Cascadorul – Capitolul 35

Nu se văzuseră de câteva zile, dar tenul lui Chen Ying se îmbunătățise mult.

Era aproape timpul pentru cină. Uitase să-și pornească telefonul după ce coborâse din avion. Când îl porni, apărură mai multe apeluri pierdute, toate de la Cai Wei.

Sună în grabă înapoi.

Vocea lui Cai Wei era puțin înăbușită.

– Zhou Xiang, vino afară. Am ceva să te întreb.

Inima lui Zhou Xiang se ambală. El bănui că problema dintre el și Yan Ming Xiu ajunsese la urechile lui Cai Wei. Acest lucru nu era surprinzător. Rețeaua largă de contacte a lui Cai Wei în cerc era de neimaginat.

Gândindu-se la asta, Zhou Xiang se simți atât de vinovat încât nu voia să-l vadă, dar nu putea să se sustragă situației,    așa că fu de acord.

………………………………………………………………………………………….

– Yan Xiansheng, sunteți aici.

Căpitanul Wang se ridică și dădu mâna cu Yan Ming Xiu.

– Căpitane Wang, m-am repezit imediat ce am coborât din avion. Te rog să-mi spui care e situația.

Yan Ming Xiu se afla în biroul căpitanului Wang în acel moment. Pe biroul din fața lui erau o grămadă de fotografii și mai mult de zece dintre fotografiile puse pe tablă, erau fotografii ale casei lui Zhou Xiang.

Căpitanul Wang nu pierdu timpul și arătă spre una dintre ele.

– Am analizat în detaliu această încuietoare și am ajuns la concluzia că încuietoarea nu a fost deteriorată în niciun fel. Cilindrul închizătorii este puțin vechi, dar nu există zgârieturi serioase. În 90      % de cazuri această încuietoare a fost deschisă cu o cheie potrivită, iar restul de 10% ar putea fi deschis cu un instrument de strângere a lacătelor de ultimă generație, dar toți preferăm prima posibilitate.

Yan Ming Xiu își înăbuși bătăile inimii:

–  Vrei să spui că acest lacăt poate fi deschis doar cu cheia originală?

– Cel mai probabil, da.

Yan Ming Xiu se gândi la Lan Xi Rong, la Cai Wei și apoi la Zhou Xiang.

Aceștia erau singurii oameni care știau unde era cheia de rezervă,  așa că cel care descuiase ușa și intrase în casă…

Yan Ming Xiu spuse cu o voce profundă:

– Mâine, îți voi da ceva, cheia de rezervă a acestei încuietori. Vezi dacă poți găsi vreo amprentă.

Căpitanul Wang își bătu palma pe coapsă:

– Yan Xiansheng, de ce nu ne-ați dat un lucru atât de important mai devreme?

Yan Ming Xiu nu știa prea multe despre ancheta penală. Pur și simplu nu a vrut să dea cheia. Visa mereu că într-o zi Zhou Xiang se va întoarce și îi fusese teamă că nu va putea deschide ușa.

– Yan Xiansheng, dacă spuneți asta, motivul și suspecții acestui caz vor trebui reinterogați. În plus, conform celor spuse de dumneavoastră, una dintre persoane a văzut spatele suspectului. În acest caz, putem să-i cerem ajutor? Am urmărit mai multe videoclipuri de supraveghere ala intersecției pentru  a-l găsi pe suspect. Am obținut două videoclipuri de supraveghere ale cartierului în acel timp. El poate veni oricând.

Yan Ming Xiu se gândi o vreme:

– Bine, îl voi anunța și îl vom viziona împreună.

………………………………………………………………………………………….

Locul în care Cai Wei îi ceruse să meargă se dovedise a fi un mic restaurant din Xinjiang, unde cei doi se întâlneau adesea la câțiva ani după absolvire și când lucrau din greu pentru a-și   câștiga existența. Acest restaurant exista în memoria lui de cel puțin douăzeci de ani.

La vremea aceea, după plecarea de la serviciu, el și Cai Wei veneau adesea aici să ia o masă, să bea niște vin și apoi să discute despre toate, vorbind despre ce fel de viață ar trebui să trăiască atunci când vor avea bani în viitor.

Până la urmă, nici el, nici Cai Wei nu deveniseră cu adevărat bogați, dar amândoi erau mulțumiți de viața lor și erau foarte atașați de acest mic restaurant. Veneau și stăteau aici din când în când, dar acum veniseră din ce în ce mai puțin. Mai ales când Cai Wei se obișnuise să însoțească diverși șefi mari și celebrități la diverse hoteluri de lux, el părea deplasat stând aici îmbrăcat într-un  costum de mii de dolari.

Zhou Xiang nu se așteptase ca Wei Ge să-l aducă aici.

Acest mic restaurant era la fel ca înainte, iar Zhou Xiang îl recunoscu de departe.

Intră direct într-un mic salon privat, unde Cai Wei stătea deja acolo și-l aștepta. Toate felurile de mâncare erau servite, iar masa era plină cu ceea ce le plăcea să mănânce la acel moment.

În mijlocul mesei erau șase sau șapte sticle de bere și două sticle de lichior.

Zhou Xiang era familiarizat cu această postură,  Cai Wei voia să se îmbete.

– Wei Ge.

Zhou Xiang se simți puțin neliniștit, știa intuitiv că acesta îl căuta din cauza afacerilor lui Yan Ming Xiu.

Cai Wei se uită la el adânc și spuse:

– Stai jos, am comandat deja.

Zhou Xiang se așeză pe scaun și păstră o distanță pe care o credea ferită de ochii lui Cai Wei.

Cai Wei deschise sticla de vin și apoi turnă și câte două pahare de bere și lichior.

Zhou Xiang dădu din cap:

– Wei Ge, mă cauți astăzi…

Cai Wei bău paharul și spuse:

– Destul.

Buzele lui Zhou Xiang tremurau puțin, iar această atmosferă familiară îl făcu să se simtă puțin pierdut.

Luă sticla și  bău o înghițitură strașnică pentru a se calma.

Cai Wei trecu direct la obiect:

– Am auzit ce s-a întâmplat între tine și Yan Ming Xiu. Spune adevărul, fie că este bun sau rău. Dacă mă tratezi cu adevărat ca pe fratele tău, nu-mi ascunde asta.

Zhou Xiang își șterse colțurile gurii. Nu îndrăzni să se uite la Cai Wei, dar se uită la vasele aburinde de pe masă.

– Este adevărat.

Mâna lui Cai Wei, cu care ținea sticla, se opri, apoi o puse cu greutate pe masă, ridică mâna și-l pălmui puternic pe Zhou Xiang .

– Idiotule!

Zhou Xiang  plecă jenat capul în jos și strânse buzele fără să vorbească.

– De ce te grăbești? Pentru ce te grăbești? Bani? Statut? Spune-mi, de ce te grăbești?!

Zhou Xiang întoarse încet fața și se uită la Cai Wei, cu ochii puțin roșii.

– Bani.

Cai Wei se uită la expresia lui și rămase uluit. Apoi  lăsă brațele în jos, de parcă ar fi fost brusc epuizat.

Zhou Xiang spuse cu o voce tremurândă:

– Wei Ge, îmi pare rău, te-am dezamăgit.

Cai Wei oftă din greu, simțindu-se neajutorat.

– Nenorocitul ăla, banii  ticălosului ăluia…murmură Cai Wei.

– Mama ta se simte mai bine?

Zhou Xiang dădu din cap.

Cai Wei luă câteva înghițituri de vin și spuse:

– Tu ai ales singur această cale. Să nu vii mai târziu să-mi spui că regreți.

Zhou Xiang clătină din cap.

– Nu există nimic care să merite… care merită regretat.

– Atunci permite-mi să-ți reamintesc. Doar profită la maxim de banii lui și nu te gândi la nimic altceva. Yan Ming Xiu are pe cineva în inima lui și nimeni altcineva nu va mai intra niciodată.

Zhou Xiang  zâmbi trist.

– Bine.

Cine altcineva știa asta mai bine decât el, el care o experimentase ​​în două vieți.

Cai Wei scutură sticla de vin de pe vechea masă și spuse cu un zâmbet ironic:

– Zhou Xiang, Zhou Xiang, Zhou Xiang… Crezi că acest nume a fost blestemat? De ce cade mereu în mâinile aceleiași singure persoane? De ce? … tu…Despre ce naiba vorbesc?

Zhou Xiang bău vinul în tăcere.

Vinul este un lucru bun pentru înecarea amarului.

Cai Wei bătu în masă.

– Știi tu ce este acest loc?

El continuă cu o voce beată, sugrumată:

– Acesta este locul în care eu și Ge ne întâlneam des. Chiar aș dori să pot bea din nou un pahar cu el.

Zhou Xiang simți durere și avu un impuls în inima lui care îl făcu să vrea să-i spună lui Cai Wei adevărul.

– Wei Ge, eu…

În mod neașteptat, Cai Wei se întoarse să-l privească în acel moment. Ochii lui erau foarte adânci și întrebători, de parcă ar fi ghicit ceva.

Zhou Xiang fu surprins pentru o clipă.

– Wei Ge?

– Zhou Xiang, uneori simt că pot vedea prin tine.

Zhou Xiang nu știa ce vrea să spună Cai Wei.

– Mă faci să mă simt…tu ești… atât de mult ca el. Uneori, Xi Rong și cu mine bănuim amândoi că ești aceeași persoană.

Zhou Xiang fu șocat.

Cai Wei bătu puternic pe umărul lui Zhou Xiang:

– Sunt câteva lucruri de care nu te-am întrebat, dar le-am ținut în inima mea. Primul este că nu ți-am spus niciodată că am fost la casa lui Lao Zhou pentru cină. De unde ai știut  că soția lui făcea des coaste de porc dulci și acrișoare? I-ai spus lui Lao Zhou că ți-am spus, Zhou Xiang, de ce ai spus această minciună?

Berea fusese amestecată cu băutura alcoolică.

Poate pentru că era beat, îndrăznea să spună aceste cuvinte.

Zhou Xiang  minți spunând vag:

– Eu… am auzit ce au spus alții.

– Cine a spus asta?

Zhou Xiang clătină din cap.

– Nu-mi amintesc.

         – Nu-ți amintești asta, dar ce zici de fiica mea? Îți amintești? Nimeni din întreaga companie nu știa că soția mea era           însărcinată cu gemeni la început…cu excepția lui Zhou Xiang, cu excepția lui Ge. Zhou Xiang, nimeni nu știa, tu de unde ai știut tu?

Cai Wei se apropie din ce în ce mai mult și, în cele din urmăîl prinse de gulerul pe Zhou Xiang, îi luă jumătate din corp în brațe și strigă ca un nebun și cu o durere nesfârșită.

– Zhou Xiang, Zhou Xiang! Ge ! Care Zhou Xiang ești?!! De ce arăți atât de asemănător?! Ge!! De ce naiba arăți ca Ge? Cine ești tu Zhou Xiang?!!

– Wei Ge, Wei Ge, ai băut prea mult, te duc acasă.

Cai Wei îl trase de guler din ce în ce mai aproape, iar în cele din urmă ochii lui arătară o privire care îl făcu pe Zhou Xiang extrem de inconfortabil și de vinovat. El spuse răgușit:

– Wei Ge, îmi pare rău.

– De ce îți pare rău pentru mine? Spune-mi, de unde știai asta?!

Zhou Xiang trase aer în piept și spuse:

– Wei Ge, lasă-mă să te duc mai întâi acasă. Eu…

Cai Wei se ținut de el și spuse răgușit:

-Nu am vrut să spun sau să întreb aceste lucruri la început, dar nu mă așteptam să te cuplezi cu Yan Ming Xiu. Cum pot fi atâtea coincidențe în lume, una după alta?

Ochii lui Cai Wei erau confuzi, iar pupilele lui își pierduseră încet concentrarea.

Cei doi băuseră prea repede, iar acum erau beți.  Zhou Xiang deveni entuziasmat, sufocându-se și spunând iar și iar.

– Wei Ge, îmi pare rău, îmi pare tare rău.

– Îți pare atât de rău, tu-ți… înjură vag Cai Wei în timp ce se sprijinea de Zhou Xiang.

Zhou Xiang achită nota de plată, ieși și chemă un taxi .

Cai Wei continua să mormăie prostii în mașină. Probabil că nici măcar nu știa ce vorbea sau ce voia să întrebe. Pur și simplu vorbea despre trecutul său cu Zhou Xiang și îi spuse că el Zhou Xiang nu era destul de interesant ca celălalt.

Zhou Xiang se reținu impulsului de a spune totul și îl duse acasă pe Cai Wei. Nu îndrăzni să stea mai mult, îl lăsă pe Cai Wei, spuse câteva cuvinte soției lui și fugi.

După ce fugi în stradă, vântul rece al iernii îl trezi puțin. Merse pas cu pas spre casă și începu să se gândească serios dacă ar trebui să-i mărturisească lui Cai Wei.

Nu îndrăznise să spună nimănui înainte pentru că îi era teamă că nimeni nu îl va crede. Nu voia să fie tratat ca un extraterestru. Mai târziu, nu o făcuse pentru că întâmpinase dificultăți financiare și nu voise să-l forțeze pe Cai Wei să-l ajute. Acum, aceste griji nu mai erau atât de importante. Cai Wei fusese întotdeauna cel mai de încredere prieten al lui. Nu contează înainte sau acum, el îl ajutase mereu în toate. Zhou Xiang se simți vinovat și trist, nespus de trist.

Poate că dacă i-ar spune totul lui Cai Wei, asta i-ar elibera pe amândoi.

Cel puțin, Cai Wei nu se va mai învinovăți pentru el și el, Zhou Xiang însuși nu va mai trebui să aibă cel mai mare secret. Ar exista cineva care poate vorbi cu el . Să aibă pe cineva care ar putea ști că Zhou Xiang trăise odată într-o altă identitate, ar fi fost pentru el o răscumpărare.