Jurnal de călătorie și vise
Phuket, Thailanda
Uneori, lumea te așteaptă în locuri despre care nici n-ai visat cu adevărat… până când le simți.
Thailanda nu e doar o destinație e o stare de spirit. În Phuket, cerul pare mai albastru, apa mai ireal de turcoaz, iar oamenii zâmbesc cu sufletul, nu doar cu buzele.
Azi m-am lăsat purtată de valurile calde printre stâncile dramatice ale golfului Phang Nga, m-am oprit în tăcere în fața uriașului Buddha alb și am respirat, în sfârșit, aerul acela pe care îl simți doar când mintea tace și inima călătorește.
Într-o barcă lungă de lemn, printre insule ca din picturi, m-am simțit ca o pagină dintr-o poveste veche una scrisă cu sare, vânt și frunze de palmier
Despre locuri fantastice și tradiții care mi-au rămas în suflet
Thailanda este genul acela de țară în care fiecare colț de stradă, fiecare floare, fiecare templu par desprinse dintr-o legendă veche, uitată pe fundul oceanului și readusă la suprafață de vântul tropical.
Insule ca din alte lumi
Într-o zi însorită, am pornit din Phuket spre insulele Phi Phi și James Bond Island. Cu stânci care străpung cerul din apele de smarald și golfuri ascunse între păduri luxuriante, aceste locuri nu sunt doar „instagramabile” sunt fermecate. Acolo nu doar călătorești… ci visezi cu ochii larg deschiși.
Tradiții care se simt, nu doar se văd
Într-un sat mic de lângă Wat Chalong, am văzut cum localnicii pregătesc ofrande florale pentru spiritele strămoșilor. Tăcuți, cu mișcări delicate, înconjurați de fum de tămâie și cântece sacre. Nu am înțeles tot, dar am simțit tot. A fost ca o rugăciune în care eram doar un musafir tăcut.
La Marele Buddha
Statuia uriașă din marmură albă, cocoțată pe deal, nu este doar un obiectiv turistic. E un spațiu de liniște, unde m-am așezat pe treptele fierbinți și am lăsat sufletul să tacă. M-am întrebat atunci de ce călătorim. Poate pentru că în alte părți de lume ne regăsim o parte din noi pe care nu o cunoșteam.
Gusturi din povești
Am gustat mango sticky rice de pe marginea drumului simplu, dulce, cu lapte de cocos și dragoste și am zâmbit. Bucuria e uneori un desert cald într-o seară de vară, la un colț de lume.
Thailanda nu m-a lăsat să o privesc de la distanță. M-a tras înăuntru, în ritualurile ei, în dansurile lente, în focurile de seară și în sunetul valurilor. Mi-a șoptit: „Aici, totul înflorește, chiar și sufletul.”
O pagina din “Jurnal de călători și vise” adus în fața voastră
Darci Sameul
