Cine iubește pe cine – Capitolul 85

Li Shuo se uită la Zhao Jin Xin timp de câteva secunde, apoi clătină din cap cu un zâmbet blând.

– Jin Xin, știi că nu te pot refuza acum…

– De aceea o spun acum.

– Doar că sentimentele sunt sentimente …

– Mulțumesc, știu că este recunoștință, spuse Zhao Jin Xin zâmbind.

– Ce zici, încă avem o înțelegere tacită?

Li Shuo râse, dar în ochi se putea citi durere.

– Nu vreau să te mint. Chiar dacă acum stai întins pe patul de spital din cauza mea, nu pot să te mint. Cred că mă placi , dar ceea ce mă îngrijorează este viitorul. Am fost plin de încredere și curaj, dar au fost spulberate de tine și mi-ar fi frică să trăiesc asta și a treia oară.

– Da, spuse Zhao Jin Xin luându-l de mână pe Li Shuo.

–  Știu că să-ți cer să-mi dai o altă șansă înseamnă să-ți asumi un risc uriaș, dar numai dacă îmi dai această șansă îți pot dovedi sinceritatea mea de data aceasta. Merită riscul, spuse el zâmbind.

– Așa cum ai spus, eu sunt un nenorocit. Am încercat prin toate mijloacele să te forțez să mă accepți, dar nu este la fel de eficient ca acest moment.

Li Shuo dădu din cap și spuse neputincios:

– Acesta ești într-adevăr tu.

Zhao Jin Xin prinse mâna lui Li Shuo, o duse la buze și o sărută.

– Ca să nu mai vorbim de mână. Sunt dispus să stau la urgențe doar pentru această oportunitate.

– Nu spune astfel de lucruri.

Zhao Jinxin îl îmbrățișă pe Li Shuo, frecându-și bărbia de umerii lui și închise ochii zâmbind.

– Dar ceea ce am spus este adevărat.

Ca să-l poată ține din nou în brațe, fusese dispus să plătească chiar mai mult decât pe el însuși. După mintea sa, a avea o relație de dragoste ca aceasta era cel mai stupid lucru pe care-l făcuse vreodată în viața lui, dar nu mai putea corecta greșelile trecutului și trebuiă să-și ocupe locul în viitorul acestei persoane.

Li Shuo mângâie spatele lui Zhao Jin Xin, iar dispoziția lui era  la fel de calmă precum apele neclintite ale unui lac. Nu știa cum să-l descrie. Parcă era uşurat că nu avea de ales și părea să fie bucuros că așa-zisa lipsă de „ alegere” se baza pe cel mai adânc sentiment din inimă pe care nu îndrăznea să-l înfrunte direct. .

Pe scurt, nu putea rezista dragostei lui pentru Zhao Jin Xin. În comparație cu tortura pe care i-o dăduse Zhao Jin Xin, lupta dintre propria sa rațiune și emoție îl torturase fizic și mental împotriva dorinței lui. Cele două părți se luptaseră din plin, transformându-i inima într-un câmp de luptă neliniştit.

Acum, în sfârșit, nu mai trebuia să îndure asta. Așa cum îi spusese Chang Wen You, Zhao Jin Xin trebuia să fie destinul lui. Cât de mult putea dura acest destin, depindea de ei. Trebuia să-l învețe pe Zhao Jinxin o lecție lungă, grea și profundă, să-i mărească prețul pentru greșele făcute și apoi să-l prindă cu o rețea de tandrețe și dragoste.

Li Shuo spuse încet:

– Vreau să-mi faci trei promisiuni.

– Și treizeci dacă vrei.

– În primul rând, nu vom locui împreună. În al doilea rând, nu te amesteci în  prieteniile mele și, în al treilea rând, nu mă spionezi.

Zhao Jin Xin zâmbi și spuse:

– Mă supun.

– Te vei purta cum trebuie de data asta?

– Da, voi fi 100% copilul bun al lui Li Shu.

Li Shuo pufni.

– Ești bărbat, nu te înroșești, nu-i așa?

– Sunt arătos și nu mă înroșesc.

Li Shuo îl ciupi de obraz, apoi spuse serios:

– Jin Xin, trebuie să-ți amintești mereu că, indiferent ce fel de bunătate îți datorez, sunt dispus să te răsplătesc cu aceeși monedă, dar nu-ți datorez afecțiune. Nu îmi voi schimba sentimentele. Îți promit pentru că te plac și vreau să ne dau o ultimă șansă, și aceasta este absolut, ultima dată.

– Înțeleg, spuse  Zhao Jin Xin cu ochii strălucind de pasiune.

Li Shuo îi zâmbi blând.

– Apropo, tu ai fost cel care a avut grijă de mine alaltăieri, nu?

– Tu ce crezi?

– Știam că ești tu, spuse Zhao Jin Xin bosumflându-se.

– Dar ai dispărut imediat ce m-am trezit și i-ai cerut asistentului tău să mă mintă.

– Cine te-a pus să irosești atât de mult din vinul meu bun? spuse Li Shuo prefăcându-se supărat.

Zhao Jin Xin spuse zâmbind.

– Nu sunt eu iubitul tău? Mă simt rău după ce am băut câteva sticle de vin de la tine.

– Nu sunt supărat că bei, sunt supărat pentru că tratezi vinul bun ca pe berea la halbă. Să-ți fie o lecție asta pentru viitor.

Zhao Jin Xin căzu în brațele lui Li Shuo și spuse cochet.

– Voi asculta de Li Shu al meu în toate.

Li Shuo se uită la părul lui Zhao Jin Xin.

 Zhao Jin Xin fusese atât de răvășit. Cruzimea cu care îi tratase pe Lao Diao și gașca lui îl făcu să se cutremure, dar era acum aceeași persoană care se purta acum blând cu el … Ar putea fi trauma psihologică pe care o suferise când era copil? care îi provocase personalitățile multiple? Dar poate cineva să comute atât de ușor între personalități multiple?

– Apropo, spuse Zhao Jin Xin gândindu-se la ceva.

– Dage nu ți-a făcut lucrurile dificile, nu?

– Nu are capacitatea să facă asta.

– Pe voi doi …chicoti Zhao Jin Xin,

– … nu este ușor să vă conving. Mai bine o las pe cumnata mea să-l convingă.

Li Shuo ridică din umeri, apoi își aminti ceva și spuse cu puțină jenă.

– Zhao Xiansheng știe oricum despre relația noastră

– Tatăl meu are ochi foarte ageri.  Mie pur și simplu nu mi-a spus nimic. Ți-a spus ceva?

– Nu mi-a spus nimic.

Zhao Jin Xin răsuflă uşurat.

Li Shuo ezită și spuse:

– De ce, ți-e frică de obiecțiile lui?

 Deoarece atmosfera lui de familie era deschisă și liberă, nu luase în considerare obstacolele de familie, dar va trebui să o facă.

– El? Nu va obiecta. Întotdeauna i-a fost frică de mine… ei bine…, spuse  Zhao Jin Xin țuguindu-și buzele.

–  Mi-e teamă că o să-mi pară rău pentru tine și mie teamă să nu-ț-i afecteze relația cu Shushu.

Li Shuo nu știa dacă să râdă sau să plângă. De ce avea aceleași îngrijorări ca și tatăl său?

– Nu trebuie să-ți faci griji pentru părinții mei, spuse Zhao Jin Xin și-și mângâie mărul lui Adam.

– M-au controlat prea strâns când eram copil, ceea ce m-a făcut să fiu rebel și am făcut în mod deliberat lucruri periculoase pentru a rezista presiunii, așa că acum sunt liber. În plus, cu boala mea, nu sunt ca o persoană normală, iarasta ar putea fi o problemă importantă.

Li Shuo oftă și spuse cu oarecare suferință:

– Nu vreau să te mai văd din nou vărsând vreo picătură de sânge în viața mea.

Zhao Jin Xin zâmbi și spuse:

– Nu-ți face griji, pentru tine, voi trăi o viață lungă.

– Micuțul de el … , murmură Li Shuo.

 Îi era frică de întuneric și avea o tulburare de coagulare a sângelui. Dar trebuia să-și păstreze calmul acum, dorea să ia inițiativa în această relație.

Zhao JinnXin îl îmbrățișă pe Li Shuo și-i arătă un zâmbet viclean și dulce.

Dintr-o dată, ușa secției fu împinsă cu violență, iar Shao Qun intră și avu fața plină de dispreț când îi văzu îmbrățișându-se.

– Dage, spuse Zhao Jin Xin zâmbind:

– Ai muncit din greu în ultimele două zile să ai grijă de părinții mei.

Shao Qun pufni:

– Ești rănit la mână. De ce nu te prefaci că stai întins în pat?

– Mama m-a rugat să mă întind și nu am vrut.

Shao Qun se uită la Li Shuo și spuse:

– Li Shuo, Cheng Xiu va veni să-l vadă mai târziu. Nu-i spune nimic din ce nu ar trebui să-i spui, bine?

– De mine depinde dacă ar trebui să-i spun sau nu.

– O cauți.

– Au, mă doare mâna,  strigă Zhao Jin Xin.

Li Shuo spuse nervos:

– Ce, te-am atins?

– Doar mă doare, spuse Zhao Jin Xin îmbrățișând gâtul lui Li Shuo și făcând un gest către Shao Qun, apoi îi ridică degetul în sus.

Shao Qun își dădu ochii peste cap înainte de a deschide ușa:

– Intră.

Li Cheng Xiu își băgă mai întâi capul, clipi și aruncă o privire, apoi intră, purtând în mână un coș mare cu fructe. Se îndreptă spre pat și-i spuse puțin timid lui Zhao Jin Xin:

– Îți doresc recuperare rapidă.

– Mulțumesc cumnată pentru îngrijorare, spuse Zhao Jin Xin zâmbind strălucitor și drăguț.

– Bine, hai să mergem, spuse Shao Qun prinzându-l de umăr pe Li Cheng Xiu ca să-l facă să iasă.

Li Cheng Xiu îl ignoră, se uită la Li Shuo și spuse de parcă și-ar fi făcut curaj:

– Li Ge este… o persoană foarte, foarte bună. Te rog să fii bun cu el, bine?

După ce spuse asta, fața i se înroși .

Zhao Jin Xin chicoti:

– Cumnată, nu-ți face griji.

Li Shuo zâmbi și spuse:

– Cheng Xiu, mulțumesc, încă o dată …

– Ce dracu’, spuse Shao Qun întinzând degetul mijlociu către Li Shuo din spatele lui Li Cheng Xiu.

– Cheng Xiu, dispari! Spitalul miroase atât de rău, ar trebui să pleci repede acasă.

– Am venit să-l văd…

– Este bine și mâine va fi externat.

– Dar eu……

– Hai să mergem acasă și să hrănim câinele, spuse Shao Qun târându-l pe Li Cheng Xiu din secție.

Zhao Jin Xin spuse zâmbind:

– Dage este cu adevărat meschin. Este destul de distractiv să văd că îl enervezi.

– Serios? Atunci cât să-l mai stimulez?

– Uită-l, spuse Zhao Jin Xin zâmbind:

– Este interesant, așa că trebuie să fiu atent.

Li Shuo zâmbi.

După un timp, doamna Zhao veni și-i spuse câteva cuvinte politicoase, apoi  plecă. Își dădu seama că doamna Zhao trebuie să fi știut ceva, părea că are intuiția mai puternică decât a mamei sale. Gândurile lui erau toate la rana lui Zhao Jin Xin și nu părea să-i pese de nimic altceva.

Când Li Shuo ieși din salonul medical, îl văzu pe Wen Xiao Hui, care în mod evident îl aștepta. Acesta îl privi cu ochi complicați.

Li Shuo se apropie și-și trecu mâna prin păr.

– Hai să mâncăm.

Wen Xiao Hui îl luă de braț și oftă.

– Te-ai gândit la asta?

– M-am gândit la asta.

Wen Xiao Hui își înclină capul pe umărul lui:

– Li Ge, credeam că tu cu siguranță vei avea o viață mai rațională și mai bună decât mine. Dar acum se pare că suntem în aceeași barcă.

Li Shuo chicoti și spuse:

– De aceea suntem prieteni.

– Să mergem să bem ceva.

– Ce? Bei la prânz?

– Am nevoie de o băutură acum, spuse  Wen Xiao Hui și-și acoperi fruntea.

– Gândindu-mă la că iubitul meu va cădea în mâinile acelui demon, am nevoie de o băutură să mă calmez.

Li Shuo izbucni în râs.