Partenerul perfect- Capitolul 21

Circumstanțe

Deschise ochii trezit de un zgomot slab, repetitiv. Își întoarse capul spre locul gol de lângă el și oftă adânc.

Era obosit. Abia reușise să adoarmă în noaptea trecută, după ore în care încercase să calmeze furtunile lui B.

Se ridică puțin, sprijinindu-și spatele de tăblia patului, și privi spre cel care stătea cu spatele la el. B era la birou, tastând de zor ceva pe laptop. Trupul îi era încordat, iar atenția complet absorbită de ceea ce făcea.

Tom îl urmă muțește. Încerca să găsească o cale prin care să-i aline frământările, să-l scoată măcar pentru puțin din furtuna în care se afundau amândoi.

În ultimele ore, B începuse din nou să se îndoiască de el. Simțise ruptura în clipa în care Tom refuzase să-i răspundă la întrebările grele.

– Bună dimineața… rosti, vocea lui părea stinsă, obosită.

B se opri din tastat și întoarse capul, privindu-l scurt peste umăr. Tom observă cercurile întunecate de sub ochii lui. Semn clar că nici B nu avusese un somn liniștit. Dar dincolo de oboseală, Tom vedea furia.

Furia aceea mocnită.

B încă simțea că Tom îi ascundea ceva. Și asta îl sfâșia.

După o privire rece, capul i se întoarse din nou spre laptop. Continuă să tasteze.

Căuta….îi căutase pe toți cei cu care lucrase în trecut. Voia să afle unde erau acum, cum își trăiseră acei treisprezece ani. Voia să găsească orice legătură, orice lucru suspect care să-l aducă mai aproape de adevăr.

– Vrei o cafea? auzi din nou glasul lui Tom.

B oftă…oricât de furios ar fi fost pe el, vocea aceea răgușită, blândă, îl durea. Îi aducea un gol în stomac. Îi rupea sufletul.

– Tom… toate persoanele importante din viața mea m-au mințit. M-au folosit. M-au trădat…

Tom stătea în tocul ușii, ascultând. Cuvintele acelea îi înfipseră un cuțit în inimă. Își strânse ochii, simțind presiunea care i se adunase în tâmple.

Privirea i se întoarse spre B.

Acesta stătea în scaun cu trupul încordat, iar chipul lui părea lipsit de viață.

B era gol și  Tom se simțea vinovat pentru asta.

– Eu sunt aici…rosti cu glas răgușit.

– Sunt aici cu tine. Până la final.

Făcu pași mici până ajunse în dreptul lui. Se lăsă pe vine, punându-și palmele pe genunchii lui B….îl privi în ochi, căutând acea nuanță care îl fascinase mereu. Dar acum, ochii lui B păreau la fel de goi ca și vocea sa.

– Braian…îi șopti numele complet.

–  Sunt aici. Și sentimentele mele pentru tine sunt reale.

Cuvintele îi ieșiră în grabă, pline de suferință.

– Te iubesc. Ăsta e adevărul meu. Sunt lângă tine pentru că te iubesc. Vreau să te ajut. Vreau să aflăm împreună tot ce ți-au făcut. Ca tu să fii liber. Și tot ce fac… fac pentru că te iubesc, B.

B îl asculta…simțea… trăia acea iubire despre care vorbea Tom.

Putea citi adevărul în ochii lui Tom.

Dacă era sigur pe ceva, era pe dragostea acestuia. Dar… în spatele iubirii, simțea altceva. Ceva nespus. Ceva care-l rodea.

– Știu că mă iubești, Tom…  rosti, cu glas slab.

– Dar mai știu și că îmi ascunzi ceva…

Privirea lui se înfipse adânc în a lui Tom, iar acesta înghiți în sec.

– Nu… nu-ți ascund nimic, spuse, ridicându-se în picioare….se întoarse spre ușă.

– Voi face cafeaua. Ai nevoie de o pauză…. și de hrană, continuă el.

– O să pregătesc și micul dejun…spuse în timp ce deja dispărea pe ușă…

B își coborî privirea spre mâinile pe care le ținea în poală. Începuseră din nou să-i tremure. Le strânse în pumni, respirând adânc. Se întoarse spre ecranul laptopului, reluând lectura informațiilor. Ochii i se opriră asupra unui rând…. Se încruntă.

Degetele începură din nou să tasteze frenetic, un nume nou, o informație nouă.

Se ridică brusc în picioare, răsturnând scaunul în grabă. Ieși în viteză pe hol și își opri pașii în fața peretelui acoperit cu hârtii. Ochii îi alergau printre datele lipite acolo.

Tom, din bucătărie, îl observă. Lăsă cana de cafea pe blat și se apropie, alertat de reacția lui.

– Ce este? întrebă, când ajunse lângă el.

B se întoarse spre el cu o expresie intensă.

– Am nevoie de cafeaua aia, rosti, precipitat.

Tom ridică o sprânceană.

-Ți-o aduc imediat ce îmi spui ce se întâmplă…  spuse pe un ton calm, dar neliniștit.

– Ești… ciudat…spuse încet.

– Tom…îi șopti numele, și un fior îl străbătu pe Tom de la vocea aceea joasă, aproape afectuoasă.

– Toate întâmplările astea mă fac să am o mie de stări pe secundă, explică B.

–  Acum te rog, fii băiat bun și adu-mi cafeaua, apoi îți explic.

Se apropie de el și îl sărută scurt, pe buze. Un gest brusc, dar tandru, care îl dezorientă pe Tom și mai tare.

Fără alte replici, oftând adânc, Tom se întoarse în bucătărie. Luă ambele căni cu cafea și reveni în hol, oferindu-i una lui B.

B duse cana la buze, sorbind cu plăcere. Îi zâmbi ușor, apoi își întoarse din nou atenția spre peretele acoperit cu informații.

– Aici sunt toți cei cu care am lucrat, începu să vorbească.

Tom deveni atent, aproape rigid de concentrare.

– Majoritatea au afaceri în toată lumea. Persoane influente, temute. Se auzeau cele mai groaznice lucruri despre ei, dar pe mine nu mă interesau atunci.

– De ce?  întrebă Tom, privind spre numele care îi păreau familiare, altele deloc.

-Pentru că mă simțeam protejat. Eu le protejam interesele. Ei mă protejau pe mine.

Tom îl asculta cu sprâncenele încruntate.

– B, ce făceai mai exact? întrebă cu ezitare.

-Aveam control total asupra finanțelor lor. Spălam bani prin firme-fantomă. Îi făceam să pară legali.

Vorbea cu o ușurință periculoasă.

Tom îl privi tăcut pentru câteva secunde, apoi își întoarse din nou privirea spre listă.

– Deci ei făceau spălare de bani, iar tu legalizai totul. Bani care veneau din arme… droguri… prostituție. Poate chiar trafic de persoane… rosti rece Tom.

B se întoarse spre el, tăcut. Duse din nou cana la buze.

– Simt cum mă judeci, spuse fără să-l privească.

-Nu. Nu te judec. Nu am acest drept. Doar… spun ce văd.

– De-asta îți spun. Când ești tânăr, nu vezi murdăria. Vezi doar banii. Satisfacția că poți avea orice. Atunci voiam doar să-mi ajut familia.

Vocea lui deveni ușor apăsată.

– Gemenii mei tocmai se născuseră. Și în mine s-a instalat frica. Ei erau totul, așa că am tăcut. Am închis ochii…nu asta face orice tată?

Tom îl ascultă….tăcut. Fără să-l întrerupă.

B se întoarse spre el. Își ridică mâna liberă și-i mângâie obrazul.

– Nu am spus niciodată că sunt perfect, Tom. Știu ce greșeli am făcut. Mi le asum pe toate, până la un punct.

-Poate că am fost orb…. sau poate am ales să fiu. Dar când n-am mai vrut să fiu în acea lume… copiii mei erau deja  în viața mea și atunci doar eu erau tot ce conta. Iar înainte de toate astea… demisia mea era deja pe masa fiecăruia dintre ei.

Privirea i se pierdu în gânduri, iar mâna i se lăsă pe lângă trup.

Se întoarse din nou spre perete, fixând un nume anume. Tom îl privea, simțind o agitație crescândă în piept.

– Și eu aș fi făcut la fel…șopti în cele din urmă.

– Și eu aș face orice pentru tine, rosti Tom, simțind rușinea cuvintelor rostite mai devreme.

– Iartă-mă. Nu am vrut să te judec.

-Nu trebuie să-ți ceri iertare, Tom. Ai spus ce simți, asta este tot ce contează.

 Fie că e bine, fie că e greu de auzit.

Se întoarse iar spre el și-i făcu semn din cap spre perete.

– Dar acum… hai să ne întoarcem la ce e important.

– Am realizat ceva în timp ce îi căutam pe rețelele sociale…rosti B cu o concentrare apăsătoare în voce,

– Marc este asociat cu Travis Guste. Cel care deține lanțul de cazinouri, din L.A. până în New York.

Se întoarse spre Tom.

– De asemenea… Marc este fratele mai mic al familiei H.G.

Tom încremeni…..privirea i se opri brusc pe unul dintre numele de pe perete. Ochii i se lățiră.

– Directorul!…șopti șocat, întorcându-se fulgerător spre B.

– Exact, confirmă acesta cu voce joasă, dar sigură.

– B…asta este…începu Tom, cu o voce abia auzită.

– Ireal? …un joc dus la scară înaltă? Mult peste puterea noastră? … completă B întrebările nerostite, cu ton amar.

– Sincer, nu mai știu ce să cred…  recunoscu Tom.

– Parcă m-am întors în timp… totul e la fel de confuz ca la început.

B îl înțelegea perfect. Petrecuse toată noaptea scotocind după legături, iar ceea ce găsise nu făcuse decât să-i încarce mai tare mintea. Dar știa un lucru; era mai aproape de adevăr…..prea aproape ca să se oprească acum.

 – Marc…el…continuă B.

– …a fost găsit mort în piscina interioară a casei sale. Poliția a declarat că în organismul lui s-au găsit alcool și droguri, el a căzut în piscină …și…s-a înecat.

Se uită la Tom cu o sprânceană ridicată.

– Amândoi știm cât de fals sună asta. Știi ce s-a întâmplat cu afacerea lui?

Tom clătină ușor din cap în semn negativ.

– Ei bine… a ajuns aici.  Îi arătă un alt nume de pe listă, o  firmă-fantomă: HMB.

B trase o linie groasă peste numele lui Marciel și sorbi o gură de cafea.

– Fabio… dispărut de șapte ani. Este pe lista Interpolului. Se zvonește că banda rivală l-ar fi răpit și omorât. Cadavrul nu a fost găsit nici până în prezent.

– Afacerile lui?  întrebă Tom, deja știind răspunsul.

– Preluate tot de HMB.

Tom se apropie de una din hărțile lipite, pe care erau înșirate alte firme-fantomă. Le examina rapid.

– Cine naiba face toate astea?  întrebă, vocea lui sunând mai mult a frustrare decât a curiozitate.

– Curatorul…..răspunse B scurt, întorcându-se spre el.

– ….omorât… sau mai bine zis, omorâtă…. continuă.

– Acele femei din beciul lui Susan… ele erau cărăușii lor. Una strângea banii murdari și îi depozita în conturi din toată lumea. Cealaltă făcea retragerile, după ce intrau în circuit.

 – Susan era Curatorul?!!!….

Tom își duse mâinile la tâmple, masându-le ușor….respira greu.

– Și ce rol a avut… ea? Soția ta? întrebă, cu greutate în glas.

B rămase câteva secunde tăcut.

– Niciunul. Nu la început. Era o femeie frumoasă, inteligentă, sunt sigur că nu i-a fost greu să afle tot ce dorea să afle…..eu aveam încredere în ea, îi spuneam tot.

– De acolo a început totul.

-A adunat informațiile, s-a infiltrat. Îi plăcea tot ce ținea de lumea asta… banii….puterea….influența.

Se apropie de perete, ridică markerul și scrise cu litere mari numele soției sale în vârful piramidei.

Apoi făcu un pas înapoi, privind peretele.

Râse scurt, amar.

– Ea e în spatele scenei. HMB este firma ei-fantomă. Huston….Mike…. Braian, rosti rar cele trei nume.

Tom se uită fix la ele, iar buzele i se mișcară abia auzit.

– Numele copiilor tăi… și al tău.

B dădu ușor din cap aprobând .

– Ea i-a omorât pe cei doi. Le-a luat averile. Eu cred că tot ea a omorât-o pe Susan. Și pe celelalte femei.

– Și pe director…adăugă Tom, cu glas tăios.

-Da.

– Și Marc....continuă Tom.

– Marc o caută. Din acest motiv  directorul te chestiona…..timp de treisprezece ani…vocea i se stinse…

– Tortura, Tom….mă tortura, rosti B apăsat.

Tom strânse maxilarul  când imaginea lui pe acea targă din închisoare îi reapăru în spatele retinei…

-Trebuie să vorbim cu Marc, spuse B hotărât.

Tom îl privi, iar ochii i se mări de șoc când îi auzi cuvintele….