Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 21

Un nou suspect

Atmosfera din mașină în drum spre secția de poliție era și calmă și tensionată în același timp.

Liniștea era atât de inconfortabilă, încât Thup abia putea să respire. Mai ales când Singha coborî din mașină și se îndreptă printre oameni spre clădire, fără să se oprească măcar să-l aștepte. Acest lucru îi făcu inima să se strângă și mai tare.

– Spune, ce ai găsit?

Singha intră în laboratorul de criminalistică. Se așeză pe scaunul de lângă prietenul său și puse cele trei păpuși pe masă.

– Rezultatele examinării alimentelor din stomacul victimei pe care le-am primit în această dimineață.

Încă ocupat să se uite prin microscop, arătă spre dosarul de pe masă fără să ridice ochii, dar își dădu seama că prietenul său era prost dispus astăzi.

– Așa că am luat bucățile de carne prezente în eșantion și am examinat mucusul stomacal pentru a găsi substanțe.

– Șaptezeci și cinci la sută se potrivesc?

– În afară de diferitele condimente, am constatat că în stomacurile unora dintre victime existau părți similare, dar unele cadavre erau moarte de mai bine de două zile și este dificil să găsești rezultate satisfăcătoare. Cadavrele la care am detectat similitudini au fost copilul numit Kaew și Khun Tee. Ce altceva vreți să mai găsesc pe cadavre?

– Niciun progres? Singha aruncă din nou dosarul pe masă.

– Hai să săpăm mai adânc. Își privi mâna înainte să se uite la persoana care stătea lângă el și să spună:

– Și unde s-a dus băiatul ăsta care tot vede fantome în fața lui?

– Te-ai certat cu el?

– Nu.

– Crezi că dacă fantomele îl prind, va muri?

– Vorbești prea mult, Say. Aici sunt păpușile, poți verifica și dacă sunt amprente, murdărie sau orice altceva. Vei primi rezultatele diseară.

– Dacă nu ești mulțumit, nu te răzbuna pe munca mea. Say lovi cu piciorul scaunul înainte de a-l muta și de a se așeza pe masa din spatele lui pentru a lua o bucată de hârtie și a păși agil înapoi:

– Vei fi surprins să vezi asta.

– Ce?

– Am verificat deja murdăria care era lipită de cadavru și de funie. Știi murdăria pe care ai scos-o din casa lui Luang Phor? Am examinat-o și eu. Știi care a fost rezultatul? Say ridică sprâncenele la persoana care stătea în fața lui. Ceea ce a făcu Singha fu doar să se uite pur și simplu la prietenul său în tăcere, așteptând ca celălalt să răspundă.

– Este același tip de sol. Solul provine din zona în care a avut loc crima.

– Solul din cimitir, murmură liniștit Singha.

– Ah, nu ai spus că există un cimitir, trebuie să mă luminezi aici Sing, sunt pierdut. Ce altceva mai e de găsit?

Singha și Say erau același tip de persoană. Erau oameni cu o minte puternică care, dacă găseau ceva în care merita să creadă, vor crede în asta, dar nu credeau orbește în nimic.

– Verifică și tărâmul păpușilor. Mă întorc imediat.

– Stai puțin, Rin nu e încă aici.

– Unde s-a dus?

– S-a dus la templu, mi-a spus că vine.

– Care templu?

– Este templul la care am fost data trecută. Ai adus toate obiectele de protecție pentru noi? Singha se duse în sala de așteptare și găsi o statuie a lui Thao Kuvera pe birou.

– Sunt aici, dar unde este persoana care le-a adus?

O pereche de ochi frumoși priveau cerul dimineții. Stătea pe podea și își îmbrățișa genunchii. Era aproape de locul în care îi văzuse pe Singha și King vorbind ultima oară. Un oftat răsună din nou, pentru că nu știa cum ar trebui să-și ceară scuze lui Singha. Și încă nu știa cum ar fi fost de atunci încolo. Dacă era încă supărat?

……………………………..

– La naiba! Doar din cauza lui Jump, am ajuns blocat aici. Deci nu poți lua legătura cu părinții lui? Ați fost iubiți înainte, nu-i așa?

– Mi-a spus odată că mama lui a murit cu mult timp în urmă. Cât despre tatăl său, el lucrează în alte provincii, așa că nu a mai fost acasă de mult timp. Încă nu au reușit să ia legătura cu el, spuse vocea femeii cu frustrare.

– Și nenorocita de poliție a spus că dacă tot nu reușesc să iau legătura cu familia lui, nu-l vor lăsa să se întoarcă. Cât de nebunesc este asta?

– Calmează-te, bine? Termină-ți treaba, o să sun acasă să vină să mă ia când mă eliberează, eu o să rămân aici singur.

– Ești sigur, Bom?

– Ah, deci unde ați plecat voi doi?

– Am ieșit în dimineața asta, după ce am strigat mult timp că nu a fost vina lui, chiar dacă el a fost cel care a primit primul e-mailul.

– Oh, haide, nu poți face nimic în privința asta, Bom suspină înainte de a-și întoarce privirea spre Thup.

– Ah, care-i treaba amice?

– Bună.

Thup se trezise și-i salută gânditor pe amândoi, deoarece auzise conversația.

– Ah, persoana pe care Jump a doborât-o, nu?

– Da. Și acum… unde este?

– Am văzut poliția spunând că îl duc la infirmerie, dar el e bine, nu știu ce se va întâmpla.

– Ce altceva s-ar putea întâmpla cu el?

Deer își încrucișă brațele pe piept cu o expresie plictisită.

– Ar putea fi o fantomă?

– Oprește-te, nu știu, Bom. Comportamentul lui s-a schimbat. De ce ar fi fost așa?

– El… ce a spus? întrebă Thup îngrijorat.

– Am văzut că scria marți… marți. Dar nu știu ce înseamnă asta. Bom răspunse înainte să ridice din umeri cu indiferență.

– Eh… Jump s-a născut într-o zi de marți?

După ce-și luă rămas bun de la amândoi, Thup se îndreptă spre camera de gardă, spre care își amintea clar drumul. Când ajunse, se opri în fața ușii camerei din cauza unui zgomot puternic care venea din interior. Nu era sunetul unor discuții, nu era sunetul echipamentelor medicale, ci murmurul… unei melodii.

„Jinip… Tikang Akach…”

– Acest cântec este…

Thup își lipi urechea de ușă și mormăi pentru sine când îl auzi. Citise în cartea lui Luang Pu că era o chemare la rugăciune…

!!!Bum!!!!

Se auzi o bătaie puternică în ușă, iar sânge stacojiu se împrăștie pe cealaltă parte a ușii, până când Thup căzu pe spate. Frumoasa lui pereche de ochi tresări când văzu umbra unei persoane care stătea în spatele ușii.

– !!!A!!!

-Nu mi-ai acordat respect, nu mi-ai acordat respect, nu mi-ai acordat respect, în lac!!! Să nu mă respecți din nou și vei vedea. Să nu mă respecți! O să mori! Dacă faci asta, vei muri cu siguranță.

Thup își ținu respirația înainte de a se grăbi să intre. Când deschise ușa, trupul lui Jump avea fruntea spartă, nasul spart și buza sfâșiată și se aruncă la pieptul lui, doborându-l la pământ. În doar o fracțiune de secundă, îl strânse de gât pe Thup, îl strânse atât de tare încât nu mai putea respire. Ochii pe care nu-i putea lua de pe trupul din fața lui se făcură mari de frică, iar ceea ce făcu Thup fu să-i strângă pe ai lui și să încerce să-l îndepărteze, dar el era mai puternic decât o ființă umană normală.

– Coșmar, mormăi Thup delirant, ca și cum ar fi fost încă în mijlocul unui coșmar, un coșmar din care nu scăpase niciodată.

– Oprește-te! Eu…

Thup încercă să găsească o cale de a respira, dar se părea că persoana de deasupra avea mult mai multă putere, nu pentru că era slab. Cealaltă persoană stătea deasupra lui, îl călărea pe Thup, privindu-l cu ochi care revărsau ură.

Am de gând să mănânc din nou. Nu fiți băgăcioși!!!

Albul ochilor lui aproape că dispăru. Curând, era ca și cum o forță l-ar fi lovit și l-ar fi aruncat într-un abis profund. Thup profită de acest moment pentru a se scutura de presiune și a se întoarce pe o parte. Când gâtul său fu liber, încercă imediat să respire.

– Doar un pic de aer!!! Doar un…

– Thup!

Singha se repezi să-l țină pe tânărul care tușea atât de tare încât fața i se înroșise, la fel și Say, care se repezi să-l verifice pe Jump, ce se prăbușise deja pe podea.

– Sun-o pe Darin.

– Da.

Singha se uită la persoana întinsă în poala sa, cu mâna groasă îi freca ușor fața , când văzu că închidea ochii strâns și tremura.

– P’Say, P’Sing… va fi…

– Vorbește încet.

– Alo Rin, unde ești? Vino imediat la secția de poliție, este o urgență.

Say folosi un șervețel pentru a apăsa rana de pe fața lui Jump. Cu cealaltă mână ținea telefonul.

– Să vin acolo? Sunt în templu și sunt pe cale să mi se toarne apă binecuvântată peste mine. Ce se întâmplă?

– Poți să te grăbești și să vii?

– OK, stai puțin.

– Alo Rin!… Darin.

Say își ridică imediat privirea și întâlni cu ochii lui Singha când deodată se făcu liniște la celălalt capăt al firului.

– Îl sun pe King, du-te imediat la templul Santitham, caută peste tot până o găsești pe Darin.

Singha puse mâna pe telefon și-l sună pe King, care ieșise să investigheze ultimul loc în care mersese victima decedată Min.

– Ce se întâmplă?

– Îți spun mai târziu, du-te și fă ce ți-am spus.

Vocea lui King care le ordona subordonaților săi venea de la celălalt capăt al firului. Când ordinul fu îndeplinit, Singha îl ridică pe Thup de la pământ, la fel cum Say sprijini trupul lui Jump pe umărul său, îl duse imediat pe patul de spital.

– Ce s-a întâmplat?

– Ce s-a întâmplat?

Și Bom și Deer alergară, părând surprinși. Când auziră sunetele haotice, se grăbiră înapoi înăuntru.

– Voi doi, nu plecați nicăieri încă, stați aici și luați legătura cu rudele acestui băiat, le spuse Singha amândurora înainte de a-l susține pe Thup și de a intra și ea înăuntru.

În interiorul camerei de spital era un grup de oameni care stăteau în fața celor două paturi de pacienți care erau folosite. Pe unul dintre ele Singha stătea de pază, iar pe celălalt pat Say avea o rană gravă și Deer încerca să ia legătura cu rudele lui Jump. Bom doar privea cu o expresie îngrijorată pe față.

– Sunt bine acum.

Thup vorbi cu o voce răgușită din cauza presiunii exercitate mai devreme asupra traheei sale.

– Jump a spus…

– Nu spune nimic încă.

– Capul este spart, dar nu adânc. Osul nasului îi este rupt și gura îi este spartă. Trebuie să fie ținut în spital, spuse Say înainte de a-și lăsa uneltele jos.

– King te-a contactat deja?

– Nu încă.

 Singha nu era prea surprins că prietenul său este îngrijorat, pentru că acum era la fel de nerăbdător.

– P’Sing, Thup luă mâna bărbatului mai în vârstă înainte de a o strânge ușor. Când băiatul se uită la el, încercă să își folosească vocea pentru a-i spune persoanei din fața lui ce gândește.

– S-a întâmplat… se va întâmpla din nou.

– Ce altceva se va întâmpla?

– Criminalul, el… caută pe cineva… pe cineva nou.

– Asta se întâmplă la fiecare cinci ani, nu?

Thup scutură nervos din cap înainte de a încerca să se ridice și să se așeze. Se uită în jur paranoic. Văzând asta, Singha suspină și se duse să închidă perdelele, uitându-se în jur până când rămaseră doar el și băiatul pe pat.

– Lucrurile care se deteriorează, sunt greu de reparat… au nevoie de mai mult.

Thup vorbise cu o voce răgușită, până când abia ieși ca un cuvânt. Dar ceea ce încerca să spună era totuși de înțeles. Singha se uita cu o pereche de ochi pătrunzători înapoi la semne, la vânătaia de pe gâtul lui Thup, cu o expresie blândă. Mâna lui lată se întinse și frecă semnul de pe gâtul băiatului.

– Îmi pare rău că te-am lăsat singur.

Thup făcu o pauză înainte de a zâmbi. Își înclină fața pentru a se odihni pe mâna lui Singha.

– Îmi pare rău, te-am întrebat ceva ce nu ar fi trebuit.

Thup își frecă obrazul de mâna celui mai în vârstă, cu o expresie vinovată în ochi. Nu știa ce se întâmplase cu Singha, dar el era doar un străin. Dacă Singha nu voia să îi spună, nu îl va mai întreba.

– Ah, nu contează.

Telefonul sună atât de tare încât Singha trebui să alerge să răspundă.

– Ce vrei să spui?

– Am găsit-o. Suntem pe drum.

– Ești în regulă?

– Nu sunt bine.

– Nu spune nimic.

– A găsit-o?

Say interveni după ce auzi conversația.

– Da, vin.

Singha se întoarse să răspundă înainte de a-și îndrepta atenția spre celălalt capăt al firului:

– Suntem în camerele de spital.

– De ce sunteți acolo?

– A avut loc un mic incident, când ajungeți aici o să vă explic.

Venim.

După ce închise telefonul, King se întoarse să se uite la persoana care stătea lângă el în mașină. Mai devreme, când ajunsese la templu, o găsise pe Darin stând nemișcată în vârful treptelor bisericii. Când se apropiase să o salute, ea doar se uitase la el înainte de a se ridica și de a se îndrepta spre mașina ei, fără să spună un cuvânt. Până acum, ea încă avea aceeași atitudine.

– Singha a avut un incident la secția de poliție, te așteaptă la infirmerie.

Acesta fusese singurul lucru care o scosese din tăcere.

– S-a întâmplat ceva?

Darin scutură din cap, tot fără să se întoarcă să se uite, cu palmele bine lipite una de alta și cu ochii îngroziți de ceea ce văzuse mai devreme.

Când mașina se opri în fața secției de poliție, Darin coborî în grabă, chiar dacă mașina nu se oprise complet. Fugi imediat la infirmerie cu ochii arzând. Ușa infirmeriei era pătată cu sânge. Asta o făcu și mai nerăbdătoare să își vadă cei doi colegi în acel moment.

– O să trimit un polițist pe aici să fie cu ochii pe ei.

– Și acum ce facem?

– Tu . Ce s-a întâmplat din nou?!!!

Darin dădu buzna strigând imediat. Apoi Singha și Say se întoarseră să se uite și ea rămase brusc nemișcată.

– Ce este, Rin?

– De ce ești tăcută dintr-o dată, Rin?

Say se opri brusc din vorbit în timp ce Darin se repezi la el și-i îmbrățișă gâtul, al lui și al lui Singha împreună. Sunetul plânsului ei și tremurul corpului ei îi făcu pe cei doi tineri să stea nemișcați, până când colega lor fu gata să povestească despre lucrurile care i se întâmplaseră.

– Am văzut din nou ceva îngrozitor.

Darin le dădu drumul celor doi prieteni ai săi. Își șterse lacrimile și ridică telefonul spre ei.

Singha și Say se încruntară când văzură că video clipul din fața lor era un clip cu câini și pisici îngropați în pământ. Unele dintre ele arătau ca și cum ar fi fost moarte de mult timp, iar altele păreau ca și cum ar fi murit recent.

– Le-a tăiat abdomenul până când interiorul s-a împrăștiat, uitați-vă la următoarea fotografie. Am făcut pozele în secret, aparatul tremura mult, mâinile îmi tremurau, dar se mai vede câte ceva. A ucis din nou, este foarte rău. Luang Phor folosea o lopată pentru a săpa o groapă în pământ și a le arunca înăuntru. A scuturat pisica neagră înaintede a o arunca în groapă. Apoi a plecat ca din senin. Băieți, am citit odată că atunci când oamenii sunt ca fantomele, iau și lucruri proaspete și animale și lucruri putrede și mirositoare, de exemplu. Deci… deci, Luang Phor ar putea…

– Poate că există un nou suspect, spuse Sing înainte să ruleze din nou clipul.

Se părea că va trebui să se întoarcă la templu și de data aceasta va trebui să meargă cu o citație.