Lupta
POV Aries
– Au ajuns, mama. Știm deja vestea. Compania noastră din Guam nu a mai putut fi salvată și au fost nevoiți să o vândă.
– Care e planul? am întrebat.
Nimeni nu a îndrăznit să răspundă, chiar și tata—Tito Julz—care are mai multă experiență în conducerea unei companii, nu a putut spune nimic.
– Nu știu… a început fratele Angelo, …până și compania noastră din Singapore are probleme.
La naiba.
Ce se va întâmpla cu noi? Încotro o vom apuca?
– Dar parteneriatul nostru cu DENSE Korea? a întrebat tata.
– Se retrag. a răspuns rapid Angelo.
Suntem pierduți.
Am auzit poarta deschizându-se. Jay-jay a ajuns, încă zâmbitoare când a intrat.
– Bună, Jay! a salutat-o mama, zâmbind.
– Ați ajuns? Bine ați venit acasă! a spus Jay-jay și a îmbrățișat-o.
– Se pare că ai avut o ieșire… Ai fost la întâlnire, nu-i așa? a tachinat tata.
Știu că încearcă să destindă atmosfera și că nu vor ca Jay-jay să afle ce se întâmplă.
– Nu! Yuri doar m-a rugat să-l duc, de asta a durat mai mult, a făcut pană.
Deodată, expresia lui Angelo s-a schimbat, de parcă și-ar fi dat seama de ceva.
– Jay… a spus el, …du-te mai întâi în cameră. Avem ceva de discutat.
Deși surprinsă, a ascultat și a urcat repede scările spre camera ei, iar noi am auzit ușa închizându-se.
– E vreo problemă? am întrebat.
– Hanamitchi… ne-au făcut o ofertă de afaceri înainte… a continuat Angelo, …dar o implică pe Jay-jay.
Am înțeles în acel moment despre ce vorbește și, orice ar plănui fratele meu, nu-mi place deloc.
POV Jay-jay
Aoleu, am atât de multă ciocolată, mătușa Gema și Tito Julz s-au întors și, desigur, mi-au adus cadouri, pantofi și haine noi, dar mie îmi place doar ciocolata.
Când am intrat în clasă, Ci-N a apărut imediat lângă mine, știe mereu când cineva se întoarce acasă și că nu va lipsi ciocolata.
– Arată bine ciocolata azi.
Mi-am acoperit urechile și m-am grăbit spre locul meu, dar nu m-am lăsat păcălită.
– Mai ales cea din Guam! a spus el tare.
Când m-am așezat, l-am privit urât, atrăgea atenția tuturor.
– Dă-ne și nouă!
– Nu ți-e rușine? Nu dai înghețată!
Nebunul a zâmbit apropiindu-se de mine, apoi mi-a apucat geanta și a încercat să o deschidă.
– Hei! am strigat, dar hoțul s-a îndepărtat imediat și a luat un pachet de ciocolată.
A fost suficient și ceilalți au văzut, iar de aici a început haosul.
– Hei! Îmi pare rău, Jay!
– Dă-ne și nouă!
– Te rugăm!
Au fugit afară după Ci-N, care o luase la fugă cu ciocolata, iar geanta mea a rămas pe bancă.
Am oftat, mi-am luat geanta și m-am întors la locul meu, unde Yuri era ocupat să studieze, iar lângă el era și Regele Șerpilor, deja prezent.
– Bună dimineața! m-a salutat Yuri.
I-am zâmbit și mi-am văzut de treabă.
M-am uitat apoi în partea cealaltă, unde stătea Regele, și nu știam dacă să-l salut sau nu, dar poate mai bine nu, pentru că mă certasem cu el și nu aveam chef, deși l-am văzut aruncându-mi priviri.
Am privit geanta pentru că deja pusesem deoparte ciocolată pentru ei doi.
– Yuri… l-am strigat întinzându-i ciocolata, …pentru tine.
A ezitat la început, dar a luat-o.
– M-mulțumesc.
Am observat că Keifer mă privea, de parcă aștepta același lucru, m-am uitat în geantă și, deși nu voiam, nu puteam să nu-i dau și lui, așa că am scos o ciocolată și i-am întins-o fără să-l privesc.
– Pentru tine.
A luat-o și nu am auzit niciun mulțumesc, dar e în regulă, știu că mândria lui e prea mare—
– Mulțumesc.
Mi s-au mărit ochii când am auzit.
M-am întors imediat spre Yuri.
– Vii cu mine la biserică mai târziu?
– Ce? De ce? a întrebat șocat.
– Trebuie să mă rog! Keifer mi-a mulțumit! 😂
Yuri a izbucnit în râs, poate a crezut că glumesc, dar eu vorbesc serios, doar o dată am mai auzit așa ceva.
– Vorbesc serios, Yuri.
– Hahaha… știu, doar ești șocată.
– Chiar sunt.
– Hahaha!
Râsul lui a devenit și mai puternic.
– Ești drăguță, Jay.
Mi s-au înroșit obrajii și nu știu de ce, nu sunt obișnuită cu complimentele lui Yuri și nu mă pot abține să nu mă simt jenată.
– A-ai grijă de asta… am spus, privind în altă parte.
