Cascadorul – Capitolul 17 (Partea 1 )

Capitolul

Partea 1

O mașină sport trecut cu viteză pe banda opusă, apoi un sunet aspru de frâne se auzi brusc pe strada goală, noaptea târziu.

Zhou Xiang crezu că avusese loc un accident de mașină și se întoarse brusc, dar văzu că mașina făcuse o întoarcere și conducea spre el, încălcând reglementările.

Prin geamul mașinii, Zhou Xiang îl văzu pe Lan Xi Rong, purtând doar un pulover, sărind din mașină și mergând spre mașina lui. Zhou Xiang își șterse rapid fața și deschise ușa mașinii.

Lan Xi Rong încă mai avea ezitare pe față. Când îl văzu pe Zhou Xiang,  spuse surprins:

 – Xiang Ge, ești cu adevărat tu? De îndată ce am trecut, mi s-a părut că mașina asta părea atât de familiară. De ce ai  parcat pe  marginea drumului în miezul nopții? Au loc o mulțime de jafuri în această zonă noaptea.

Zhou Xiang coborî din mașină și șopti:

– Am băut mai mult vin și mă odihneam.

Când Lan Xi Rong se apropie, își dădu seama că ceva nu era în regulă cu Zhou Xiang. Zhou Xiang simțea puțin mirosul de alcool al lui Yan Ming Xiu pe corp, dar nu părea deloc beat. Ochii lui roșii și umflați îl făcură pe Lan Xi Rong să vadă starea lui deprimată, dintr-o privire.

Lan Xi Rong se încruntă, făcu un pas înainte, întinse mâna pentru a atinge ochii lui Zhou Xiang și fu șocat:

– Xiang, ce e cu tine?

Ce l-ar fi putut face pe un om care fusese mereu optimist și deschis la minte să fugă în mijlocul nopții plângând pe stradă?

Zhou Xiang își lăsă capul în jos stânjenit.

– Nu-i nimic. Nu ești bine îmbrăcat. Suie-te în mașină, ca să nu răcești.

Lan Xi Rong îl apucă de  bărbie și îl  forță să ridice capul, spunând furios:

– Crezi că sunt un prost, că nu văd ce se întâmplă?

Zhou Xiang îi făcu semn cu mâna.

– Lasă-mă în pace, mă întorc primul.

Lan Xi Rong îl prinse de umeri și îl forță să urce în mașină și îi spuse cu severitate:

– Te-ai certat cu micul tău iubit? Așa că ai fugit în miezul nopții? Aia e casa ta, de ce nu l-ai dat afară?

– Nu face presupuneri  oarbe…

– Mda…cred că am ghicit bine.

Era o urmă de tristețe în ochii lui Lan Xi Rong.

 – Frate Xiang, plângi pentru el? Mai ești Xiang Ge pe care l-am cunoscut?

Zhou Xiang oftă. Nu avea putere să se confrunte cu nimeni acum, cu atât mai mult cu întrebările altora. Îl împinse pe Lan Xi Rong.

 – Poți să mă lași în pace? Vreau să fiu singur pentru un timp, poți să te prefaci nu m-ai văzut?

Lan Xi Rong refuză să-l lase să plece.

 – Nu, nu mă pot preface că nu te-am văzut. Vii cu mine la mine acasă.

– Nu merg, Xi Rong, o voi spune din nou, dă-mi drumul.

Zhou Xiang se simțea jenat și iritat. Voia doar să se ascundă.

– De ce nu-mi dai drumul? Vrei să mi-o tragi?

Lan Xi Rong se uită la Zhou Xiang și tresări.

– Dacă vrei, trage-mi-o. Îți datorez un futai.

Zhou Xiang nu se putu abține să nu fie mișcat când văzu că buzele îi erau albe de frig și că tremura cu gura înghețată, dar încă se ținea strâns de el. Dar chiar nu avea nici cea mai mică intenție să facă ceva cu el acum.

Își  lăsă umerii în jos și spuse cu tristețe:

 – Xi Rong, te rog, dă-mi drumul. Chiar vreau să fiu singur pentru o vreme. Te rog, te rog. Mă simt destul de jenat. Poți să mă lași în pace?

Mâna lui Lan Xi Rong tremura în timp ce îl ținea și îl simțea neajutorat. Privirea devastată a lui Zhou Xiang îi smulse inima din piept.

Zhou Xiang îl împinse, se întoarse, se urcă în mașină, închise ușa și  plecă repede.

În oglinda retrovizoare, încă îl putea vedea pe Lan Xi Rong stând acolo privindu-l nedumerit și trist.

Zhou Xiang rătăci toată noaptea. Nu  putuse să doarmă. În cele din urmă, conduse la companie și rămase în mașină timp de două ore. Era deja zori la acea oră, iar după ce compania se deschise, se duse la biroul lui Cai Wei și se întinse pe canapea să se odihnească.

Pe la ora nouă veni Cai Wei. Imediat ce intră în birou, tresări  văzându-l.

Zhou Xiang nu dormise deloc, corpul lui era foarte obosit, dar nu putuse adormi orice ar fi făcut. Auzind mișcare, se ridică și  spuse:

– Wei Ge.

Cai Wei se uită la el surprins.

– Ce e cu tine aici?

Se uită la privirea obosită și și rătăcită a lui Zhou Xiang, ceea ce, evident, nu era normal.

Zhou Xiang nu se temea ca Cai Wei va râde de el.

– Am avut o ceartă cu el, am plecat de acasă.

Cai Wei  spuse  doar un „Oh”, dar nu  luă această chestiune ca pe o mare problemă. Cum  putuseră cei doi să nu se certe de când erau împreună?

Glumi:

– Nu te-am văzut așa de mulți ani. E cu adevărat o noutate. Lasă-mă să văd , hopa, ai plâns? Ce mare lucru, când soția mea și cu mine ne-am căsătorit prima dată, am avut o ceartă mare timp de trei zile și o ceartă mică timp de două zile. Acum suntem bine, trebuie doar să lucrăm împreună mai mult.

Cai Wei mângâie capul lui Zhou Xiang.

Aceste cuvinte nu-l relaxară pe Zhou Xiang. El nu îi putea spune adevărul lui Cai Wei despre ceea ce auzise și aflase aseară. El însă putea garanta că era ceva ce nimeni n- ar putea suporta. Capul îi bâzâia încă și acum. Exista un zgomot puternic, nu se mai putea concentra și inima îl durea de simțea că moare.

Văzându-i expresia neclintită, Cai Wei își dădu seama că nu este o ceartă obișnuită, așa că încetă să mai glumească și  întrebă încet:

– E așa de  grav?

Zhou Xiang clătină din cap:.

– Wei Ge, nu întreba, pot să stau aici la tine o vreme?

– Bine, stai aici.

Cai Wei îi turnă apă fierbinte.

– Bea niște apă, buzele tale sunt crăpate.

Zhou Xiang luă paharul și se uită în jos.

Văzând această postură, Cai Wei se  temu că cei doi se despart, așa că vru să-i distragă atenția. Chiar nu se putea obișnui cu comportamentul lui Zhou Xiang, așa că  întrebă:

– Președintele Wang te-a contactat zilele astea?

Zhou Xiang clătină din cap. Cum putea să-și amintească încă de președintele Wang?

Cai Wei oftă.

– A spus că a încercat să te contacteze, dar tu nu ai răspuns la telefon. De fapt, era vorba despre filmul regizorului Wang. Regizorul e foarte optimist cu privire la tine și te lasă pe tine să iei propria decizie.

Zhou Xiang rămase uimit.

– Ce? Ce să decid singur?

– Te lasă să decizi dacă iei rolul sau nu. Cei doi Wang nu se pot înțelege unul cu celălalt și nu vor să se jignească unul pe celălalt, așa că te lasă să decizi.

Zhou Xiang rămase pe gânduri. Luă o înghițitură de apă și încercă să-și limpezească ideile.

– Mă lasă să decid asta? Nu știu…

Cai Wei se uită la el serios.

– Zhou Xiang,  trebuie să iei o decizie.

Zhou Xiang zâmbi amar și spuse:

– Wei Ge, chiar nu am chef acum și chiar nu știu dacă ar trebui să iau rolul. Sincer să fiu, sunt puțin speriat.

Cai Wei îl plesni puternic pe spate și spuse:

– Nu poți amâna această afacere pentru că te-ai certat cu Yan Ming Xiu. Această chestiune îți va afecta direct viitorul.

Zhou Xiang știa că Cai Wei avea dreptate. Viața trebui să continue când dragostea dispare. El întrebă:

–  Wei, ce crezi că ar trebui să fac?

Ochii lui Cai Wei  arătară hotărâre.

– Ia rolul.

– Să-l iau?

– Da, trebuie să iei rolul. După cum am spus data trecută, Wang Yudong te-a jignit deja. Indiferent dacă joci sau nu, ceea ce s-a întâmplat în acea zi e deja știut. Toată lumea știe că vei prelua poziția lui Wang Yudong. El face parte din industria divertismentului. Dar care e statutul tău? Ce statut ai? Crezi că te va căuta cineva din nou în viitor? Cine vrea să-l jignească pe Wang Yudong pentru tine? Această chestiune a devenit o concluzie inevitabilă. Dacă nu acționezi în acest moment, vei dispărea complet din cerc, dar dacă acționezi, poate vei deveni celebru. Președintele Wang și regizorul Wang te vor lăuda, în special regizorul. În plus remunerația e foarte mare .

Tot ceea ce spusese Cai Wei era rezonabil.

El va prelua rolul lui Wang Yudong. Wang Yudong va înnebuni de furie Întotdeauna acesta crezuse că Zhou Xiang era demn doar să fie înlocuitorul lui. Zhou Xiang se simţi fericit. Chiar și în ochii lui Yan Ming Xiu, el fusese doar înlocuitorul lui Wang Yudong, de la început.

Zhou Xiang simți o plăcere imensă.

Chiar dacă nu era pentru nimic altceva, doar pentru a putea face față lui Wang Yudong, pentru a ridica puțin capul în fața lui  și pentru a nu mai fi atât de umilit  și de trist, Zhou Xiang era dispus să-și asume acest rol.

Inima îi tremura puternic. Voia să vadă expresia lui Yan Ming Xiu când va afla că furase rolul principal al lui Dong Ge.

El, Zhou Xiang, lucrase ca simplu înlocuitor în filme pentru Wang Yudong și nu voia să fie același lucru în afara ecranului.

Cai Wei  întrebă:

-Te-ai gândit?

Zhou Xiang se întoarse să se uite la el și rosti păsând clar cuvânt cu cuvânt:

– Frate… Wei… voi…lua…rolul.

…………………………………………………………………………………………..

Cai Wei îl contactă pe regizorul Wang în acea zi și  exprimă dorințele lui Zhou Xiang. Regizorul Wang fu foarte fericit și îi spuse lui Zhou Xiang să vină la XX Hotel sâmbătă pentru a participa la ceremonia de deschidere și pentru a anunța presei schimbarea rolurilor.

După ce vorbi cu regizorul Wang, Cai Wei îl sună din nou pe președintele Wang. Cei doi vorbiră mult timp. După ce închise telefonul, Cai Wei nu arăta prea bine. Zhou Xiang știa că președintele Wang nu voia ca el să joace rolul principal. La urma urmei, el era un om de afaceri și era îngrijorat de problema de box office și nu avea încredere. El crezuse că Zhou Xiang va da înapoi, dar în mod neașteptat fusese de acord. Președintele Wang  simțise că această chestiune are ceva de-a face cu Cai Wei, așa că era în mod natural puțin nemulțumit.

Cai Wei era o persoană cu adevărat loială, nu-i spuse nimic lui Zhou Xiang, dar îi repetă de mai multe ori să ajungă la timp sâmbătă.

Zhou Xiang  înțelesese totul în inima lui și fu deosebit de recunoscător lui Cai Wei.

În timp ce dormea ​​în camera de oaspeți a lui Cai Wei, telefonul lui Zhou Xiang sună, îl ridică și văzu că suna Yan Ming Xiu.

Yan Ming Xiu rareori a luat inițiativa de a-l suna. Logic vorbind, nu s-ar gândi să-l caute doar pentru că nu a venit acasă o zi sau două. Poate că și el simțise că era ceva anormal.

Zhou Xiang trase aer în piept de câteva ori, simțind încă o durere surdă în inimă și  apăsă butonul de apel cu degetele tremurânde.

– Alo? Zhou Xiang?

Vocea curată a lui Yan Ming Xiu era deosebit de clară în noaptea liniștită…

– Ei bine, eu sunt.

Zhou Xiang se așeză pe pat, nu aprinse lumina și se uita la tavanul întunecat în întuneric cu ochi goi.

– Unde ai fost aceste două zile? De ce nu vii acasă?

Zhou Xiang spuse calm:

– Am avut ceva de făcut.

– Unde ești? Dacă nu vii acasă, nu trebuie să mă suni să-mi spui? Vino imediat acasă.

Zhou Xiang  simți că nu mai avea aer să respire. Se ridică în picioare și trase adânc aer în piept înainte de a se forța să spună următoarele cuvinte.

– Nu mă voi întoarce deocamdată. Când te muți, te rog spune-mi.

După ce a spus asta, Zhou Xiang se simțit foarte trist. Nu s-ar fi gândit niciodată că într-o zi el va fi cel care va pune capăt relației lor. Se gândise mereu că îl va păstra fără rușine pe Yan Ming Xiu până când acesta n-ar mai fi vrut să se uite la el.

La celălalt capăt al telefonului, pentru un moment, fu o liniște de moarte, iar apoi vocea ca de gheață a lui Yan Ming Xiu se auzi șoptind:

– Ce ai spus?

– Am spus, când te muți, spune-mi, ca să mă pot întoarce  acasă.

– Știi naibii despre ce vorbești !? Zhou Xiang?! Mă alungi?! De fapt mă alungi!

Zhou Xiang știa cât de furios era Yan Ming Xiu la celălalt capăt al telefonului fără să-l vadă cu ochii lui. Din fericire, nu trebuia să-l vadă. Doar auzindu-l, părul i se ridicase în cap.

Zhou Xiang spuse cu o voce cât se poate de calmă:

– Yan Ming Xiu, eu te-am tratat mereu cu sinceritate. Iar tu știi foarte bine drept cine mă iei. Doar pleacă din casa mea. Consideră-mă că sunt un câine, dar distracția s-a terminat.

Yan Ming Xiu era furios:

– Despre ce vorbești?! Vorbește clar!

Zhou Xiang zâmbi amar. Gura și inima erau uscate, dar trebuia să continue .

– Bine, lasă-mă să-ți explic. Îl iubești pe cumnatul tău, marea vedetă Wang Yudong. Am dreptate?

La celălalt capăt al telefonului se făcu brusc tăcere.

Și această tăcere tăie inima lui Zhou Xiang ca un cuțit.

Yan Ming Xiu nu mai scoase un cuvânt, ceea ce nu era surprinzător. Yan Ming Xiu disprețuise întotdeauna să spună  minciuni. Acest tip de onestitate era cu adevărat crud.

Zhou Xiang simți că se sufocă.

– Yan Ming Xiu, chiar Ai știut să profiți de mine. Îmi este foarte rușine. O las baltă. Nu vreau să fiu substitutul lui Wang Yudong și în viața de zi cu zi. Mută-te cât mai curând posibil. Îmi doresc să revin acasă cât mai repede.

După ce termină de vorbit,  închise telefonul. Nu mai putea să asculte vocea lui Yan Ming Xiu. Ar fi prea jenant dacă ar fi plâns în telefon. Nu mai voia să fie în continuare jenant.

După ce închise telefonul, Zhou Xiang se învârti  toată noaptea în pat,  incapabil să adoarmă. De îndată ce închise ochii, tot ce trăise cu Yan Ming Xiu în ultimul an îi reveni în minte.

Timpul trecuse atât de repede încât nu avusese timp să reacționeze și era deja profund îndrăgostit. Dacă Yan Ming Xiu nu ar fi dezvăluit beat adevărul, chiar nu știa cât timp ar fi fost îndrăgostit de el.

Din fericire, totul se terminase…da… totul se terminase….totul se terminase?

Zhou Xiang închise ochii de durere.

………………………………………………………………………………………………

Zhou Xiang rămase în casa lui Cai Wei timp de 5 zile, aspectul lui deprimat îl făcu pe Cai Wei să nu mai suporte, așa că îl târâ pe sus  la companie și îi ceru să ajute cu unele chestiuni de relații publice.

La scurt timp după ce ajunsese la companie, Xiao Liu veni și îi spuse că cineva îl caută.

Zhou Xiang  întrebă cine era, iar Xiao Liu spuse că era un bărbat foarte frumos, dar părea că era nervos.

Zhou Xiang știa că era Yan Ming Xiu și se gândi că acesta nu luase niciodată inițiativa de a veni la el în companie. Își exprimase punctul de vedere. Inima arogantă a lui Yan Ming Xiu, sigur nu acceptase cuvintele lui de cum 5 zile.

Zhou Xiang stătu pe gânduri, apoi îl rugă pe Xiao Liu să-l ducă pe acesta în camera de recepție. După ce termină de gestionat un apel telefonic,  merse acolo.

Când apăsă clanța ușii sălii de recepție simți că îi  palma îi transpirase. Nu reuși să deschidă ușa pentru că palma îi era prea alunecoasă.

Când apăsă din nou, ușa se deschise din interior, iar Yan Ming Xiu  apăru în fața lui, privindu-l cu ochi de gheață.

Ochii lui Yan Ming Xiu erau întunecați și părea foarte obosit, un pic slăbit, dar aroganța lui dominatoare nu diminuase.

Îl  prinse de încheietura mâinii pe Zhou Xiang și-l trase înăuntru, apoi închise ușa după.

Zhou Xiang se uită la el în tăcere.

Buzele lui Yan Ming Xiu tremurau și după un timp îndelungat, în cele din urmă  spuse ceva printre dinți:

– Ești încăpățânat, nu ai venit acasă de atâtea zile.

Zhou Xiang se simțit atât de inconfortabil. Respirația i se tăiase doar privindu-l.  În această mică sală de primire, fiecare celulă din corpul său părea să respire aerul lui Yan Ming Xiu, ceea ce nu-l lăsa indiferent.

Zhou Xiang trase aer în piept, ținându-se drept și păstrând un aer foarte calm și întrebă:

– Te-ai mutat?

Yan Ming Xiu a spus aspru:

– Crezi că dacă îmi spui să mă mut, mă voi muta? Crezi că dacă îmi spui să plec, voi pleca?  Drept cine dracu mă iei?

Zhou Xiang răspunse  cu o voce tremurândă:

– Și tu drept cine mă iei?

Fața lui Yan Ming Xiu deveni lividă.

– Problema cu  Wang Yudong… nu are nimic de-a face cu tine.  Suntem doar prieteni. De ce îți pasă atât de mult?!

Zhou Xiang spuse răgușit:

– Nu îndrăznesc să-mi pese de tine, vreau doar să termin cu tine. Chiar dacă sunt un partener sexual, nu vreau să fiu tratat ca altcineva când mă culc cu tine.

Yan Ming Xiu  strânse pumnii:

– Zhou Xiang!… Îmi place Wang Yudong, dar nu vom putea fi niciodată împreună. Sunt dispus să am o viață bună cu tine, atâta timp cât nu mai pomenești asta niciodată. Și acum întoarce-te acasă cu mine.

Zhou Xiang se uită la el nedumerit. Nu-i venea să creadă ce auzea.

– Yan Ming Xiu, sunt chiar atât de ieftin în ochii tăi? Ar fi bine să găsești pe altcineva cu care să te joci, nu voi merge cu tine.

Dacă l-ar fi considerat într-adevăr pe Yan Ming Xiu ca pe o aventură de o noapte și doar ca un partener de pat, nu l-ar fi deranjat la cine se gândea cealaltă persoană când făcea sex. Dar îl iubea cu adevărat  pe Yan Ming Xiu, nu suporta asta, nu numai că voia să scape de Yan Ming Xiu, ci chiar îl ura de moarte pe Wang Yudong.

Yan Ming Xiu strânse din dinți și spuse:

– Zhou Xiang, Tu te gândești când deschizi gura? Ce naiba vrei? M-am  obișnuit să fiu cu tine, îmi place să fac sex cu tine, să dorm cu tine, să mănânc cu tine. Nu poți trece peste aceasta să fim așa cum eram înainte? Dacă vrei să fii o vedetă, voi investi în tine, poți juca orice vrei, iar beneficiile de a fi cu mine vor fi mult mai mari decât crezi. Voi  face din tine un star. Chiar vrei să te desparți de mine?

Zhou Xiang râse amar în sinea lui.

Dacă Yan Ming Xiu i-ar fi spus înainte că era dispus să investească în filme pentru el, ar fi acceptat cu plăcere, dar acum… se simțea atât de umilit.

El, Zhou Xiang, era doar o persoană obișnuită, nu era nici nobil, nici nerușinat.

– Yan Ming Xiu, lasă-mă să o spun din nou, chiar nu sunt așa răutăcios. Faptul că îl iubești pe  Wang Yudong nu este un motiv pentru a-i distruge pe alții. Dacă aș fi vrut să profit de tine aș fi scos deja destui bani de la tine. Dar n-am vrut. Eu, Zhou Xiang, aveam destulă mâncare și îmbrăcăminte și eram foarte mulțumit de viața mea. Nu-mi păsa, dacă nu-mi dădeai nimic. Eu doar am fost orb.

Zhou Xiang spusese aceste cuvinte, dar inima îi sângera . Dacă nu ar fi ajuns atât de departe, nu ar fi știut niciodată cât de mult îl iubea pe Yan Ming Xiu.

Fața lui Yan Ming Xiu deveni palidă de furie. El arătă cu degetul spre nasul lui Zhou Xiang și spuse cu severitate:

– Foarte bine, Zhou Xiang, vezi să nu regreți ce ai spus astăzi.

Zhou Xiang nu mai voia să stea nici o secundă în preajma lui Yan Ming Xiu. Era teama că se va prăbuși din cauza emoțiilor.

Deschise ușa și ieși. Ochii îi înotau în lacrimi. Trânti ușa după el.

În secunda următoare, ușa fu deschisă violent și Yan Ming Xiu ieși cu pași repezi din sala de recepție, îl apucă de umeri pe Zhou Xiang și îl lipi cu spatele de perete. Ochii lui Yan Ming Xiu erau injectați de furie. El apucă bărbia lui Zhou Xiang  cu putere și spuse cu o voce rece:

– Nu am văzut niciodată o persoană atât de ignorantă ca tine! Ce fel de pretext îmi dai? Nu ești tu cel care m-a urmărit în tot acest timp?! Te-am forțat!?  De ce mă acuzi acum? Ești mai fermecător decât Wang Yudong? Ești demn să te arăți cu mine?! Îndrăznești să mă alungi?!!   Chiar îndrăznești să mă alungi?!! Nu știi ce vorbești!!

Zhou Xiang îl considerase întotdeauna pe Ming Xiu un copil rece, arogant, cu temperament vulcanic, puțin nepoliticos în vorbire și foarte egocentric. Cu toate acestea, după ce-l cunoscuse mai mult, descoperise că nu era, de fapt, așa cum arăta la suprafață. Era atât de calm, îi plăcea să râdă acasă, era nebun când făcea dragoste și uneori se comporta cochet cu el.

În mintea lui Zhou Xiang, Yan Ming Xiu nu crescuse încă pe deplin și era complet diferit de Yan Ming Xiu din fața lui, care era plin de furie și părea să fi fost incendiat.

Zhou Xiang  prinse brațul lui Yan Ming Xiu și-l îndepărtă. Vru să plece de îndată ce se eliberă. Acest loc și această persoană îl făcură să nu mai vrea să rămână o secundă mai mult.

Yan Ming Xiu îl prinse de braț și i-l răsuci la spate. Nu-i păsa că  se aflau pe coridorul companiei, el doar îl apucase furios pe Zhou Xiang și  refuza să-l lase să plece. Simțise că dacă l-ar fi lăsat să plece acum,  l-ar fi pierdut…

Ce era în neregulă cu el? Nu putea înțelege vâltoarea care se ridica din inima lui. Un foc îi ardea măruntaiele și avea un nod în gât. Gura îi era uscată. I se păru că era atât de neputincios în fața cuvintelor lui Zhou Xiang. Tot ce știa era că nu voia să lase să pleci.

Deși Zhou Xiang era doar un cascador de arte marțiale, lucrurile pe care le învățase erau toate bazate pe performanță. Numărul de ori când se luptase efectiv cu oamenii era mare. Ar fi putut să-l pună jos din două sau trei mișcări pe Yan Ming Xiu . Dar era în companie.

Zhou Xiang spuse supărat:

–  Dă-mi drumul, nu uita unde ne aflăm.

Yan Ming Xiu strânse din dinți:

– Ești jenat?! De ce n-ai fost  jenat când mi-ai făcut curte?!  Acum te porți ca un rahat cu mine!! Auzi tu?! Acum te porți ca un rahat cu mine!! Crezi că mă poți alunga atât de ușor după ce te-ai futut cu mine?!

Tocmai când Zhou Xiang era pe cale să deschidă gura, auzit un val de pași grăbiți în spatele lui, apoi forța care îi apăsa brațul slăbi, se auzi un geamăt înăbușit și Yan Ming Xiu căzu la pământ.

Zhou Xiang aruncă o privire. Lan Xi Rong se aruncase peste Yan Ming Xiu.

Yan Ming Xiu se ridică și se repezi spre Lan Xi Rong fără ezitare. Ochii lui erau roșii, iar postura lui arăta de parcă ar fi vrut  să-l omoare pe Lan Xi Rong.

Cei doi se băteau aprig  pe coridorul îngust. Toți angajații companiei  se repeziseră să-i separe, dar în van. Zhou Xiang se repezi și el în față și încercă să-i separe, dar fu lovit de mai multe ori de amândoi.

Se chinuiau toți să-i despartă pe cei doi, probabil pentru că le era frică să nu apară vreun reporter. Nu se înjurau unul pe celălalt, nu se auzea nici un cuvânt, nici un sunet. Ura care se citea în ochii celor doi făcu personalul să se dea înapoi  înfricoșat. Se loveau unul pe altul cu o forță enormă. Toți cei care încercau să oprească lupta,  fură loviți de mai multe ori. Scena era haotică. Apocalipsa ar fi fost de o mie de ori mai blândă decât ceea ce se petrecea între cei doi. Durase mult timp de când se băteau cu înverșunare. Amândoi aveau pumnii și fețele însângerate, dar nici unul nu renunța.

Cai Wei și președintele Wang sosiră ca întotdeauna,  ultimii. Fața lui Cai Wei deveni verde și întrebă cu severitate:

– Ce se întâmplă?

Nici Yan Ming Xiu, nici Lan Xi Rong nu vorbiră, doar se uitau unul la altul cu înverșunare.

Zhou Xiang era furios și neliniștit, în fața privirii aspre a președintelui Wang care rămăsese fără cuvinte.

Președintele Wang se uită la Lan Xi Rong și apoi la Yan Ming Xiu. Expresia feței se schimbă brusc. Se îndreptă spre el și  întrebă politicos, aproape mieros:

– Ming Xiu?

Nu-l putea învinovăți că nu l-a recunoscut la început.

Yan Ming Xiu se uită fioros. Era stânjenit și era mult diferit de imaginea lui obișnuită de tânăr maestru mândru și arogant.

Yan Ming Xiu  ridică repede capul și îi aruncă o privire ușoară.

Fața președintelui Wang se albi într-o secundă. Tânărul maestru al familiei Yan fusese bătut de un artist din compania sa. Dacă acest lucru se extinde, impactul va fi prea puternic.

Îl  prinse de umeri pe Yan Ming Xiu și îi spuse:

– Dragă Ming Xiu, nu știu ce s-a întâmplat, dar sunt sigur că e o neînțelegere. Hai să mergem în biroul meu și să discutăm.

După ce spuse asta, nu putut să nu-l împingă.

Yan Ming Xiu se întoarse, arătă  cu degetul spre Zhou Xiang și spuse cu o voce tremurândă:

– Nu am terminat discuția.

După ce spuse asta, îl privi adânc și-l urmă pe președintele Wang.

…………………………………………………………………………………….

Când Cai Wei și Lan Xi Rong văzură atitudinea președintelui Wang față de Yan Ming Xiu, ghiciră imediat că Yan Ming Xiu avea o identitate neobișnuită. Cai Wei îl întrebă pe Zhou Xiang cu ochii, dar Zhou Xiang se întoarse.

Lan Xi Rong îl prinse de braț pe Zhou Xiang și îi șopti:

–  Xiang Ge, vino aici.

Îl târâ pe Zhou Xiang în toaleta angajaților și  închise ușa.

Zhou Xiang se uită la fața lui umflată  și însângerată și se simți vinovat.

Lan Xi Rong trase adânc aer în piept  înainte de a întreba:

– Spune-mi, ce se întâmplă?

Zhou Xiang șopti:

– Am terminat-o cu el.

Lan Xi Rong tresări o clipă, apoi spuse vesel:

–  Bine!

Zhou Xiang  oftă și nu mai vru să spună niciun cuvânt.

Lan Xi Rong  spuse șoptit:

– Îmi pare foarte rău că nu l-am bătut mai mult.

– Xi Rong…

Zhou Xiang vorbi încet.

– Nu ar trebui să fii atât de impulsiv. Statutul lui este extraordinar. Nu vreau ca din cauza mea cariera ta să fie afectată.

Lan Xi Rong se încruntă și spuse:

– Ce vrei să spui? Cine este el?

– Nu întreba, sper doar că nu te vei amesteca în treburile noastre în viitor. El și cu mine ne-am despărțit și nu mai contează. …

Lan Xi Rong șopti:

– Președintele Wang era atât de politicos cu el, nu trebuie să fie o persoană obișnuită. Nu mi-e frică de ei, nu trebuie să-ți faci griji pentru mine.

– Xi Rong, nu mă susține pe viitor. Aceasta este treaba mea. Nu vreau să te implic. … Mulțumesc pentru azi. Voi pleca primul.

Lan Xi Rong îi spuse ferm:

– Nu te voi lăsa să pleci. Ori vii cu mine, ori merg eu cu tine.

Zhou Xiang oftă.

 – Te rog, nu-mi crea probleme, bine?

– Orice ai spune,  iei cina cu mine acum, sau te voi urma peste tot.

Zhou Xiang îl împinse ușor, apoi ieși din toaletă și merse direct în biroul lui Cai Wei. După cum spusese, Lan Xi Rong îl urmă.

Așa cum era de așteptat, Cai Wei îl aștepta în birou.

Zhou Xiang îl blocă pe Lan Xi Rong afară. De îndată ce intră în birou  întâlni privirea severă a lui Cai Wei.

Zhou Xiang șopti:

– Wei Ge, îmi pare rău, ți-am făcut probleme.

Cai Wei plesni cu palma în masă.

– E bine dacă știi!! Voi doi ați venit la companie cu o ceartă? Și l-ai implicat pe Lan Xi Rong? Ai un creier al naibii de putred!!

Creierul lui Zhou Xiang era acum în incapacitate de gândire de bază.

Văzându-i privirea confuză și tulburată, Cai Wei se îmblânzi, dar totuși spus supărat:

– Cine este acel iubit al tău? Spune-mi sincer.

Zhou Xiang murmură:

– El este cumnatul lui Wang Yudong.

Ochii lui Cai Wei ieșiră din orbite.

– Ce-ai spus?! Cumnatul lui Wang Yudong? Yan… acea persoană din familia Yan?!

Zhou Xiang dădu ușor din cap.

Cai Wei a răsuflat lung, îngrijorat.

– A Xiang, tu… cum l-ai întâlnit? …Cum ai putut  să-i faci asemenea probleme?

Zhou Xiang nu putu explica și deci tăcu.

– Conflictul dintre voi doi are legătură cu faptul că i-ai furat rolul lui Wang Yudong?

Zhou Xiang clătină din cap.

Cai Wei oftă.

– Gândește-te bine la asta, nimeni nu poate lua decizia pentru tine. Dar încă sper că poți participa la deschidere. Amintește-ți, sâmbătă, dacă nu vii să participi la ceremonia de deschidere, atunci nimeni nu te poate ajuta. Știu că ești supus unei mari presiuni, dar în opinia mea, nu ai ieșire. Nu te lăsa afectat de ceilalți, trebuie să-ți faci planuri pentru tine.

Zhou Xiang dădu din cap și spuse cu o voce profundă.

– Frate Wei, voi veni. Nu voi renunța la această ocazie. Aceasta poate fi singura oportunitate din viața mea pentru a-l învinge pe Wang Yudong. A fost cea mai mare motivație care m-a făcut să-mi asum o povară atât de grea.

…………………………………………………………………………………………..

Când Zhou Xiang  ieși din biroul lui Cai Wei, Lan Xi Rong încă îl aștepta pe coridor. Își aplica cuburi de gheață pe față. Pentru celebrități, fața este cea care aduce banul în casă. Yan Ming Xiu îi lovise fața lui Lan Xi Rong intenționat.

Zhou Xiang și Lan Xi Rong se  priviră mult timp. Lan Xi Rong râse primul și spuse:

– Xiang Ge, nu m-am gândit niciodată că vor fi momente în viața mea când voi deveni gelos și voi lupta cu altcineva.

Zhou Xiang se apropie și-i  verifică rănile de pe față și oftă:

– Nu fi atât de impulsiv data viitoare. Trebuie să-i ceri lui Wei Ge să rezolve problema pentru tine de data aceasta. Deși ești în plină ascensiune, încă ești un nou venit și nu poți lăsa presa să te distrugă.

– Știu, Xiang Ge, încă îți pasă de mine.

Lan Xi Rong îl privi adânc.

Zhou Xiang se uită stânjenit la el.

– Întoarce-te și odihnește-te, eu…

Lan Xi Rong spuse:

 – Am auzit ceva de la Wei Ge. Acum stai la el acasă? Soția lui este pe cale să nască. Nu este convenabil pentru tine să locuiești acolo. Poți veni să locuiești la mine acasă.

Zhou Xiang a clătinat categoric din cap. Dacă Lan Xi Rong l-ar fi privit doar ca pe un frate, ar fi în regulă să rămâi cu el câteva nopți. Cu toate acestea, lucrurile dintre el și Yan Ming Xiu erau încă în neclare. Nu putea sta cu Lan Xi Rong în acest moment. Ar fi prea dificil.

Lan Xi Rong se uită la el cu sinceritate:

– Xiang Ge, nu am alte intenții. Nu poți sta într-un hotel în fiecare zi. Obișnuiam să stau des la tine acasă. Sper doar să te pot răsplăti pentru bunătatea ta față de mine din trecut. Casa mea după cum ai  putut vedea, este suficient de mare și există un loc pentru tine.

Zhou Xiang oftă.

– Xi Rong, mulțumesc, dar este chiar incomod pentru mine să merg. Voi sta la Wei Ge în seara asta și mă voi duce acasă mâine. Yan Ming Xiu, o persoană mândră și arogantă, trebuie să se fi mutat . Mă voi pregăti atunci și voi participa la ceremonia de deschidere de sâmbătă.

Lan Xi Rong spuse fără să vrea:

– Atunci măcar ia o masă cu mine în seara asta. Mi-ai promis de atâta timp, nu poți accepta doar o dată?

Zhou Xiang se uită la jumătatea învinețită a feței lui Lan Xi Rong și la speranța puternică din ochii lui. Când cuvintele de respingere îi veniră pe buze, nu le putu scoate. Spuse doar:

–  Bine, Îți voi face cinste cu o cină.

Lan Xi Rong râse fericit.

Zhou Xiang și Lan Xi Rong merseră la un restaurant exclusiv pentru membri VIP.

Cei doi fură conduși într-un colț retras, iar Lan Xi Rong  comandă o masă cu mai multe feluri de mâncare.

Zhou Xiang nu avea chef să mănânce, mintea lui era plină de cuvintele spuse de Yan Ming Xiu și de expresia de furie de pe chipul acestuia. Acele cuvinte fuseseră sfâșietoare. Până acum, Zhou Xiang nu se trezise pe deplin din conflictul cu Yan Ming Xiu. Uneori credea că e doar un  coșmar. Evident că totul era bine, iar el și Yan Ming Xiu trăiau fericiți împreună. Apoi își dădea seama că de fapt era realitatea, că totul se schimbase într-o clipă. De ce el și Yan Ming Xiu ajunseseră în punctul de a se despărți?

Gândindu-se că el și tânărul pe care îl iubea la nebunie nu mai pot găti o masă împreună, să se uite la televizor și să joace jocuri împreună sau să facă sex în orice colț al camerei, simți ca o gaură mare în inima lui .

Era chiar și o voce în capul lui, iar acea voce îi spunea că a făcut ceva greșit. Dacă nu ar fi expus toate astea, măcar el și Yan Ming Xiu ar fi încă în armonie la suprafață. De ce nu s-a prefăcut că nu știe ca să continue să trăiască  liniștiți așa?

Ce ar fi fost rău în asta?

De ce am ajuns astăzi în acest punct?

Cei doi  terminară masa în tăcere, iar Zhou Xiang  merse cu mașina la casa lui Cai Wei.

În acel moment veni apelul lui Cai Wei, iar Zhou Xiang  răspunse la telefon.

– Frate Wei, n-ai plecat acasă?

Cai Wei spuse supărat:

 – Nu vorbi despre plecarea acasă, nici măcar nu pot părăsi compania.

Inima lui Zhou Xiang se scufundă, crezând că președintele Wang l-a certat:

– Ce s-a întâmplat?

– Yan Ming Xiu a blocat ușa biroului meu și  refuză să mă lase să plec. Insistă să te vadă.

Respirația lui Zhou Xiang deveni grea și  rămase fără cuvinte pentru o lungă perioadă de timp.

Când el și Lan Xi Rong plecaseră, Yan Ming Xiu încă vorbea cu președintele Wang în birou. Probabil că nu îl blocase, dar acum îl bloca pe Cai Wei.

Zhou Xiang se forță să se calmeze.

– Wei Ge, eu… te las acum.

– La revedere, știu că nu vrei să-l vezi. Președintele Wang te va suna în curând. Nu răspunde.

– Şi tu?

– Voi dormi toată noaptea în birou.

Zhou Xiang oftă profund.

– Wei Ge, te rog întoarce-te. Îmi pare rău că încă îți provoc probleme.

– Ce naiba zici…

Zhou Xiang  închise telefonul, apoi îl sună pe Yan Ming Xiu.

Yan Ming Xiu  răspunse rapid la telefon, cu vocea rece ca gheața:

– Unde ești?

– Nu-l bloca pe Wei Ge, ce vrei să faci cu mine?

– Zhou Xiang, ți-am spus doar,  nu am terminat încă de discutat.

– Ming Xiu, ce mai vrei?

– Vreau să vii acasă.

Zhou Xiang tăcu o clipă.

– Zhou Xiang, să nu crezi că eu, Yan Ming Xiu, sunt atât de ușor de lăsat. Du-te acasă acum, altfel această chestiune nu se va termina niciodată.

Zhou Xiang simți frig pe tot corpul, atât de frig încât mâinile îi tremurau. El spuse cu o voce profundă:

– Bine, mă voi întoarce acum și vom rezolva totul în seara asta.

………………………………………………………………………………………..

Zhou Xiang  conducea spre casă.

Locuia în această casă de când se născuse, de treizeci de ani, dar acum, din cauza unei persoane, nu îndrăznise să mai vină de mai multe zile.

El fusese cel care adusese această persoană acasă, iar acum voia să-l alunge. Yan Ming Xiu era atât de arogant încât probabil că nu  suporta umilința de a fi alungat. Altfel, de ce s-ar încurca cu el.

În mintea lui Yan Ming Xiu, probabil că el era doar o dădacă competentă și un partener de pat, ceva ce putea să aibă sau nu.

Când ajunse acasă, luminile erau aprinse și Yan Ming Xiu se întorsese.

Zhou Xiang a tras aer în piept și deschise ușa cu cheia…

Yan Ming Xiu era așezat pe canapea și îl privea rece.

Ca de obicei, Zhou Xiang își scoase haina și o atârnă la ușă, își puse papucii și puse cheile pe dulapul de pantofi. El  făcea această serie de acțiuni obișnuite de fiecare dată când venea acasă. Yan Ming Xiu îl văzuse de multe ori. Această scenă familiară era de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat între ei, doar că Yan Ming Xiu ajunsese acasă înaintea lui.

Zhou Xiang  folosi cea mai mare concentrare din viața sa pentru a-și menține calmul aparent. Se apropie, se uită în camera din spate și  spuse calm:

–  Încă nu ți-ai împachetat lucrurile, lasă-mă să te ajut.

Privirea  lui Yan Ming Xiu se schimbă drastic,  sări brusc de pe canapea, îl prinse de guler pe Zhou Xiang și  ridică pumnul să-l lovească.

Zhou Xiang îl prinse de încheietura mâinii și-l privi fără să vrea.

Yan Ming Xiu strânse din dinți și spuse:

 – Ce e în neregulă cu tine? Ai un nenorocit de creier care o ia razna?!De ce faci dintr-o dată atâta tam-tam?

Zhou Xiang îi făcu semn cu mâna și spuse cu o voce profundă:

– Erai beat în acea noapte. Când te-ai întors, m-ai îmbrățișat pe gât , m-ai sărutat  și mi-ai spus:

“Dong Ge”. Sunt un cascador fără abilități. Nu-i ajung nici măcar la degetul mic acestui „Dong Ge”, dar tot vreau să fiu mândru. Când m-ai futut te gândeai la „Dong Ge ” al tău. Nu suport asta. Am    spus-o. Este destul de clar, te rog să te muți și să te duci să-l găsești pe „ Dong Ge” al tău.

Fața lui Yan Ming Xiu era cenușie. Deși ghicise deja că fiind beat în noaptea aceea spusese ceva ce nu ar fi trebuit să spună,  nu-și amintea deloc. Ceremonia de logodnă dintre sora lui și Wang Yudong îl supărase, dar îl făcuse și să simtă un fel de ușurare.

Simţea că în sfârşit renunţase. Lucrurile pe care nu le putea obține întotdeauna arătau bine, dar oricât ar tânji după ele, nu le putea atinge. Erau frați şi nu putea jefui lucrurile surorii sale. Putea renunța. În acea noapte, își amestecase toată frustrarea și pierderea cu alcool și băuse mult. Nu avea nimic de uitat, voia doar să-și amintească de vremea când era adolescent, când încă îi era vag teamă de adevărata sa orientare sexuală. Sentimentul de surpriză și dor când îl văzuse pe Wang Yudong pe marele ecran.

Spatele alb pur care căzuse în apă cu o postură elegantă .Apa rece a râului sub lumina lunii înmuiase îmbrăcămintea, iar umerii largi, talia strânsă și șoldurile plinuțe se profilau, răspândind o adevărată frumusețe.

Yan Ming Xiu putea chiar să-și amintească impulsul sângelui care fierbea în acel moment, iar aspectul frumos de neegalat dezvăluit când se întorsese încet cu spatele nu-l  dezamăgise. A fi atras de corpul unui bărbat fusese un mare șoc pentru Yan Ming Xiu, care avea doar șaisprezece ani la acea vreme. De atunci, văzuse tot felul de frumuseți, dar nu putea uita niciodată prima și cea mai puternică impresie pe care Wang Yudong  i-o dăduse. El..

Când Wang Yudong ținuse ceremonia de logodnă cu sora sa, părea să anunțe eșecul lui Yan Ming Xiu, ceea ce îl făcuse să se simtă deprimat. Nici măcar nu-și amintea cum  intrase în bar, cum se îmbătase și cum fusese adus acasă de Zhou Xiang.

Desigur, nu-și amintea ce spusese sau  ce făcuse în acea noapte.

Dar Zhou Xiang i-a spus și nu era departe de presupunerea lui.

Dar nu se aștepta niciodată ca Zhou Xiang să aibă o reacție atât de violentă.

Când privea frumosul cuplu zâmbind unul altuia în timpul ceremoniei de logodnă, simțise frigul singurătății. Voia să se întoarcă la casa în care locuiau el și Zhou Xiang și voia să-l țină în brațe pe Zhou Xiang pentru că  doar Zhou Xiang îl putea mângâia. Nu existase niciodată un moment în care să simtă o nevoie atât de puternică să-l vadă pe Zhou Xiang și să-l simtă. Voia să facă dragoste cu el. Nu sex.

Pentru că Zhou Xiang era mereu acolo, indiferent ce spunea sau ce făcea.  El nu-l abandonase niciodată.

Dar acum voia să-l abandoneze.

Când se trezise, nu era nici un corp cald lângă el, nici un prosop uscat și nici un mic dejun cald.

Fusese beat. Dimineața se trezise amețit și cu grețuri. Zhou Xiang nu era acolo să aibă grijă de el. Nu fusese niciodată atât de neglijat. Era atât de furios încât avusese dureri de cap toată ziua.

El crezuse că Zhou Xiang  ieșise din cauza afacerilor la companie, dar nu se aștepta ca Zhou Xiang să stea afară toată noaptea. Îndurase singurătatea din nou și din nou și, în cele din urmă, nu putuse să nu-l sune pe Zhou Xiang .Voia să audă explicația lui Zhou Xiang, dar ceea ce auzi fu ordinul de evacuare al lui Zhou Xiang.

Zhou Xiang, care fusese ascultător timp de un an, chiar îl alunga!

Yan Ming Xiu nu voia , dar a trebuit să recunoască în acel moment…se simțise abandonat.

Acest lucru nu avea sens. El este singurul care avea voie să se  sature de o astfel de relație. De ce ar trebui să-l abandoneze Zhou Xiang?

……………………………………………………………………………………………

Zhou Xiang văzu că expresia lui Yan Ming Xiu era puțin distorsionată, de parcă era gata să se  năpustească asupra lui și să-l  muște. Făcu un pas înapoi și spuse:

– Dacă ai nevoie de ajutorul meu, te voi ajuta. Dacă nu, mă voi întoarce în câteva zile.

Yan Ming Xiu  spuse rece:

– Când te vei întoarce? Unde ai fost în ultimele zile? Să nu crezi că nu știu. Ai plecat cu Lan Xi Rong mai târziu. Dacă nu ți-aș fi cerut să te întorci , ai fi fost cu el în seara asta? Unde este el? Ești atât de nerăbdător să mă alungi doar din cauza lui.

Zhou Xiang simțit o durere de cap oribilă.

– Ceea ce s-a întâmplat între tine și mine nu are nicio legătură cu el.

– Te apropii din ce în ce mai mult de el și apoi te vei despărți de mine. Cum îndrăznești să spui că nu ai nimic de-a face cu el?

Yan Ming Xiu nu-i venea să creadă că Zhou Xiang pur și simplu  renunță la el. Singura posibilitate era că îi plăcea  de acea față drăguță a lui Lan Xi Rong.

Zhou Xiang  respiră adânc, se uită la Yan Ming Xi cu înverșunare și spuse:

 – Nu are nimic de-a face cu el! Yan Ming Xiu, poți fi rezonabil? Din cauza ta suntem acolo unde suntem astăzi!  Îți place Wang Yudong, de ce trebuie să mă umilești?

Yan Ming Xiu deveni furios:

– Când te-am umilit? Nu ți-am spus niciodată că te plac și nu am nicio obligație să te plac. Tu știi asta. Nu suntem împreună de atâta timp? De ce ești nemulțumit acum? Ce e în neregulă cu asta?

Zhou Xiang  închise ochii, simțind că trupul îi era complet rece. Cuvintele lui Yan Ming Xiu îi străpunseseră inima, dar nu putea să plângă. El spuse răgușit:

– Nu, chiar… nu ai nicio obligație să mă placi, să-ți placă Dong Ge al tău. Te rog dă-mi drumul.

Yan Ming Xiu strânse pumnii și îl privi cu înverșunare. Nu  putea să trântească ușa și să plece. Nu era dispus să facă asta. De ce  Zhou Xiang îl alunga?.

În timp ce cei doi erau într-un impas, telefonul mobil al lui Yan Ming Xiu sună. Emoțiile celor doi oameni fură brusc readuse la realitate.

Yan Ming Xiu își scoase telefonul iritat și vru să-l arunce, dar când  văzu numele apelantului, făcu o pauză și șovăi.

Zhou Xiang deschis gura fără să vrea:.

– E Wang Yudong, de ce nu răspunzi?

Nu știa de ce știa, dar pur și simplu  ghicise.

– Răspunde, lasă-mă să gust cu atenție tonul și expresia pe care le folosești când vorbești cu Wang Yudong, ca să pot renunța definitiv la tine.

Yan Ming Xiu se uită la Zhou Xiang și acceptă apelul.

– Hei, Dong Ge.

Vocea oarecum joasă a lui Wang Yudong veni din partea cealaltă:

– Ming Xiu, e convenabil pentru tine să vorbești acum?

Yan Ming Xiu se uită la Zhou Xiang, iar Zhou Xiang îl privi la rându-i. Camera era mică și liniștită în noaptea târzie. Zhou Xiang putea auzi clar vocea lui Wang Yudong.

Zhou Xiang zâmbi ușor sarcastic, plin de tristețe.

Yan Ming Xiu simți că zâmbetul lui Zhou Xiang era extrem de forțat. Inițial plănuise să meargă în camera din spate pentru a vorbi, dar acum nu mai voi să se miște. Se uită la Zhou Xiang și spuse calm:

– Este convenabil, putem vorbi.

Tonul lui Wang Yudong era plin de oboseală:

– Ming Xiu, știai că voi colabora cu regizorul Wang la un nou film?

– Nu știu multe despre lucrurile din compania ta.

– Voi fi scurt. După ce m-am logodit cu Ming Mei, mulți oameni din cerc au fost geloși. Acum sunt din ce în ce mai stresat. Mulți oameni vor să mă vadă dat afară. Regizorul Wang e un nebun răutăcios. Mi-a îngreunat lucrurile în ultimul film. De data aceasta mi-au cerut să renunț la ceremonia de logodnă cu Ming Mei pentru a participa la conferința de lansare a filmului. Bineînțeles că am pus-o pe Ming Mei pe primul loc, dar regizorul Wang a folosit acest motiv pentru a mă înlocui din rolul principal, care fusese hotărât de mult timp.

Yan Ming Xiu era atât de distras în acel moment încât aproape că nu  auzea ce spunea Wang Yudong. Se concentra doar să urmărească schimbările în expresia lui Zhou Xiang. El văzuse clar expresia de dispreț a lui Zhou Xiang când auzise cuvintele lui Wang Yudong. Era nerăbdător să știe ce înseamnă acea expresie și chiar se simțea nerăbdător față de apelul lui Wang Yudong pentru prima dată. El  spuse:

– Dong Ge , cum crezi că aș putea să mă ocup de această problemă? Po folosi doar resurse pe care le pot mobiliza pentru tine. Găsește-mi fratele, el e mai familiarizat cu industria divertismentului.

Wang Yudong oftă:

 – De fapt, te-am sunat pentru că vreau să-mi faci o favoare.

-Eu? Cum te pot ajuta?

– Știi pe cine a pus regizorul Wang ca actor principal?

Yan Ming Xiu se încruntă și întrebă repede:

– Pe cine?

Wang Yudong trase aer în piept și spuse:

– Zhou Xiang.

Yan Ming Xiu tresări și se uită la Zhou Xiang cu ochii mari.

Zhou Xiang se uită la Yan Ming Xiu fără teamă.

Yan Ming Xiu se uită profund la Zhou Xiang și  spuse încet:

– Dong Ge, spune-mi.

– Zhou Xiang a fost inițial înlocuitorul meu, dar acum regizorul Wang vrea ca el să mă înlocuiască ca actor principal. Dacă acest lucru se va îndeplini, voi avea necazuri. Cine mă înlocuiește nu poate fi Zhou Xiang. Înțelegi? ? Eu, înlocuit de propriul meu substitut. Eu, Wang Yudong, sunt în industria divertismentului de atâția ani și pot rezista oricărui fel de calomnie, dar acest tip de insultă… chiar nu o suport .

Yan Ming Xiu se uită la expresia calmă a lui Zhou Xiang și  apărură o grămadă de întrebări în inima lui:

– Dong Ge, Zhou Xiang nu are nicio experiență . E ușor să-l înlocuiești. Trebuie să fii atât de nervos?

Wang Yudong zâmbi amar și spuse:

 – Zhou Xiang nu are nicio experiență, dar regizorul Wang l-a recomandat cu tărie doar pentru a mă umili. Și șeful lui este președintele Wang, fiul ministrului Wang. Președintele Wang are o putere foarte mare. L-a lăsat pe Zhou Xiang să decidă singur. Acum, președintele Wang îl laudă pe Lan Xi Rong al companiei sale, iar Lan Xi Rong joacă al doilea rol principal la această dramă. Dacă Zhou Xiang joacă rolul principal, compania lor va avea exclusiv primul rol masculin și al doilea rol masculin. Am auzit astăzi că  Zhou Xiang a fost de acord.

Ochii  lui Yan Ming Xiu se micșorară brusc, iar vestea că Lan Xi Rong va juca al doilea rol masculin principal îi atinse profund inima.

Zhou Xiang urma să joace în același film  ca Lan Xi Rong! Zhou Xiang nici măcar nu-i spusese!

Yan Ming Xiu strânse din dinți și întrebă:

– Când s-a întâmplat asta?

–  După Crăciun. Ceremonia de deschidere și conferința de presă vor avea loc poimâine la XX Hotel. Dacă Zhou Xiang vine, voi fi de râsul lumii.

Wang Yudong oftă:

– Ming Xiu, știu care e  relația dintre tine și Zhou Xiang, trebuie să-l ajuți pe fratele Dong de data aceasta, nu-l poți lăsa să plece.

Yan Ming Xiu și Zhou Xiang se uitară unul la altul, iar aerul a fost umplut cu un miros neobișnuit. Privirea lui Yan Ming Xiu era glacială și aproape că făcuse găuri în corpul lui Zhou Xiang.

Yan Ming Xiu se uită la Zhou Xiang fără să clipească și spuse cu o voce rece:

– Dong Ge, nu-ți face griji, nu-l voi lăsa să plece.

Zhou Xiang se ridică brusc de pe canapea.

Wang Yudong răsuflă ușurat:

– Ming Xiu, mulțumesc. Plănuiesc să-mi închei vacanța cu Ming Mei mai devreme. Mâine mă voi grăbi să revin în China peste noapte pentru a participa la ceremonia de deschidere de  poimâine.

Yan Ming Xiu închise telefonul. Zhou Xiang se uită la el, cu ochii plini de disperare, dar tot spuse ferm:

– Cu siguranță voi pleca.

Yan Ming Xiu  zâmbi rece:

– Nu vei pleca nicăieri. Dacă te las să faci un film cu băiatul ăla drăguț Lan Xi Rong, atunci nu mă numesc Yan Ming Xiu.

l17