Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 26

Gigantul Nongyao

Unitatea criminalistică, poliția și tehnicienii criminaliști răspunseră apelului și  ajunseră în zonă după ce Singha reuși să facă apelul. În mai puțin de douăzeci de minute, locul era plin de oameni care se deplasau, Say și Darin trebuiau să plece și ei. Se auzea un zumzet puternic din partea întregii echipe, nu aveai cum să nu observi că toată lumea era acolo.

– Cum ați găsit această mașină?

– Echipa lui King o căuta de multe zile și tot nu reușise să o găsească.

– O fantomă ne-a spus.

– Ce?

– Oh, o fantomă i-a spus lui Thup.

Say se uită la tânărul care trata o rană împreună cu echipa de asistente.

– Ce ați găsit?

– Amprente digitale și accesorii pentru droguri.

Say ridică punga cu probe pentru ca Singha să o vadă.

– Cu siguranță pot identifica cine este.

– Ei bine, am găsit mașina și te-am sunat, acum trebuie să mă duc să caut ultima păpușă dispărută.

– Dacă doar căutarea acestor păpuși te face să arăți atât de epuizat, când vei găsi vinovatul, nu vei muri, nu-i așa?

Singha nu răspunse, doar se uită la Thup și-i mulțumi asistentei.

– Mă duc să o găsesc pe mama.

– Astăzi?

– Mm.

– Sing, trebuie să-ți spun. Noaptea trecută, când Rin dormea, a fost somnambulă.

Singha își întoarse privirea de la prietenul lui, care se holba în direcția lui Darin.

– De ce ai mers în somn?

Singha se întoarse să se uite la Darin, care fotografia scena. Darin nu-i răspunse la întrebare. Pur și simplu ridică telefonul și i-l înmână persoanei de lângă el.

“Jijeruni Chittan…Nirvana….. Impresión Akachchami!!!”

Sunetul puternic al claxonului unei mașini răsună prin zonă până când toată lumea se întoarse să încerce să găsească sursa, dar nu găsiră nimic. De la ce mașină venise? Say și Singha se uitară unul la celălalt înainte de a opri înregistrarea telefonului.

– A fost somnambulă de câteva ori în jurul orei 3 dimineața. Așa că, dacă găsești ceva să iei pentru Thup, ar fi bine să găsesc și eu ceva pentru Rin.

– Deci, s-a mai întâmplat ceva?

– Nu, dar când am auzit-o, era lângă o statuie a lui Thao Wessuwan, dacă la asta te referi.

– După ce găsesc ultima păpușă, nu voi fi acasă pentru câteva zile.

– Unde te duci?

– Sisaket.

– Ce ai de gând să faci acolo?

Say se întoarse să se uite la Singha, care își băgase ambele mâini în buzunare, ridicând capul și privind spre cer, cu fața lui ascuțită emanând o expresie serioasă pe care o văzuse rar. Ultima dată când îl văzuse comportându-se așa fusese probabil în timpul anchetei disciplinare.

– Mă duc după originea acestei povești, cred că totul a început acolo.

– Vrei ca eu și Rin să mergem cu tine?

– E în regulă, nu știu ce voi găsi, probabil că nu e bine să vă târăsc în risc.

– Dar cum îndrăznești să vorbești așa?

– Tu!

Cei doi prieteni se arătară unul pe celălalt, râzând ușor împreună.

– Slujba ta atârnă deja de un fir de ață, cel mult se poate întâmpla să o pierzi pentru totdeauna.

După ce vorbiră suficient de mult pentru a face schimb de informații în vederea continuării cazului, Singha se apropie și se opri în fața lui Thup, care stătea și își privea mâna dreaptă înfășurată în tifon alb.

– Ce este în neregulă cu rana?

– Asistenta a spus că a fost doar o zgârietură. A fost probabil de la cădere.

– Mulțumesc.

Cuvintele erau simple, dar făcură ca ochii lui Thup să se lumineze. Tânărul își ridică privirea și întâlni ochii bărbatului mai în vârstă înainte de a se ridica la înălțimea sa maximă.

– De ce îmi mulțumești?

– Din cauza a ceea ce era să mă calce. Tu m-ai scos primul.

– Și eu îți mulțumesc ție.

– Pentru ce?

– Pentru că am rămas în siguranță.

Thup zâmbi atât de larg încât aproape că i se închiseră ochii. Nu protejase pe nimeni în viața lui și o făcuse pentru că îi era mereu frică. Era prima dată când nu stătea pe loc, nu plângea sau nu fugea după ce vedea o fantomă. În schimb, îi întorsese spatele și făcuse un pas înainte pentru a-l proteja. Era dispus să sufere orice în locul lui Singha.

– O să iau eu ultima păpușă.

Singha își puse mâna în părul moale al lui Thup, ochii lui negri întâlnindu-se cu ochii căprui de nuanțe diferite.

– Vrei să mergi cu mine?

– Da, să mergem. Thup răspunse cu o voce fermă, fără ezitare.

În momentul în care părăsiră primul local, era aproape amiază. Singha se opri la un mic restaurant de pe marginea drumului pentru a căuta ceva de mâncare. Să fii bântuit de fantome pe stomacul gol era destul de frustrant.

– Comandă ce vrei să mănânci.

Thup dădu agitat din cap și se întoarse să îi ceară chelnerului mâncare. Odată făcut acest lucru, tânărul începu să pună întrebări despre caz.

– Am găsit mașina lui Khun Min, ce facem în continuare?

– Uitându-ne la aspectul casei lui Khun Min și la ceea ce ne-au spus vecinii, nu ar trebui să fie un consumator de droguri. În acest caz, cred că trebuie să existe niște dovezi în casă, obiectele găsite ar putea aparține infractorilor. Au vrut să distrugă dovezile.

 – Deci asta înseamnă că Min însuși ar fi putut să dispară și el în templu, nu?

– Este posibil ca în acest moment cel mai suspect loc să fie templul și cea mai suspectă persoană să fie Luang Phor.

– Asta e trist, templul ar trebui să fie un refugiu spiritual foarte bun.

– Și este un loc bun pentru a te ascunde.

– Fiecare victimă are un istoric de suferință și multe lucruri care au îngrijorat-o.

Thup suspină înainte de a-și duce niște supă la gură.

– Hmm.

În dosarul lui Singha, adăugaseră recent și relatări ale unor situații trăite în diverse case. Fiecare victimă avea probleme în viața ei și nu știa unde să meargă pentru a le rezolva. Fiecare dintre victime intrase în templu și dispăruse, dar plecase timp de mai multe zile pentru a obține ajutor înainte ca incidentul să se întâmple.

James era îngrijorat de examenul de admitere la universitate. Când sora sa mai mare îi spusese să încerce, probabil că o făcuse, se dusese la templu, care era singurul din zonă.

Chon avea probleme financiare.

Orn avea probleme în a rămâne însărcinată. Nici măcar nu le spusese părinților ei.

Probabil că și Min avusese probleme în viață. Avusese probleme cu familia, după cele spuse de echipa sa de lucru, cu vecinii și cu proprii părinți.

Tee ar trebui să fie încă trist de moartea soției sale, dar oare Kaew, în vârstă de paisprezece ani, avusese probleme? Ce se întâmplă atunci când familia pare normală? Nu părea să fie nicio problemă.

– După ce termin de rezolvat lucrurile aici, voi merge la Sisaket.

– Ai de gând să investighezi casa polițistului și crima?

– Da.

– Atunci cum vom ajunge acolo?

– Poate cu trenul, mi-e prea lene să conduc.

– Să-l rog pe unchiul meu să vină să ne ia de la gară? Unchiul mi-a spus că am putea sta la el acasă.

– Îmi pare rău, ar fi mai bine să închiriem o mașină și să rezervăm un hotel.

– Dar nu sunt multe hoteluri în zonă.

– Vom vorbi despre asta mai târziu. Acum grăbește-te și mănâncă ca să putem ajunge în următorul loc.

Cei doi terminară orezul cu pui din farfurii și apoi porniră în călătorie spre casa următoarei victime.

Mașina lui Singha se opri în fața unui gard de grădină care acoperea câțiva metri pătrați. Casele din lemn erau înălțate în interior, făcând ca atmosfera de acolo să pară atât de singuratică încât îți dădea fiori.

– Este în regulă dacă intrăm?

– Da, am sunat să întreb de copii. Ei vor ajunge în Thailanda mâine dimineață. Este o chestiune urgentă, așa că nu pot aștepta.

– Păi… hai să intrăm atunci.

– Dacă vezi ceva, strigă, arată-mi și nu te duce singur.

– Bine.

Cei doi intrară în casă fără să mai fie nevoie să facă rost de cheie ca înainte, deoarece copiii lui Tee le spuseseră deja unde îi plăcea tatălui lor să țină cheia.

Atmosfera răcoroasă de după ploaie și prospețimea copacilor îl făcurăt pe Thup să ridice mâna și să-și frece brațul. Examinându-l cu ochii, încă nu vedea nicio fantomă sau spirit, probabil pentru că nu fuseseră multe decese acolo, la urma urmei nu era nici un pasaj sau o intersecție cu trei sensuri.

Subsolul avea o podea frumoasă din ceramică. Existau hamace și dulapuri pentru depozitarea echipamentelor de grădinărit. Existau ghivece decorative, iar legumele din grădină înfloriseră și aveau fructe frumoase. Proprietarul casei trebuie să fi fost un grădinar excelent. Sunetul scărilor care scârțâiau în timp ce mergeau îl făcu pe Thup să întindă mâna și să apuce tivul cămășii bărbatului mai în vârstă.

– Ce s-a întâmplat? Asta e ultima, e vineri. Ce e vineri?

Singha îl invită pe Thup să vorbească pentru ca tăcerea să dispară, pentru că știa că băiatul din spatele lui tremura.

– Capul este o vacă, se numește Yak Nongyao. Mama merge la cumpărături vinerea.

– Ce altceva mai știi?

– Știu legenda Mamei Thua, atât din zvonuri, cât și din legende. Mama era doar un înger care ajuta la protejarea copilului. Mă întreb de ce persoana care a făcut-o o folosește pentru a face lucruri rele.

– Ai spus că Mama a cumpărat-o pentru a o ajuta să aibă grijă de un nou-născut.

– Da, răspunse Thup în timp ce îl privea pe bărbatul mai în vârstă deschizând ușa casei.

– Mama cumpără o zi pentru fiecare copil, dar dacă o mamă ar cumpăra șapte zile pentru fiecare copil, asta ar fi posibil. Pentru a putea avea grijă de el?

– Ce?

Singha nu avu timp să răspundă înainte ca ușa de lemn să se deschidă încet. Înăuntru erau ustensile și mobilă aranjate în mod ordonat, iar lumina provenea de la o fereastră deschisă care se reflecta în casă. Unchiul Tee o lăsase deschisă înainte de a merge la templu în fiecare zi, dar cine ar fi crezut că nu se va mai întoarce?

– Hai să căutăm încet, spuse Singha înainte de a merge să se uite în jur, Thup se uită în fața dulapului și lângă televizor și văzu că acolo erau fotografii cu familia reunită.

Fericirea pe care o emana îl făcu pe Thup să zâmbească, dar când își dădu seama că cei doi oameni care stăteau acolo nu vor avea niciodată șansa de a-și revedea copiii, zâmbetul dispăru. Știa cum e, el însuși nu avusese tată sau mamă.

**Miau

Sunetul unei pisici care mieună și senzația că ceva îi trecea pe lângă picioare îl făcură pe Thup să se uite în jos.

– O pisică.

Tânărul se ghemui, apoi mângâie trupul pisicii negre care se ghemui pe el.

– Ești pisica unchiului Tee?

Ochii aurii strălucitori se holbară la Thup și se îndreptară spre camera din dreapta, Thup se ridică în picioare și o urmări. Pisica neagră zgârie partea din față a ușii ca și cum ar fi vrut să intre. Thup întinse mâna, întoarse mânerul și o împinse înăuntru.

– Aceasta este camera lui Buddha. Thup trecu pragul înainte de a se apropia și de a lua loc în fața mesei altarului. Florile ofilite din vază indicau că cineva era acolo de ceva vreme. Pisica neagră de mai înainte se apropie și se așeză confortabil vizavi de Thup.

Din partea lui Singha, acesta se duse să cerceteze camera, pentru că era un loc mai retras. Din ceea ce învățase despre păpuși, acestea erau de obicei găsite în astfel de locuri. Singha inspectă camera, având grijă să nu strice nimic. Un miros putred îi umplu nările, făcându-l să se apropie de pat înainte de a ridica încet pătura și a privi.

Trupul unei pisici, care era deja uscat, agățat de pat, îl făcu pe Singha să ofteze. Aceasta nu era în aceeași stare ca animalele pe care Darin le fotografiase în templu, părea că murise din lipsă de hrană sau poate pentru că stăpânul ei nu se întorsese și își pierduse dorința de a trăi.

– Phi.

– Ce este asta?

– Am găsit-o.

– Unde?

– În cameră.

– Cum ai găsit-o?

Privirea tânărului din ușă îl făcu pe Singha să renunțe la pătură.

– Pisica aia mi-a arătat unde era.

Thup se uită spre pat înainte de a vedea fantoma pisicii negre care se cuibărise cândva pe picioarele lui.

– Unchiul obișnuia să o hrănească. Când unchiul nu s-a mai întors, s-a dus să doarmă acolo… pentru că miroase ca unchiul.

– Um, adu-o aici.

Singha luă păpușa Siekban cu cap de vacă din mâna lui Thup și o puse într-o pungă.

– Să mergem.

– Pot să… pot să o îngrop?… O să fie rapid.

– Haide, ia-o, voi săpa o groapă pentru tine.

– Mulțumesc.

Singha plecă, dar mai întâi se întoarse să se uite la Thup care ținea pătura în brațe, înfășurând rămășițele pisicii. Chiar și cu trupul în brațe, băiatul încă vorbea cu ceva de pe podea, la picioarele lui, ca și cum ar fi vorbit de fapt cu o pisică. Singha nu își dăduse seama că va trebui să se confrunte cu astfel de lucruri. Cum să le faci față? Vedea în expresia lui Thup că, deși arăta normal, ochii lui erau foarte întunecați și strălucitori. Probabil pentru că el vedea fantome tot timpul. Toată viața lui întâlnise subiectul morții, dar niciodată nu fusese nevoit să riște ca acum.

Singha folosi o lopată care se afla sub casă și săpă în câteva minute o groapă de dimensiuni potrivite sub copac. Când termină, Thup, care îl aștepta, așeză ușor o bucată de pânză albă în groapă și spuse o rugăciune înainte de a zâmbi aerului din fața lui.

– În viața următoare, naște-te ca o ființă umană, există o mulțime de lucruri amuzante de făcut, chiar dacă este un pic cam greu, apoi poți să te duci și să-l găsești pe unchiul, nu trebuie să stai aici.

Frecă sufletul pisicii pufoase din fața lui, aceasta miaună rugător, în timp ce îi lingea mâna ca și cum i-ar fi mulțumit, înainte ca sufletul să dispară:

– S-a terminat.

– Atunci hai să ne întoarcem.

Singha îl privi pe tânăr cum se întoarce tăcut la mașină. Pe drumul de întoarcere la secția de poliție, Thup părea mai deprimat decât de obicei. În acel moment ar fi trebuit să fie primul care să înceapă conversația.

– Le vezi des?

– Ce?

– Genul ăsta de lucruri.

– …Le văd tot timpul. Prima dată când am văzut, a fost când aveam șase ani. Aveam un cățeluș cu care mă jucam în fiecare zi la templu, dar într-o zi nu era la fel de cald ca de obicei, dar eu tot mă jucam cu el, până când Luang Phor a venit și mi-a spus că era doar un spirit, pentru că fusese otrăvit cu o lună în urmă și nu plecase nicăieri pentru că eu nu-i dădeam drumul. După aceea, am găsit adesea astfel de lucruri, spuse Thup, uitându-se la palma sa.

Era ceva cu care se întâlnise de multe ori, dar cu care nu reușise niciodată să se obișnuiască.

– Doar de animale nu mi-e frică.

– Dacă te simți inconfortabil, nu trebuie să forțezi un zâmbet, nu trebuie să spui nimic.

Singha frecă ușor părul moale al lui Thup.

– Mi-e foarte teamă… Mi-e mai teamă că într-o zi fantoma pe care am văzut-o de când eram copil va fi cineva pe care îl cunosc, decât de toate celelalte fantome.

– Cel puțin ai voie să le lași să plece.

– Nu e atât de ușor să spui la revedere.

– Hmm, poate.

– Să spui la revedere chiar nu este ușor.

NT: Actualizare cu privire la stadiul descoperirilor despre legătura dintre victime.

James – Duminică – Născut și mort într-o duminică – „Păpușa cu cap de leu”

Chom – Luni – Născut și mort într-o zi de luni – „Păpușa cu cap de cal”

Orn – marți – născută și moartă într-o zi de marți – „Păpușă cu cap de bivol”

Min – Miercuri – Născută și moartă miercuri – „Păpușă cu cap de elefant”

Chanin – Joi – Născută și moartă joi – „Păpușă cu cap de căprioară”

Tee – Vineri – Născută și moartă vineri – „Păpușă cu cap de vacă”

Kaew – Sâmbătă – Născută și moartă sâmbătă – „Păpușă cu cap de tigru”