Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 4

Acest loc are un proprietar

Haosul izbucni la secția de poliție pe măsură ce sunetul ușii trântite din biroul inspectorului deveni mai puternic. Văzând zgârieturile de pe întreaga ușă a biroului, toată lumea se cutremură.

Singha stătea la birou, iar vis-a-vis de el se afla un agent de securitate care revedea imaginile de pe camerele de supraveghere. Un pic mai departe, un tânăr speriat stătea cu brațele în jurul genunchilor. De la sosirea lui Thup, apăruse o problemă ciudată. Mulți ofițeri începură să vorbească despre diverse lucruri.

– De data asta nu era nimeni la ușă, inspectore.

– Cum putea să nu fie? Oricine a putut auzi sunetul. Cum ar putea exista așa zgârieturi pe ușa de la intrare? Dacă nu este un om, este o fantomă?! spuse Singha furios.

Avea destul stres să găsească criminalul. Și acum tot trebuia să stea și să asculte povești de adormit copiii. Nu mai voia așa ceva.

– Voi verifica din nou.

Când Singha spuse asta, chiar și cei mai apropiați subordonați ai săi nu mai îndrăzniră să spună nimic. Ochii lui tremurară. Pe furiș, se uită la Thup și oftă.

– Ați verificat camera acestui puști?

– Un mandat de percheziție va fi adus la șase dimineața.

Singha se uită la ceas. Mai era doar o jumătate de oră până la sosirea mandatului.

– Inspectore, aceasta este o înregistrare a momentului în care s-a produs sunetul.

Singha urmări înregistrarea video din fața biroului său. Totul se întâmplase în doar cinci minute. Nimeni nu trecea pe acolo, nimeni nu intra, nimeni nu ieșea.  Aceasta începu să se miște și, treptat, apărură urme de zgârieturi, dar nu exista nicio umbră a vinovatului. Ușa tremură puțin, dar când el se apropiase, totul se oprise.

– Domnule inspector, nu puteți vedea…

Vocea venind dinspre puștiul care stătea pe canapea atrase atenția celor doi polițiști care se întoarseră să se uite.

– …dar eu am văzut…

Thup privi iar și iar imaginile din videoclip. În viziunea celuilalt, în fața camerei era doar un vid, dar ochii lui vedeau o femeie îmbrăcată într-un sarong[1] rupt, cu părul dezordonat, târându-și unghiile de-a lungul ușii.

– Și ce ai văzut, Nong?

Thup își ridică capul și se uită în ochii lui Singha. Doar persoana din fața lui înțelesese.

– Ridică-te.

– Unde te duci, inspectore? întrebă locotenentul Khem imediat ce-l văzu pe superiorul său scoțându-i cătușele băiatului.

– Mă duc la muncă.

Singha se întoarse la biroul său înainte de a-și lua insigna și husa de pistol pe care o atârnă de umăr.

– Vă rog să fiți cu ochii pe lucrurile de aici. Și dacă vine cineva să mă vadă, spuneți-i că lucrez la caz. Oh, și repară ușa, mă dor ochii când o văd.

– La caz? Unde lucrezi la caz? Inspectore, inspectore!!!

Singha ignoră strigătele din spatele lui și se îndreptă spre curte în timp ce îl târa pe copil.

Ajunse în parcare, cu un copil curios care îl urma la mică distanță.

Singha se urcă pe motocicleta sa complet neagră și-i dădu casca puștiului care îl urma. Acesta o luă și încercă să o pună cu o expresie stânjenită.

Cât de simplă e viața acestui puști?

– Știai că tu ești suspectul numărul unu și asta este cea mai mare problemă  din cariera mea?

– Îmi pare rău.

Vocea lui era jalnică, iar fața lui arăta ca a unui cățeluș certat. Singha smulse casca din mâinile tânărului, apoi i-o puse pe cap, înainte de a i-o lega pentru siguranță.

– Urcă, îi strigă Singha, arătând locul din spate.

– Dacă nu știi să stai pe o motocicletă, te las aici.

Thup se urcă pe motocicletă și se așeză țeapăn în spatele lui Singha.

– Nu ai mai mers niciodată pe o motocicletă ca asta?

– De obicei merg pe motocicletă. Dar Win nu m-a obligat niciodată să port o cască, spuse Thup încet, pentru că îi era teamă să nu fie certat din nou.

– Arată-mi drumul.

– Care drum?

– Spre apartamentul tău.

Thup dădu din cap confuz înainte de a începe să dea indicații la o oră când soarele nici nu răsărise încă. Thup nu se gândise niciodată să iasă din camera lui, mai ales dacă nu purta colierul. El nu fu nevoit să vorbească pe tot parcursul drumului și trebui să-și sprijine fața de spatele tânărului inspector pentru a se împiedica să vadă ceva ce nu trebuia. Erau momente când Singha cerea indicații, și își ridica privirea.

Pentru că pe drum nu erau multe mașini, ajunseră în fața unui apartament de mărime medie în mai puțin de o jumătate de oră.

– Eu… nu mai sunt reținut, nu-i așa?

– Nu mai ești.

-Atunci, domnule inspector, de ce ați venit la mine în apartament?

– Verific camera suspectului.

– Puteți să faceți asta…? Nu trebuie să așteptați mai întâi un mandat de percheziție?

Thup își înclină capul și-l privi suspicios.

– Oh, atunci o să te las aici și o să mă întorc să iau mandatul.

Tocmai când Singha se pregătea să își pună la loc casca neagră, tivul cămășii sale fu apucat pentru prima dată de mâna albă.

– Nu…e în regulă.

Un lucru pe care Singha îl observase după ce petrecură câteva ore împreună era că bărbatul din fața lui avea nevoie de cineva care să fie mereu cu el. Dacă era lăsat singur, vedea o expresie speriată, cu fața îmbibată în sudoare și închidea ochii tot timpul. Puștiul ăsta era clar speriat de ceva.

Thup îl conduse spre apartamentul lui. Deși apartamentele de aici nu erau luxoase, erau confortabile, aveau facilități și sistem de securitate complet.

– Am ajuns.

– Deschide.

Thup dădu agitat din cap înainte de a introduce cardul cheie pe care tocmai îl solicitase de la ofițerul de la parter, apoi deschise ușa și intră în apartament.

Apartamentul era decorat simplu, în culori calde. Camera de zi era curată. Exista un dormitor separat și un spațiu organizat în zonă de lucru. Planșe de desen, ecrane de desen și birou pentru calculator, toate păreau foarte organizate. Era foarte diferit de casa lui.

– De unde vreți să începeți să căutați, domnule inspector?

– Din orice punct este bine.

Singha se uită în jur și nu găsi nimic anormal. Se întoarse și se uită la fața lui Thup de parcă era infectat.

– Deci unde să stau ca să nu vă deranjez?

– Du-te și fă un duș.

– Da?

– Ai de gând să umbli cu pete de sânge ca astea toată ziua?

Singha scoase o pungă pentru probe și i-o înmână lui Thup.

– Scoate-ți hainele și pune-le în punga asta.

– Da.

Tocmai când mâna lui subțire era pe cale să se întindă și să o apuce, punga de plastic din fața lui fu trasă înapoi.

– Dă-ți jos hainele aici.

– Da.

Thup era atât de șocat încât își pierdu vocea. Expresia inspectorului din fața lui nu era deloc glumeață.

– Da…domnule inspector…Vorbiți serios?

– Grăbește-te.

Singha se uită încet la tânăr. Își scoase jacheta, urmată de tricoul pătat de sânge. Tânărul nu avea mușchi bine definiți și era foarte slab. Pielea lui foarte albă putea indica faptul că băiatul din fața lui nu este cineva căruia îi plăceau activitățile în aer liber.

Thup ezită o clipă înainte de a-și deschide fermoarul pantalonilor. Singha se uită la puștiul din fața lui cu o expresie rece. Chiar dacă puștiul părea nevinovat, oricât de nevinovat ar fi fost, Singha nu ar fi fost neglijent permițându-i suspectului să facă schimb de probe precum hainele. În orice caz, trebuia să îl ia înapoi pentru o examinare suplimentară.

– Domnule inspector, pot să mă duc să iau un prosop?

Fața lui albă deveni ușor roșie de jenă. Singha își dădu ochii peste cap enervat, înainte de a ridica hainele care zăceau pe jos și de a le pune într-un sac pentru probe.

– Orice vrei să faci, fă-o.

– Dle inspector, ați putea să verificați camera asta cât timp fac eu duș? Dar vă rog să nu plecați, bine?

– Ești înconjurat de tot felul de talismane. Camera ta este aproape ca un templ. De ce altceva ar trebui să îți fie frică?

Singha își puse mănușile. Se plimbă și scană bine camera, scoase o lampă de culoare neagră pentru a lumina diverse locuri.

Această cameră nu era foarte spațioasă. Era o cameră de zi conectată la bucătăria și spălătoria de afară. Exista un dormitor cu o baie privată și un balcon lângă bucătărie. Dacă aici s-ar fi întâmplat o crimă, cu siguranță s-ar auzi din apartamentul de alături.

După ce verifică bine apartamentul și nu găsi nimic suspect, Singha își dădu jos mănușile, luă geanta cu probe și ieși. Merse și bătu la ușa apartamentului alăturat de pe același etaj. După ce așteptă o vreme, ușa se deschise cu un nor de fum.

– Bună ziua.

– Cine ești?

– Sunt ofițer de poliție…

– La naiba, poliția!!!

Un tânăr foarte surprins din camera alăturată fugi imediat înapoi în dormitor și luă articolele pentru droguri, puse marijuana într-un cufăr, deschise imediat ușa balconului și le aruncă.

–  Sunt curat, sunt în legalitate, polițistule!

– Sper că da. Oricum, am doar ceva de întrebat.

Singh alese să-l ignore deoarece se afla aici pentru a investiga un caz de crimă.

– Ce…ce?

– Pe cel din apartamentul din stânga ta îl cunoști?

– Puștiul ăla introvertit? Uneori mă întâlnesc cu el când cobor să cumpăr ceva.

– Ieri, pe la orele 21:00, ai văzut sau auzit ceva din apartamentul lui?

– Ah! Puștiul ăla părea nervos. Aseară, a făcut mare tam-tam și apoi a plecat în grabă, dar nu știu unde.

– A plecat singur?

– Am văzut o femeie ieșind după el. Tocmai voiam să ies și să-l cert, dar eram puțin beat.

Singha scoase un oftat de ușurare.

– Poți să-mi spui cum arăta femeia aia?

– Avea ceva pe cap și purta un sarong? Pui o mulțime de întrebări, polițistule. Ce e în neregulă?

– Mulțumesc pentru informații.

Singha nu-i mai acordă atenție tânărului de alături și coborî să vorbească cu agentul de pază. Ceru să vadă imaginile de pe camerele de supraveghere de noaptea trecută și imaginile din ultimele două săptămâni.

Ceea ce spusese bărbatul de alături încă îi răsuna în minte, deoarece Thup însuși explicase și caracteristicile fantomei care îl urmărea. O pereche de ochi ageri priveau cu atenție imaginea afișată pe ecran și era adevărat ceea ce spusese tânărul din camera alăturată. Dar exista un lucru care nu se potrivea.

…Stai și ascultă și tu…

Thup ieșise din apartament foarte agitat și intrase în lift foarte grăbit. Ieșise să caute un taxi în fața apartamentului, dar făcuse toate acestea de unul singur… nu era nicio femeie, deci ce văzuse bărbatul acela?

– Poftiți, domnule inspector.

– Mulțumesc.

Singha urcă din nou în apartament. Când deschise ușa, îl văzu pe băiat purtând deja un hanorac gri și pantaloni de trening și stătea ghemuit pe canapea.

– Domnule inspector! spuse Thup cu o voce veselă și ochii i se luminară.

– Ați revenit!

– Deci vrei să fiu atașat e tine?

– Nu e așa…

– Du-te și fă-ți bagajele.

– Unde mă duci…?

– Vrei să rămâi aici?

– Și dacă vin, voi fi cu tine[2] mereu, inspectore?

Thup își înclină capul așteptând răspunsul.

– De ce eu?

– De fiecare dată când sunt lângă tine… nu apare nicio fantomă.

– Adevărat?

– Da.

– Bine, du-te și ia-ți lucrurile. Spuse Singha ascunzându-și supărarea.

Acest puști decisese să vină cu el. Era mai bine, în caz că se mai întâmpla ceva. El nu era încă îndepărtat dintre suspecți. Trebuia neapărat să țină un ochi pe acest puști.

Thup dădu nervos din cap înainte să se grăbească. Își puse lucrurile în geantă și scoase din priză toate aparatele electrice, cu excepția frigiderului. Voia să economisească bani și să evite un pericol viitor. Avu nevoie de câteva minute să se întoarcă spre Singha, cu geanta pe umăr.

– Sunt ușor de suportat, ușor de hrănit, ușor de crescut. Mă acomodez cu orice situație.

–  Să fii ușor de suportat și să fii fidel a ceea ce spune gura ta.

Singha ieși din cameră și ajunse la lift. Thup se uită în mod repetat la persoana de lângă el din nou și din nou cu ochi plini de admirație. De când petrecuseră toată noaptea împreună, el îl admira pentru că era o persoană inteligentă, cool, hotărâtă și feroce. Avea însă și o licărire de bunătate. Chiar dacă vorbea și acționa direct, nu părea rău deloc. Era mereu rigid, dar chiar nu era rău. În plus, când era aproape de el, nu vedea deloc fantome.

– Ne întoarcem la secția de poliție, nu?

Thup își putu pune el însuși casca și spera să primească o mică laudă de la persoana din fața lui. Cu toate acestea, Singha nu-i spuse nimic ceea ce îl făcu doar să se simtă mai slab.

– Vom merge mai întâi la locul crimei.

– Ce?…Locul crimei? Trebuie să vin cu tine?

– Sau vrei să te duc la birou?

– Nu vei fi acolo. Oricum, am fost păcălit, răspunse Thup liniștit, înainte de a se urca pe motocicletă.

Fie noaptea, fie ziua, el văzuse întotdeauna lucruri pe care nu trebuia să le vadă. Ceea ce era sigur acum e că trebuia să se agațe de Singha, să-și țină comoara aceasta neprețuită  până când îl găsea pe Soi Phra sau până găsea o altă cale. Pentru că, dacă acest caz se termina sau el nu mai era suspect, inspectorul Singha s-ar putea să nu-l mai lase să se apropie de el.

Motocicleta neagră strălucitoare se îndrepta spre pădurea din afara orașului. Chiar dacă era încă dimineața devreme, atmosfera din pădurea de pe ambele părți ale drumului părea înfricoșătoare.

Thup se întinse și apucă tivul cămășii lui Singha când, cu coada ochiului, văzu doar fantoma unui bărbat robust. În spatele unui copac mare chipul palid și plin de sânge avea o parte a craniului deschisă, expunându-i creierul. Se putea presupune că aici avusese loc un accident, iar el trebuie să fi fost cel ghinionist. După ce Thup ținu capul plecat tot drumul, motocicleta se opri în cele din urmă în același loc în care taxiul îl lăsase noaptea trecută.

– Ce s-a întâmplat cu tine? Fața ta e atât de palidă! spuse Singha după ce tânărul își scoase casca.

– Nu e nimic.

– Taxiul te-a adus aici, nu-i așa?

– Da.

– Și apoi? Ce ai făcut în continuare? După ce ai coborât din mașină?

Thup se uită la pădurea liniștită din jurul lui, înainte de a se întoarce să se uite la chipul lui Singha.

– Am văzut o bătrână care ținea un felinar. Era acolo.

Thup arătă spre o zonă goală din stânga.

–  Așa că am urmat-o.

– Arată-mi drumul!

Singha îl împinse pe tânăr. Chiar nu era blând cu el.

Cei doi merseră încet în pădure. Chiar dacă era ziuă, înălțimea și densitatea copacilor nu permiteau să intre prea multă lumină. Atmosfera era atât de întunecată încât Thup trebuia să se uite la Singha la fiecare două minute.

– În acel moment era foarte întuneric. Nu sunt sigur dacă îmi amintesc sau nu, dar cred că am căzut aici.

Silueta arătă spre o bucată de lemn care avea mărimea unei tibii. Singha se apropie să se uite mai bine. Găsi o zgârietură pe scoarța copacului. Aceasta era cauza rănii de pe piciorul băiatului de lângă el.

– Și ce a urmat?

– După aceea, am continuat să merg.

– Ți-e frică de fantome, dar ieși noaptea târziu, plus că… e o pădure. Cum ai putut să urmărești o persoană care ținea un felinar?

– M-am împiedicat și am căzut, dar am refuzat să mă întorc. Am fugit până am dat de locul crimei. Ți se pare ciudat?

Singha se uită la Thup cu coada ochiului. Dacă cineva ar fi ascultat povestea, toată lumea ar fi spus că acesta era încă un copil.

– Da, spuse Thup, încercând să proceseze. Fiecare cuvânt pe care îl spunea, simțea că suna cu adevărat suspect. Thup nu era surprins că Singha nu îl credea.

– Urmează-mă.

Singha continuă să meargă prin pădure până când găsi scena crimei. Acum că zona fusese curățată, rămăsese doar banda galbenă de la margine pentru a împiedica pe oricine să intervină. Aseară plouase abundent, ceea ce făcuse ca solul să devină umed. Căutarea de dovezi suplimentare în acest moment ar fi probabil inutilă.

– Fiecare victimă a fost ucisă în altă parte, înainte de a fi adusă aici. Să ridici oamenii în vârf nu este un lucru ușor.

– Nu călca pe ea.

Thup îl apucă de umăr pe Singha în grabă ceea ce-l făcu să aterizeze cu piciorul într-o băltoacă.

– De ce?

– Cineva va fi furios.

Thup lăsă capul în jos și se uită la pământul din fața lui.

– Cine?

– Acest loc… nu este o zonă goală. Acest loc are un proprietar.

– Despre ce vorbești, ticălosule? Unde este proprietarul?

Thup nu-i răspunse la întrebare, doar privi drept înainte cu ochii tremurând. Dar când Singha se uită, văzu doar tufișuri și copaci mari.

– Cred că a avut un motiv pentru care a ales acest loc… criminalul a avut cu siguranță un motiv pentru care a ales acest loc.

Thup strânse din greșeală umărul lui Singha, pentru că ceea ce vedea erau fantomele unui bărbat și a unei femei care se uitau la ei cu ochi nemulțumiți. De la o persoană, la două persoane, apoi la trei, până când văzu zeci de suflete care stăteau și se uitau prin tufișurile mari, nu departe.

– Locul ăsta… trebuie să fi fost un cimitir înainte.

[1] Sarongul (din malaezul sarung , „caz”) este o bucată dreptunghiulară de țesătură de cel puțin un metru lățime, ale cărei două laturi scurte au fost cusute împreună pentru a forma o carcasă cilindrică. Este o piesă vestimentară simplă, unisex, purtată de femei, barbați sau copii. Poate fi legat pe lateral, în față sau pur și simplu înfășurat în jurul său la centură.

[2] Din acest moment , Thup vorbește cu „tu”