Cine iubește pe cine – Capitolul 65

Inima lui Li Shuo zvâcni de durere. Cum putea Zhao Jin Xin să mai aibă obrazul să se poarte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat în fața ochilor săi?

Totul părea să fie la fel ca prima dată când se despărțiseră, numai că, în acel moment, deși își dăduse seama că Zhao Jin Xin era prea jucăuș, voia să se oprească la timp pentru a opri pierderea, dar inima era încă plină de dragoste și dorință pentru Zhao Jin Xin. Dar de data aceasta era diferit, el vedea complet această persoană, nu mai exista nici o așteptare și doar avea nevoie de timp pentru a uita.

Li Shuo se liniști și vocea sa deveni calmă:

– Nu mai vorbi despre aceste lucruri inutile, ce vrei să faci cu terenul? Dacă vrei atât de mult să o faci, îmi voi da demisia și îți voi ceda poziția mea.

Respirația lui Zhao Jin Xin era un pic nesigură.

– Vrei să mă eviți atât de mult?

– Da, spuse Li Shuo fără ezitare.

– Dar nu vreau să mă “ascund”, pur și simplu nu mai vreau să am niciun contact cu tine, trebuie să repet această propoziție pentru a mia oară? Mă sâcâi în felul acesta, îmi afectezi munca, viața și prieteniile normale, iar asta mă obosește.

La celălalt capăt al firului se lăsă din nou tăcerea pentru o clipă, iar vocea lui Zhao Jin Xin deveni puțin rece.

– Știu că am greșit dar vreau să corectez totul între noi. Chiar nu-mi poți da nici măcar o șansă?

Li Shuo închise ochii, făcu o pauză și spuse hotărât.

– Nu pot.

Zhao Jin Xin trase aer în piept și forță un alt zâmbet.

– Atât de necruțător, nu contează, am toată răbdarea din lume pentru tine. Li Shuo, nu vei putea fi cu nimeni altcineva în această viață, te voi face să te îndrăgostești din nou de mine.

– Dă-i drumul și încearcă, spuse Li Shuo cu răceală.

– Cu siguranță voi da peste cineva care îmi aparține din toată inima, care este loial, care nu va fi plin de minciuni și care mi se potrivește cel mai bine, iar tu nu vei putea face nimic în privința asta.

– Ba pot.

Vocea lui Zhao Jin Xin era blândă, cu o notă de răceală amestecată în ea.

– Aș putea face orice. Așa că, Li Shuo, nu fi necruțător cu mine, vreau să continui să te răsfăț, nu vreau să te rănesc.

– Mă ameninți?

Furia a izbucnit în ochii lui Li Shuo.

– Să nu îndrăznești.

Zhao Jin Xin râse.

– Doar că îmi placi atât de mult încât nu vreau să văd pe nimeni furându-te de la mine.

Li Shuo era atât de furios încât pumnii i se încleștaseră.

– Zhao Jin Xin, ești un ticălos.

– Ei bine, sunt.

– Nenorocitul naibii! spuse Li Shuo furios, închizând telefonul.

Li Shuo confirmă că Zhao Jin Xin era cel care se afla în spatele acestei situații și îi comunică problema lui Zhou Zhun Xing. Dar deocamdată nu îndrăznea să îi spună Directorului General Cui, deoarece acesta și Zhao Rong Tian erau prieteni de mulți ani și încă mai aveau afaceri, așa că vor fi cu siguranță de partea lui Zhao Jin Xin.

Cei doi se așezară la masă și discutară, iar cea mai bună soluție fu ca Zhao Jin Xin să preia o parte din acțiuni. La urma urmei, nu numai că nu ar fi pierdut nimic, dar aportul de capital al lui EnNan ar fi adus și o mulțime de condiții favorabile. Li Shuo realiză că Zhou Zhun Xing nu voia să se certe cu Zhao Jin Xin pentru această chestiune, pentru că era complet inutil. El era singurul care amestecase sentimente personale. În afaceri, Zhou Zhun Xing nu era obligat să întârzie oportunitatea de afaceri pentru ranchiunele sale personale și, în mod natural, ar fi luat în considerare și situația generală.

Zhou Zhi Xing se duse personal să vorbească cu Zhao Jin Xin despre preluarea acțiunilor. Li Shuo luase în considerare serios să se retragă din proiect, dar se răzgândi rapid. Cheltuise mult timp, bani și energie pentru proiect, de ce să renunțe din cauza lui Zhao Jin Xin? El nu intenționa să participe la conducerea proiectului, va lua doar un dividend în viitor și nu va trebui să aibă prea mult contact cu Zhao Jin Xin.

După incident, deși Li Shuo acceptase realitatea, în același timp, se simțea extrem de sufocat, acel gen de neputință care, în fața lui Zhao Jin Xin îl făcea să se simtă frustrat.

Dacă așa-numita “dragoste adevărată” însemna că trebuia să treacă prin toate acestea, atunci ar fi preferat să nu-l fi cunoscut niciodată pe Zhao Jin Xin.

Întâmplător, Cheng Sheng se întoarse în China într-o călătorie de afaceri și, de îndată ce ajunse, îl sună pe Li Shuo să-l scoată în oraș pentru a se distra. Li Shuo era obosit dar nu-și putea permite să îl refuze pe prietenul său pe de o parte, iar pe de altă parte, simțea că relaxarea și destinderea îi vor face bine și, chiar dacă nu putea avea parte de  dragoste pentru moment, nu exista niciun motiv pentru care să renunțe la sex din cauza lui Zhao Jin Xin.

Cheng Sheng fusese întotdeauna un bărbat iubitor de distracție, dar, spre deosebire de Zhao Jin Xin, el va ieși cu oricine îi place, fără să-și limiteze niciodată sentimentele și lăsând natura să-și urmeze cursul. Acum, că se afla și el într-o perioadă de pauză, era în mod natural excitat “sexual”.

Li Shuo îl duse la un bar pe care îl frecventa. Proprietarul și barmanul barului îi erau cunoscuți, atmosfera era plăcută și mai puțin haotică, iar calitatea personalului era în general mai bună. Proprietarul îi spusese odată, că oricine ar fi luat de aici ar fi devenit instantaneu celebru în cercul său, dar din păcate el prefera partenerii stabili și rareori se juca cu alții.

Cheng Sheng se uita în jur în timp ce bea:

– Nu-i rău, calitatea celor de aici este foarte bună.

– Nu-ți place părul blond? De ce te interesează brusc “mâncarea chinezească”? spuse absent Li Shuo.

Cheng Sheng râse:

– Când ești la Roma …, înțelegi? În plus, o schimbare de gust îți poate condimenta viața. Atâta timp cât arată bine, îmi place.

– Există cineva care îți place?

Li Shuo încercă din răsputeri să stoarcă un sentiment de implicare, dar adevărul era că se uita la o cameră plină de oameni, mulți dintre ei frumoși, și nu-i stârneau niciun interes. Cu cât se străduia mai mult, cu atât mai mult își dorea să ia pe unul ca să demonstreze ceva.

– Sunt buni mai mulți.

Cheng Sheng întrebă.

– Cum faci diferența între cei de vânzare și cei pentru distracție aici, în China?

– Va trebui să discutăm ca să aflăm, dar de obicei celor foarte tineri le dau niște bani de buzunar.

Li Shuo luă o înghițitură de vin.

– Nu contează, cel mai important este să-ți placă ție.

– Ai dreptate, spuse Cheng Sheng care se ridică, ținând în mână paharul de vin, și se îndreptă spre unul dintre băieții la care se holba de ceva vreme.

Li Shuo se uită la spatele drept al lui Cheng Sheng și-și putut imagina încrederea și grația de pe fața lui, și de fapt simți o oarecare invidie în inima lui. Îi era dor de calmul din trecut. Ultimul lucru pe care Zhao Jin Xin îl făcuse, fusese să-l determine să se piardă pentru o vreme.

Va recupera tot.

În acel moment, un băiat se așeză lângă el. Li Shuo întoarse capul să-l vadă, și era cineva pe care îl cunoștea. Acest băiat era administratorul clubului, și se numea A Luo, o celebritate din cercul gay. Într-adevăr arăta foarte bine, auzise că avea un job bun, și principala lui îndeletnicire era să fie escortă. Înainte încercase să se cupleze cu el de câteva ori, dar, din păcate, nu-i răspunsese.

– Dage, nu ai mai venit de mult timp, spuse A Luo cochet.

– De când ai venit, valoarea medie a clubului a crescut.

Li Shuo zâmbi.

– Cu tine prin preajmă, nu e nevoie să îl ridic.

– Ha,ha, ha, eu sunt fața obișnuită, tu ești bonusul.

A Luo luă inițiativa de a atinge mâna lui Li Shuo.

– Dage, vino mai des pe viitor.

– Așa voi face, spuse Li Shuo luând o înghițitură din vinul său.

– Însoțești un prieten astăzi? Nu te simți singur?

– Nu e rău, spuse Li Shuo zâmbind.

– Mă simt singur, e atât de frig astăzi și nu e nimeni care să-mi încălzească patul, spuse A Luo clipind din ochi și luă inițiativa de a se agăța de brațul lui Li Shuo.

– Dage, m-ai respins de trei ori. De dragul faptului că sunt atât de sincer, nu te vei gândi la asta? Nu-ți voi cere bani, lasă-mă să stau cu tine, bine? Altfel este foarte rușinos.

Li Shuo râse.

– Încă vorbești despre asta?

– Bineînțeles, cine nu vrea să se culce cu tine? spuse A Luo apropiindu-se și mușcându-l de ureche pe Li Shuo.

– Mă voi juca cu tine cum vrei tu, te voi lăsa să mi-o tragi în toaletă.

Li Shuo rar întâlnea o astfel de târfă. Poate pentru că arăta prea decent, oamenii se rețineau de obicei în fața lui. Se simți brusc destul de excitat și, cel puțin pentru moment, avea nevoie de puțină excitare. Își înfășură brațul în jurul taliei lui A Luo, îl strânse ușor și spuse cu blândețe.

– Alege tu locul.

A Luo îi dădu cu entuziasm un sărut puternic pe obraz.

– Nu e nicio grabă, hai să bem niște vin mai întâi.

– Bine, spuse Li Shuo care știa că primește un comision pentru cumpărarea de alcool și nu obiectă.

 – Ce ai vrea să bei, Ge?

 – Voi bea orice comanzi.

A Luo sări să comande două sticle de vin străin foarte scump, apoi îmbrățișă brațul lui Li Shuo și-l scutură ușor.

– Dage, ai vreo cerere? Casa mea este aproape de mine, pot să rog un prieten să-mi trimită niște haine sau altceva.

Li Shuo clătină din cap.

– Nu, e bine așa cum ești.

Luă încă o înghițitură de vin, o sclipire de confuzie trecându-i prin minte.

A Luo își așeză bărbia pe umărul lui Li Shuo și-i făcu cu ochiul.

– Promit să te fac dependent de mine.

În acel moment, un grup de chelneri veni cu vinul. Exact, un grup, fiecare cu câte două sticle de vin, și se aliniară pentru a pune vinul pe masa din fața lor.

Li Shuo ridică din sprâncene, gândindu-se că acest puști nu ar fi atât de nerezonabil. Aceste vinuri erau toate vinuri de top, ce nu puteau fi cumpărate nici măcar pentru un milion.

A Luo fu și el uimit și se grăbi să spună.

– Ați servit greșit, am comandat doar două sticle.

El îi explică lui Li Shuo.

– Dage, au servit greșit, nu am comandat atât de multe.

– Așa este, eu am comandat, se auzi voce fantomatică și rece venind din spate.

Corpul lui Li Shuo înțepeni și își întoarse fața pentru a vedea că Zhao Jin Xin apăruse la un moment dat în spatele lor.

A Luo fu și el uimit, mai întâi de fața lui Zhao Jin Xin, iar apoi de ostilitatea de pe acea față.

Toți cei din bar fură uimiți de acea scenă și își feriră privirile.

Zhao Jin Xin păși încet și, chiar și atunci când mergea într-un mediu atât de zgomotos, pașii lui erau eleganți și nu-și pierduse stilul de gentleman. Dar ceea ce făcuse era șocant. Se așeză lângă A Luo, prinzându-l pe A Luo între el și Li Shuo.

Lui A Luo i se făcu frică și spatele i se încovoie.

Li Shuo îi aruncă o privire rece lui Zhao Jin Xin și se ridică să plece.

– Stai jos, spuse Zhao Jin Xin zâmbind cu blândețe, dar tonul său nu era deloc jucăuș.

– Dacă pleci, cineva va avea ghinion.

Li Shuo își miji ochii.

– Ce vrei?

Zhao Jin Xin arătă spre masă plină cu sticle de vin și-i spuse lui A Luo cu zâmbetul pe buze.

– Tu bei cât beau eu, eu beau cât bei tu, ce zici de asta? Este suficient pentru a-ți câștiga cheltuielile de trăi pentru un an?

Fața lui A Luo se schimbă și dădu din mâini în mod repetat.

– Nu pot să beau, nu pot să beau.

– Cum să nu poți să bei? Este atât de neprofesionist, spuse Zhao Jin Xin luând o sticlă de vin și împingând-o în mâna lui A Luo.

– Haide.

Li Shuo spuse supărat.

– Zhao Jin Xin, nu-i intimida prea mult pe alții!

– Cum l-am intimidat? spuse Zhao Jin Xin nevinovat.

– L-am sărutat, l-am îmbrățișat și l-am convins să bea? Eu l-am pedepsit doar cu câteva înghițituri de vin, nu sunt destul de gentilom?

Li Shuo smulse vinul din mâna lui A Luo.

– A Luo, pleacă.

A Luo încercă apoi să se ridice în picioare, dar Zhao Jin Xin îl apăsă pe umeri, împingându-l înapoi pe canapea, luă o altă sticlă și i-o întinse, spunând cu încrâncenare.

– Bea!

A Luo tremură când luă vinul și îi aruncă lui Li Shuo o privire rugătoare.

Li Shuo se simți vinovat așa că apucă vinul din mâna lui A Luo și, fără ezitare, îl duse la gură, înghițind jumătate din sticlă de parcă ar fi băut apă plată.

Zhao Jin Xin se uită la Li Shuo fără să clipească, cu o expresie sumbră.

Li Shuo își șterse gura și aruncă sticlele de vin Romanee-Conti în valoare de 100.000 direct pe jos, strângând din dinți.

– Zhao Jin Xin, nu ți-e de ajuns?

– Nu, astăzi vreau să-l văd cum își termină băutura.

Mâna lui Zhao Jin Xin ciupise la un moment dat ceafa subțire a lui A Luo, iar vocea sa era periculoasă ca un șarpe veninos.

– Bea!

Se abținu să nu exercite forță asupra acestui gât subțire, altfel ar fi vrut să rupă acest gât când îi văzuse pe cei doi sărutându-se și îmbrățișându-se.

Patronul barului veni să aplaneze lucrurile.

– Șefu’, hai să rezolvăm orice neînțelegere, da?

Zhao Jin Xin îi zâmbi.

– Nu e nicio neînțelegere. Li Shuo este omul meu și oricine îndrăznește să se atingă de el nu are noroc.

Li Shuo nu mai putu suporta și se ridică în picioare, apucă gulerul lui Zhao Jin Xin și îl smulse de pe canapea în timp ce se uita furios la Zhao Jin Xin.

– Ieși afară.

Zhao Jin Xin avea un zâmbet nepăsător pe față.

– Bine, doar dacă vii cu mine.

Li Shuo îl smulse cu brutalitate pe Zhao Jin Xin de la masă înainte de a se îndrepta cu pași mari spre exteriorul barului.