Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 25

Suferința

Singha deschise ochii pentru că se simțea inconfortabil, motivul nu era departe, era pentru că băiatul cu care împărțea patul îl îmbrățișa strâns în jurul taliei și fața îi era ascunsă în pieptul lui. Îi putea simți respirația caldă. Noaptea trecută, toată lumea se dusese la culcare.

– Au, Thup.

Singha se întoarse să se uite la ceas și văzu că era doar 5 dimineața. Afară era încă întuneric.

– Mmmm.

Un geamăt moale scăpă din gâtul lui Thup, dar acesta refuză să se trezească, ceea ce-l făcu pe Singha să ofteze. Îndepărtă brațele tânărului din jurul taliei sale înainte de a se ridica pentru a se întoarce și a-și ușura povara.

– Ai de gând să te trezești? Când te trezești, vreau să-ți spun totul.

Singha îl bătu pe frunte cu degetul. Cât despre persoana care fusese lovită, aceasta doar se încruntă înainte de a-și îngropa fața în plapumă. Proprietarul casei coborî scările și se uită în jur, casa lui fiind la fel de impecabil de curată ca întotdeauna. Când deschise frigiderul pentru a lua niște apă, văzu că erau ingrediente și alimente bine organizate, deși înainte fuseseră doar bere și alimente congelate. Singha scoase berea rece și merse să se așeze pe canapea. Ochii lui pătrunzători se uitau la hârtiile care erau stivuite pe masă. Cele două foi de hârtie pe care le avea în mâini erau desene cu chipurile a două femei tinere. Prima foaie era a unei femei mai în vârstă care era un dezastru, cu ochii de un alb tern, buzele lungi care erau rupte până la urechi, larg deschise, lăsându-și la vedere molarii și o limbă lungă și subțire. Fața ei părea furioasă. Cealaltă foaie era o fotografie a unei fete care era încă foarte tânără. Având în vedere vârsta ei, probabil că nu avea mai mult de zece ani. Cei doi ochi dispăruseră, pe fața ei rămăseseră doar găvanele ochilor și o urmă slabă de tristețe. Buzele ei aveau, de asemenea, un zâmbet până la ureche, dar nu zâmbea ca femeia din prima imagine. Își pusese Thup propriile emoții în desen sau asta era ceea ce vedea cu adevărat? Pe o altă foaie de pe masă, cu un contur în creion, era desenată doar jumătate din fața unei femei, cu pleoapele conturate cu linii filiforme. Pe jumătatea inferioară mai erau desenate doar urme de creion.

– Nu a terminat încă. Aceasta este fantoma pe care a văzut-o Thup? mormăi Singh în liniște, înainte de a face trei fotografii și de a le trimite lui Dark la secție pentru a obține mai multe informații și a afla ceva.

Mă întreb ce s-a întâmplat cu ele?

Era trecut de șase dimineața, lumina începea să strălucească prin perdele, sunetul pașilor venind de pe scări îl făcu pe Singha să se întoarcă să se uite.

– De ce te-ai trezit atât de devreme?

Thup se apropie de bărbatul mai în vârstă de pe canapea, încă somnoros.

– Pentru că un băiat nu știe cum să doarmă la distanță de mine.

– Ce? Eu?

– Nu tu, atunci cine ? O fantomă? M-ai ținut în brațe de nu mai puteam respira.

– Eu… eu? Eu te-am îmbrățișat?! spuse Thup șocat în timp ce își îmbrățișa picioarele.

Fața lui începu să roșească până la punctul în care Singha voia să continue să-l tachineze.

– Oh, și stăteai pe pieptul meu.

– Îmi pare rău, te rog să nu fii supărat, pot să cobor și să dorm aici sau pot să dorm pe podea.

Singha îl privi pe tânăr îmbrățișându-și picioarele și sprijinindu-și bărbia pe genunchi, era din ce în ce mai nerușinat!!!

– Cum o să am eu un soț ca ăsta?

– Nu știu.

Thup ridică ochii și se uită în jur, înainte de a fi nevoit să se întoarcă de la bărbatul mai în vârstă pentru că nu mai îndrăznea să stabilească contact vizual:

– Am terminat de vorbit. Ce vrei să mănânci în dimineața asta?

– Carne tocată de porc cu busuioc.

– Se pare că sunt cotlete de porc, dar mai întâi o să mă uit după frunze de busuioc să văd dacă ai, spuse Thup.

Merse în bucătărie și începu să pregătească micul dejun ca și cum ar fi fost acolo de mult timp. Singha se uită bine la spatele său lat. Trăia singur de mult timp, muncea singur în fiecare zi, mânca mâncare congelată la prânz, venea acasă doar ca să doarmă și apoi se trezea ca să meargă la muncă. Să aibă cu cine vorbi înainte de culcare și după ce se trezea, nu era rău nici pentru el.

După ce luară micul dejun, făcură duș și se îmbrăcară, cei doi ieșiră din casă, mergând la secția de poliție să se ocupe de lucruri și să termine, înainte de a pleca să caute cele două păpuși rămase.

– Sergentul este pregătit? Și locotenentul Dark?

– Plutonul a plecat să mănânce, inspectore, dar locotenentul a lăsat aceste documente pentru dumneavoastră.

Tânărul polițist îi înmână inspectorului secției de poliție un teanc de documente.

„Băiatul numit Two a venit acasă, dar familia ne-a informat că a plecat mai devreme în această după-amiază. Aam urmărit camerele CCTV de la casă și din  trafic, am ajuns aici, înainte ca mașina să dispară.”

Asta scria și Singha trebui să se aplece și să recitească toate hârtiile pe care le avea în mână. Pe nota de pe imaginile camerelor de supraveghere a traficului era scrisă o locație, iar instinctul îi spunea că trebuie să meargă acolo.

– Sergentul este pregătit să solicite imaginile camerelor de supraveghere de la magazinul din fața templului Shantitham?

– Da?

– Urgent, dacă le primiți, mergeți înapoi și vizionați-le pentru a vedea dacă puteți găsi mașina.

– Recepționat, inspectore.

Chiar când se pregătea să intre, King intră în secția de poliție. Cei doi se priviră în tăcere, la fel și Thup, care se uita de la unul la altul. Văzu că fața lui King era atât de vânătă și crăpată, încât voia să știe ce se întâmplase între ei noaptea trecută.

– Băiatul pe nume Two a dispărut în drum spre casă. Aceasta este o fotografie de la o cameră de supraveghere a traficului. Ultimul loc nu era departe de aici, hai să aruncăm o privire la templu.

– Hm.

King luă documentul din mâna lui Singha și se îndepărtă cu o expresie amețită care făcea să pară că nu se cunoșteau.

Singha se îndreptă spre departamentul de criminalistică și o găsi pe Darin ghemuită pe canapea, în timp ce Say tocmai intrase în spatele lor. Starea tânărului medic legist era ca și cum ar fi fost acasă, două prosoape albe îi acopereau capul, purta de asemenea un tricou negru și pantaloni de trening, slavă Domnului că avea un halat de laborator pe ea.

– Ai ajuns deja?

– Nu te duci acasă?

– Oh, aștept rezultatele de la laborator și ei îi este frică de fantome.

Say își folosi degetele de la picioare pentru a ciupi nonșalant degetul lui Darin.

– Există vreo problemă? Ce e asta cu datele de naștere?

– Ei bine, este încă doar o presupunere. Mai întâi trebuie să așteptăm un răspuns.

– Am văzut-o pe Rin plângându-se că s-a născut miercuri, nu știu ce s-a întâmplat.

– Deci, au sosit rezultatele de laborator?

– Au ieșit toate. Cadavrele celor șapte victime, pământul de ceramică de sub templu și cele cinci păpuși, spuse Say înainte de a-și privi prietenul apropiat în ochi cu o privire serioasă.

– Toate sunt din același tip de lut. Originea solului provine din întreaga zonă în care a avut loc incidentul.

– Este pământ din cimitir, dacă îl folosești pentru o ceremonie va avea un efect și mai mare, adăugă Thup după ce ascultă pentru o vreme.

– Cred că totul începe să devină clar, puștiule.

– Vreau să fii atent. Rin, Thup și cei trei tineri, ei trebuie neapărat să rămână la secția de poliție. Singha era pe cale să se întoarcă pentru a părăsi camera, dar fu fost prins de încheietura mâinii.

– Rămâi aici.

– Nu, voi merge cu tine.

– Nu fi încăpățânat, te rog!

– În ce zi te-ai născut?

– Este acesta momentul potrivit? Lasă-mă să plec!

– Mai întâi spune-mi în ce zi te-ai născut!

Thup îl apucă de umeri pe Singha, înainte de a ridica vocea pentru prima dată, până când bărbatul mai în vârstă tăcu.

– Sâmbătă.

– Nu… nu te pot lăsa să pleci singur. Dacă vrei să mergi, trebuie să mergem împreună.

Thup se uită în ochii lui Singha cu hotărâre. Dacă ucigașul își alegea astfel victimele, probabil că el era unul dintre ei, pentru că fata fantomă vorbise despre nașterea lui, așa că îi era prea frică să nu fie înlocuit cu Singha.

– Te ascult în toate, dar în orice te pune în pericol, nu o voi face, te rog lasă-mă să merg cu tine.

– …Atunci urmează-mă.

Singha se întoarse să se uite la fața lui Say, când își văzu prietenul dând din cap înțelegător, plecă imediat spre mașină.

În mașină era doar liniște, fără muzică, fără conversație, ca de obicei. Deși Thup se simțea puțin vinovat și incomod, era totuși ușurat că Singha îi permisese să îl însoțească. Din felul în care Singha rostise numele celor trei persoane vânate de fantome, inclusiv Darin, era clar că primise niște indicii.

– P’Sing.

Thup își adunase curajul înainte de a spune numele persoanei de la volan, dar când nu primi niciun răspuns, buzele lui plinuțe se strânseră hotărâte.

– Știu că ești supărat pentru că nu te-am ascultat, dar… nu am tată sau mamă, persoana care a avut grijă de mine a fost Luang Phor și a murit, eu doar… nu vreau să mai pierd pe cineva.

Pe tot parcursul călătoriei tânărul inspector nu răspunse, până ajunseră la destinație fusese doar tăcere.

Mașina opri în fața unui depozit în care funcționa o firmă de închiriere de camioane, care avea și propria afacere de transport de mari dimensiuni ce necesita acest tip de vehicul. Înăuntru era un depozit cu zeci de camioane și chiar și casele muncitorilor erau acolo. Singha coborî din mașină înainte de a se îndrepta spre paznicul din față.

– Bună ziua, sunt polițist, aș dori să mă duc să-l văd pe Khun Praphat în legătură cu cazul dispariției fiului său, apoi îi voi cere permisiunea să inspectez ceva în casă.

– Oh, ei nu sunt aici, domnule ofițer. Soț și soție, după ce au aflat de moartea fiului lor, lucrurile au mers prost. El a spus că nu vrea să stea acasă pentru că era trist și au plecat ieri. Probabil se vor întoarce poimâine, îi spuse bătrânul gardian lui Singha înainte de a-i deschide ușa.

– Dar poliția poate intra, casa este în capăt. Am aranjat un pic rulota aia veche.

– Mulțumesc.

După ce ceru informații, Singha intră înăuntru, Thup urmându-l la distanță pentru că îi era teamă să nu se pună iar cu el.

Pe drum trecură pe lângă mai multe camioane care erau descărcate sau parcate și pregătite să plece la lucru, dar cu cât mergeau mai adânc și cu cât erau mai multe mașini parcate, cu atât deveneau mai deteriorate și mai vechi și era foarte înfricoșător. Pentru a înrăutăți lucrurile, cerul cândva însorit era acum acoperit de nori, ceea ce îl făcea întunecat și ploios. Vântul sufla atât de tare încât părea că se apropie o furtună, Thup se întoarse grăbit să se uite în stânga și în dreapta. Chiar atunci auzi sunetul unei mașini care claxona intermitent, dar nu era nicio mașină care să fi pornit motorul și să fie gata să plece acum. Să fi fost asta o glumă?

Sunetul pe care îl auzi îl făcu pe Thup să se uite imediat spre Singha. Când  văzu pe cineva, se opri, își domoli pașii și fugi spre ei, temându-se că s-ar putea întâmpla ceva. În față se afla o casă de muncitori cu un singur etaj, destul de mică pentru ca ei să poată dormi în ea, era multă umiditate în casă, era foarte frig peste tot. Atmosfera din casă îi indică imediat lui Thup că păpușa Siekban era cu siguranță acolo.

Singha împinse ușa de câteva ori și aceasta se deschise ușor. În interiorul casei, nu erau multe obiecte și erau doar două camere separate, așa că nu ar fi fost greu să găsească ceea ce căutau atunci când inspectau casa. Thup stătea în fața ușii și o briză ușoară care sufla în fața ușii trecu pe lângă el, când se întoarse să privească, o văzu pe femeia care încă avea fire roșii cusute pe ochi și pe gură. Purta o cămașă ruptă Morhom și un sarong. Pielea ei era palidă și începea să arate semne de descompunere. Mâna ei se ridică încet, arătând spre dreapta, unde rămășițele unei mașini așteptau să fie distruse.

– Am găsit-o.

Vocea lui Singha îl sperie pe Thup. Când se uită înapoi, văzu că mâna bărbatului mai în vârstă ținea o păpușă Siekban cu cap de căprioară; când se întoarse să se uite din nou la fata fantomă, aceasta dispăruse.

– Phi… înțeleg.

– Ce?

– Ea a arătat acolo. Thup arătă în aceeași direcție în care fantoma îi arătase și lui.

– Ce? Cine?

– Fantoma femeii pe care am văzut-o când eram copil. Ea a fost acolo chiar acum și a arătat în acea direcție.

– Crezi în acea fantomă?

Singha ridică o sprânceană și păru suspicios.

– Nu o cunosc, dar… poate că vrea să-mi spună ceva.

Thup nu știa ce simțea acum, era doar o bănuială care nu se întâmpla aproape niciodată. Singha suspină înainte de a se îndrepta spre intrarea în cimitirul de mașini, în timp ce băiatul din fața lui îi indica. Mirosul de pete de ulei și de rugină pătrundea în zonă. Erau parcate acolo două mașini normale care așteptau să fie distruse și mașini distruse care așteptau ca resturile să fie aruncate în altă parte sau revândute fabricilor. Cei doi mergeau în mijlocul unei pasarele cu mașini pe ambele părți cât vedeai cu ochii. Fruntea lui Singha se încruntă când ceea ce simțea era mai mult decât mirosul unei mașini vechi și ruginite, care se amesteca cu un miros de pește.

!!!

Thup îl apucă de mână pe Singha și-l opri din mers înainte să cadă pe spate. În fața lui, ceea ce Singha nu putea să vadă erau fantome cu multe înfățișări diferite. Aceste mașini nu erau distruse doar din cauza stării lor vechi, ci erau vândute astfel pentru că fuseseră deja implicate într-un accident major, atât de grav încât nu puteau fi reparate și readuse la forma de dinainte, sau erau mașini furate care erau vândute, sau distorsionate. Singha observă ochii tremurânzi ai lui Thup și știu imediat ce vedea cealaltă parte.

– Să continuăm.

Thup îl luă de mână pe Singha înainte de a-l trage pe bărbatul mai în vârstă, pentru că dacă renunța acum, ceea ce îi promisese aseară lui Singha și lui însuși ar fi rămas doar vorbe frumoase, iar el nu voia să mai fie o povară pentru nimeni, așa că el continuă să meargă. Singha se uită la o mașină care îi părea cunoscută. La o inspecție mai atentă, descoperiră că culoarea, marca și numărul de înmatriculare se potriveau cu mașina albă pe care o căutau.

– Avem mașina.

– Voi… aveți mașina?

– Îhî.

Tânărul inspector luase imediat telefonul și sunase pe cineva de la secția de poliție.

– Bine, inspectore.

– Sergent, cheamă echipa de criminaliști și echipa de colectare a probelor și vino la Thaweesap Tee Company.

!!!BIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIP!!!

Sunetul unui claxon de mașină îi făcu imediat pe Singha și Thup să se uite unul la celălalt.

– Ce-ați spus, domnule inspector?

– TRIMITEȚI PE CINEVA LA FIRMA DE ÎNCHIRIERI CAMIOANE THAWEESAP SĂ INVESTIGHEZE!!!

– Ce a spus inspectorul? Nu am auzit nici un cuvânt.

– Rahat!

Singha decise să închidă mai întâi apelul pentru că nu ar fi auzit nimic în acel moment. Tânărul se întoarse să inspecteze starea mașinii și aprinse o lumină interioară pentru a verifica mai întâi.

Zdrang!

Părea că lucruri cădeau și se rostogoleau, făcându-l pe Thup să se uite în jos, la podea. Apoi, un obiect care se rostogolea îi atrase atenția, până când se opri în cele din urmă la picioarele lui, punându-i capăt neliniștii.

– Oh, fantoma ta trebuie să fi făcut să se întâmple asta.

– Nu, fantoma care a făcut-o a fost cea care poseda păpușa.

– Atunci acea păpușă este problema.

Capul era o căprioară, iar corpul era uman. Se numea suferința lui Kalo. Mama o cumpăra joi.

NT: Actualizare cu privire la stadiul descoperirilor despre legătura dintre victime.

James – Duminică – Născut și mort într-o duminică – „Păpușa cu cap de leu”

Chom – Luni – Născut și mort într-o zi de luni – „Păpușă cu cap de cal”

Orn – marți – născută și moartă într-o zi de marți – „Păpușă cu cap de bivol”

Min – Miercuri – Născută și moartă miercuri – „Păpușă cu cap de elefant”

Chanin – Joi – Născută și moartă joi – „Păpușă cu cap de căprioară”

Tee – Vineri – Născută și moartă vineri.

Kaew – Sâmbătă – Născută și moartă sâmbătă – „Păpușă cu cap de tigru”