Cine iubește pe cine – Capitolul 87

Cu cât ceva este suprimat mai mult, cu atât este mai pasional atunci când este eliberat.

Lui Li Shuo îi fu frică să nu atingă mâna lui Zhao Jin Xin, așa că tresări, dar Zhao Jin Xin nu avu niciun scrupul, sărutându-i nebunește obrajii și buzele, folosind toată pasiunea și concentrarea pentru a simți căldura trupului lui Li Shuo.

Emoțiile scăpară treptat de sub control și deveniră din ce în ce mai intense.

Preț de o clipă, Zhao Jin Xin se opri brusc, ochii săi fiind ascunși în spatele bretonului transpirat, ceea ce adăugă un pic de mister.

Li Shuo se așeză deasupra lui Zhao Jin Xin, întregul său corp simțind furnicături, pieptul i se zbătea violent din cauza bătăilor rapide ale inimii, își răsuci corpul, scrâșni din dinți și spuse:

– … Ai îndoieli?

– Da, spuse Zhao Jin Xin uitându-se la Li Shuo fără să clipească.

– Nu am spus nimănui că m-am rănit. Aproape nimeni din companie nu știa despre asta. Iar pe Ken am încetat să-l mai contactez și era și mai puțin probabil ca el să știe.

Își mișcă ușor corpul, făcându-l pe Li Shuo să tremure.

Li Shuo trase aer în piept și zâmbi.

– Chiar, așa?

– L-am întrebat și mi-a spus că era un mesaj de la un număr necunoscut și i-a transmis ca și cum am fi fost prieteni comuni. Ar trebui să verific cui îi aparține numărul.

– Nu este nevoie, spuse Li Shuo care se aplecă, depuse un sărut pe buzele roșii ale lui Zhao Jin Xin și spuse:

– Da, este al meu.

Nici măcar nu schimbase numărul și dacă ar fi verificat, ar fi știut. Depindea de el dacă voia să verifice sau nu.

Zhao Jin Xin nu spuse nimic, ci deschise gura și mușcă buza inferioară a lui Li Shuo. Nu-l mușcă cu prea multă forță, dar fu suficientă pentru a-l face pe Li Shuo să îl simtă.

Li Shuo trasă sprâncenele lui Zhao Jin Xin cu vârful degetelor, și-i spuse cu un ton răgușit dar blând:

– Vreau doar să știi că, dacă poți să-ți ascunzi minciunile de mine, este fie pentru că te iubesc, fie pentru că nu-mi pasă de tine. Așa că, dacă mă vei minți, cu siguranță voi ști, nu o face pe deșteptul.

Ochii lui Zhao Jin Xin se schimbară și se ridică, apăsându-l pe Li Shuo sub el. Zâmbi, cu furie și entuziasm, iar expresia lui era extrem de complicată.

– Li Shu este atât de rău.

Li Shuo îl prinse de ceafă, îi împinse capul în jos, îl sărută cu putere și spuse:

 – Este mai bine dacă te oprești acum…

Zhao Jin Xin nu ezită nicio clipă și începu din nou o cucerire aprigă. Li Shuo simți că nu mai era nimic sub controlul său, nici din interior, nici din exterior.

– Am intuit bine. Suntem, într-adevăr, o potrivire perfectă.

 Zhao Jin Xin și-ar fi dorit să-l poată bloca pe Li Shuo în propria sa lume pentru totdeauna și să-l împiedice să iasă, pentru că i-ar face pe alți oameni să dea tot ce pot ca să-l aibă.

Când Li Shuo simți cum se scufundă, ținu strâns brațul lui Zhao Jin Xin și-l privi cu ochi încețoșați.

– Dacă regreți acum…  încă nu e prea târziu.

– Să regret?

 Ochii lui Zhao Jinxin erau atât de hotărâți.

–  Regret că nu te-am cerut în căsătorie prima dată când te-am văzut.

Când Li Shuo fu aproape învins de emoțiile intense, zâmbi curajos.

– Încă îndrăznești să mă minți?

– Nu îndrăznesc, nu voi îndrăzni niciodată, spuse Zhao Jin Xin.

Îi ținu bărbia și-i sărută buzele în mod repetat.

Li Shuo arătă un zâmbet confuz. Îmbrățișă strâns gâtul lui Zhao Jin Xin și se răsfăță în abisul dulce și păcătos.

Cei doi se luptară cea mai mare parte a nopții și, în cele din urmă, adormiră îmbrățișându-se unul pe celălalt. Din cauza efortului fizic excesiv, a doua zi, când se treziră, era aproape amiază.

Ori de câte ori Zhao Jin Xin făcea sex, era foarte drăguț după aceea. Se simțea obosit așa că stătea sprijinit de brațul lui Li Shuo și refuza să se ridice din pat și nu-l lăsa nici pe Li Shuo să se ridice .

Li Shuo se uită la ceas și spuse leneș.

– E aproape amiază, nu ți-e foame?

– Comandăm mâncare.

– Dacă nu i-ai spui mătuşii că ai ieşit, ar trebui să fie îngrijorată. Ar fi bine să te întorci.

– O voi suna într-o clipă. Nu se va îngrijora din moment ce va ști că sunt aici să te văd.

– Atunci trebuie să mă lași să mă ridic, spuse Li Shuo neputincios.

– Dacă ne trezim, cu siguranță mă vei conduce acasă, spuse Zhao Jin Xin îmbrățișând talia lui Li Shuo și clătinând din cap,

– Nu vreau să merg acasă, așa că nu mă alunga.

– Am fost de acord.

– Știu, dar stau doar o noapte, nu locuim împreună.

– Noaptea s-a terminat acum.

– Nu s-a terminat până nu te ridici din pat, spuse Zhao Jin Xin ținându-l pe Li Shuo cu mâinile și picioarele lui.

– Orice vrei să mănânci, o să-l rog pe asistentul meu să-ți aducă.

– Să-mi aducă în pat?

Zhao Jin Xin dădu din cap serios.

Li Shuo îi răsuci urechile.

– Ridică-te.

Zhao Jin Xin se ridică fără tragere de inimă, iar Li Shuo se ridică din pat și se duse la baie să se spele.

Când Li Shuo se spălă pe față și pe dinți, ieși și văzu că Zhao Jin Xin era încă în pat. Își încrucișă brațele și se uită la Zhao Jin Xin.

– O să stai toată ziua în pat?

Zhao Jin Xin se întoarse.

– Mi-e somn.

Li Shuo se așeză pe marginea patului și vru să-l tragă în sus.

– Ridică-te. Trebuie să mergi la spital azi să schimbi pansamentul și să vezi cum se vindecă rana. Sunt îngrijorat că noi… s-ar fi putut deschide rana ieri.

– Ieri a fost grozav, spuse Zhao Jin Xin și-și linse buzele.

– A meritat chiar dacă s-a deschis rana.

Li Shuo îl bătu pe cap.

– Ridică-te.

Zhao Jin Xin îi îmbrățișă talia și clătină din cap.

– Ce s-a întâmplat?

Zhao Jin Xin tăcu o vreme înainte de a spune.

– Cât de încrezător ai fost când l-ai adus pe Ken aici?

– … Ce importanță are?

– Ştii ce vreau să spun.

Li Shuo își introduse degetele în părul gros al lui Zhao Jin Xin și-l mângâie ușor. Apoi spuse.

–   Pe jumătate.

Zhao Jin zâmbi cu greu și spuse.

– Se pare că nu am nicio credibilitate în inima ta.

– Tu ce crezi? spuse Li Shuo care nu voia cu adevărat să continue acest subiect.

Dacă nu îl va dezlega, îi va rămâne mereu în minte și ceva se va întâmpla mai devreme sau mai târziu pentru a evita ca acest nod să devină o bombă.

– Am înțeles, spuse Zhao Jin Xin închise ochii și spuse cu un zâmbet ironic.

– În acel moment, am vrut să-ți redau o imagine bună în inima mea, chiar și puțin… dar rezultatul era din ce în ce mai rău …

Li Shuo își lăsă capul în jos și-i sărută părul.

– Îmi pasă doar de viitorul tău. Vreau să-mi aparții doar mie și asta e suficient.

Zhao Jin Xin îlmîmbrățișă mai srâns cu brațele și spuse pe un ton plângăcios:

– Sunt atât de tânăr și sunt lăsat în mâinile tale.

Li Shuo chicoti.

– Ți-am spus, poți să regreți oricând.

Zhao Jin Xin își ridică capul.

– Am mai spus că ceea ce regret cel mai mult este că nu te-am cerut de la prima întâlnire. Este evident că îmi îndeplinești toate idealurile.

Li Shuo zâmbi.

– Sunt puțin curios, de ce îți place pe cineva mai în vârstă decât tine?

– Nu știu. Dar ție de ce îți plac bărbații?

– Așa simt.

– Da, și eu așa m-am născut, spuse Zhao Jin Xin și-l sărută.

– M-am născut să te plac.

Li Shuo zâmbi și spuse:

– Este timpul să te trezești acum. Te voi duce la spital și apoi te conduc acasă.

– Atunci vino la mine acasă la cină pentru a compensa masa de ieri.

– În regulă.

– Se întâmplă că părinții mei sunt acasă, hai să vorbim despre noi doi.

Li Shuo se înecă.

– Despre ce vorbești?

– Vor să vorbească cu tine.

 Zhao Jin Xin ridică din umeri.

– De ce, ți-e frică?

Li Shuo tăcu pentru o clipă.

– Nu mi-e frică, simt doar că nu este momentul potrivit.

Zhao Jin Xin clipi.

Li Shuo îl ciupi de obraz.

– Jin Xin, ai uitat ce facem acum? Facem ceea ce ar fi trebuit să facem cu mult timp în urmă, dar ai renunțat din când în când – refacem încrederea. Înainte de asta, nu voi vorbi cu părinții despre noi.

Zhao Jin Xin își lăsă ochii în jos pentru a ascunde emoția, își strânse buzele și zâmbi.

– Ai dreptate, eu… părinții mei sunt puțin nerăbdători.

Li Shuo nu se putu abține să nu-l îmbrățișeze, oftă și-i spuse.

– Am fost prea nerăbdători înainte. De data asta, să ne lăsăm timp. Ar trebui să gândești clar, și eu ar trebui să gândesc clar.

– Da.

 Zhao Jin Xin nu-și putu ascunde dezamăgirea din ochii lui, dar încă se simțea ușurat în inima lui. Era extrem de mulțumit să poată îmbrățișa această persoană din nou, tristețea din acest moment era pur și simplu o formă de  mântuire.

Zhao Jin Xin fu în cele din urmă târât din pat de Li Shuo. Cei doi  gătiră pur și simplu un castron de tăiței și, după ce mâncară, Li Shuo îl conduse la spital.

Când îi era schimbat pansamentul, Zhao Jin Xin se ghemui în brațele lui Li Shuo și strigă de durere. Li Shuo era atât de tulburat încât nu știa ce să facă și nu putea decât să îl mângâie încet. Doctorul de şaizeci şi ceva de ani nu mai putea suporta. Nu-i păsa că Zhao Jin Xin era cel de care decanul îi ordonase să aibă grijă în mod special şi îl critică pentru că era alintat şi nu se comporta ca un  bărbat.

Li Shuo se simți puțin stânjenit dar, după ce îl ținu mai mult timp, spuse cu blândețe:

– Domnule doctor Qu, nu există o definiție clară dacă arată ca un bărbat sau nu, dar este în natura umană să-ți fie frică de durere. Ar trebui să puteți înțelege asta după ce ați practicat medicina atât de mulți ani. Sper că puteți înțelege și starea de spirit a pacientului.

Zhao Jin Xin își linse buzele și chicoti.

Bătrânul doctor își strânse buzele.

– Cred că așa s-a obișnuit. Cu siguranță se va opri din țipat dacă vei ieși.

– Uh… chiar așa?

 Li Shuo se uită la Zhao Jin Xin cu o oarecare ezitare.

Zhao Jin Xin îl prinse de mână și-i spuse.

– Nu ieși. Dacă ieși, voi plânge după tine.

Li Shuo nu putea nici să râdă, nici să plângă.

– Nu voi ieși, nu voi ieși, fii cuminte, te rog să înduri.

Zhao Jin Xin își îngropă ascultător capul în umărul lui și, deși nu mai strigă de durere, el începu să fredoneze. În schimb, Li Shuo spuse îngrijorat.

– Dacă te doare cu adevărat, doar țipă, nu voi râde de tine.

– Pot suporta dacă ești aici, spuse Zhao Jin Xin arătând un zâmbet mulțumit.

Bătrânul doctor își dădu ochii peste cap.

După ce schimbă pansamentul, Li Shuo vru să-l trimită pe Zhao Jin Xin acasă. După-amiază, se întâlni cu Chang Wen Wu pentru a vorbi despre ceva, așa că trebui să-l ia cu el.

Când cei doi merseră la cafenea, trecură pe lângă peretele exterior de sticlă și îl văzură pe Chang Wen Wu stând în colț. Când îi zări, le făcu semn  cu mâna.

Zhao Jin Xin se încruntă.

– De ce această persoană pare atât de familiară?

– Ce?

– Seamănă un pic cu tipul cu care ai jucat tenis.

– Oh, acea persoană este fratele lui.

Zhao Jin Xin își miji ochii.

– Ce vrei să spui? De ce ai venit să-l vezi?

– L-am rugat să-mi prezinte niște talente și, apropo, tocmai mi l-a prezentat pe fratele său. Nu te gândi prea mult, deja l-am refuzat.

– În ziua aceea, purtați aceleași haine.

– Asta se vindea la club, tocmai cumpărasem același model.

Zhao Jin Xin se bosumflă.

Cei doi intrară, iar Li Shuo îi ciupi rapid obrazul.

– Fii politicos, da?

– Când am fost nepoliticos? Sunt un domn, spuse Zhao Jin Xin și-și umflă pieptul  luându-l de braț pe Li Shuo fără avertisment.

Li Shuo tresări. Încercă să se îndepărteze de câteva ori, dar nu îndrăzni să meargă prea departe. Zhao Jin Xin îl privi zâmbind.

– Li Shu, sunt politicos?

Li Shuo râse și-l înjură.

– Mic nemernic …