My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 10

Aproape intim

Urcăm în mașină și îmi las capul pe spate. Mă simțeam foarte obosit și el conducea tăcut lângă mine. Simțeam un fel de tensiune acum între noi și nu știam cum să aduc în discuție ceea ce aproape se întâmplase între noi, sau poate că era doar imaginația mea? Poate gândeam eu prea mult și de fapt nu era nimic…

Simt cum oprește mașina și îmi eliberez centura. Cobor ușor și îl văd și pe el cum coboară și îmi măresc ochii spre el. Privea în gol și dau să îi spun ceva, dar văzându-l atât de îngândurat mă opresc. Începem să mergem unul lângă altul și ajungem în fața ușii mele. Îmi dreg glasul și abia atunci el își ridică capul. Mă jucam cu cheile în mână și el mă privea pe sub gene. Mi se părea că se face cald acolo pe acel hol și îmi ridic privirea spre el și îngheț. Modul în care mă privea mă făcea să îmi opresc respirația în gât. Se apropie ușor și îmi apucă o mână coborându-și ușor privirea spre mâinile noastre.

– Ești obosit? îi aud întrebarea pusă mult prea încet și vocea lui sună atât de răgușită încât îmi ridică părul de pe ceafă.

– Ahm.

Este tot ce îi pot spune. Își ridică ochii spre mine și înghit în sec. Mă simțeam din ce în ce mai amețit sub aceea privire, se apropie ușor de mine și palma sa ajunse pe obrazul meu mângâind ușor. Abia dacă mă atingea, dar mă frigea acel loc. Îmi cobor ochii spre buzele sale și mă apropii de el, dar ușa din stânga noastră se deschide.  Sar ca ars de lângă el și îl privesc pe Mark care ne privea suspect înapoi.

– Salut, spune rapid și în spatele lui vine și Martha…care începe să zâmbească când mă vede.

– Jackson, puiule, acum ai ajuns? mă întreabă rapid și vine lângă mine, dar își întoarse privirea spre cel care era în fața mea și el îi zâmbește scurt și o salută printr-o simplă mișcare a capului.

– Tu cine ești? îl întreabă.

– Bună seara..sunt…

 – Colegul meu, îi spun rapid.

– Azi am plecat fără mașină și el m-a condus acasă, dar acum pleca. Pa, îi spun eu rapid și îl văd cum se uită ciudat la mine.

Eu doar îmi fluturam mâna spre el.

– Hei, spune Martha și mă lovește peste mâna ridicată.

– Cum îl poți goni așa, după ce a făcut efortul să te aducă acasă?

Se întoarse spre el și îi zâmbește cald.

– Eu sunt Martha, dragule, mama lui Mark. Suntem vecinii și prietenii lui Jackson. Vrei să intri să iei cina cu noi? Ne pregăteam să mâncăm, dar voiam să îl chemăm și pe Jackson la noi.

– Nuuu, spun eu încet.

– Sigur, spune el rapid și îmi las capul în jos.

Martha îi face semn să intre și îl văd pășind ușor în apartament urmat de ea. Mark încă mă privea pe sub gene și când vreau să intru mă împinge înapoi.

– Mamă, venim imediat. Jack vrea să se schimbe, urlă și îmi face semn să îmi deschid ușa. Mă uit panicat spre el și îmi deschid ușa rapid și mă împinge în interior. Trântește ușa în spatele său și îl văd cum mă privește cu ochii mijiți.

– Ești bine? îl întreb ușor.

– Tipul ăsta este șefu’ tău, nu? mă întreabă și îmi măresc ochii spre el.

– Ha, știam. Crezi că mă poți păcăli, idiotule? Nu îmi spune că ai acceptat acea cerere idioată?

Îmi las capul în jos când îl aud și el mă lovește ușor în braț.

– Jack, ești un prost. Puteai să spui nu.

– Știu. Știu asta, îi spun eu și vocea mea se ridică un ton.

– ..dar, este șeful meu, adică tatăl lui este directorul meu și el…este în aceeași situație ca mine. Și el a fost mințit și trădat. Până la urmă, nu facem nimic rău, îi replic eu deja nervos.

– Pfff, te rog, mai aveați puțin și va sărutați pe hol. Crezi că sunt orb?

– Mark, încetează. Nu știu, este ciudat. Te rog, nu mai spune nimic și nimănui asta, îi fac semn să iasă dar se oprește și mă privește scurt.

– Schimbă-te….prima dată.

Îmi dau sacoul jos și îmi scot rapid și cămașa și arunc un tricou pe mine și revin iar pe hol unde mă aștepta Mark. Trebuia să pun punct acestei relații false. Ceva se întâmpla cu mine și nu îmi plăcea asta.

Intrăm înapoi în apartamentul său și ne îndreptăm spre sufragerie unde ceilalți ne așteptau deja la masă.

– Bună seara, le spun eu din nou și îl salut pe Stu.

Mă așez lângă Derek fără să îl privesc.

– Nu te-am mai văzut zilele astea, îmi spune Stu și îmi ridic privirea spre el.

– Am fost ocupat cu munca, dar putem merge la un pescuit în weekend?

Adoram să fac chestii de genu’ și știam că și lui îi place după mima fericită a  feței sale.

– O idee grozavă, Jackson. Îl putem invita și pe prietenul tău dacă dorește, îl aud și simt că mă înec cu mâncarea.

– Nu cred că…

– Mi-ar face plăcere, îl aud și mă întorc spre el.

Îl lovesc cu genunchiul pe sub masă și îl privesc urât, dar el mă privește nepăsător înapoi și își îndreaptă atenția spre farfuria lui.

– Foarte gustoasă mâncarea, Martha, îi spune femeii și ea doar îi zâmbește cald înapoi.

Îmi dau ochii peste cap și îl aud pe Mark cum pufnește în râs făcându-i pe cei de la masă să îl privească ciudat .

– Ce este așa amuzant, copile? îl întreabă rapid Martha..

– Mi-am amintit de ceva. Apropo, Jack, spune el și își pune coatele pe masă privindu-mă rânjind și deja mă speria gestul său.

– Mai ții minte tipul ăla care te-a abordat când lucrai la mine la bar? A venit acum două seri și te-a căutat din nou. Cred că cineva a făcut o pasiune pentru cinevaaaa, spune și începe să râdă ca ultimul prost.

Martha mă privește scurt și își întoarse privirea spre fiul ei.

– Era frumos? îl întreabă și eu simt că urmează să leșin.

– Adică știu că poate nu ești genul acela, spune uitându-se la mine.

– Dar în ziua de azi, nu mi se mai pare atât de ciudat ca un bărbat să fie cu alt bărbat și poate că un bărbat te poate face să uiți de Clara…

Mă ridic de la masă destul de brutal și îl privesc pe Mark mai ceva că în filmele de groază…

– Eu mă retrag. Sincer, nu prea am poftă de mâncare și sunt extrem de obosit.

Mă întorc spre Derek, îl apuc de braț și îl forțez să se ridice.

– Colegul meu trebuie să plece și el. Avem un șef foarte rău și dacă întârziem la serviciu ne ceartă. La revedere oameni dragi, le strig când eram deja pe hol și îl împing pe Derek pe ușă afară fără să mai aștept răspunsul lor.

Când ajung pe hol respir ușurat și mă uit nervos spre el. Deschid ușa apartamentului și îi fac semn să intre.

– Trebuie să terminăm asta. Mă stresează la maxim. Le spui părinților tăi că ne-am despărțit, nu știu, inventezi tu ceva, îi spun gesticulând ca un nebun și el doar stătea liniștit și mă privea…

Îmi opresc monologul și îl privesc ciudat…

– Mă auzi? îl întreb și îmi flutur mâna în fața ochilor săi, parcă intrase în transă.

Se apropie rapid de mine, îmi prinde chipul între mâini și mă sărută. Pe moment îngheț. Nu știam cum să reacționez și ridic mâna să îl împing, dar mă opresc.

El se îndepărtează de mine și mă privește în ochi, mâinile îi cad pe lângă corp și îi simt respirația pe obrazul meu. Privirea lui era la fel de tulbure ca mintea mea în acest moment. Și nu realizez când îl apuc de ceafă și îmi zdrobesc buzele de ale sale.

Se simțea perfect….

Buzele lui erau perfecte și sărutul nostru era cutremurător….mă încălzea pe interior.  Îmi introduc limba în gura lui și mintea mea se golește. Îl împing în ușa închisă fără să realizez cât de greșită era toată treaba asta. Și mâinile mele îi atingeau ușor trupul. Habar nu aveam ce făceam, nu eram conștient de nimic. Știam doar că se simțea bine, mult prea bine modul în care mă sărută înapoi, cu aceeași foame.

Mă îndepărtez ușor de el când simțeam că abia pot respira și abia atunci mă trezesc la realitate. El își ținea ochii închiși. Mă dau și mai mult în spate. Începusem să tremur…nu știam exact ce sentimente mă încearcă acum..știam doar că mă speria tot ce simțeam în momentul asta.

– Ce naiba  facem? mă trezesc spunând și abia atunci își deschide și el ochii.

– Cred că…eu…., se chinuia el să vorbească….dar îl văd cum se întoarce spre ușă și iese afară….

Închid ochii.

Rahat.