Colegul meu de cameră hetero -Capitolul 3

COLEGUL MEU DE CAMERĂ HETERO – CAPITOLUL 3

Stând să mă gândesc mai bine, ceva nu se lega.
Ce treabă aveam eu?
El fusese cel care pierduse la joc și tot el fusese cel care mă sărutase.
Nici măcar nu-i făcusem vreo scenă, iar acum el voia să dea vina pe mine?
Nici vorbă.
Mi-am încrucișat brațele și am ridicat din umeri cu indiferență:
— Și atunci de ce nu te-ai dat înapoi? Acum vii să te iei de mine?

Zhou Miao lăsă capul în jos, de parcă reflecta la ceva.
Mușchii brațului i se încordară încet.
Am mai făcut doi pași înapoi, găsind o distanță mai sigură.
După un timp, Zhou Miao vorbi, pentru prima oară cu un ton mai puțin agresiv:
— Nu mă iau de tine, doar mă gândeam.

Am scos un sunet de asentiment, fără a investiga mai departe. Aveam senzația că, dacă am fi continuat, lucrurile mi-ar fi scăpat de sub control.

Poate că acea conversație funcționase, pentru că Zhou Miao nu-mi mai aruncă priviri urâte în timpul cursurilor.
Chiar și relațiile dintre colegii de cameră reveniseră la normal.
Exact în acea perioadă, vestea că Yue Youyou îl curtează pe Zhou Miao se răspândi în toată școala.
Abia ajunsesem în fața ușii căminului, când am auzit că vorbeau.
Vocea lui Yu Wenrui avea un ton batjocoritor:
— O frumusețe ca Yue Youyou e după tine, și tu nici măcar nu te gândești la asta?

Zhou Miao nu răspunse.
Am deschis direct ușa și am intrat.
În clipa în care m-a văzut, Zhou Miao, care cu o secundă înainte stătea cuminte pe scaun, se ridică brusc.
Jos papucii, sus pe scăriță, în pat, dispărut.
Lăsă în urmă doar scaunul care, împins, încă oscila.
Eu și Yu Wenrui ne-am aruncat o privire, apoi, de parcă ne-am fi înțeles, ne-am ferit ochii în același moment.

A doua zi era sâmbătă, iar eu și Bai Mao plănuiserăm să mergem la camping în seara aceea.
Am pregătit doar câteva schimburi, mi-am luat rucsacul și m-am îndreptat spre ieșire.
Yu Wenrui scoase capul din pat și întrebă:
— Ieși la ora asta?

Am dat din cap:
— Mă întorc mâine seară.

Când am ajuns la locul de campare, pentru o clipă am crezut că am greșit locul.
Bai Mao îmi spusese clar că vom fi doar noi doi.
Și, în schimb, în fața mea, era un grup de oameni ocupați cu un grătar.
M-am oprit pe loc, nehotărât dacă să mă întorc și să plec.
Dintr-o dată, Bai Mao apăru de nicăieri și mă luă de umeri.
— În sfârșit ai ajuns! exclamă el, trăgându-mă în mijlocul mulțimii.
— Așteaptă. M-am smucit din strânsoarea lui.
— Ce se întâmplă?

Bai Mao își acoperi gura și chicoti, apoi arătă spre oamenii din jurul nostru:
— Care e cel mai important lucru pentru un student universitar? Să-și găsească dragostea! Diseară trebuie să alegi bine!

Mă luă durerea de cap.
— Nu am nevoie.

Scandalul de data trecută de la KTV era încă proaspăt pe forumul școlii.
Dar Bai Mao continuă să mă implore cu o voce mierloasă:
— Hai, acum că ești aici, rămâi!

Mă trase printre oameni, mă așeză într-un colț și apoi fu imediat chemat de altcineva.
Am lăsat rucsacul jos. Am deschis telefonul și m-am apucat să joc Plante contra Zombi, hotărât să fac figura fantomei transparente.
Din fericire, toată seara nimeni nu m-a deranjat, în afară de câteva frigărui de carne puse în farfurie de cineva așezat lângă mine.

A doua zi dimineață, grupul lui Bai Mao se trezi în zori pentru a merge să urce pe munte.
Eu nu aveam chef să-i urmez, așa că le-am spus ceva în grabă și am șters-o.
Când m-am întors la cămin și am deschis ușa, m-am trezit în fața unei scene demne de o frumusețe masculină abia ieșită din baie.
Zhou Miao avea pe el doar un prosop legat în talie și pieptul complet descoperit.
Cu o mână ținea încă mânerul băii și mă fixă împietrit.
Băiatul acela se ferea de mine de parcă aș fi fost un lup flămând.
Am intrat în cameră și, cu extremă grijă, am închis priveliștea acelui spectacol în spatele ușii, apoi am ridicat o sprânceană:
— Și de ce ai ieșit fără haine?

Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un bufnit sonor al ușii care se închidea.
Yu Wenrui dădu la o parte perdeaua patului cu aer confuz:
— Ce se întâmplă așa de dimineață?

Mi-am înăbușit zâmbetul care îmi gâdila buzele.
— Zhou Miao e în baie.

Yu Wenrui căscă:
— Și trebuie să facă atâta tărăboi?

Când Zhou Miao ieși din nou, purta deja pijamaua… O pijama din acelea care acopereau tot, fără a lăsa descoperit nici măcar un centimetru de piele.
Eram obișnuit.
Am lăsat rucsacul jos și m-am îndreptat spre baie.
Dar când am trecut pe lângă Zhou Miao, el mă bloca brusc cu un braț:
— Unde te duci?

M-am uitat la brațul său întins în fața mea, apoi la fața lui, încă învăluită într-un abur ușor și cald.
— În baie?

Ochii lui Zhou Miao tresăriră ușor:
— Înăuntru e încă plin de abur. Așteaptă puțin.

Ciudat. Ca să nu mă lase să intru în baie, ajunsese chiar să mă oprească personal.
Când e ceva ciudat, e mereu ceva la mijloc.
L-am observat mai bine și l-am văzut pe Zhou Miao înroșindu-se în timp real, de la gât până la urechi.
OK, am înțeles. La urma urmei, e normal ca un băiat să aibă atâta energie imediat după trezire.