Răzbunarea lui Klaine- Capitolul 14

– Dă-mi arma și stai aici...îi spun și încerc să ies de sub birou dar mă oprește…

– Nu, ori ieșim împreună ori nici unul din noi, îmi spune nervos.

– Xavier…

– Nici un Xavier….îmi scuipă printre dinți….

-uite ascultă, este liniște acum.…mă face el atent și privesc spre sticla spartă a geamului era împrăștiată pe jos…

Se aude ușa de la birou și ne uităm prima dată unul la altul și Xavier ridică arma pregătit, dar îl vedem pe Hiller și respirăm ușurați.

– Este liber…cred că au fost doar ca să ne distragă atenția, îl auzim și îmi ridic o sprânceană spre el în timp ce ieşeam de sub birou.

– La ce te referi? îl întreb și îl văd cum se apleacă după acel cartuș gol.

– Acea mașină se părea că așteaptă ceva și după ce dumneavoastră ați intrat în casă, șoferul a devenit agitat…nu va voia aici. Ați găsit ce doreați? Dacă da ne întoarcem acasă…ne spune și ne face semn spre ieșire.

Dau roată cu privirea prin acel birou și ochii îmi rămân pe aceea poză de la nunta părinților mei.
Îmi pare rău……

Ieșim afară și ne îndreptăm spre mașină dar Xavier îmi ia cheile din mână și se urcă la volan, nu îi spun nimic și doar mă așez pe scaunul din dreapta, mintea mea era și mai în ceață și aveam și mai multe întrebări și acum mă simțeam și mai vinovat…aceea furtună din interiorul meu nu avea să fie niciodată stinsă, indiferent dacă până la final aveam să îi prind sau nu.

Ea murise din cauza mea, eu eram vinovat ,eu și gura mea când tot ce trebuia era să îmi văd de treaba mea … ei știau totul despre mine și acum realizez că nu doar Xavier era cel vizat …eram amândoi. El a ajuns în seara aia la ușă noastră …mă încrunt când îmi vine asta în minte și mă întorc spre el…

– Ai spus că ți-au umblat la frâne în seara aceea…și totuși nu înțeleg cum ai ajuns fix la ușa mea? îl întreb eu.

– Da …la asta m-am gândit acum, îl aud.

În seara aceea, după ce mașina mea s-a răsturnat, abia am ieșit ,era un bărbat care venea spre mine și am auzit acel foc de armă și apoi am simțit durerea…am început să alerg pe acele străzi,nu mai vedeam în fața mea prea bine, nici nu știam unde sunt… dar m-am oprit când am simțit mirosul de pâine, casa voastră era lângă aceea fabrica mică de pâine. Îmi amintesc că tatăl meu a oprit într-o zi acolo…eu nu am coborât din mașină, dar atunci în acea sear mi-am amintit că eu mai fusesem în aceea zonă. Eu doar m-am așezat pe acele trepte și mi-am sprijinit spatele de ușa aceea ,destinul crud sau nu, nu știu…dar știu că ușa să deschis și am văzut-o pe ea…Klaine…

– Este…nu vreau să vorbesc…acum...îi spun rapid

– Am avut destinele legate de la început Klaine,indiferent că vrei sau nu să vorbești…și totuși ei sau legat de persoana total nepotrivită,ai stat 17 ani închis pentru crima lor și eu am dormit 17 ani nebăgând în seamă treaba lor murdară…nu se vor atinge de tine decât peste cadavrul meu, îl aud rostind destul de rece…îmi întorc privirea spre el și îl văd cum strângea volanul în mâini și privirea de gheaţa era îndreptată doar la drum…

Mă las mai moale în scaun, totul se învârtea cu mine, el , Rose,eu…eram pioni, am fost pioni de la început, le-am stat în cale și au încercat să ne dea jos de pe acea tablă….au reușit o perioadă, dar avea dreptate…nu îi voi mai lăsa până nu le văd trupul neînsuflețit la picioarele mele.

– Acel ofițer pe care l-am împușcat…i-am văzut privirea în ziua aceea, cred că el a omorât-o pe Rose, trebuie să ne interesăm de el, îi spun cu vocea răgușită..

– Îl voi suna pe Chase să se intereseze,el este avocatul nostru, dacă o facem noi personal va bate la ochii pentru ei…îi va face și mai alerți.

– Îi vreau morți Xavier...îi spun aproape şoptind.

– Mi-au distrus viața pentru nimic….îi vreau morți pe toți și știu că este fratele tău și nu mă voi opri…

Nu spune nimic și mă întorc spre el.

Oprește mașina și se lasă pe spătarul scaunului închizând ochii…îi aud răsuflarea grea și chipul îi era acum palid…

– Klaine...îi aud vocea care părea fără vlagă..dar încă își ținea ochii închiși.

-...ce mi-ai făcut?

Îi aud întrebarea și îmi ridic o sprânceană spre el….se întoarse spre mine și își deschide ochii să mă privească și privirea lui mă îneacă.

-… m-am îndrăgostit de tine, Klaine...îl aud și îngheț în loc.

–Simpla idee că ai putea păți ceva…dar nu mai continuă și se întoarse să privească în fața, îl aud cum oftează.

–…aş înebuni ,spune încet și pornește din nou mașină și de data asta merge mult mai ușor…

Eu eram incapabil să mai scot ceva pe gura, abia puteam vorbi acum , îmi simțeam sufletul și mai chinuit și mai arzător. Totul se strângea în mine punând și mai multă frică și mai multe întrebări. Imaginea ei îmi apărea din nou, cuvintele ei din seara aceea…

–…iubitule nu îți face griji este doar un bărbat care are nevoie de ajutor,dacă l-ai cunoaște sunt sigură că ți-ar plăcea de el.

Am trăit 17 ani crezând că el este vinovat de moartea ei dar adevăratul vinovat sunt eu…ei au ucis-o pentru că eu am pus o întrebare…soarta i-a adus împreună în seara aia pentru că el a vrut să facă curat în firma lui….totul…totul a dus la ea….și de fapt noi am omorât-o…tatăl meu, tatăl lui…totul se lega, totul se învârtea într-un cerc vicios…eram legați de acest destin cu mult înainte, noi doi eram meniți să ne cunoaștem într-un fel sau altul…și tot destinul ne-a adus împreună ani mai târziu ….

Simt cum se oprește mașina și îmi ridic privirea, eram deja acasă și el coboară rapid din mașină, acum știam ce simte, știam că nici el nu poate sta în preajma mea fără să aibe aceste întrebări…era iubire ce simțeam pentru el sau doar atracție?

Îmi ridic privirea să îl văd dar el intră rapid în casă…și înghit în sec. Nu știu ce sentimente aveam vizavi de el, dar știam un singur lucru…nu puteam sta departe de el….nu, nu voiam să stau departe de el. Cobor rapid din mașină și întru după el în casă, îl găsesc în living vorbind cu cei din casă și mă apropii de ei.

– Bună ziua, domnule Byron, mă salută acel băiat politicos și eu dau ușor din cap.

Mă întorc spre Xavier care nu mă privea și îl simțeam tensionat acum când mă simțea aproape de el. Îmi cobor privirea spre mâna lui și o prind ușor în mâna mea. Capul se întoarse brusc spre mine, prima dată privește spre mâinile noastre împreunate apoi își ridică privirea în ochii mei.

– Doriți și altceva, domnule Hunter ? îl întreabă acel băiat, dar Xavier părea că era pierdut în privirea mea.

– Nu, îi spun eu și îl văd cu coada ochiului cum pleacă de lângă noi.

– Știu că suntem într-o situație tensionată și trebuie să vorbim să vedeam cum și în ce fel vom face toate astea…dar Xavier…și eu cred că m-am îndrăgostit de tine...îi spun încet…îl văd cum înghite în sec și mâna lui se strânge și mai tare în palma mea.

Mă apropii și mai mult de el și îi eliberez mâna punându-mi palmele pe chipul său și îl sărut scurt.

– Respiră…îi șoptesc peste buze și îl văd cum ia gura de aer…

– Klaine…

– Fără cuvinte Xavier…am obosit, lasă-mă să stau lângă tine și tu stai lângă mine, am mintea plină de tine de întrebări pe care nu vreau să le pun acum. Simt că…vreau doar o clipă de liniște cu tine…atât…îi spun și îmi așez fruntea pe umărul său.

-…am obosit Xavier....îi şoptesc și îi simt mâna în părul meu mângâind ușor.

– Atunci hai să plecăm de aici o perioadă unde nu ne va găsi nimeni, să fim doar noi să ne eliberăm puţin mintea, îmi spune și îmi ridică capul să îl privesc.

Dau ușor din cap .

În living intră Hiller și partenerul său și Xavier îl privește scurt.

– Trebuie să vorbim, îi spune și îmi apuca mie mana și mă trage după el în zona mesei,îmi face semn să mă așez și se așeză și el lângă mine.,

Hiller și Ichan iau loc la masă în fața noastră…

Xavier își freacă nervos chipul și se lasă pe spătarul scaunului…

– Probabil vă întrebați ce naiba se întâmplă...îl aud și Hiller doar îl privește atent.

– Totul a început acum mulţi ani în urmă și totul a început de la tatăl meu care mi-a lăsat firma pe care fratele meu mai mare și-a dorit-o. Nu am înțeles niciodată de ce tata a făcut asta dar acum știu…știu de ce. Era sătul de acea corupție, el a văzut că fratele meu o luase pe căi greșite și din acest motiv mi-a cedat mie totul . El este cel care vrea să ne omoare …le spune și Hiller își privește prima dată partenerul și apoi ne privește pe noi

– Am nevoie de toate datele fratelui dumneavoastră. Vă promit că voi descoperi tot despre el până la ceea ce a mâncat la micul dejun…dar am nevoie să știu tot, ne cere el și Xavier privește spre barul din colț…

– Pentru asta trebuie să bem, îl aud și se ridică în picioare,apucă o sticlă din bar și ia 4 pahare pe care le așează pe masă și toarnă conținut în ele….

Ne oferă acele pahare și îl văd cum îl duce pe al său la gură și nu se oprește până nu îl termina. Ia loc lângă mine pe scaun și îmi prinde mâna liberă…

– Totul …este atât de sucit….un singur lucru a ieșit bun….spune privindu-mă…. Îl iubesc pe acest bărbat, le spune, și eu îmi măresc ochii spre el.

Își întoarse privirea spre bărbații din faţa noastră .

–Vă voi spune tot dar trebuie să știți că el …el este cel mai important și trebuie să rămână în viață la finalul acestui iad, cu orice preț….

Începe să le povestească în timp ce eu doar îl priveam, cuvintele lui nu îmi ajungeau la ureche, îi vedeam buzele cum se mișcau, îi vedeam ochii cum se închid și se deschid, pieptul îi se ridica și cobora uneori cu viteză, alteori parcă abia mai respira . După acel “,îl iubesc”, mintea mi se blocase….și nu puteam să reacţionez… totul se golise din mine ..și nu puteam decât să îl privesc pe cel din faţa mea.Pornisem pe acest drum cu ura mea față de el, cu planul perfect să mă răzbun și acum luptăm cot la cot….și el ….mă iubește…

Mă ridic brusc în picioare și încep să merg apăsat pe holul lung ce ducea spre camera mea…simțeam că urmează să vomit,când intru văd acea armă și acea poză cu ea încă în același loc pe pardoseală și îmi eliberez stomacul instantaneu….

Îmi simt lacrimile pe obraji și apuc poza ei ducând-o la buze….

– Iartă-mă…. Iartă-mă…. Rose…..simt că îți trădez memoria…dar …nu mai pot trăi fără el…îi șoptesc.

Simt două mâini cum mă ating și mă las în îmbrățișarea lui…..

– Klaine…îi aud vocea…

– Taci…nu vorbi….nu spune nimic… lasă-mă să stau așa….îi cer….

Se așează mai bine și mă trage în brațele lui…ochii îmi erau pe poza ei, pe zâmbetul ei…

– Klaine….îmi pare rău, simt că te încarc și eu mai mult, dar nu mă pot abține lângă tine, ar trebui, ar trebui să te eliberez, să te trimit departe să îți trăiești viața liniștit, dar simt că în lipsa ta aş muri …mi-ai intrat în suflet Klaine…ești acolo agățat atât de tare că nu mai pot trăi nici eu fără tine și doar gândul că ai putea păți ceva …mă termină pe interior.

Mă întorc spre el, mă apropii și îl sărut,buzele lui erau ușor uscate. Îmi ridic mâna spre chipul său și îl apuc de ceafă adâncind sărutul, glasul meu se aude în acea cameră și totul se schimbă, îl doream ,îl iubeam….

Îl împing ușor și ajunge întins pe pardoseală și eu adâncesc și mai mult sărutul , mâinile sale îmi mângâiau trupul care ardea sub atingerea lui . Îi ridic tricoul și îmi mut buzele pe pielea lui fierbinte.

– Te vreau ..îi şoptesc peste piele și îi văd acei fiori…îmi cobor mâinile spre betelia pantalonilor și îi las ușor în jos,îmi plimb mâna peste pielea lui și îmi trec cu limba lăsând dâre de salivă….Erecția lui pulsa…o ating ușor cu degetele,  îmi trec cu limba ușor peste capul rozaliu și îl simt cum își îndoaie corpul,îl introduc în gură ușor umplându-l de salivă și mă las cu gura până la capăt, îi prind sacul între degete și îi aud vocea răgușită…

– Mă omori…..rostește răgușit și îi simt degetele în părul meu….încep să îmi mișc gura și când îl scot din gură trec iar cu limba peste capul sensibil,îl apuc în palmă și încep să o mișc ușor ținându-l ferm. Îi sărut iar capul rozaliu și îl introduc iar în gură ….încep iar să mă mișc și când îl eliberez îmi introduc două degete în gură și îmi ridic privirea spre el. Irișii lui sclipeau în acea plăcere și mă ardeau sub acea privire intensă…îmi umezesc degetele în timp ce cu mâna cealaltă îi frec erecția.Îîi ridic picioarele și îmi introduc un deget în interiorul lui și își lasă capul pe spate. Îl primesc iar în gură în timp ce îmi mișc degetul în el….

– Ah…. Klaine...îi aud vocea și nu făcea decât să îl doresc și mai tare.

Mă îndepărtez ușor şi îmi las pantaloni în jos, intru în el rapid fiind nerăbdător și încep să mă mișc ..acea plăcere îmi ardea pieptul,îmi ardea toată ființa…îi pun picioarele pe umerii mei și îi prind erecția în mână și încep să mă mișc și mai tare …îi aud vocea cum scotea acele sunete de plăcere și asta nu făcea decât să mă excite și mai tare …

Simțeam cum acea plăcere vine rapid peste mine, acea plăcere ce îmi încorda tot trupul și se instală în centrul ființei mele, mă mișc și mai rapid și cred că nu mai realizez nimic din jurul meu. Doar pe el îl vedeam, pe el îl simțeam….voiam să îl iubesc așa la nesfârșit….era nebunie curată și îmi plăcea să fiu nebun….dacă asta însemna că el va fi al meu mereu.

Mă eliberez violent în interiorul lui și mă aplec să îl sărut, și sărutul ce îl dau era amestecat de saliva noastră și de lacrimile noastre….eram într-un iad amândoi dar în acest moment mă simțeam în rai. ..

– Te iubesc, Xavier ..îi şoptesc și eu o fac și nu îmi este teama ,nu mai fug nu mă mai ascund nu mai refuz nimic..te iubesc , m-ai auzit? Îi spun și îl văd cum mă privește șocat dar îmi prinde iar gura și mă răstoarnă pe parchet ajungând el deasupra mea.

– Îţi voi arăta cât de mult te iubesc și eu ..spune și îmi îndepărtează picioarele….

– sunt flămând, Klaine…vreau să intru în tine.

Îl aud și îi simt degetele cum mă mângâie.

-…vreau să intru în tine atât de tare, încât să îți ard mintea…să îți ard sufletul. Vreau să intru atât de tare în tine încât să mă vezi și să mă respiri doar pe mine...îl aud rostind răgușit și simt cum mă penetrează rapid….

–Ah….iubitule.…îi aud șoapta și își lasă capul pe spate.

-….este perfect în tine, spune și începe să se miște rapid….acel disconfort cu acea plăcere mă dădeau complet peste cap….dar avea dreptate rămânea doar el și doar pe el îl respiram și îl simțeam…

Mișcările îi erau rapide și îi simțeam plăcerea care îi traversa trupul…ne iubeam ca doi nebuni pentru că în acestă lume eram doar noi, ne aveam doar pe noi ….se eliberează și trupul îi cade inert peste mine..

– Fii iubitul meu, Klaine.

Când îl aud, încep să râd ușor…

– Crezi că mai era nevoie să spui asta? îl ironizez eu.

– Vreau să știe lumea întreagă că ești al meu și vreau să aud din gura ta acel da..îmi spune ferm privindu-mă intens în ochii…

– Da, îi spun și îi văd zâmbetul…

– Iubitule...rostește fericit și mă sărută brutal de flămând…..