Consiliera
Perspectiva lui Jay-jay
— Ploaie, ploaie, pleacă… Vino altădată… Micuța Jay-jay vrea să se joace… Ploaie, ploaie, pleacă…cânt în timp ce merg. Încă plouă, dar nu la fel de tare. Va fi ceață, apoi puțin soare, apoi iar ceață și va ploua puțin cu picături mari. E un haos? Intrând în încăpere, parcă întreaga Secțiune E murise. Expresiile lor erau foarte serioase. Ci-N a fost primul care s-a apropiat de mine.
— Jay… Keifer te cheamă la Consilier, mi-a spus el serios. Dintr-o dată m-am simțit agitată. Parcă problema era foarte gravă. De ce ne-ar aduce pe noi… La naiba! Poate că era vorba despre bătaia pe care am avut-o în Secțiunea D?! Haide, măi! L-am văzut pe Keifer ridicându-se de pe scaun și apropiindu-se de mine.
— Să mergem, ca să ne putem întoarce imediat, a spus el și s-a îndepărtat.
Înainte să-l urmez, m-am uitat la Yuri, care se uita și el la mine. Vorbeam. Am alergat să-l ajung din urmă pe Keifer, care mergea deja repede. Pentru că aleile erau lungi. Consilierea era în clădirea nouă. De aceea puteam vedea și ceilalți elevi. Ne-am oprit în fața ușii. Am tras adânc aer în piept ca să-mi adun curajul. Asta e, trebuie să înfrunt asta.
— Tu intră primul…i-am ordonat lui Keifer. Hehe… Eram agitată…
— Tsk, a răspuns Keifer. Magicul „Tsk” al lui Keifer.
El bătu la ușă înainte de a o deschide. Asistenta doamnei veni să ne întâmpine – nu o cunosc pe consiliera noastră școlară. Îi uit mereu numele.
— Luați loc, a spus asistenta.
Părea că eram așteptați. Nici măcar nu ne-a întrebat ce căutăm. Știa oare că venisem doar să întrebăm ceva? Asistenta a intrat pe o altă ușă. Probabil a stat înăuntru câteva minute înainte de a ieși.
— Intrați, ne-a spus ea.
Ca de obicei, l-am trimis din nou pe Keifer înainte. De îndată ce am intrat, am fost oprită imediat. Acolo erau cei doi elevi din Secțiunea D pe care îi căutasem noi. Cred că persoanele cu ei erau părinții lor.
— Luați loc, ne-a ordonat doamna Reyalidad
. Mulțumesc pentru plăcuța cu nume. Ne-am așezat pe banca din fața celor doi. Brațele și picioarele lor erau în ghips și ciment. Keifer le-a făcut-o!
— Poate doriți să vă sunați tutorii? a întrebat doamna Reyalidad, împingând telefonul mai aproape de noi.
Keifer doar a clătinat din cap, iar eu am făcut la fel. Pe cine să trimit aici? Pe Kuya Angelo? Mi s-a ordonat să fac asta. În niciun caz!
— Să începem...a început doamna Reyalidad.
— Domnule Dela Cruz, ne puteți spune ce s-a întâmplat?
L-am văzut pe cel cu piciorul cimentat uitându-se la părinții săi înainte de a vorbi. Recunoaște! Își lua puterea de la părinți.
— Fumam în spatele sălii de sport când Jay s-a apropiat brusc de noi, am întrebat-o ce caută el acolo și am alungat-o. Deodată, ea ne-a lovit cu pumnii și picioarele. Am încercat să ripostăm, dar din moment ce ea era o femeie, nici noi nu am fi putut răni-o. Am încercat să o oprim chiar dacă doar îi încasam pumnii și picioarele. Dar a venit Keifer și ne-a făcut asta, a povestit cel cu piciorul cimentat.
Am început să râd brusc. Știam că voi fi certată pentru ce am făcut, dar chiar nu m-am putut abține. Chiar și Keifer a râs.
— Hahahahaha.. hahahaha..
Serios! Ar putea fi scriitori cu povestea pe care au spus-o. Pe scurt! Au fost niște adăugiri și scăderi.
— Domnișoară Mariano… E ceva amuzant? a întrebat doamna Reyalidad autoritar.
Doar am clătinat din cap și am plecat capul. Asta e! Doamna s-a întors din nou cu fața la cei doi.
— Domnule Marquez.. Sunteți de acord cu ce a spus domnul Dela Cruz? cel cu brațul în ghips s-a uitat la noi înainte de a da din cap.
O să mă mai uit o dată! S-ar putea să-i scot ochii.
— E clar că ați rănit un elev. Rezultatul a ceea ce ați făcut a fost o fractură și unul dintre ei este încă în spital astăzi, ne-a spus doamna.
— Doamnă Reyalidad. Vrem ca acei copii să fie exmatriculați, a spus unul dintre părinți.
Exmatriculați?! Imediat? Nu pot doar să-l suspende mai întâi. Părintele ăsta e teribil!
— Doamnă Dela Cruz, nu emitem imediat exmatriculări...a răspuns doamna.
Am răsuflat ușurată. Credeam că o să mă prindă Kuya.
— Dar în cazul lui Keifer, se poate emite, a adăugat doamna Reyalidad zâmbind arogant.
M-am uitat la Keifer. Nu părea să-i fie frică, dar nici nu vedeam vreo urmă de furie. Parcă se așteptase la ce avea să spună doamna.
— În ultima noastră conversație cu domnul Fernandez. A fost clar că ați fost de acord să emiteți exmatriculări data viitoare când un părinte se plânge. În cazul Secțiunii D, părinții a trei copii s-au plâns, a explicat doamna.
Acesta este motivul pentru care Yuri voia să-mi asum responsabilitatea pentru tot? Pentru că Keifer ar fi exmatriculat de la școală. Dacă Keifer știa că se va întâmpla asta. De ce m-a ajutat? Aș fi vrut să fi chemat pe altcineva sau să mă fi lăsat pe mine.
— De aceea, domnule Watson, vreau să vă sunați părinții ca să putem discuta despre asta.
Keifer doar se uita fix la telefon. Keifer…
— Stați puțin, doamnă...am început eu.
— Ce-ar fi dacă Keifer chiar nu le-a făcut nimic?
Toate privirile s-au întors spre mine. Inima îmi bătea mai repede. Trebuia să mă gândesc la o scuză. Șansa mea era ca ei să nu mă creadă.
— Domnișoară Mariano… Dacă încercați doar să-l acoperiți pe domnul Watson…
— Nu-l acopăr… Ce am spus este adevărat. Eu sunt singura care le-a făcut asta. Keifer a venit acolo să mă ia și să mă scoată de acolo.
— Fată… Nu fi rea, dar ești o fată și o fată nu poate face asta copilului meu, a răspuns unul dintre părinți. Nu i-am răspuns.
— Doamnă Reyalidad, știu că îmi cunoașteți dosarul de la vechea mea școală. De aceea știți și dumneavoastră că pot să o fac.
Doamna nu a spus nimic. Doar se uita fix la mine. Ce ghinion! Nu voiam să menționez dosarul meu, dar a trebuit.
— Eu-eu o cred pe domnișoara Mariano. Ea poate face astfel de lucruri, a răspuns doamna, încă uitându-se la mine.
— Doamnă! Nu credeți asta! Ea doar îl acoperă pe Keifer! a izbucnit cel cu brațul în ghips. Trebuie să fi fost Marquez.
— Nu îl acopăr!
— Mincinoaso! El mi-a făcut asta! a arătat spre brațul lui.
— De ce ți-ar face Keifer asta?!
Nu a putut răspunde. Pentru că m-ai lovit cu un băț și urma să o faci din nou, dar Keifer te-a ajuns din urmă. Nu poți spune asta, nu-i așa?! Am rânjit. Părea că am nimerit întrebarea potrivită pentru el. Apoi a tăcut.
— Domnule Marquez.. Keifer este cel care v-a făcut asta?
L-a întrebat doamna Reyalidad. Chiar dacă nu voia să spună și era evident că se va forța.
— D-da, e Jay-jay…
— În acest caz, domnișoară Mariano. Sunați-vă tutorele… Trebuie să vorbesc cu ei despre exmatricularea dumneavoastră.
Oh, haide! Nu m-am gândit la asta! Normal că am acceptat, așa că pedeapsa era a mea. Idioato de Jay! Sunt supărată pe Kuya Angelo. Chiar dacă a fost într-adevăr împotriva voinței mele. Am sunat la numărul de telefon de acasă. Trebuia s-o trimit pe mătușa să o vadă.
— Alo?
Tact! Ghinion! Era vocea lui Kuya Angelo la celălalt capăt al firului. Chiar am făcut-o. De ce a venit acasă acum?
— Alo? a întrebat din nou.
— B-bună… Kuya, sunt Jay-jay, am răspuns.
Inima îmi bătea cu putere. Îmi puteam deja imagina ce avea să-mi spună.
— Jay? De ce?
— Ce s-a întâmplat…
Toți se uitau la mine. Puțin ciudat.
— Poți veni la școală aici?
Chiar dacă nu eu eram cea la care se ducea el. Tot el era cel care mergea.
— Jay…
A spus-o cu o expresie de dezamăgire. Sentimentul că știa deja motivul m-a făcut și mai agitată.
— Amm..
— Bine… Sunt pe drum.
A închis telefonul, așa că am făcut și eu la fel. M-am întors spre doamna.
— E pe drum, am spus.
M-am uitat la Keifer, care se uita fix la mine. Nicio reacție. Parcă aștepta reacția mea. Nu știam dacă să-i zâmbesc ca să-i spun că sunt bine. De aceea nu eram bine… Nu mi-e frică de exmatricularea aceea. Obișnuiam să fiu pedepsită pentru asta la vechea mea școală, dar nu a continuat dintr-un motiv necunoscut. Chiar dacă știu că acum continuă, tot nu mi-e frică. La ce mă gândeam era furia lui Kuya Angelo. A reușit să răstoarne banca de spital pentru că era supărat pe mine înainte. Hei… Am mai așteptat încă 20 de minute înainte să ajungă Kuya. Când doamna Reyalidad a deschis ușa, parcă văzuse o fantomă, la fel și cei doi din Secțiunea D. El nu părea supărat, dar era serios. El și Keifer s-au uitat la mine.
— D-domnule Fernandez… Luați loc.
Vocea doamnei era plină de nervozitate. E înfricoșător Kuya? Mie chiar mi-e frică.
— Bine. Pot să întreb de ce m-ați chemat? a întrebat Kuya direct.
Doamna s-a uitat mai întâi la mine înainte de a răspunde la întrebarea lui Kuya.
— Ah, pentru că… Părinții acestor copii au o plângere.
Doamna a arătat spre cei doi. Kuya s-a uitat și el la ei și s-a uitat la noi.
— De cine se plâng? De Jay-jay sau de Keifer?
M-am uitat la Keifer. Cum l-a recunoscut pe tipul ăsta? Stai, el e cel la care se referea doamna mai devreme ca fiind domnul Fernandez. Credeam că e Aries, pentru că știu că ei doi se cunosc. Îl cunoaște și pe Kuya Angelo. Keifer și-a ferit privirea. Era evident că nu era fericit că Kuya era aici.
— A-adevărul este că sunt doi de care se plâng, dar domnișoara Mariano își asumă responsabilitatea pentru incident, aexplicat doamna.
— Vreau să vorbim despre ce s-a întâmplat. Voi fi responsabil pentru ce au făcut ei doi…
Keifer s-a ridicat brusc și l-a privit tăios pe Kuya.
— Nu am nevoie de ajutorul tău și Jay-jay este singura cu un caz, nu eu…a spus și a ieșit din biroul de Consiliere.
Sunt apropiați? De ce se poartă Keifer așa cu Kuya?
