Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 38

Nu vreau să văd

Soarele începu să coboare de pe cer. Păsările zburau în stoluri și își strigau una alteia să se întoarcă la cuiburile lor, ca și cum ar fi știut că norii în creștere erau pe cale să aducă ploaie. O rafală de vânt suflă, făcând vârfurile copacilor să se atingă între ele și să producă un foșnet. Thup plecă privirea spre cer înainte de a se întoarce și a privi înapoi. Începea să se îndepărteze din ce în ce mai mult de drum. Era pe cale să se întoarcă la începuturile acestui lucru și totul se întâmpla din nou. Persoana care o făcuse lăsase acel anunț intenționat, scrisese intenționat că vrea Sabatul, așa că trebuie să fi știut exact unde să îl găsească.

– Va funcționa? mormăi Thup încet pentru sine.

[Vorbești singur?] se auzi o voce familiară în căștile pe care le purta, ceea ce îl făcu pe Thup aproape să izbucnească într-un zâmbet, se uită atent în stânga și în dreapta înainte să răspundă.

– O să înceapă să plouă.

[Ești un copil care se teme de ploaie?]

– Nu mi-e frică deloc.

Răspunsul fu direct, provocând un râs moale de la celălalt capăt al firului.

[Altfel, cum ai putea să mă placi?]

Vocea lui Thup era atât de moale, încât ultima propoziție nu se auzi.

– Nimic, ești în mașină, nu? Să nu te prindă ploaia.

[După ce se termină acest caz, ce vrei să mănânci? O să am eu grijă de tine].

– Serios? Hmmm, atunci mâncăm friptură de porc?

[Vrei?]

– Dacă spui că vrei să gătești acasă cu mine, nu voi accepta”.

Singha râse tandru.

[Atunci de ce să cedez? Ai de gând să faci mai mult decât să mănânci?]

– Nu, nu.

Expresia șocată a lui Thup îl făcu pe Singha să scuture din cap, ușor surprins de răspunsul său scurt:

– Polițistul care mă urmărește este aici?

[Ți-e frică?]

– Mi-e teamă că vor fi expuși la ploaie din cauza mea și mi-e teamă că vor fi și ei răniți.

[Ce vezi în jurul tău?]

– Umm, nu sunt decât copaci și…

Thup observă un singur baton de tămâie întins  în jos pe pământ. După înfățișarea ei încă tânără, puteai spune că era acolo de puțin timp și indiferent ce fel de ceremonie era, cu siguranță nu era un lucru bun pentru ei.

– Eu…

[Altceva?]

– Dacă este un spirit, nu l-am văzut încă, dar cred că ceremonia are deja loc. Va fi o ceremonie pentru a arunca vrăji asupra spiritelor, se ascund, așteaptă pentru că le este teamă că cineva va intra, va ajunge la ele și le va da peste cap, cred.

[Dacă apare ceva ciudat, urcă înapoi în mașină].

– Cum pot să fac asta? Trebuie să îi atrag afară ca să poți să îl prinzi.

[Oricum, asta este. Voi tăia semnalul mai întâi pentru că infractorul și-ar putea da seama și nu va mai ieși].

– Da, îți mulțumesc că ai rămas și ai vorbit cu mine.

(Zâmbind) Singha închise comunicatorul înainte de a privi printre copaci până când îl văzu pe tânărul care stătea pe un buștean bătrân și strângea niște mărunțiș.

– Inspectore, ești în regulă?

– Primul punct este deja pe poziție, eu sunt pe cale să merg pe aceeași poziție. Nu uitați, dacă apare cineva, căutați momentul potrivit pentru a-l duce pe Thup înapoi la mașină. Cât despre cealaltă unitate, urmați-mă la distanță. Mek, poate că vinovatul știe deja că cineva este aici, așa că fii atent.

„Recepționat.”

După ce dădu ordinele, Singha se sprijini de un copac mare care îl putea acoperi complet, ochii lui ageri urmărindu-l pe Thup. Când îl zări pe băiat,  văzu că acesta se uita la mâinile lui, care erau înfășurate într-un bandaj. Apoi își mișcă degetele înainte și înapoi și zâmbi ca și cum ar fi fost foarte mândru, făcând ca un zâmbet să apară și pe fața tânărului inspector.

– Chiar vreau o țigară, mormăi el.

Timpul trecu până aproape de asfințit. Cerul începu să devină violet, o lumină puternică strălucea pe cer și un vuiet puternic îl făcură pe Thup să-și strângă hainele. Lumina soarelui scăzu până când încetă să mai ajungă la sol, prospețimea pădurii începu să îl învăluie ca o premoniție care îl făcu pe Thup să strângă tare.

[Ai observat asta?]

– Hmm.

[E deja întuneric, de ce încă nu se mișcă nimic?]

– Trebuie să fie aproape.

Singha își ridică ceasul și văzu că era șase și jumătate.

– Unde este echipa de căutare?

[Au mai rămas doar patru locații.]

– Um, spune-mi cum merg lucrurile.

Comunicarea fu întreruptă. Acum Singha își concentră privirea, uitându-se la Thup mai mult decât înainte de întuneric, nu putea folosi o lanternă sau criminalul ar fi aflat.

**Pași

Sunetul copacilor care se mișcau făcea creaturile să se ascundă. Sursa zgomotului nu era departe de el, era la vreo cinci metri, asta însemna că era aproape de Thup.

– Punctul unu și punctul trei, fiți gata.

Singha își acoperi capul cu o glugă înainte să se apropie.

**Pași

Singha se încruntă puternic înainte de a se întoarce pentru a-și privi talia, luă un cuțit și îl ținu într-o poziție pregătită. Sunetul pașilor alergători se apropia, nu exista nicio încetinire.

– Vine…

– Vine…

!!!!

– Mă auziți?

Singha se repezi brusc și acoperi gura persoanei care tocmai se apropiase pentru a o împiedica să scoată vreun sunet, înainte de a șopti pe un ton aspru.

– Ce s-a întâmplat? De ce ți-ai părăsit postul?

– Mă duc să verific celălalt punct. Punctul de la poziția 2 este mort!

– Ce?!

– A tăcut brusc în timp ce vorbeam, așa că mi-am părăsit temporar postul pentru a verifica, dar m-am apropiat și l-am văzut zăcând într-o baltă de sânge.

– Ce naiba! Du-l pe Thup la mașină acum!

Un sunet puternic de tunet însoți ploaia care cădea și era ca o glumă.

– Rahat!!!

Singha înjură înainte să alerge după Thup. Văzându-l pe tânăr stând ghemuit pe bușteanul bătrân, suspină.

– P’Singha, fii atent.

Thup deschise ochii înainte de a arăta în spatele lui Singha, persoana simți o umbră trecând prin spatele său și se întoarse imediat pentru a o evita.

Bărbatul cu pelerină neagră de ploaie o deschise încet până când fața sa fu vizibilă în mod clar. Mergând prin pădure, mâinile se mișcau cu pricepere, petele de sânge spălate cu apa de ploaie, până când fu la fel de curat ca înainte.

– Ei, bine, ați planificat foarte bine, dar ați făcut o greșeală. Sunteți supărat, domnule inspector?

– Nu foarte.

Singha se apropie pentru a-i proteja fața lui Thup când își dădu seama de poziția celeilalte persoane. Subordonatul care îi făcea semne lui Sing se furișă în spatele lui Bom.

– Wow, de ce? DE CE NU RECUNOȘTI CĂ NIMENI NU-MI POATE FACE NIMIC. EU SUNT DE NEATINS! strigă Bom în ploaie. Chiar când polițistul din spatele lui era pe punctul de a fugi și de a-l prinde, se opri brusc de parcă tălpile picioarelor i s-ar fi lipit de pământul care începea să fie acoperit de apă, până se transformă în noroi. Un cuțit spartan fu luat din spatele lui Bom și tăie ceafa polițistului până când atinse osul. Un lichid de culoare aprinsă țâșni din gâtul său, amestecându-se cu apa de ploaie și curgând pe pământ. Încercă să vorbească, dar era vorbi atât de încet încât nimeni nu-l putu auzi înainte ca trupul său să cadă la pământ, stingându-se cu ultima suflare.

– Blestemat să fii!!! Nenorocitule, nenorocitule!

– Ah, dacă mai faci un pas, arma pe care am luat-o de la secția de poliție se va descărca.

Singha se opri imediat când o mână din spatele lui scoase pistolul de sub cămașă.

– Știai că am pierdut o grămadă de timp uitându-mă la ei cum se plimbă încercând să-ți salvez viața? Doar pentru a-l proteja pe acest băiat. Acest plan era atât de simplu, dar datorită ție… datorită ție!!! Planul a fost complet ruinat!!!  țipă Bom în timp ce se înălța în aer, cealaltă mână fiind pregătită să-i zgârie de-a lungul brațului și corpului. Ochii lui roșii străluceau de furie și ură în timp ce îi privea pe ascuns pe Singha și Thup.

– Am făcut tot posibilul să mă comport normal, atât mergând la muncă, cât și folosindu-mă de acei tineri YouTuberi care căutau cu nerăbdare o poveste cu fantome în fiecare zi. Iar când nu au găsit una, le-am trimis o poveste veche, le-am dat-o pe tavă. Doi dintre ei m-au acceptat rapid în echipa lor. Ce idioți! spuse Bom în timp ce mergea înainte și înapoi.

Era ca și cum nu se putea controla. Singha se întinse să-i ia mâna lui Thup înainte de a găsi un moment potrivit pentru a șopti.

– Fugi la mașină.

– Dar tu?

– Nu e mare lucru, vreau să-l prind pe ticălosul ăla.

– HAI SĂ TERMINĂM CEREMONIA!!!

Vârful armei fu îndreptat direct spre Thup și Singha trebui să se miște pentru a sta în fața lui:

– Spiritul mamei? Unde este spiritul mamei tale?

– Unde sunt ceilalți!!! Darin, locotenentul Dark, King, și unde sunt ceilalți doi tineri?! strigă Singh, concurând cu sunetul ploii, alunecându-și încet mâna pentru a apuca arma care era ascunsă.

– Huh, aceia? Vor muri în curând, așa că nu vă faceți griji. Acum ceremonia se va termina, e deja marți… Și apoi va fi miercuri, joi, vineri și….

Ochii care scânteiau nebunește se uitară la Thup.

– Apoi Sabatul.

– Eu sunt Sabatul.

– Ah, nu te-am ales de la început. SINGURA PROBLEMĂ ESTE CĂ TATĂL MEU TE VREA! Așa că vino cu mine și nimeni altcineva nu va fi rănit.

– De ce trebuie să alegi în funcție de zi? Ce trebuie să „cumperi”?!

Singha încercă să-i atragă atenția lui Bom, dar expresia lui era atât de încordată și de neliniștită, încât se plimba în cerc, mușcându-și unghiile și scărpinându-se pe corp, dându-i de înțeles că era stresat de faptul că el și tatăl său erau încolțiți.

– Tu nu știi nimic, nu-i așa? Pentru că mama le-a cumpărat pentru mine! Mă ajută să-mi continui viața.

– Să iei viața altor oameni?! Ești un nebun nenorocit.

– Nu! Acești buni de nimic își urăsc deja propriile vieți, își doresc să fie bogați, sau să-și schimbe părinții, sau să se poată strecura oriunde, sau ca afacerea lor să prospere. Spun că au nevoie de asta ca să poată fi fericiți.

– Ești patetic.

– Ăsta e un lucru patetic? Cine a iubit-o și ți-a cerut protecție? A funcționat, nu-i așa?

– Sper doar că există măcar o mică speranță! Nu voi lăsa pe cineva ca tine să ia vieți din cauza unor ritualuri și credințe stupide, ale tale și ale tatălui tău!!!”

Poc!

Singha îl împușcă pe Bom în umăr cu atâta precizie încât cuțitul pe care îl ținea în mână căzu la pământ.

– Ticălosule!!!

**Poc!!!**

**Poc!!!

La auzul focurilor de armă care răsunau în pădure, Singha îl împinse pe Thup în afara razei gloanțelor. Tânărul fugi așa cum îi ordonase bărbatul.

– ÎNTOARCE-TE AICI!!!

În momentul în care Bom era pe punctul de a-l împușca pe Thup, tânărul inspector sosi pentru a-i smulge arma din mână. Singha îl apucă de braț pe Bom și-l aruncă la pământ, se urcă pe cealaltă persoană și-i cără pumni în față fără oprire.

Luptându-se în ploaie, Singha părea să aibă avantaj, până când Bom văzu sânge curgând din talia lui Singha.

– La naiba cu tine!

Mâna care bloca loviturile se schimbă pentru a-l lovi pe Singha în lateral. Acesta se întoarse imediat și ieșit repede de sub Singha. Nebunia îl împiedica să își simtă rănile, un zâmbet îngâmfat îi apăru pe față. Bom lovi rana lui Singha în mod repetat înainte de a încerca să găsească arma care zăcea pe pământul noroios.

Poc!

Sunetul împușcăturilor după o lungă perioadă de tăcere îl făcu pe Thup să se întoarcă să privească, neliniștea din inima lui de a-l lăsa singur pe Singha îl făcu să se întoarcă să privească spre ieșirea din pădure și spre drumul de întoarcere spre cimitir.

Dacă eu supraviețuiesc, toți ceilalți mor.

Da, dacă supraviețuiesc, această problemă continuă.

Dacă supraviețuiesc, voi pierde încă o persoană importantă.

Cum aș putea să-mi trăiesc viața după asta?…

Thup se hotărî să fugă înapoi la locul faptei, fiecare pas fiind îngreunat de solul îmbibat și noroios. Noroiul lipicios i se lipise de picioare. Thup decise să se descalțe și reuși să se miște repede pentru a se întoarce. Când ajunse, îi văzu pe cei doi lovindu-se înainte și înapoi până când Singha aproape că se lovi de copacul din spatele lui.

–  P’Singh! strigă o voce cunoscută, făcându-l pe Singha să se întoarcă și să se holbeze șocat.

– Ieși, nu veni aici.

!!!

–  P’SINGHA!!!

Ei bine, în acel moment, el luă bucata de fier care era ascunsă în iarba de lângă copac și străpunse rana inițială a lui Singha. Acolo unde fusese doar o rană adâncă de câțiva centimetri, cusută cu copci fără anestezie, acum era o rană mult mai gravă, bara de fier depășind corpul lui Singha și imobilizându-l la copacul din spatele său. Râsete și huiduieli în mijlocul zgomotului ploii…

– Nu-i rău. Se pare că tu, polițistule, ai corpul protejat de uriaș, nu-i așa? Fantoma tatălui meu, însă, este o treabă ceva mai dificilă.

Bom șterse sângele care picura de pe șoldurile lui Sigha și-l duse la gură.

– Mmm, sângele gigantului nu este rău.

– Ai vrea să-mi încerci și piciorul? zâmbi Singha înainte de a-și sprijini capul de copac.

– Încă ai o gură foarte murdară! FIU DE CĂȚEA! Bom împinse și mai tare bara de fier din mâna sa până când sângele începu să curgă din buzele lui Singha.

– NU-I FACE ASTA!

Thup se repezi și-l împinse pe Bom până îl puse la pământ, apoi se întoarse să vadă starea lui Singha.

– Ești rănit grav? Îmi pare rău, îmi pare rău.

– Te-ai întors… de ce?

Singha își ridică mâna și-i atinse ușor obrazul.

– Ce ar trebui să fac? Ce ar trebui să fac?

Thup își scoase propriul hanorac pentru a apăsa rana bărbatului mai în vârstă, cu lacrimile curgând atât de tare încât imaginea din fața lui deveni încețoșată.

– Thup, ascultă-mă, nu e vina ta…

Singha își mișcă mâna pentru a freca vârful nasului lui Thup, pentru a-l consola. Tânărul părea acum atât de agitat încât era aproape inconștient.

Vârful rece al unui pistol era apăsat pe ceafa lui Thup.

– Ridică-te, i-ai irosit timpul tatălui meu.

– NU!

Thup se întoarse și strigă furios la cealaltă persoană pentru prima dată.

– Oh, da! Și acum ce facem?

Țeava armei își schimbă direcția și se îndreptă spre capul lui Singha.

– Alege.

– Nu… nu-l asculta, spuse Singha către Thup înainte de a se uita la Bom cu ochi neînfricați.

– Așteaptă un minut! Mă duc… dar mai întâi lasă-mă să chem pe cineva să te ajute, lasă-mă o clipă.

– Crezi că ai dreptul să negociezi?

– Nici tu nu ai de ales pentru că tatăl tău mă vrea!!!

Bom își folosi toată energia pentru a-și înțepa obrajii cu limba și a-și descărca frustrarea, înainte de a se uita înapoi la Thup.

– Treizeci de secunde.

Thup se aplecă asupra lui Singha înainte de a fixa gulerul cămășii bărbatului mai în vârstă și de a ridica comunicatorul.

– Ai auzit asta, P’Mek?

[O ambulanță este deja pe drum și eu mă duc înăuntru, comportă-te ca și cum nu ai ști, continuă să vorbești ca și cum nu aș fi răspuns].

– Vă rog să veniți să mă ajutați, vă rog să mă ajutați.

– Timpul a expirat, ridică-te înainte să-i zbor creierii.

– Dacă te duci cu nenorocitul ăla, voi fi foarte supărat pe tine, spuse Singha cu o voce răgușită.

– Este mai bine pentru mine să te las să fii supărat pe mine decât dacă te pierd.

Thup sărută ușor obrazul bărbatului mai în vârstă și înainte de a pleca îi oferi un ultim zâmbet.

– P’Sing, trebuie să supraviețuiești.

Thup își luă rămas bun înainte de a-l urma pe Bom în pădure. Pentru o fracțiune de secundă, se întorse să se uite din nou la Singha cu ochii întunecați. Spera cu adevărat să nu fie nevoit să-l vadă altfel. Nu voia să vadă sufletul cuiva pe care îl iubea.

Chiar nu voia.