Chen Ying îi dădu multe instrucțiuni. Nu voia să mai experimenteze acel coșmar de acum doi ani, așa că îi spuse în mod repetat lui Zhou Xiang să fie atent și să se întoarcă sănătos. Șoferul aranjat de Jiang Wan veni să-l ia și-l duse direct la aeroport.
Mulți oameni din echipa de filmare se adunaseră deja la aeroport din cauza grupului de vedete. Deși nu fusese anunțat nicăieri programul filmărilor în această locație, fanii erau acolo.
Fetelor acelea nu le păsa dacă erau vedetele pe care voiau să le vadă. Atâta timp cât venea un tip frumos, începeau să țipe ca niște nebune și Zhou Xiang simțise de foarte puține ori sentimentul de a fi o „stea”.
Echipa de filmare închiriase un avion mic, care era suficient de mare pentru ca grupul lor de peste 30 de persoane să poată zbura. Regizorul și vedetele celebre se așezaseră în prima clasă. Zhou Xiang găsi un loc în spate pentru a-și pune bagajele și apoi se așeză pe scaunul de la fereastră.
Tocmai când se uita pe hublou, simți pe cineva alături de el.
Se întoarse și văzu chipul frumos al lui Tan Yin.
Zhou Xiang se încruntă ușor.
– Neața.
Tan Yin purta haine sportive și era tânăr și frumos. Din păcate, nu-i plăcea băiatul frumos care se potrivea cu gusturile lui în trecut.
Tan Yin arătă spre scaunul de lângă el.
– Stau aici.
După ce spuse asta, fără să aștepte acordul lui Zhou Xiang, se așeză.
Zhou Xiang nu-și putu da seama de gândurile lui Tan Yin. Când se întâlniseră prima dată, Tan Yin voia în mod clar să rupă relația cu el, dar de ce se agăța de el acum?
Tan Yin deschise apa minerală, luă o înghițitură și spuse încet:
– Din întregul echipaj, se pare că ești singurul pe care îl cunosc bine. Fie că îți amintești sau nu, trebuie să stăm atât de mult timp în munți, așa că hai să avem grijă unul de celălalt.
Zhou Xiang zâmbi ușor și spuse.
– Bine.
După ce spuse asta, se întoarse și continuă să privească pe fereastră.
Tan Yin îi aruncă o privire, cu o lumină ciudată în ochi.
………………………………………………………………………….
Poate pentru că era îngrijorat că era înconjurat de oameni pe care nu îi cunoștea, Tan Yin nu spuse nimic în timpul zborului, lăsându-l pe Zhou Xiang cu un moment rar de pace.
După ce avionul ateriză, personalul ieși unul după altul. Când trecu pe lângă cabina de primă clasă, îl văzu pe Yan Ming Xiu încă stând acolo citind o carte. Când îl văzu venind, îi arătă cu bărbia scaunul de lângă el .
– Așază-te.
Zhou Xiang nu avu de ales decât să stea jos.
Yan Ming Xiu îi spuse:
– Nu am adus un asistent. Vei lucra în locul asistentului meu în aceste zile.
Tinerii actori care erau în jurul lui îl priviră imediat pe Zhou Xiang cu invidie, dorind să-i poată lua locul. Tan Yin, care aproape ieșise fu și mai uluit, privindu-l cu ochi și mai incredibili, în liniște. Era intrigat.
Zhou Xiang spuse:
– De ce nu l-ai adus pe asistentul Jiang?
– Avea alte lucruri de făcut.
– Atunci… nu ai adus pe nimeni cu tine?
Yan Ming Xiu spuse calm:
– Nu sunt obișnuit să am străini în preajma mea.
Văzând că aproape toată lumea ieșise, Yan Ming Xiu spuse:
– Hai să mergem.
Zhou Xiang purtă în mod conștiincios bagajele lui Yan Ming Xiu și coborî din avion purtând singur cele două valize. Din fericire, bărbatul avea puține lucruri. Yan Ming Xiu nu părea să aibă conștiința de a fi o mare vedetă.
După ce părăsiră aeroportul, se urcară direct în autobuz și se grăbiră la locul de filmare.
Deși toată lumea era foarte obosită, nu aveau prea mult timp să se odihnească. Încă o zi petrecută pe câmp i-ar întârzia încă o zi.
Zburaseră mai mult de șapte ore și urcaseră cu autobuzul încă două ore în munți la intersecția dintre Guizhou și Guangxi. Când ajunseră, era deja trecut de ora două dimineața.
Din cauza peisajului frumos și a condițiilor superioare, trei sau patru echipe de filmare veniseră aici pentru a filma scene în aer liber, ceea ce stimulase și industria turistică locală. Mai multe hoteluri fuseseră construite aici anul trecut. Din cauza dificultății în transportul materialelor, cele mai bune camere de aici abia puteau îndeplini standardul de trei stele. Deci, numărul limitat de camere bune fu împărțit între regizor, Yan Ming Xiu, Wang Yudong și eroina principală.
În timp ce directorul de scenă striga să aloce cardurile camerelor, Zhou Xiang scoase haine din valiză. Era într-adevăr foarte frig în munți și simți asta de îndată ce cobor din mașină.
Directorul de producție îi pusese împreună pe Zhou Xiang și pe cineva din echipa de fotografie. Când Zhou Xiang era pe cale să obțină cardul camerei, Yan Ming Xiu spuse brusc:
– Stai puțin.
Vocea lui nu era puternică, dar toată lumea tăcu.
Yan Ming Xiu arătă către Zhou Xiang:
– El este asistentul meu temporar și locuiește cu mine.
Regizorul rămase o clipă uluit, apoi spuse:
– Yan Xiansheng, asta e cameră cu pat dublu.
– Pot dormi pe podea.
Înainte ca Yan Ming Xiu să poată vorbi, Zhou Xiang vorbise pentru a-l împiedica pe acesta să spună ceva ce nu ar fi trebuit să spună.
Directorul de scenă nu avu de ales decât să-i înmâneze cardul camerei lui Yan Ming Xiu și lui Zhou Xiang îi spuse:
– Nu trebuie să dormi pe podea. O să cer să-ți dea un pat suplimentar.
Zhou Xiang îl urmă pe Yan Ming Xiu în cameră.
După cum era de așteptat, în cameră exista doar un pat mare de doi metri. Deși decorul era foarte obișnuit, era foarte curat și, cel mai important, este foarte spațios. Dimensiunea acestei cele mai bune încăperi era de cel puțin treizeci sau patruzeci de metri pătrați.
Yan Ming Xiu se așeză pe pat pentru a se odihni și îl îndrumă pe Zhou Xiang:
– Scoate hainele și despachetează totul.
Zhou Xiang este independent de când era copil și se pricepea să aibă grijă de sine și de ceilalți. Când Yan Ming Xiu deschisese gura, el desfăcuse deja valizele. Agățase hainele și pusese articolele de toaletă la locul lor și în scurt timp, conținutul valizelor fusese golit.
În acel moment, se auzi o bătaie la ușa camerei de oaspeți și Zhou Xiang întrebă:
– Cine este?
– Bună, domnule, suntem aici să vă oferim un pat suplimentar.
Tocmai când Zhou Xiang voi să răspundă, Yan Ming Xiu spuse:
– N-am nevoie de pat suplimentar.
A fost un moment de ezitare în afara ușii:
– Domnule, sunteți sigur?
Yan Ming Xiu spuse:
– Da, poți să te întorci.
Zhou Xiang nu spuse nimic. În plus, ar fi o risipă să nu doarmă pe patul mare.
Yan Ming Xiu se ridică și plecă să facă un duș. După ce ieși, Zhou Xiang intră și el să facă un duș.
După ce alergase toată ziua, era obosit și plănuia să se culce repede.
Zhou Xiang se urcă în pat și stinse lumina.
Când luminile fură stinse, camera fu cufundată în întuneric.
Yan Ming Xiu întinse încet mâna și-i îmbrățișă talia din spate. Mirosul lui cald și delicios pluti în respirația lui Zhou Xiang. Își spuse că dacă nu ar fi să se gândească decât la îmbrățișarea lui Yan Ming Xiu, ca și cum ar fi un cuplu apropiat, acest sentiment ar fi cu adevărat îmbietor.
Zhou Xiang plănuia să se relaxeze, tot ce avea nevoie acum era o odihnă bună.
Yan Ming Xiu vorbi în acel moment. Vocea lui era foarte blândă și aproape șoptită.
– Xiang, tu îmi ascunzi ceva?
Zhou Xiang nu știa ce vrea să spună prin această întrebare, așa că întrebă cu prudență:
– Nu înțeleg ce vreți să spuneți, Yan Xiansheng.
Yan Ming Xiu spuse:
– Mă simt atât de familiar cu tine, de parcă te-aș fi cunoscut înainte și aș fi trăit cu tine înainte. De ce mă simt așa?
Zhou Xiang strânse din dinți și spuse superficial:
– Așa o fi soarta.
Dacă nu ar fi fost destinul, ei nu ar fi în situația în care se aflau astăzi.
– Zhou Xiang, crezi că o persoană care a dispărut de mai bine de doi ani, este posibil să fie încă în viață?
Nervii lui Zhou Xiang se încordară, iar el zâmbi:
– Probabil că este imposibil. Dacă ar fi fost în viață, s-ar fi întors cu mult timp în urmă.
– De ce nu ar putea fi încă în viață? Poate că nu se întoarce pentru că nu vrea să se întoarcă.
Zhou Xiang tăcu o clipă:
– Yan Xiansheng, vorbiți despre celălalt Zhou Xiang?
Putea simți în mod clar corpul lui Yan Ming Xiu înțepenind.
– Cât de multe știi despre el?
– Nu știu deloc, doar am auzit de la alții.
Yan Ming Xiu spuse cu o voce profundă:
– Atunci știi care era relația mea cu el?
Inima lui Zhou Xiang se strânse.
Ce mai contează? Ce relație crezi că era între noi doi?
Strânse strâns din dinți în întuneric:
– Nu știu.
Vocea lui Yan Ming Xiu se auzi ca și cum se ridica din abis, rece și goală.
– Nu cred că e mort, pur și simplu nu vrea să se întoarcă.
Zhou Xiang își auzi propria voce în afara gândurilor sale întrebând mecanic:
– De ce nu vrea să se întoarcă?
Yan Ming Xiu nu răspunse la întrebare, dar îl strânse și mai tare în brațe.
…………………………………………………………………………………
În a doua zi, toată lumea începuse să aleagă cea mai potrivită locație de filmare. Pentru a obține cea mai bună și mai armonioasă scenă de filmare, aveau doar două zile.
Oamenii din jur deveneau din ce în ce mai politicoși și entuziaști față de Zhou Xiang, ceea ce era legat de faptul că erau împreună de mult timp și, de asemenea, pentru că locuia în aceeași cameră cu Yan Ming Xiu.
Yan Ming Xiu nu avea nevoie să participe în primele două zile, așa că rămase aproape tot timpul în cameră. Toți păreau că sunt obișnuiți cu caracterul său sociabil, cu faptul că ajuta cu ușurință pe alții și chiar și gătitul îl făcea singur.
Zhou Xiang ajuta echipa de fotografie să mute echipamentul când Tan Yin veni lângă el și-l întrebă cu voce joasă:
– Zhou Xiang, când te-ai urcat până la Yan Xiansheng? Te-am subestimat înainte.
Zhou Xiang nu-i acordă atenție și se concentră pe asamblarea suportului.
Tan Yin a îngenunche, își înclină capul și-l privi o vreme, apoi îi arătă un zâmbet frumos.
– Încă mă urăști pentru că m-am despărțit de tine? Nu am avut de ales. Compania mi-a cerut să nu fiu în nici o relație.
Zhou Xiang nici măcar nu se uită la el.
– Ți-am spus, nu-mi mai amintesc de tine.
– Hm, crezi că aș crede cu adevărat? Pierderea memoriei este un complot care apare doar în dramele coreene .
Tan Yin spuse zâmbind:
– Știu că îți amintești de mine, doar ești supărat pe mine, nu?
Zhou Xiang nu avea de ales decât să-l lase să vorbească. Nu se cădea să-l mustre sau să-l lovească.
Tan Yin se apropie de el și, când nu era nimeni prin preajmă, își puse brusc buzele lângă ureche și respiră pe obraz.
– Xiang Ge, de ce ești încă atât de copilăros?
Zhou Xiang se distanță de el . Privind ochii lui Tan Yin, simți că a se ascunde așa nu era o opțiune.
Se ridică de la pământ și-l ridică pe Tan Yin de la pământ. Vino aici, lasă-mă să vorbesc o dată și bine cu tine.
Tan Yin fu uimit pentru o clipă, apoi fu târât de Zhou Xiang spre pădurea din apropiere. Locul era vast și puțin populat, iar toată lumea era ocupată cu propria lor afacere.
După ce intrară în pădure, Zhou Xiang își aprinse o țigară și întrebă răspicat:
– Xiao Tan, ce vrei?
În mod natural, Tan Yin întinse mâna, apucă țigara, o băgă în gură și trase 1 fum. Apoi se aplecă în față, își frecă talia de cea a lui Zhou Xiang și spuse ambiguu:
– Xiang Ge, ți-am plăcut atât de mult înainte, dar ai uitat.
Zhou Xiang zâmbi și spuse:
– Chiar am uitat de asta. Nu vom vorbi despre trecut, vom vorbi doar despre prezent. Ce vrei ? Vrei să te culci cu mine?
– Da, vreau să mă culc cu tine.
Tan Yin îl îmbrățișă pe gât și zâmbi cochet:
– De când compania m-a luat sub aripile ei, viața mea privată a fost foarte strictă. Nu am mai ieșit să mă distrez de mult. Sunt atât de plictisit.
Tan Yin întinse mâna și atinse partea inferioară a corpului lui Zhou Xiang, suflându-i pe obraz.
– Xiang Ge, nu vrei să mi-o tragi?
Zhou Xiang îl prinse de mână.
– E sigur că voi fi enervat dacă mă atingi.
Puse mâna lui Tan Yin la spate, și-și miji ochii, apoi spuse:
-Xiao Tan, chiar nu-mi amintesc de tine, dar mama mea a spus că ai intenții rele. Ea m-a rugat să am cât mai puțin contact cu tine. Spune-mi, nu ar trebui să o ascult pe mama?
Expresia lui Tan Yin se schimbă, dădu drumul brațului care atârna în jurul gâtului lui Zhou Xiang și rânji.
– Zhou Xiang, vreau doar să trăiesc o viață mai bună. Erai așa la vremea aceea și nu puteai să-ți dai seama. Am venit la Beijing după o ceartă. Știi cât de mult aveam nevoie de tine? Chiar m-ai ajutat și ai avut grijă de mine, dar nu puteam să-mi petrec toată viața așa. Nici mama nu era de acord cu noi, dar lucrurile sunt diferite acum, am mulți bani și pot alege…
Zhou Xiang ridică mâna pentru a-l opri.
– Orice ai alege nu are nimic de-a face cu mine. Xiao Tan, ți-o mai spun încă o dată foarte clar. Nu voi bârfi niciodată despre trecut cu alții. Nu-ți face griji. Cât despre viitor? Nu vreau să am nimic de-a face cu tine. Să lucrăm împreună când avem ocazia. Cred că este suficient să ne întâlnim. Trage-ți-o cu altul.
Fața lui Tan Yin deveni albastră și violetă și spuse tremurând:
– Nu erai așa înainte, nu cred… Ai spus că mă vei aștepta o viață, ai spus că vei…
– Repet: nu-mi amintesc de nimic legat de tine.
Zhou Xiang își aranjă hainele.
– Dacă nu mai ai nimic de spus, atunci scuză-mă, voi pleca.
Trecu pe lângă lividul Tan Yin și ieșit din pădure.
Imediat ce făcuse câțiva pași, Tan Yin îl prinse și-l îmbrățișă brusc din spate și spuse cu o voce înecată:
– Xiang Ge, atâția ani, am riscat totul pentru astăzi. Am fost cu bătrâni și cu urâți și am fost de asemenea cu bărbați slabi și cu bărbați grași, am fost cu femei și nu am trăit o viață de om, dar nu am nici un regret. Ești de aici, ai mâncare și adăpost, dar nu ai dormit niciodată într-un subsol umed și întunecat, nu ai dormit niciodată într-un mic hotel unde plapuma era acoperită de gândaci. Mama ta gătește pentru tine în fiecare zi… Atâta timp cât ai un salariu fix în fiecare lună, poți trăi confortabil. Mi-ai plăcut, doar tu ai fost cu adevărat bun cu mine și m-ai prețuit atât de mult, dar eu… După atâția ani, nu îndrăzneam să vin. Am crezut că atâta timp cât nu te văd, tu mă vei păstra în memoria ta, mă vei ține și mă vei proteja. Sunt atât de bogat acum, o să-ți cumpăr lucruri care îți plac și o să-ți prezint regizori grozavi, o să mă răscumpăr pentru viața anterioară.
Zhou Xiang îngheță pe loc, neștiind ce să spună pentru o clipă. Intrase în contact cu mulți oameni precum Tan Yin. Veniseră în această metropolă bizară cu visul de a deveni vedete, dar în cele din urmă au descoperit că decalajul dintre realitate și idealuri era prea mare. Dacă nu găseau un loc, trebuia să-și vândă corpul pentru a câștiga unul.
Zhou Xiang simpatiza de obicei cu acești copii, dar nu prea mult, oamenii își aleg singuri drumul.
Auzind ceea ce spusese Tan Yin, nu crezu-l, dar tristețea din tonul lui era foarte reală. Poate că băiatul chiar avea aceste gânduri în inimă.
Zhou Xiang îl prinse de mână, se întoarse și oftă:
– Xiao Tan, viața nu este ușoară pentru nimeni. Poate că mi-ai plăcut cu adevărat înainte și s-ar putea să-mi placi cu adevărat, dar… Nu contează dacă tu crezi asta sau nu, chiar nu-mi amintesc, așa că îmi pare rău că nu mai pot fi drăguț cu tine.
Tan Yin se uită la el în gol, lacrimile curgându-i pe chipul său frumos. Ochii lui erau incredibili.
Zhou Xiang îl bătu pe față și spuse:
– E mai bine așa. Mai devreme sau mai târziu, vei întâlni pe cineva care are aceleași obiective ca tine. Nu mă voi implica. Asta e tot ce spun și vorbesc serios. Deci, hai să vorbim despre viitor. Să păstrăm o relație de colegialitate.
Zhou Xiang se scuză, dădu din cap, se întoarse și plecă.
Tan Yin se uită cum se îndepărtează, își coborî treptat capul și-și strânse pumnii.
Două ore mai târziu, Zhou Xiang urmări echipa de filmare pe un deal. Acest deal era folosit ca una dintre locațiile de filmare.
După ce Zhou Xiang plecă, Tan Yin merse în camera lui Wang Yudong și spuse respectuos:
– Dong Ge, mă căutai.
Wang Yudong spuse “hm” și luă o înghițitură de ceai.
– Am auzit că tu și Zhou Yang ați fost împreună și ați vorbit mult timp chiar acum?
Tan Yin tresări:
-Da.
Wang Yudong părea să fi spus greșit numele lui Zhou Xiang, dar nu-l corectă.
– Vă cunoașteți?
– Noi… toți…jucăm…
– Nu acum, v-ați cunoscut înainte?
Tonul acestor cuvinte era clar afirmativ.
Tan Yin spuse grăbit:
– În trecut, am semnat cu aceeași agenție de modele. Ne cunoșteam pe atunci, dar nu eram foarte familiari…
– Bine, Xiao Tan. Când semnez un contract cu cineva, crezi că nu îi voi cunoaște trecutul? Tu și el ați fost într-o relație, nu?
Transpirația rece izbucni pe fruntea lui Tan Yin.
– Noi…
– Nu e nimic.
Wang Yudong zâmbi blând.
– Nu fi nervos, totul s-a întâmplat în trecut. Știu că acum ești foarte ascultător.
Tan Yin ridică surprins capul și se uită la Wang Yudong confuz:
– Dong Ge, care sunt instrucțiunile tale?
– Știi, eu cred că el și cumnatul meu sunt cam apropiați.
Tan Yin nu știa de ce Wang Yudong îi spunea asta.
Vocea lui Wang Yudong era puțin rece:
– Trebuie să știu mai multe despre această chestiune. Unde este Yan Ming Xiu în această relație? Nu-i plac femeile. Nu fi surprins. Lasă-mă să-ți spun, poate că nu este un lucru bun, dar nu cred că ai curajul să o spui.
– Dong Ge, nu voi spune niciodată nimic.
– Ei bine, asta e bine. La urma urmei, eu sunt cumnatul lui. Trebuie să țină un ochi pe el. Am nevoie de tine să mă ajuți. Ca o favoare, ajută-mă să confirm relația dintre ei doi. Nu pot să întreb asta direct, înțelegi?
– Dong Ge, dar… nu sunt apropiat de Zhou Xiang, cum pot fi sigur…
Wang Yudong se gândea la această problemă și deodată simți că era ceva ciudat în ceea ce Tan Yin spusese tocmai acum.
– Stai puțin, cum l-ai numit?
Tan Yin fu surprins.
– Zhou Xiang.
– Zhou Xiang? Numele lui nu e Zhou Yang?
– Dong Ge, vorbim despre aceeași persoană? El este actualul asistent al lui Yan Xiansheng…
– Despre el e vorba.
Fața lui Wang Yudong se întunecă.
– Numele lui este Zhou Xiang? Zhou fără „h”?
– Zhou cu „h”.
Ceașca de ceai din mâinile lui Yudong căzu pe pământ cu un zgomot asurzitor și se sparse în mai multe bucăți.
Tan Yin fu atât de speriat încât tremura din toate încheieturile.
Wang Yudong era atât de supărat încât fața i se schimbă. Numele lui este de fapt Zhou Xiang? De ce are acest nume blestemat și atât de obscur?
Scoase supărat telefonul mobil, răsfoi îndelung agenda telefonică și, în sfârșit, găsi numele lui Cai Wei. După ce se gândise la asta, putu înțelege ce se întâmpla. Acest mic cascador nu era atât de îndrăzneț să-l mintă… Xiang…
Numărul de telefon al lui Cai Wei nu răspunse.
Wang Yudong închise telefonul supărat și spuse cu răceală lui Tan Yin:
– Îți las chestiunea asta. Nu-mi pasă ce metodă folosești, confirmă dacă există o relație între el și Yan Ming Xiu și apoi spune-mi imediat.
Tan Yin păru extrem de tulburat și nu putu decât să fie de acord.
