Cascadorul – Capitolul 29

Lan Xi Rong era foarte inteligent, dar Zhou Xiang știa că acesta nu era bun la băutură. Dar, după câteva runde, Lan Xi Rong era doar amețit, iar Cai Wei era beat.

Muzica din sala de karaoke era însoțită de urletul lui A Liu, iar zgomotul continua să se intensifice. Tocmai când sunetul magic îi pătrunsese în creier, Zhou Xiang auzi sunetul telefonului mobil. Își aminti brusc că nu-i spusese mamei că se va întoarce târziu. Era deja aproape miezul nopții, așa că mama lui trebuie să fie îngrijorată.

Scoase rapid telefonul mobil, dar mâna îi tremură și telefonul căzu la pământ.

Zhou Xiang se aplecă să-l ridice, dar se prăvăli în brațele lui Lan Xi Rong.

Lan Xi Rong îl bătu pe spate.

– Nu te mișca. Dacă nu poți, îl voi ridica eu.

Lan Xi Rong ridică telefonul mobil de sub măsuța de cafea. Lan Xi Rong  aruncă o privire pe ecran, iar pe el erau scrise trei cuvinte:

Yan Ming Xiu.

Lan Xi Rong rămase surprins pentru o clipă. Știa că acești doi oameni cooperau, dar erau atât de apropiați încât puteau chiar să-și dea telefoane la miezul nopții?

Zhou Xiang crezu că era mama lui, așa că întinse mâna și  luă telefonul fără să se gândească:

– Hei, mamă…

Auzi brusc vocea supărată  lui Yan Ming Xiu:

– Ai băut?

– Ce?!

Lui  Zhou Xiang care era beat îi trebui mult timp până reacționă. Primul lucru de care își dăduse seama nu fusese faptul că-l suna Yan Ming Xiu. Mai întâi își dăduse seama că zăcea în poala lui Lan Xi Rong. Când înțelese, mormăi în timp ce se ridică și spuse confuz:

– Alo?

Tonul lui  Yan Ming Xiu răsună rece:

– Unde ești?

– La XX.

– Cu cine?

– Wei Ge și ceilalți .

Zhou Xiang  bău puțină apă pentru a se trezi puțin.

– Yan Xiansheng ceva nu e în regulă?

Nimeni nu auzea vocea lui Yan într-un astfel de mediu. Doar Lan Xi Rong știa cine era la celălalt capăt al telefonului și continua să se uite la Zhou Xiang.

– Alo! Găsește un loc mai liniștit! îl certă Yan Ming Xiu nemulțumit.

Zhou Xiang nu avu de ales decât să se ridice. Clătinându-se se îndreptă spre toaletă.

– Hei, Yan Xiansheng, mă auziți?

Tocmai când era pe cale să închidă ușa, simți o rezistență. Când se întoarse, îl văzu pe Lan Xi Rong ținând ușa toaletei. Îl înghesui și trânti ușa, blocând cea mai mare parte a zgomotului de afară.

Zhou Xiang se uită la el surprins.

Lan Xi Rong îi luă telefonul din mână fără expresie și spuse rece:

– Yan Ming Xiu, aici e Lan Xi Rong. Ascultă, Zhou Xiang a băut cam mult. Îl poți suna în altă zi.

Yan Ming Xiu rămase fără glas pentru o jumătate de secundă, strânse din dinți și spuse :

– Lan, de ce naiba mă mai bântuiești? Să nu îndrăznești să închizi telefonul!

Zhou Xiang îi smulse telefonul în acel moment și strigă:

– Xi Rong, ce faci?!

Lan Xi Rong nu știa la ce se gândise. Părea să-l urască pe Yan Ming Xiu pentru că se apropia de „Zhou Xiang” chiar dacă era doar o persoană cu același nume.

…………………………………………………………………………………………..

După ce Yan Ming Xiu închise telefonul, atmosfera dintre cei doi oameni din toaletă deveni puțin tensionată.

Zhou Xiang își puse telefonul în buzunar și-l întrebă pe Lan Xi Rong cu privirea ce însemna asta. La urma urmei, era telefonul lui și chestiunea lui privată.

Pe chipul lui Lan Xi Rong apăru o nuanță de jenă, dar  spuse cu nonșalanță:

– Văd că te îngrijorezi, așa că aș vrea să te ajut să-l suni înapoi.

Zhou Xiang nu știa dacă să râdă sau să plângă. Așa că pur și simplu îl împinse, deschise ușa băii și ieși.

Cai Wei îi privi ciudat, apoi râse de ei:

– La naiba, câți ani aveți să mai faceți pipi împreună? Concurați? Cine e mai în vârstă?

Lan Xi Rong zâmbi și spuse:

– Frate Wei, poți să nu mai fii atât de nenorocit? Zhou Xiang plecase să răspundă la telefon. Podeaua băii e alunecoasă și mi-era teamă că va cădea.

Aceste cuvinte fură oarecum convingătoare, Zhou Xiang era într-adevăr puțin cam beat.

Zhou Xiang se așeză pe canapea și îi spuse lui Cai Wei:

– Wei Ge, nu mai trebuie să beau și chiar nu mai pot bea.

– Sună… O suni pe mama mea, am uitat, chiar e…Inventează un motiv și spune că nu mă voi întoarce în seara asta.

Cai Wei acceptă, luă o înghițitură de apă și  încercă să-și facă vocea să sune mai puțin beat. Apoi se ridică și ieși, plănuind să meargă într-un loc liniștit afară să sune.

Zhou Xiang era atât de beat încât nu mai reușea să se miște.

Poate că băuse prea mult pentru că voia să dezvăluie toate secretele îngropate în trupul său, așa nu va mai trebui să poarte așa greutate în inimă.

Păcat că nu îndrăznea.

Lan Xi Rong văzu că nu arăta normal, așa că desfăcu o sticlă de apă minerală și i-o duse la buze:

– Zhou Xiang, ești bine? Bea puțină apă.

Zhou Xiang luă o înghițitură, apoi cu restul curse pe haine.

-La naiba!

Zhou Xiang înjură furios și bătu cu mâna apa de pe cămașă.

Lan Xi Rong oftă, îi luă apa minerală din mână și o puse deoparte, apoi scoase un șervețel și începu să-l șteargă.

Apoi văzu că resturi de hârtie rămâneau pe haine. Se gândi brusc la o soluție ce nu părea atât de inconfortabilă, așa că  spuse:

– De ce nu ți-ai da jos hainele ca să porți puloverul meu? Eu mai am o cămașă dedesubt.

Zhou Xiang continuă să tragă de partea din față a cămășii pentru a împiedica să i se lipească de piept.

Lan Xi Rong își dădu jos puloverul de lână pe care îl purta și i-l aruncă:

– Du-te la toaletă și schimbă-te.

Zhou Xiang îl prinse și încercă să se ridice, dar picioarele îi slăbiră și căzu brusc pe spate.

A Liu îl  tachină:

 – De ce să te duci la toaletă? Schimbă-te aici. Nu sunt fete pe aici. Și chiar dacă ar fi , nu e mare lucru. A Xiang are o figură atât de bună. Hai, arată-ne mușchii  și  mulțumește-ți prietenii.

Zhou Xiang își scoase rapid cămașa udă,  își șterse pieptul cu un șervețel, apoi își puse puloverul de cașmir al lui Lan Xi Rong. Se simți imediat mult mai confortabil.

În acel moment, Cai Wei se întoarse cu o privire ciudată pe față.

Zhou Xiang  luă telefonul și întrebă:

– Ce s-a întâmplat?

Cai Wei se așeză lângă el și îl privi adânc:

– Tu și Yan Ming Xiu sunteți atât de apropiați?

Inima lui Zhou Xiang sări din piept. Poate că Wei Ge citise mesajul, dar el și Yan Ming Xiu nu spuseseră nimic flagrant.

Cai Wei spuse:

– Tocmai a sunat și a spus că va veni să te ia.

Zhou Xiang rămase surprins pentru o clipă, neștiind ce să spună.

Lan Xi Rong, care era lângă el, auzi asta și îl privi printre gene prefăcându-se că întreabă degajat:

– Nu te poate lăsa în pace? De ce ar trebui să vină să te ia?

Zhou Xiang spuse superficial:

– Oh, mi-am amintit că trebuie să merg la platou mâine.  S-ar putea să-i fie teamă că voi amâna filmarea. Eu voi ieși ca să-l sun.

Cai Wei îl prinse de braț și îi spuse:

– Las-o baltă. El este foarte aproape de Orașul Filmului și a spus că va fi aici în curând.

Fața lui Zhou Xiang se schimbă ușor. Era îngrijorat că Yan Ming Xiu va veni și se va lua de cineva. El chiar nu voia să vadă ochii dezamăgiți ai lui Cai Wei.

Zhou Xiang se ridică nesigur.

– Eu, ar fi bine să dau un telefon ca să nu fie nevoit să vină. Creez multe probleme…

Luă telefonul mobil, ieși din sală și începu să formeze numărul lui Yan Ming Xiu, dar acesta nu răspunse. Se întrebă dacă Yan Ming Xiu era supărat. La urma urmei, el și Lan Xi Rong nu au avut niciodată de-a face unul cu celălalt înainte.

Zhou Xiang se lovi cu capul de perete de mai multe ori pentru a se trezi. Se  gândea ce să spună pentru ca nimeni să nu observe că ceva nu este în  regulă.

Zece minute mai târziu, ușa sălii karaoke se deschise brusc, iar cei patru oameni se întoarseră să vadă cine era.

Yan Ming Xiu, purtând o haină lungă și prăfuită, apăru pe ușă, formând o umbră pe corpul lui Zhou Xiang. Prin haloul luminii de fundal, acesta din urmă părea să poată vedea aerul rece acumulându-se în jurul corpului lui Yan Ming Xiu.

El se uită la Zhou Xiang, a cărui față era roșie din cauza băuturii.

Lan Xi Rong stătea fără să se miște, doar privindu-l rece.

Deși Cai Wei îl ura pe Yan Ming Xiu, părea greu să-l poată jigni. Văzând că nimeni nu vorbea, nu avu de ales decât să vorbească mai întâi:

– Yan Xiansheng, ești aici, ești atât de rapid.

Yan Ming Xiu se apropie și opri televizorul. Cântarea din sală se opri instantaneu.

Yan Ming Xiu arătă cu degetul spre Zhou Xiang și spuse cu o față rece:

– Ridică-te, te voi duce acasă.

Zhou Xiang nu avu încotro decât să le spună celorlalți trei oameni:

– Trebuie să merg la platou mâine, așa că voi pleca acum.

Se ținu de masă și încercă să se ridice, dar Yan Ming Xiu îl prinse de braț și-l trase în sus.

Oricine putea vedea cât de furioasă era fața lui Yan Ming Xiu. Lui nu-i convenea că Lan Xi Rong se regăsea aici cu Zhou Xiang.

Acesta își apucă haina cu o mână și și-o puse, iar cu cealaltă luă  cămașa udă. Făcu trei pași și se întoarse pentru a le cere scuze celor trei oameni, apoi fu târât de Yan Ming Xiu fără explicații.

După ce Yan Ming Xiu îl împinse pe Zhou Xiang în mașină, acesta nu s-a grăbit să demareze. Se uită la el cu ochi de oțel și spuse cu răceală:

– A cui haină porți?

Zhou Xiang fu uimit:

– De ce?

–  Aparține lui Lan Xi Rong?

Puloverul de cașmir îi părea foarte familiar. Își amintise că sponsorul tocmai îi trimisese un lot săptămâna trecută. Acest pulover de cașmir făcea parte din lot. Puloverul de cașmir al acestei ținute aparținea lui Xi Rong.

Deși își putea imagina că procedase astfel pentru că Zhou Xiang își udase hainele, totuși se simțea extrem de rău. Parcă cineva îi ciuruia inima cu un fier înroșit.

El îl ura pe Lan Xi Rong și simțea că punctul în care ajunseseră el și Zhou Xiang nu trebuia să-l includă și pe nenorocitul ăsta.

Toți cei care râvneau lucrurile lui trebuiau să moară !

Oricât de puțin cântărea în inima și în ochii acestui Zhou Xiang , el nu va lăsa această posesie să aibă vreo urmă din respirația lui Lan Xi Rong.

El spuse răspicat:

– Stai departe de bărbatul pe nume Lan de acum înainte ! Îl urăsc de moarte !

Zhou Xiang tăcu, aceste cuvinte păreau cu adevărat familiare.

Când Yan Ming Xiu văzu că tăcea, crezut că e nefericit. Se întoarse, îi ciupi bărbia și spuse rece:

– Nu uita că doar eu pot să ți-o trag. Nu-mi face viața dificilă.

Sub lumina slabă, Zhou Xiang zâmbi sumbru și spuse ușor:

– Yan Xiansheng, orice ați spune, mă voi supune. Eu, Zhou Xiang, nu voi uita niciodată că d-voastră ați fost cel care m-a cumpărat cu bani grei.

………………………………………………………………………………

Zhou Xiang stătea întins pe scaunul pasagerului, corpul lui ridicându-se și coborând ușor în timp ce mașina se mișca înainte. Sub influența alcoolului, conștiința lui ieșea în continuu din corp. Uneori deschidea ochii și se întreba unde se afla, iar alteori spiritul lui zbura departe, în alte sfere.

Beat, fu scos din mașină de Yan Ming Xiu. Putu să simtă liftul care urca și știu că erau acolo.

Yan Ming Xiu îl duse în camera de oaspeți de la parter. Zhou Xiang stătea înclinat pe pat, mormăind ceva inaudibil.

Yan Ming Xiu transpirase de epuizare. Își scoase haina, apoi se ridică și-l bătu pe față pe Zhou Xiang.

– Ridică-te și fă un duș.

Zhou Xiang se uită la el cu ochi pe jumătate mijiți.

– Nu… spăl, mă…să dorm.

– Ridică-te, puți !

Yan Ming Xiu nu suporta mirosul lui și, de asemenea, ura faptul că purta haina lui Lan Xi Rong. Chiar dacă ar fi fost un câine pe care îl creștea, tot ar trebui să poarte haine conform preferințelor sale.

Îl trase pe Zhou Xiang din pat, îi scoase puloverul și îl aruncă la pământ cu dezgust.

Zhou Xiang era puțin nerăbdător și spuse cu voce tare:

– Yan Xiansheng, puteți să mă lăsați să dorm?

Yan Ming Xiu îl trase în sus fără ezitare.

– Nu, spală-te !

Pe jumătate trăgându-l și pe jumătate ținându-l în brațe, îl duse la baie.

– Te avertizez, dacă mai  bei din nou așa, o să te ucid și o să-ți arunc cadavrul pe stradă.

Zhou Xiang  chicoti.

– Nu te-am lăsat să mă porți în brațe.

Devenise mai îndrăzneț, acum că era beat.

Zhou Xiang se sufoca cu fiecare propoziție rostită, făcându-l pe Yan Ming Xiu să fie furios. Întotdeauna îi displăcuse oamenii bețivi care deveneau retardați mintal, urât mirositori și nepoliticoși.

Apucă brusc capul de duș, deschise apa și îl îndreptă spre capul lui Zhou Xiang.

Dar uitase că apa fierbinte nu ieșea atât de repede. Apa rece țâșni cu violență făcându-l pe Zhou Xiang să țipe. El folosi, într-un reflex de autoapărare, brațele pentru a-l bloca.

De data aceasta, capul de duș lovi pământul cu o bubuitură, iar apa stropi peste tot, udându-i pe amândoi.

Yan Ming Xiu nu țipă, dar senzația apei reci pe pielea lui  fu cu adevărat neplăcută.

Zhou Xiang se aplecă pentru a-l ridica, în timp ce Yan Ming Xiu, cu mintea limpede, se întinse să închidă robinetul. Amândoi alunecară și căzură.

Zhou Xiang era deja atât de beat încât nu putea să stea pe loc, iar acum era întins deasupra lui Yan Ming Xiu. Încercă de mai multe ori să se ridice, dar nu reuși. Corpul lui se agita deasupra corpului lui Yan Ming Xiu.

Inima acestuia începu să bată din nou sălbatic și toată conștiința lui striga numele „LUI”.

El ținea această persoană în brațe. Greutatea acestuia era atât de familiară, trupul acestuia era atât de familiar, mirosul acestuia era atât de familiar și chiar părul, sub atingerea lui i se părea atât de familiar.

Sentimentele ce răbufneau în valuri îl făcură să se simtă ca și cum s-ar fi întors în urmă cu trei ani. Evenimentele nebunești din trecut dintre el și Zhou Xiang erau încă vii în mintea lui .

Apa fierbinte continua să țâșnească din capul de duș, udându-i pe amândoi. Zhou Xiang se strădui să se ridice și se uită în ochii adânci și întunecați ai lui Yan Ming Xiu.

Acesta îl privea …

Nu, acei ochi fanatici cu siguranță nu se uitau la el, ci priveau pe altcineva prin el. Băuse prea mult, dar era mai sensibil ca niciodată.

Zhou Xiang se mișcă puțin și simți cum i se întărește.

Trecuse mai bine de jumătate de an de când renăscuse și nu avusese încă nicio relație sexuală.

Nu că nu voise, ci doar că nu avusese energie și timp. Când o persoană este împovărată de presiunea financiară și se gândește doar la a câștiga bani, nu are prea mult timp liber să se gândească la sex.

Acum, apăsat pe partea inferioară a corpului lui Yan Ming Xiu, corpul lui reacționa și nu era surprins.

Era deja extrem de fascinat de Yan Ming Xiu, ca să nu mai vorbim că era un bărbat normal. Tânjea foarte mult după sex .

Yan Ming Xiu simți că partea de jos a lui Zhou Xiang era foarte fierbinte și fu un pic enervat.

Zhou Xiang zâmbi ușor.

– Yan Xiansheng, consumați și bucurați-vă… e gratuit.

Yan Ming Xiu spuse cu o voce stinsă, răgușită:

– Ești destul de priceput. Cu câți bărbați te-ai mai culcat?

– Nu-mi amintesc, m-am lovit cu capul și nu-mi amintesc ce s-a întâmplat înainte.

Yan Ming Xiu se uită la el câteva secunde, apoi apucă brusc capul de duș și se repezi spre el.

Zhou Xiang  închise ochii și nu clipi. Îi era prea lene să se miște.

După un timp, simți că apa fierbinte se oprise. Fu târât de Yan Ming Xiu și aruncat pe pat.

Când Yan Ming Xiu îl prinse de umeri și îl întoarse,  fu foarte cooperant. Nu avea nevoie ca Yan Ming Xiu să-i amintească…știa ce este.

Yan Ming Xiu își scoase hainele ude. Încălzirea din cameră nu era foarte puternică, dar trupurile erau înfierbântate.

Yan Ming Xiu îi apăsă capul între perne, forțându-l să-și ridice fesele.

Zhou Xiang îl auzi pe Yan Ming Xiu spunând foarte clar:

– Nu întoarce capul, nu scoate niciun sunet.

Zhou Xiang nici măcar nu crâcni…

În comparație cu înșelăciunea anterioară, se simți mult mai fericit deoarece i se explicase în mod clar.

Era doar un prieten cu beneficii, nici nu trebuia să  pretindă că are sentimente.

Yan Ming Xiu îl extinse în grabă și-și băgă penisul tare înăuntru.

Zhou Xiang simți  multă durere, dar nu spuse nimic. Dacă relația dintre el și Yan Ming Xiu era privită ca o tranzacție, atunci satisfacerea cerințelor clientului era principiul de bază.

El era familiarizat cu frecvența impactului lui Yan Ming Xiu, familiarizat cu puterea și cu gustul lui Yan Ming Xiu și familiarizat cu fiecare detaliu al acestei persoane în pat și în viață.  Așa că va încerca să-și găsească plăcere singur în această aventură sexuală unilaterală. Chiar nu era nevoie ca el să se simtă prost.

Mișcările lui Yan Ming Xiu deveniră din ce în ce mai puternice, Zhou Xiang simțea că ochii i se închid și că era foarte beat. În fața lui nimic nu mai era clar…

Și nici urechile… O iluzie…da da…aud voci…Ming Xiu nu va numi niciodată numele meu în timpul sexului. N-a făcut-o înainte… cum ar putea să o facă acum….am leșinat de mult…Altfel nu aș avea o halucinație atât de puternică.

– Zhou Xiang….Ah…Zhou Xiang…

Stimularea sexuală și alcoolul îl aduseseră în culmea nebuniei. Întregul său corp părea să plutească într-un râu fierbinte. Toate stimulările senzoriale erau aproape, virtuale sau reale…nu mai conta.

– Zhou Xiang…Zhou Xiang…iartă-mă…

Cineva îmi strigă numele?

Vocea părea să plângă. Un plâns amar, jeluit… Ca și cum o persoană ar fi murit.

Plângi pentru că am murit? Cât de teribil este… să fiu nevoit să te întristez…chiar dacă nu sunt mort…

Corpul lui tremura insuportabil. De la o secundă la alta era când în rai când în iad…

– Zhou Xiang…iartă-mă…

Zhou Xiang? Eu nu sunt Zhou Xiang. Nu, eu sunt Zhou Xiang.

Cine este Zhou Xiang? Eu sunt Zhou Xiang? Care Zhou Xiang?

Ochii i se întunecară treptat.