Respirația lui Zhou Xiang era instabilă și pieptul i se agita violent. Se uită la persoana din fața lui și o simți atât de străină. Ochii lui erau plini de dezamăgire. Spuse încet:
– Yan Ming Xiu, știi cât de important este acest rol pentru mine. L-am jignit pe Wang Yudong și nu mai am loc în cerc. Pariez pe acest rol. Numai creând o lume pentru mine pot avea un punct de sprijin.
Yan Ming Xiu nu-i luă în serios cuvintele. Își dorea ca Zhou Xiang să renunțe la industria divertismentului. Oricum, dispariția unui personaj mic precum Zhou Xiang nu ar aduce nicio pierdere nimănui, dar pentru el însemna că Zhou Xiang nu va mai avea de-a face cu Lan Xi Rong din nou.
Yan Ming Xiu aruncă telefonul pe canapea și spuse fără ezitare:
– Nu-ți supraestima capacitățile. De ce crezi că poți juca rolul lui Dong Ge? Când va ieși filmul și vor fi multe critici, vei putea câștiga un punct de sprijin? Îți spun eu, vei fi și mai dezonorat.
Zhou Xiang rânji.
– Wang Yudong este un zeu în ochii tăi, dar nu te cred. Nu trebuie să comentezi dacă pot să joc sau nu. Nu ai dreptul să mă oprești.
Yan Ming Xiu avu o privire feroce.
– Poți încerca să vezi dacă poți ieși din această cameră. Acele mișcări ale tale sunt doar un spectacol. Nu te voi lăsa să pleci, chiar dacă voi fi obligat să te leg.
Zhou Xiang nu se putu abține să nu simtă întristare în inima lui.
– Yan Ming Xiu, ai o dragoste profundă pentru Wang Yudong. Nu mai am nimic de spus. În ochii tăi, nimeni altcineva nu este mai bun decât el. Chiar dacă am fost împreună un an, în ochii tăi eu nici măcar nu contez.
Buzele lui Yan Ming Xiu tremurau. Văzând tristețea din ochii lui Zhou Xiang, inima îi zvâcni, o durere surdă îi învălui pieptul, dar strânse din dinți:
– Zhou Xiang, de ce trebuie să-i furi rolul? Ce rost are să-l umilești? În plus, joacă și Lan Xi Rong. Dacă vrei să joci într-un film, dacă vrei să fii actorul principal, te voi satisface. Poți indica orice regizor sau scenarist cunoscut din China, oricare îți place și voi plăti pentru a realiza un film sau un serial TV pentru tine. Ești mulțumit?
Zhou Xiang nu știa dacă să plângă sau să râdă.
– Yan Ming Xiu, suntem împreună de atât de mult timp, de ce nu te-ai gândit niciodată să faci ceva bun pentru mine? Cu marea afacere a familiei tale Yan, asta ar trebui să fie nimic, nu-i așa? Dacă nu aș fi o amenințare pentru Dong Ge al tău, nici măcar nu te-ai deranja pentru mine, nu-i așa?
Relația dintre ei doi fusese întotdeauna una în care Zhou Xiang continua să dăruiască, iar Yan Ming Xiu nu dădea niciodată nimic în schimb. Zhou Xiang nu îl trata bine de dragul banilor. El chiar credea că Yan Ming Xiu nu îl ajutase în trecut, nu pentru că nu voia să cheltuiască bani ci pentru că îi era prea lene pentru a depune un efort pentru el.
Zhou Xiang se simți atât de jalnic. Dacă ar fi știut că Yan Ming Xiu îl folosea doar ca înlocuitor, ar fi pus capăt relației dintre ei doi în mod clar și nu s-ar fi lăsat niciodată tentat, dar acum era prea târziu.
Yan Ming Xiu spuse cu severitate:
– Îmi răstălmăcești cuvintele. Indiferent dacă ar exista sau nu un Dong Ge, nu te voi lăsa să pleci. Nu voi fi niciodată de acord ca tu și Lan Xi Rong să aveți ocazia să flirtați unul cu celălalt în cadrul și în afara unui film.
Zhou Xiang începu să strige, spre surprinderea lui Yan Ming Xiu:
– Te prefaci! Te cunosc de mai bine de un an! Numai când sunt chestiuni legate de Wang Yudong îți pierzi calmul! Numai când e vorba de Wang Yudong devii anormal! Wang Yudong este un zeu în ochii tăi! Eu sunt un nimic! De ce nu îndrăznești să recunoști! De ce vorbești despre Lan Xi Rong? Nu are nicio legătură cu mine de la început până la sfârșit! Și de acum înainte, eu, Zhou Xiang, oricine aș fi, indiferent ce film aș face, indiferent cum aș trăi, nu voi mai avea nimic de a face cu tine, Yan Ming Xiu! Nu-mi pasă dacă Dong Ge va fi umilit sau nu, trebuie să joc acel rol! Acum, ieși din casa mea!
După ce Zhou Xiang termină de spus asta, lacrimile începură să-i curgă.
Era prea insuportabil. Protecția necondiționată a lui Yan Ming Xiu către Wang Yudong îl făcu să-l urască atât de mult pe acesta din urmă încât scrâșni din dinți. Nu, nu era ură, ci gelozie. Era atât de gelos pe Wang Yudong încât simțea că înnebunește.
Wang Yudong avea totul. Aspectul, talentul, mediul familial, statutul și sentimentele sincere ale lui Yan Ming Xiu.
Pe care dintre acestea le avea Zhou Xiang? Era gelos că Wang Yudong avea ceva care nu era la îndemâna lui. Puterea geloziei îl îndemnase să profite de acest rol pentru a-l umili pe Wang Yudong. Chiar dacă ar putea fi puțin mai bun decât Wang Yudong, ar fi suficient pentru el să se simtă fericit.
Deși știa că nu-l va putea învinge niciodată pe Wang Yudong.
În ochii lui Wang Yudong, el era ca o armă la îndemâna regizorului Wang și nici măcar nu era demn să fie adversarul lui. Cu siguranță nu putea să știe că lucrul pe care el, Zhou Xiang, se străduia cu disperare să-l obțină și și-l dorea foarte mult, era de fapt inima lui Yan Ming Xu.
El, Zhou Xiang, va fi întotdeauna doar un înlocuitor al lui Wang Yudong. Aplauzele și onorurile pe care Wang Yudong le-a primit în fața altora, precum și faima și afecțiunea pe care le-a primit mai târziu nu aveau nicio legătură cu el ca înlocuitor.
Nu existase niciodată un moment în care să fi simțit că este atât de umilit. Gloria lui Wang Yu Dong era deja suficientă pentru a-i, străpunge inima, făcându-i întregul corp să simtă o durere atât de imensă. Ca să nu mai vorbim de Yan Ming Xiu care îl înjunghiase cu un cuțit în spate din nou și din nou.
Nu doar că fusese rănit profund și avea inima frântă din cauza lui Yan Ming Xiu, dar era și rușinat.
Deși știa că acest lucru va intensifica conflictul și s-ar putea să nu-i fie de nici un folos, trebuia totuși să câștige acest rol al lui Wang Yudong, altfel nu se va împăca cu el însuși. De asemenea, voia să ia ceva de la Wang Yudong pentru a-și salva acest ultim strop de stimă care era pe punctul de a se prăbuși .
Dar Yan Ming Xiu nu înțelegea nimic din toate astea.
El a înțeles că în ochii lui Yan Ming Xiu, el era doar un răufăcător care îndrăznise să-l jignească pe Wang Yudong. Yan Ming Xiu nu ar ezita să-l ademenească cu sume uriașe de bani în schimbul reputației lui Wang Yudong.
El nu va fi niciodată de acord.
Yan Ming Xiu se uită pierdut la lacrimile de pe chipul lui Zhou Xiang și se simți copleșit pentru prima dată.
Nu-l văzuse niciodată pe Zhou Xiang plângând. Zhou Xiang zâmbea mereu, zâmbea tolerant, zâmbea blând și zâmbea înțelegător. În buzunarele lui avea în fiecare zi cel puțin 1000 de zâmbete. În ochii lui Yan Ming Xiu, Zhou Xiang părea mereu o persoană care nu are nicio grijă și care putea trece peste orice greutate. Zhou Xiang nu-și arătase niciodată emoțiile negative în fața lui.
Dar totul se schimbase peste noapte. El se izbise de indiferența și de rezistența lui Zhou Xiang, iar acum, se izbea de lacrimile neajutorate ale lui … Îl durea al naibii și inima lui se strânse brusc. Chiar nu știa ce era în neregulă cu el. Să-l vadă pe Zhou Xiang plângând era mai dureros decât orice altceva.
Nu știa cum să răspundă cuvintelor lui Zhou Xiang.
El făcuse asta nu numai din cauza lui Wang Yudong, nu-i putea refuza cererea , dar motivul mai mare fusese acela că nu suporta că Zhou Xiang vrea să filmeze cu Lan Xi Rong. Mai ales când relația lor era pe punctul de a se prăbuși. Lan Xi Rong ar profita cu siguranță de acest lucru. Îl auzise pe Wang Yudong spunând înainte că noul film va fi filmat în deșertul de nord-vest timp de trei luni. Era un loc inaccesibil, fără divertisment. Zhou Xiang și Lan Xi Rong împreună, mai bine de trei luni… Ce se va întâmpla după ce va veni înapoi? Se va răzgândi Zhou Xiang? Îi va mai plăcea de el ?
Nu- și putea asuma acest risc. Nu-și putea vedea clar inima. Singurul lucru pe care îl știa, era că nu voia ca Zhou Xiang să-l părăsească. Era obișnuit ca Zhou Xiang să fie alături de el și era obișnuit să se bucure de tot ce îi dădea Zhou Xiang. Mai ales după ce iluzia lui Wang Yudong fusese spulberată, avea nevoie de Zhou Xiang să rămână cu el și mai mult. Aceasta era singura persoană care îl putea mângâia și, de asemenea, era singura care îl putea liniști. Cineva cu care te poți simți confortabil doar stându-i în preajmă.
Nu-l va da niciodată pe Zhou Xiang nimănui, nu-l va lăsa niciodată pe Zhou Xiang să facă acel film!
Zhou Xiang își șterse lacrimile de pe față, luă cheia, se întoarse și se îndreptă spre ușă.
Yan Ming Xiu strigă:
– Unde te duci?!
Zhou Xiang nu răspunse și se duse direct la ușă.
Yan Ming Xiu îl urmări în grabă din spate. Dar Zhou Xiang părea să fie pregătit. Se întoarse brusc și ridică pumnul pentru a-l lovi pe Yan Ming Xiu.
Yan Ming Xiu nu se aștepta ca Zhou Xiang să-l lovească, iar Zhou Xiang nu se aștepta ca el să lovească. Mintea i se înfierbântase, el îi trase deja primul pumn. Chiar dacă ezită, lovi în continuare ceea ce îl șocă pe Yan Ming Xiu. Ploaia de pumni se abătuse peste el ca un cataclism. Zhou Xiang îl lovea repede și cu forță exact ca într-un film cu arte marțiale.
Yan Ming Xiu se dezechilibră și se izbi de dulapul cu pantofi, gemu și se ținu de el pentru a-și stabiliza corpul care căzuse la pământ.
Zhou Xiang trase câteva respirații disperate și întinse rapid mâna să apuce mânerul ușii, dorind să plece de acolo cât mai curând posibil.
Yan Ming Xiu îl prinse brusc din spate și-l aruncă pe podeaua sufrageriei.
Zhou Xiang căzu la pământ cu o bufnitură și se chinui să se ridice.
Cu toate acestea, Yan Ming Xiu se urcă brusc pe el, cu o forță infinită și-l lipi imediat de pământ, nelăsându-l să se miște.
Zhou Xiang nu știa de unde Yan Ming Xiu căpătase atâta forță. Se chinui să se ridice, dar acele mâini îi strângeau brațele ca un clește de fier.
Zhou Xiang se uită la Yan Ming Xiu cu ochii roșii de furie.
– Lasă-mă, ai înnebunit!
Yan Ming Xiu îl privi cu un aer superior și spuse ferm:
– Nici măcar să nu te gândești că vei pleca.
Zhou Xiang era atât de supărat încât începu să țipe:
– Oricât de drăguț ai fi cu Wang Yudong, el nu va fi niciodată cu tine!! El este cumnatul tău!! Ceea ce faci este inutil!! Nu va fi drăguț cu tine!! Nu va fi niciodată drăguț cu tine!! La ce dracu îți folosește să faci asta ?!! Nu vei putea să i-o tragi niciodată !!
– Știu, spuse Yan Ming Xiu deosebit de calm.
El știa toate aceste adevăruri, dar nu se gândise niciodată că cineva i le va scuipa în față, într-o zi. Credea că se va simți umilit și că va deveni furios, dar nu o făcuse. Simțea că putea accepta acest fapt cu calm. Poate că fusese dezamăgit prea mult timp. Nici măcar nu simţea prea multă tristeţe.
Acum singurul gând pe care-l avea în minte era cum să-l rețină pe Zhou Xiang.
Zhou Xiang se zbătu cu disperare atât de mult încât transpiră abundent, apoi spuse pe nerăsuflate:
– Yan Ming Xiu, ești atât de jalnic, pentru cineva care nu te place…
Voia să spună ceva neplăcut pentru a-l enerva, dar el nu putea continua, pentru că la fiecare cuvânt și propoziție ce-i ieșeau din gură părea că-și bate joc de el însuși.
Și el arăta jalnic pentru cineva care nu-l plăcea. Ce drept avea să-i critice pe alții?
Yan Ming Xiu scoase o frânghie de sub măsuța de cafea. Era foarte veche, de parcă ar fi fost de acum mai bine de zece ani. Nimeni nu o folosise de mult, dar îi convenea. Ținu strâns mâinile lui Zhou Xiang și le legă.
Văzând că Yan Ming Xiu vorbea serios, Zhou Xiang intră în panică și strigă:
– Yan Ming Xiu, dă-mi drumul! Wang Yudong pierde doar un rol, dar eu dacă nu plec, cariera mea în industria divertismentului va fi terminată. Trebuie să plec!
– Dacă se termină, se termină, am să am eu grijă de tine, spuse Yan Ming Xiu calm și rece.
Ochii lui Zhou Xiang erau injectați și se uita furios la Yan Ming Xiu.
După ce Yan Ming Xiu îl legă, îi apucă bărbia și întrebă cu o voce profundă:
– Zhou Xiang, mă iubești?
Zhou Xiang nu spuse nimic, doar se uită la el.
Yan Ming Xiu frecă bărbia lui Zhou Xiang și îi șopti încet:
– Continuă să mă iubești și vei avea totul.
Se aplecă și atinse ușor buzele lui Zhou Xiang.
– Îți voi da tot ceea ce vrei. Da, dar nu ai voie să te gândești la alți bărbați.
Zhou Xiang închise ochii și-și întoarse fața, inima lui era plină de disperare.
……………………………………………………………………………………………….
Yan Ming Xiu îl duse pe Zhou Xiang în dormitor, îl aruncă pe pat și apoi îi scoase haina și pantalonii.
Fu bătut și lovit de Zhou Xiang. Fața lui era învinețită și transpirase abundent din cauza efortului de a-l supune pe Zhou Xiang.
După ce el fu legat și nu se mai putu mișca, se mulțumi doar să se uite rece la Yan Ming Xiu.
Acesta ignoră expresia înfricoșătoare a lui Zhou Xiang și îi scoase toate hainele, cu excepția lenjeriei intime, îl îndesă sub pilotă și îi spuse:
– Stai așa pentru următoarele două zile. Nu te gândi să mergi afară. Voi avea grijă de tine.
Zhou Xiang spuse rece:
– Yan Ming Xiu, ești un nenorocit.
Yan Ming Xiu îi atinse fața, care era îmbujorată de furie,.
– Te voi lăsa să pleci după ceremonia de deschidere. Voi face ceea ce ți-am promis. Te voi duce luni să-l vezi pe regizorul Zhang Ling. El solicita investiții în urmă cu ceva timp. Te voi recomanda să fii actorul principal. Acest rol nu este mai rău decât cel al lui Dong Ge. De ce ai mai fi nemulțumit?
Ochii întunecați ai lui Zhou Xiang îl priviră fără să clipească.
-Yan Ming Xiu, ce se întâmplă dacă îți spun că vreau rolul lui Wang Yudong?
Yan Ming Xiu se încruntă și spuse rece:
– Îți dorești cu adevărat rolul lui Dong Ge, sau vrei să joci alături de Lan Xi Rong?
– Vreau rolul lui Wang Yudong! Mi-l dai?
Zhou Xiang strânse din dinți și se uită la el.
Mușchii feței lui Yan Ming Xiu erau puțin distorsionați. El nu putea înțelege motivul paranoiei lui Zhou Xiang. După un timp, spuse:
– Nu poți juca rolul lui Dong Ge. În plus, acum face parte pe jumătate din familia noastră. Familia Yan. Nu poți să i-l iei.
Zhou Xiang râse amar:
– Ai dreptate, dacă interpretez rolul lui Wang Yudong, îi voi păta complet imaginea.
– Este bine că știi. Ai fost înlocuitorul lui Dong Ge doar de câteva ori. Chiar crezi că poți juca rolul principal?
Zhou Xiang spuse răgușit:
– Oricât de nepotrivit ar fi acest rol pentru mine, l-am primit pe cont propriu. Yan Ming Xiu, nu-ți voi accepta caritatea. Vreau să mă despart de tine în mod liniștit. Sper că înțelegi asta.
Yan Ming Xiu își miji ochii:
– Spune-o din nou.
Zhou Xiang se uită la el fără teamă.
– Am spus că vreau să mă despart de tine.
Yan Ming Xiu îl răsturnă, se puse pe el și îl luă de bărbie. Din cauza forței excesive, Zhou Xiang gemu dureros. Yan Ming Xiu spuse rece:
– Zhou Xiang, nu fi nerușinat.
Zhou Xiang strânse din dinți.
– Dă-mi drumul!
Yan Ming Xiu răspunse neclintit:
– Este imposibil.
Zhou Xiang își întoarse talia, încercând să-l dea jos de pe el, dar Yan Ming Xiu nici nu se clinti. În schimb, se aplecă și-și puse coatele de ambele părți ale feței lui Zhou Xiang, privind în jos la el cu ochii săi adânci. Ochii lui Zhou Xiang îl fascinau.
Vârfurile nasului lor aproape se atingeau.
Yan Ming Xiu respiră încet.
– Zhou Xiang, nu fi ignorant. Am spus deja asta, ce mai vrei?
Zhou Xiang închise ochii, știind era inutil să comunice cu el.
O atingere moale îi apăsă buzele. Zhou Xiang deschise ochii. Yan Ming Xiu îi sărută buzele și le supse ușor. Acei ochi negri și adânci îl priviră fără să clipească.
Zhou Xiang voia să-și întoarcă fața, dar Yan Ming Xiu îi prinse bărbia, iar Zhou Xiang fu forțat să accepte sărutul ușor prelungit.
Yan Ming Xiu gâfâi încet. Pentru prima dată, tonul folosit era de negociere.
– Xiang , nu mai face probleme. Ne-am înțeles mereu foarte bine. Nu vrei să rămânem că înainte?
Zhou Xiang râse sec:
– Poți să mă placi așa cum îți place de Wang Yudong?
Yan Ming Xiu se uită la el în tăcere. Nu-i plăcea că Zhou Xiang se compară cu Wang Yudong. Erau complet diferiți. Wang Yudong era prima lui dragoste, comoara pe care nu o putuse obține și cumnatul său, dar Zhou Xiang era…
Ce era Zhou Xiang?
Zhou Xiang era cel care făcea tot posibilul să-i gătească mâncare delicioasă. El era cel care se întindea primul pe pat, iarna, pentru ca el să-l găsească încălzit când ieșea din baie. Era persoana care îl calma instantaneu, era persoana care avea mereu zâmbetul pe buze, era persoana compatibilă cu el când făcea dragoste și care îi aducea de fiecare dată o plăcere supremă.
Zhou Xiang și Wang Yudong erau atât de diferiți…da…Wang Yudong părea să existe doar în fantezia lui, în timp ce Zhou Xiang era atât de real. Era cel pe care îl iubea, nu?
Zâmbetul de pe chipul lui Zhou Xiang era extrem de sumbru.
– Nu se poate? Atunci nu putem fi ca înainte.
Yan Ming Xiu se simțit doar confuz. Unele cuvinte voiau să scape din cătușele rațiunii sale, dar nu reușea să le exprime. Nu reușea deloc să-și exprime sentimentele, chiar dacă acestea erau de iubire.
Ce vreau să fac exact cu Zhou Xiang? Care este locul lui Zhou Xiang în inima mea?
Singurul lucru pe care îl știa era că nu voia să fie separat de Zhou Xiang. Nu voia să trăiască fără el. N-ar fi putut să trăiască fără el. Nu mai putea să trăiască fără el.
Zhou Xiang ascultă tăcerea lui Ming Xiu simțind că e copleșit de dezamăgire.
Dacă Yan Ming Xiu ar fi spus „îmi place de tine” în acest moment, chiar dacă ar fi fost o minciună, ar fi șovăit și s-ar fi răzgândit.
Dar așa cum se aștepta, Yan Ming Xiu nici măcar nu se obosise să-l mintă. Genul ăsta de onestitate era înfricoșătoare.
Zhou Xiang închise ochii și întoarse capul, nu voia să mai spună niciun cuvânt.
Îl simți pe Yan Ming Xiu intrând în pat în tăcere, cu mâinile în jurul taliei lui, mângâindu-i fiecare centimetru din pielea arzătoare.
Yan Ming Xiu șopti în spatele lui:
– Zhou Xiang, mi-e cam dor de tine.
Zhou Xiang rămase pasiv în timp ce lenjeria îi fu îndepărtată. Yan Ming Xiu se întinse pe o parte în spatele lui. Familiarizat cu corpul lui Xiang, își băgă penisul în el fără niciun efort.
Zhou Xiang rămase tăcut. Niciun sex nu-l făcuse vreodată mai mizerabil ca acum, dar nici măcar nu avea puterea să reziste.
Yan Ming Xiu îi ținu talia și împinse penisul cu putere. Tăcerea lui Zhou Xiang îl tulbură. Respiră încet și nu se putu abține să nu rostească o altă propoziție în urechea lui Zhou Xiang.
– Zhou Xiang, mi-e tare dor de tine.
Vocea avu chiar o nuanță de nemulțumire, dar tot nu primi un răspuns.
Simțindu-se puțin furios, îl răsturnă și îngenunche pe pat în poziția lor în stil cățeluș, în timp ce strânse coapsele lui Zhou Xiang și împinse penisul fără milă în el din spate.
Zhou Xiang își îngropă fața în pilotă și ținu buzele strâns, nevrând să scoată niciun sunet. Cu cât Yan Ming Xiu voia mai mult să-l umilească, cu atât mai mult nu ar trebui să-l lase să reușească.
Până acum, Yan Ming Xiu refuzase să se uite la fața lui în timpul sexului. Întreaga valoare a lui Zhou Xiang pentru Yan Ming Xiu era doar o figură din spate care era foarte asemănătoare cu Wang Yudong.
Zhou Xiang deschise ochii. Nu mai fusesem niciodată atât de lucid.
Ar trebui să-i dea drumul lui Yan Ming Xiu atâta timp cât mai are puterea să renunțe la el.
Yan Ming Xiu nu o făcu până la miezul nopții, ca de obicei, o făcu o singură dată și apoi se opri.
Partenerul care nu răspundea îl făcu să se simtă îngrozitor. Indiferent cât de mulțumit era corpul lui, inima lui rămăsese goală. Îi era dor de acele zile de dragoste nebună cu Zhou Xiang. Mai putea experimenta acest fel de bucurie?
Yan Ming Xiu șterse partea inferioară a corpului lui Zhou Xiang cu un prosop ud, apoi îl îmbrățișă sub pilotă.
Zhou Xiang îi întorsese spatele și se simți destul de inconfortabil, așa că îl întoarse spre el.
Zhou Xiang se uită la el și închise încet ochii.
Yan Ming Xiu îl ținu în brațe dominator și spuse cu o voce joasă pe care doar ei doi o puteau auzi:
– Xiang Ge, nu te voi mai trata niciodată ca pe un înlocuitor al lui Wang Yudong.
Zhou Xiang nu răspunse.
Noaptea fu o tăcere de moarte.
…………………………………………………………………………………………..
Când Lan Xi Rong îl sună pe Zhou Xiang, Yan Ming Xiu vru inițial să arunce telefonul, dar se reținu și îl puse pe Lan Xi Rong pe lista neagră.
Yan Ming Xiu făcu ceea ce spusese și îl puse pe Zhou Xiang în arest la domiciliu pentru două zile. El nu-l legă pe Zhou Xiang tot timpul, dar încuie ușa și ascunse cheile și telefonul mobil. Doar dacă Zhou Xiang ar fi strigat după ajutor, ar fi fost o problemă. Dar așa Yan Ming Xiu se holba mereu la el. Nu avea cum să scape din acest apartament.
Locuia aici de treizeci de ani și fiecare vecin îl cunoștea. Nu-și putea permite să fie atât de nerușinat.
……………………………………………………………………………………………
În după-amiaza ceremoniei de lansare a filmului, Lan Xi Rong, Cai Wei și președintele Wang efectuară mai multe apeluri către Zhou Xiang. Linia telefonică era mereu ocupată. Cei trei erau ocupați cu propriile sarcini și nu avură timp să se ocupe de el sau să-i acorde prea multă atenție.
Dar când Zhou Xiang nu s-a prezentat la conferința de presă de la ora opt seara, iar Wang Yudong apăru pe scenă ca actor principal în costum și pantofi de piele de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, rămaseră uluiți.
În fața atâtor camere de luat vederi și a zeci de ochi ai reporterilor, regizorul Wang nu putu să se certe cu Wang Yudong . Așa cum repetaseră în prealabil, avură o ceremonie de deschidere aparent plină de bucurie. Nimic nu se schimbase, De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, iar zvonurile despre înlocuirea lui Wang Yudong fură discreditate.
Toată lumea era fericită.
Doar Zhou Xiang privi cum timpul se scurgea încet, de parcă sângele din corpul lui se scurgea și el devenea din ce în ce mai rece.
Renunțase deja.
Îi era teamă că trebuia să parcurgă o nouă cale pentru a obține un alt rol principal.
Nu era făcut pentru a fi un actor principal, era doar un cascador. Oricât de mult și-a dorit și a luptat ca să obțină un rol principal, până la urmă, s-a dovedit că era doar un clovn.
Nu putea fi decât un cascador.
Zhou Xiang nu simțea nimic, nici dezamăgire, nici furie și nici regrete, pentru că Yan Ming Xiu îi dăduse două zile să se pregătească mental pentru final. Și îl accepta cu calm.
După două zile, Yan Ming Xiu îi dădu cheile și telefonul mobil și îi spuse că îl va duce la directorul Zhang Ling.
– Mă țin de cuvânt. Cu siguranță te voi lăsa să joci într-un film care ți se potrivește. Te voi satisface indiferent cât de popular ai vrea să fii.
Zhou Xiang nu rezistă prea mult și fu târât în mașină de el.
Yan Ming Xiu aranjă cu Zhang Ling pentru a se întâlni la cafeneaua unui hotel. Sosiră cu zece minute mai devreme și se așezară pe canapea în așteptarea lui Zhang Ling.
Zhou Xiang ceru să meargă la toaletă.
Se comportă foarte calm, iar Yan Ming Xiu îl lăsă să plece fără să se gândească prea mult. Nu știa de ce, dar când se uită la silueta din spate a lui Zhou Xiang până când a dispărut după colț, acel spate nu era diferit de cel obișnuit. Era foarte asemănător cu cel al lui Wang Yudong, dar Yan Ming Xiu nu se mai putea gândi la Wang Yudong prin acel spate. Se gândea clar că era al lui Zhou Xiang.
Dacă ar fi știut în acel moment că era ultima oară când îl vedea pe Zhou Xiang, ar fi fost dispus să plătească orice preț doar pentru a reveni.
………………………………………………………………………………………………..
Zhou Xiang se duse să-l găsească pe Cai Wei. După ce află că el nu era la companie, merse direct la casa lui.
Soția lui Cai Wei nu se simțea bine astăzi, iar Cai Wei stătea cu ea acasă. După ce Zhou Xiang sună la ușă, el rămase la început uluit, apoi îl prinse de guler și înjură furios:
– Unde naiba ai fost astea două zile! Cum nu ești mort, vreau să aud cum explici asta!!
Zhou Xiang părea obosit și împinse pieptul lui Cai Wei.
– Frate Wei, să intrăm în casă și să vorbim.
Cai Wei observă, de asemenea, că fața lui Zhou Xiang era cenușie, de parcă ar fi experimentat un mare dezastru și deveni îngrijorat.
Îl cunoștea pe Zhou Xiang de mai bine de zece ani. Zhou Xiang era o persoană foarte responsabilă și de încredere. El își respecta întotdeauna cuvântul dat. Dacă el nu a putut veni. Singura posibilitate era că nu putuse controla situația.
– Ce s-a întâmplat cu tine?
Zhou Xiang a fost prea leneș să inventeze o scuză în acest moment și a spus încet:
– Yan Ming Xiu nu m-a lăsat să plec.
– Yan Ming Xiu nu te-a lăsat să pleci? De ce?
Cai Wei își aduse aminte că Yan Ming Xiu era cumnatul lui Wang Yudong.
Zhou Xiang îi aruncă o privire și-i confirmă suspiciunea.
– Wang Yudong l-a sunat și i-a cerut să mă oprească, iar el… pe scurt, nu am putut să plec.
– La naiba chiar a folosit forța pentru a te împiedica!!
Cai Wei era atât de supărat încât aproape că răsturnă măsuța de cafea.
– Cum te-a oprit? Te-a legat?
Zhou Xiang nu spuse nimic, ceea ce fu echivalent cu acceptarea.
Cai Wei spuse supărat:
– Ce naiba! Sunteți împreună de atât de mult timp și nu-i pasă deloc de sentimentele tale? Ca să nu mai vorbim de faptul că Wang Yudong și sora lui nu s-au căsătorit încă oficial.
Zhou Xiang oftă:
– Frate Wei, este inutil să vorbesc despre asta acum. Nu știu cum să-i explic regizorului Wang sau președintelui Wang și nu îndrăznesc să-l văd.
– Nici să nu te gândești să-i întâlnești. Regizorul Wang este foarte supărat, la fel și președintele Wang. Ah Xiang, ți-am mai spus că, dacă nu vii, chiar nu vei putea supraviețui în cerc. Înțelegi?
Privind fața lui Zhou Xiang, îi fu teamă că nu va putea suporta.
Zhou Xiang nu numai că-l jignise pe Wang Yudong, ci și pe regizorul Wang și-l înșelase și pe președintele Wang.
Zhou Xiang a zâmbit amar.
– Wei Ge, cum aș putea să nu înțeleg, dar nu pot face nimic…
Cai Wei oftă, simțindu-se neajutorat..
Zhou Xiang își lăsă capul în jos și spuse cu o voce profundă:
– Wei Ge, știu că nu voi putea să fac arte marțiale în viitor. Vreau să te întreb dacă poți să mă prezinți în alte locuri de muncă. Voi face mai mulți bani și voi deschide o afacere, un magazin sau ceva de genul.
Cai Wei a oftă:
– Nu-ți face griji, doar odihnește-te câteva zile.
Zhou Xiang păru jenat:
– Wei Ge, trebuie să fiu îngrijorat. Acum… Yan Ming Xiu încă stă la mine acasă și nu va pleca. Nu-l pot vedea. Vreau să-l evit acum.
Cai Wei rămas uluit.
– Yan Ming Xiu? Stă la tine acasă și refuză să plece? Ce altceva mai vrea să facă acest tip nerușinat?
– Nu știu. Vreau să mă ascund de el. S-ar putea să plece după un timp, așa că dacă mai este ceva de lucru acum, vreau să o fac imediat.
Cai Wei își ținu capul și se gândi mult timp, apoi spuse fără tragere de inimă:
– Există unul, dar este prea dificil.
– Wei Ge, nu e ca și cum nu pot suporta greutățile. Spune-mi doar, atâta timp cât pot câștiga bani, mă duc chiar acum. Numai tu îmi poți prezenta ceva potrivit pentru mine.
Cai Wei trebui să-i spună:
– Am întâlnit cu ceva timp în urmă pe cineva specializat în realizarea de documentare. De data aceasta vrea să meargă în munții Shiwanda pentru a urmări și a filma un trib primitiv, misterios care nu a ieșit niciodată de acolo.Vrea să filmeze obiceiurile lor de viață și de asemenea unele tradiții străvechi. Acum recrutează oameni. Ai lucrat în echipaj de mulți ani și ai fost pe aproape fiecare platou. Ești exact persoana de care au nevoie. Dar filmarea documentarelor este foarte dificilă, spre deosebire de divertisment. Frumusețea artelor marțiale nu are nimic de-a face cu asta. Nu sunt pentru profit, doar pentru a face înregistrări științifice. Fondurile lor vin de la stat și de la unele organizații neguvernamentale. Cu siguranță nu sunt tratați ca niște actori obișnuiți și adesea trebuie să sufere mult pentru a filma o anumită scenă. Păcat, locurile necunoscute sunt, de asemenea, însoțite de multe pericole.
Cai Wei îl privi adânc,.
– Poate dura câteva luni sau chiar un an sau doi. Zhou Xiang, chiar nu vreau să pleci, dar acesta este singurul mod în care te pot ajuta în acest moment. Gândește-te.
Zhou Xiang se gândi un timp și spuse:
– Voi merge pentru asta. Acest job este foarte potrivit pentru mine. Nu eu sunt cel care aleg jobul acum, ci jobul e cel care mă alege.
Cai Wei oftă în repetate rânduri:
– A Xiang, mai gândește-te la asta. Trebuie să fie foarte greu să lucrezi în pădurea virgină și trebuie să porți o mulțime de echipamente. Îți sugerez să mai aștepți câteva zile și voi găsi altceva. Poți să stai la mine acasă în această perioadă.
Zhou Xiang clătină din cap:
– Wei Ge, asta este foarte bine. Serios, vreau s-o fac. Echipa documentarului are o legătură mică cu industria divertismentului și nu mă vor respinge din cauza incidentului cu Wang Yudong. Poate că mă pot specializa în asta în viitor. Dacă voi lucra în acest domeniu, ar trebui să acumulez și experiență de data aceasta, Wei Ge, nu-ți face griji, voi avea grijă de mine.
Cai Wei ezită mult timp, incapabil să reziste cererilor repetate ale lui Zhou Xiang, așa că îl sună pe responsabilul cu echipajul și prezentă pe scurt situația lui Zhou Xiang. Cai Wei avea încă o oarecare reputație în cerc, iar oamenii pe care îi prezenta erau toți de încredere. El acceptă cu ușurință și îl rugă pe Zhou Xiang să meargă acolo a doua zi. Nu avea nevoie să aducă nimic în afară de două seturi de haine. Pregătiseră totul pentru munte, iar hainele obișnuite nu erau deloc necesare. Echipajul părea să se grăbească să plece.
Cai Wei nu se aștepta să fie atât de grăbit, ceea ce îl prinse pe Zhou Xiang cu garda jos. Cai Wei l-a întrebat din nou dacă chiar plănuia să meargă.
Zhou Xiang se gândi la situația lui, apoi se gândi la atitudinea înfricoșătoare a lui Yan Ming Xiu și, în cele din urmă, dădu din cap afirmativ.
După ce s-a întâlni cu responsabilul, luă un avion direct spre Guangxi.
În tot acest timp, telefonul său mobil fusese oprit. Știa că Yan Ming Xiu și Lan Xi Rong îl vor căuta, dar acum nu voia să audă vocea nimănui. Voia să-și pună toată energia la lucru. Poate când se va întoarce peste un an și ceva, totul se va calma și apoi își va putea re-planifica viața.
Singura persoană cu care mai avea contact era Cai Wei pentru că acesta îl suna pe responsabil și îl contacta în mod repetat. Cai Wei știa motivul pentru care refuza să pornească telefonul.
………………………………………………………………………………………..
Telefonul fu deschis în drum spre munți. În acel moment, nu s-ar fi gândit niciodată la soarta ciudată care îl aștepta.
Totul decursese bine. Sub conducerea ghidului local, ajunseseră în sfârșit pe muntele Shiwanda. Era departe de agitația lumii, cu peisaje frumoase și aer curat.
Se aflau la mai mult de 100 de kilometri de Beijing, avansau pe munte. Se mai puteau vedea sate, iar semnalele de telefonie mobilă mai puteau fi primite în acele locuri. Dar când vor avansa mai departe, peste două zile, nu vor mai putea vedea țipenie de om, darămite semnal pentru un telefon mobil. Dar la acel moment, toată lumea încă desfășura filmările cu un spirit fericit și nobil de dăruire față de științele naturii. Toți se înțelegeau armonios, ajutându-se și unindu-se pe un munte și într-o pădure necunoscute. Acest lucru îl făcu pe Zhou Xiang să se simtă mai bine decât în industria divertismentului. Echipa de aici era mult mai bună. Cel puțin aici nu existau intrigi. Fie că era vorba de oameni de știință obsedați de științe naturale sau de aventurieri pasionați, toți erau relativ simpli la suflet.
După ce petrecu multe zile cu ei, împreună cu influența naturii vaste asupra minții lui, Zhou Xiang simți că era mult mai relaxat. Din cauza epuizării de fiecare zi, se gândea la Yan Ming Xiu din ce în ce mai puțin. Acesta fusese pur și simplu un accident al vieții.
În cea de-a opta zi a călătoriei lor în munți, dormiră în ultimul sat care avea comunicare cu lumea exterioară. Mai înăuntru, nu erau drumuri, așa că puteau înainta doar pe jos purtând echipamentul greu.
Toată lumea mâncă mult în noaptea aceea și se culcă devreme, plecau de îndată ce soarele răsărea a doua zi.
Zhou Xiang întins pe pat, indiferent de poziție nu putea să doarmă. Nu știa ce stare de spirit îl făcea să se răsucească și să se întoarcă.
Se uită la ceas. Era doar zece seara.
Nu se putu abține să nu-și scoată telefonul mobil și plănui să-l sune pe Cai Wei. Nu știa de ce, dar se simțea foarte agitat. Se temea că i s-a întâmplat ceva soției acestuia. La urma urmei, se apropia data nașterii.
Acesta era ultimul loc cu semnal. Odată intrat în munte nu va mai putea să-l contacteze.
Încărcă telefonul timp de douăzeci de minute, apoi se duse în cel mai înalt punct din sat, unde semnalul era cel mai puternic.
De îndată ce porni telefonul, apărură zeci de mesaje text și apeluri nepreluate, care îl surprinseră.
Acele apeluri telefonice și mesaje text erau toate de la Yan Ming Xiu și Lan Xi Rong. Nu citi niciunul dintre ele. Îi era frică să nu vadă ceva neplăcut.
Formă numărul de telefon al lui Cai Wei, dar în mod neașteptat acesta își oprise telefonul. Nu știa dacă Wei Ge era hărțuit de Yan Ming Xiu și de Lan Xi Rong sau ceva se întâmplase cu soția lui.
Verifică bateria telefonului mobil și decise să-l sune pe Lan Xi Rong.
Apelul fu conectat rapid, iar Lan Xi Rong strigă:
– Xiang Ge! Unde ai fost? De ce nu ai răspuns la telefon?! Știi cât de îngrijorat am fost? Wei Ge a spus doar că mergi la muncă, dar nu mi-a spus unde. Pur și simplu nu ai atât de multă încredere în mine? M-am simțit deosebit de supărat.
Zhou Xiang spuse vinovat.
– Am plecat în grabă și am fost foarte ocupat , așa că nu am pornit telefonul…
– Vrei să-mi ascunzi adevărul? Fratele Wei mi-a spus cu mult timp în urmă că ți-ai închis telefonul pentru a-l evita pe Yan Ming Xiu. Am fost la tine acasă în ziua aceea, dar nu era nimeni . Dacă pun mâna pe el, îl voi bate până nu va mai mișca. Fiară fără inimă !
Zhou Xiang oftă:
– Xi Rong, te rog stai departe de el. Nu mai este nimic între mine și el. Aici mă simt foarte bine.
Lan Xi Rong oftă și el:
– Mă simt ușurat când îți aud vocea. Măcar spune-mi ce faci și unde ești.
Zhou Xiang îi povesti pe scurt despre asta.
Lan Xi Rong a fost puțin îngrijorat.
– Ești în siguranță acolo?
– E în regulă. Sunt peste 20 de oameni în echipajul nostru. Este doar un pic de greu, dar au multă experiență. Nu-ți face griji pentru mine. Bateria telefonului meu mobil este descărcată. Când vom intra mâine în mijlocul munților , nu va fi mai fi niciun semnal. Te voi contacta când ieșim. Tu nu-ți face griji pentru mine.
Lan Xi Rong îi spuse fără tragere de inimă câteva cuvinte și, în cele din urmă, îi spuse afectuos:
– Voi aștepta să te întorci.
Imediat după ce închise telefonul cu Lan Xi Rong, Yan Ming Xiu sună imediat. Zhou Xiang ezită și în cele din urmă răspunse la apel.
Vocea lui Yan Ming Xiu era obosită și plină de supărare.
– În sfârșit, ți-ai pornit telefonul.
Zhou Xiang simțit vag că sincronizarea lui era prea bună, așa că nu s-a putut abține să nu spună:
– Îmi monitorizezi apelurile telefonice?
– Așa e, altfel trebuie să sun la numărul tău 24 de ore pe zi.
Zhou Xiang era atât de supărat încât nu putea vorbi.
– Ai fugit atât de departe doar ca să mă eviți?
Yan Ming Xiu fusese atât de enervat de comportarea lui Zhou Xiang în aceste zile, încât atunci când auzise conversațiile „prietenoase” dintre el și Lan Xi Rong prin intermediul software-ului, simțise o pulsație surdă în inima lui.
– Am plecat pentru că am de lucru, spuse Zhou Xiang cât se poate de calm.
Yan Ming Xiu spuse obosit:
– Zhou Xiang, întoarce-te. De ce ești pornit împotriva mea? La ce îți va folosi asta?
– Nu e vorba de asta. Am plecat la munte la muncă. Yan Ming Xiu, te-ai mutat din casa mea?
Yan Ming Xiu strânse din dinți și spuse:
– Nu, voi sta la tine acasă, așteptând să te întorci.
Zhou Xiang spuse cu o voce profundă:
– De ce nu renunți la mine?
Yan Ming Xiu tăcu pentru o clipă:
– Vreau să o iau de la capăt cu tine. Îmi place sentimentul de a fi cu tine. Nu pot trăi fără tine. Sunt suficiente aceste motive?
Zhou Xiang era într-o stare de confuzie totală.
– Dacă mi-ai fi spus aceste cuvinte înainte să mă ții în brațe și să-mi spui „Dong Ge”, ți-aș fi promis orice.
– Zhou Xiang! Nu merge prea departe. Ce mai vrei de la mine?
Zhou Xiang se uită la pădurea întunecată, vocea lui era oarecum fără expresie.
– Ming Xiu, nu înțelegi… nu înțelegi ce înseamnă pentru mine că mă consideri înlocuitorul lui Wang Yudong și nu înțelegi nici de ce am vrut acel rol. Cât de important era pentru mine. Între noi 2 totul s-a terminat.
– Zhou Xiang!
Yan Ming Xiu își dădu seama că era pe cale să închidă telefonul și îl strigă în grabă. În tonul lui Yan Ming Xiu era o tristețe imperceptibilă.
– Xiang Ge, mă mai iubești?
Zhou Xiang simți o durere surdă în inimă.
Yan Ming Xiu spuse încet:
– Încă mă iubești, nu? Xiang Ge, te implor să continui să mă iubești. Nu te voi mai considera niciodată Wang Yudong, pentru că eu te iu…
Apelul se întrerupse fără avertisment.
Zhou Xiang se uită la ecranul întunecat și văzu că bateria era într-adevăr descărcată.
Se uită lung la telefon înainte de a se întoarce în casă. Se întinse pe pat și rămase treaz toată noaptea.
Privirea uluitoare când îl întâlnise pentru prima dată pe Yan Ming Xiu…toate imaginile cu ei doi, îi făcură inima să tremure.
Îl iubea foarte mult…
……………………………………………………………………………………….
În a patra zi după ce intrară în inima muntelui, o ploaie puternică începu să cadă. Ploaia abundentă transformă drumul într-o mare de noroi. Toți înaintau pas cu pas, cu putere și voință, pentru că nu aveau loc să se odihnească. Până și ghidul era neputincios.
În a doua jumătate a nopții, o alunecare de noroi fatală despărți echipa și blocă drumul. În noaptea întunecată, toată lumea pierdu drumul, iar Zhou Xiang nu făcu excepție.
Zhou Xiang fusese în a doua jumătate a echipei. Când veni alunecarea de noroi, toată lumea fugi ca să scape cu viață. El fugi spre vale. Cu toate acestea, când coborî în siguranță, descoperi că pierduse contactul cu toată lumea și habar nu avea unde era…
Purta un echipament fotografic în valoare de peste 1,6 milioane de yuani și cântărea mai mult de zece kilograme. Nu îndrăzni să se debaraseze de el și nu putu merge înainte doar pe baza memoriei sale.
Îi lipsea experiența de supraviețuire în sălbăticie, așa că nu știa că era mai periculos să alergi spre vale. În acel moment intrase în panică. Cu cât mergea mai mult, cu atât devenea mai panicat. Majoritatea direcțiilor indicate de busolă erau blocate de pagubele cauzate de ploaia abundentă. Nu mai putu să continue, ocolise până când fu epuizat și pierdut complet în pădure.
Zhou Xiang nu va uita niciodată acea lovitură. Senzația de cădere rapidă semăna cu un fel de frică îngropată adânc în măduva oaselor.
Nu știa când ajunsese la marginea stâncii. Nici măcar nu văzuse drumul sub picioare. Urmă doar vâltoarea plină de noroi și căzu în abis ca un zmeu cu sfoara ruptă.
Nu avu timp să se teamă sau să strige. Treizeci de ani din viața lui se derulară în fața ochilor cu o viteză uimitoare și apoi nu mai simți nimic. El nu va mai putea lua niciodată inițiativa de a-l suna pe Ming Xiu…
