei să te duci acasă să te odihnești? îi aud întrebarea pusă pe un ton mai jos.

– Nu, sunt ok. Îmi voi reveni, îi răspund dar încă îmi țineam ochii închiși.

– Jack, îmi aud numele ca pe o șoaptă și îmi deschid ușor ochii și îl găsesc destul de aproape de mine.

Înghit în sec când îi privesc irișii și încerc să îmi retrag privirea din ei dar parcă ceva mă ținea acolo. Nu mă mișcam din acel loc și nici privirea nu o mutam, stăteam pur și simplu și ne priveam unul pe altul. Se apropie ușor de mine și ochii mei se mută pe buzele sale….

Nu, nu face asta Jack, oprește-te.

Dar nu îmi mai ascultam conștiința, ceva parcă mă împingea de la spate să mă apropii și mai mult de el…El își mută privirea asupra buzelor mele, îi simt mâna pe mijlocul meu și când fețele noastre sunt la un singur milimetru să ne atingem ușile liftului se deschid și cei care așteptau acolo ne priveau confuzi. Ne dăm într-o parte lăsându-i să intre și îi observ cum intrau puțin temători. Dar eu eram deja destul de confuz cu ce aproape urma să se întâmple mai devreme. Mă întorc stând într-o parte, nu mai voiam să îl privesc. Și îl simt și pe el tensionat lângă mine.

Ce dracu faci Jack? … El este bărbat…este șeful tău…ai o relație falsă cu el…nimic nu este adevărat.

Liftul ajunge la etajul unde trebuia să cobor și îmi mai arunc o privire scurtă spre el și ies rapid din lift. Mă îndrept mecanic spre cubicul meu, îmi las geanta pe birou și mă așez pe scaun. Privesc spre acele dosare și mulțumesc în gând. Parcă ele mă salvau să îmi iau gândul de la situația din lift. Ce naiba aveam de gând să fac? Să îl sărut?

Îmi scutur capul rapid și apuc primul dosar……

Ceasul arată ora 15 și eu nu mă ridicasem de la birou. O văd pe Reya cum se apropie de mine alături de Maya și îmi lasă pe birou o casoletă și un pahar cu cafea și pleacă fără să spună nimic.

Știam mirosul acela, iau casoleta și o deschid. Erau pastele făcute de acea doamnă de la tarabă. Îmi ridic privirea dar ele nu mai erau acolo. De unde știau că îmi place să mănânc de acolo? Pun înapoi capacul și iau o gură din cafea. Mai aveam încă două pagini și terminam dosarul. Nu aveam de gând să îl murdăresc de mâncare, aveam să devorez acea casoleta după ce îmi terminam treaba.

Închid dosarul după ce mai trec încă o dată cu privirea prin el și mă ridic în picioare, mă întind puțin încercând să scap de acea amorțeală, iau casoleta de pe birou și mă îndrept spre sala de mese. Deja se făcuse ora 16 și 23 de minute și eu nu apucasem să îmi iau prânzul. Mă așez la masă și încep să mănânc. Chiar dacă era rece, era încă foarte gustoasă mâncarea…trebuia să îi mulțumesc lui  Reya pentru gestul ei frumos.

Îmi fac ordine pe birou și ridic telefonul să îi scriu. Azi nu îmi trimise nici un mesaj, așa cum o făcea de obicei, ceea ce mi se părea destul de ciudat. Nu știam dacă vrea să mă ducă tot el acasă sau plecam singur. Intru în agendă și îl sun.

– Da, îi aud vocea răgușită și mi se formase un gol în stomac, apoi îi închid brusc.

Arunc telefonul pe birou privindu-l șocat. Ce dracu a fost aia? Îmi las capul pe suprafața biroului și scot tot aerul afară. Trebuia să termin cu această relație falsă, mă zăpăcea complet.

Telefonul începe să sune și îmi ridic brusc capul. Îl apuc cu teamă și după câteva secunde îmi fac curaj și îi răspund.

– Ce naibii faci? îl aud și îmi rulez din nou ochii în cap.

– Scuze, am închis din greșeală.  Ce faci? îl întreb rapid.

– Mai am puțin și termin. Te aștept în biroul meu și după plecăm împreună, spune și îmi închide telefonul.

Îmi apuc geanta și mă ridic din nou în picioare pornind spre lift. Când intru îmi amintesc iar de acea situație și un sentiment straniu mă învăluie. Apăs butonul pentru etajul său și aștept liniștit, încercând să mă gândesc la orice altceva.

Îl găsesc stând la biroul său, privind atent spre hârtiile din fața lui și mă așez ușor pe fotoliu nevrând să îl deranjez.

– Dacă mai ai treabă, pot pleca singur, îi spun încet și el își ridică privirea spre mine.

Ochii lui mă priveau ciudat și simțeam cumva că totul se schimba ușor între noi. Îmi las privirea în jos și îl aud cum închide acel dosar.

– Este ok, îl termin acasă. Hai să mergem, spune, închide lumina de la lampa de pe birou și se îndreptă spre mine.