Comoara Secțiunii E -Capitolul 28

Bătrânul

Perspectiva lui Yuri

— Averea ta. O întreagă clădire a ta. Cine a construit casa asta aici, pe acoperiș?  întrebă Jay-jay.

— Bătrânul, a spus că voia să simtă că nu e departe de orașul natal, așa că a construit asta, am răspuns.

— Ahh, unde sunt părinții tăi? a întrebat ea din nou.

— Sunt în Japonia, se ocupă de afacerea noastră, am răspuns.

— De ce nu te aud vorbind japoneză, dacă ești japonez?

— Sunt în Filipine, așa că nu trebuie să vorbesc japoneză tot timpul.

— Asta e culoarea ta naturală de păr?

— Nu.

— Îl imiți pe Sakuragi din Slamdunk?

— Așa se pare.

— E rudă cu tine? Amândoi sunteți Hanamitchi.

— Sakuragi nu e om.

— Oh, ba da. Eh, bla.. bla.. bla..

E așa de ceva vreme. Întrebare aici, întrebare acolo. Doar răspundeam ca să nu se plictisească. S-ar putea să se gândească să iasă și să fie prinsă de bătrân. I-aș ține o prelegere. S-ar putea să creadă că fata asta e iubita mea. Știu că s-a întors în Japonia, dar de ce mai e aici, în Filipine? Credeam că sunt singur acasă.

— Știi să faci sushi? a întrebat ea din nou.

De ce vorbește atât de mult fata asta? E chiar enervantă.

— Nu…

M-am oprit. Am observat prea târziu că se uita fix la mine în timp ce zâmbea. Stătea întinsă pe patul meu, cu bărbia sprijinită pe ambele mâini. Mi-am ferit privirea și părea că cineva îmi aranjase masa de studiu, unde stăteam. De ce era asta? M-am simțit brusc jenat. Inima îmi bătea mai repede. Nu eram așa înainte.

— Știi.. Îmi retrag ce am spus, tu și Keifer sunteți diferiți.

— Ce vrei să spui? am întrebat fără să mă uit la ea.

— Ești ușor de abordat și de vorbit cu tine, a răspuns ea.
La naiba! Am lăsat garda jos. Am devenit repede prietenos și amuzant. Am ajuns să cunosc fata asta imediat. Da… Are dreptate. Keifer și cu mine nu suntem chiar la fel. Nu sunt încăpățânat sau iute la mânie ca el. Sunt abordabil și prietenos, dar asta a fost tot înainte. Înainte ca Ella să mă rănească. Nu i-a plăcut de mine din cauza a ceea ce sunt. Așa că m-am schimbat, sperând că mă va observa. N-a făcut-o niciodată și nici n-o va face. De ce le plac fetelor mai mult băieții răi? Ca Keifer….. …Și Aries.

— Îmi placi mai mult tu, a spus Jay-jay.

Nu știu de ce, dar acele cuvinte au avut un impact uriaș asupra mea. E posibil….. M-am uitat la Jay-jay care se rostogolea în prezent pe patul meu. Sunt pe punctul de a deschide gura să vorbesc, dar cineva bătu la ușa mea.

— Intră!

Mătușa, Mayordoma noastră, a intrat.

— Tânăr Stăpân, bunicul dumneavoastră vă cheamă.

M-am ridicat să mă duc să văd bătrân, dar mătușa a spus ceva care m-a făcut să mă opresc.

— Luați și prietena cu d-voastră.

Oh, la naiba! Sunt atât de obosit! Hei.. chiar dacă era împotriva voinței mele, m-am întors spre Jay și i-am făcut semn să mă urmeze. Cine era cel care a spus că aveam pe cineva cu mine. S-a întors spre mine. M-am dus direct la biroul bătrânului. Jay încă mă urma. Mergea la trap din cauza vitezei mele.

— Mai încet..a spus Jay.

Dar am ignorat-o. Trebuia să mă confrunt cu bunicul. Am ajuns la biroul. Am așteptat-o pe Jay înainte de a deschide ușa.

— Când te confrunți cu bătrânul, apleacă-te imediat, i-am șoptit lui Jay.

Ea doar a dat din cap spre mine. Am deschis ușa. Înainte să pot păși înăuntru, o perie a zburat spre mine. Aproape m-a lovit. M-am confruntat imediat cu bătrânul, enervat.

— Vrei să mă omori?!

— În japoneză!! a spus el furios.

Asta e problema lui. Totul trebuie să fie de modă veche. Vrea să folosesc japoneza ca limbă chiar și când suntem acasă.

— Nu vreau! Sunt în Filipine, voi folosi orice limbă vreau! i-am răspuns.

— Netrebnicule!

Asta e! Am terminat! Era chiar furios. L-am privit urât.

— Care e problema ta?! l-am întrebat.

Era pe punctul de a deschide gura, dar i-am luat-o înainte.

— Vorbește tagalog! Altfel te părăsesc!

Nasul aproape i-a pufnit la ce am spus. Nu avea să câștige. Îmi era greu să-l înțeleg când se simțea bine. Vorbea atât de repede!

— Nu arăți chipeș! Ar fi trebuit să te așezi înainte să se deschidă ușa!

Era chiar furios pe mine. Ce spunea el era modul tradițional de a te adresa seniorilor sau bătrânilor înainte de a intra în camera sau biroul lor. Tss. Bătaie de cap! Îl doare atât de tare piciorul încât trebuie să se aplece. Ar fi bine dacă ar face asta doar o clipă. Încă ceva care îl enervează pe acest bătrân. Se tot învârte în filipineză de atâta timp și tagalog-ul lui încă nu e corect. E greu de înțeles! Chiar și colegii lui de casă îi dau dureri de cap. E forțat să studieze japoneza.

— De ce nu porți chimonou sau yukata? a adăugat el, arătând spre ce purtam.
E atât de cald într-un chimonou și mi-e prea lene să port yukata. Ar fi frumos dacă am fi în Japonia. Am putea fi în Filipine! Din moment ce el nu suportă să nu poarte asta. Poartă asta de la naștere.

— Sunt doar acasă! De ce trebuie să port asta?!

S-a uitat la mine cu o privire rea și era pe punctul de a-mi arunca un evantai când s-a uitat în spatele meu. Tsk! E Jay! M-am întors și i-am făcut semn să se apropie.

— Colega mea.

Bătrânul  a devenit brusc serios și s-a uitat înainte și înapoi între mine și Jay-jay.

— Cum te cheamă? a întrebat-o pe Jay.

— Jasper Jean Mariano… Jay-jay pe scurt, a răspuns Jay cu o plecăciune.
Deodată, bătrânul  mi-a aruncat un evantai. M-a durut! M-a lovit chiar și în cap.

— Ce?! am strigat.
E enervant! Mereu aruncă cu lucruri. Uneori chiar și cu o furculiță.

— Vrei să te căsătorești?! De ce ai adus o femeie acasă?! a spus furios.

S-a ridicat și el de pe scaun.

— Ești nebun?! De ce să mă căsătoresc?! i-am răspuns furios.

Acest bătrân e prea avansat în gândire. De aceea nu vreau să aduc o femeie aici.

— De ce ai adus-o aici?! a întrebat el, holbându-se la Jay.

Jay se agăța de brațul meu. Nu o puteam învinui dacă îi era frică de bătrân. M-am scărpinat în cap.

— Poveste lungă!

Ochii îngustați ai bătrânului s-au îngustat și mai mult. Pleoapele aproape i se închiseseră.

— Voi nu sunteți buni la… nu-i așa?! Plănuiți să..

Nu l-am lăsat să termine ce spunea.

— Mintea ta e murdară!

Bătrânul  era pe punctul de a scoate sabia de samurai expusă în spatele lui, când a intrat mătușa.

— Stăpâne… Cina e gata, a spus mătușa.

Șocul bătrânului părea să fi dispărut, în timp ce zâmbea și se îndrepta spre sufragerie.

— Yuri… Ăsta e bunicul tău? E înfricoșător, a șoptit Jay.

Am ignorat-o pe Jay, am mers pur și simplu spre Sufragerie. Bătrânul  stătea deja pe tronul lui când am ajuns acolo. Încă îi zâmbea mătușii în timp ce aceasta se ocupa de el. Acest bătrân e chiar enervant. Atâta timp cât mănâncă, e amabil. Am pus-o pe Jay să stea lângă mine.

— Mănâncă acum. Când se oprește ploaia, te duc la tine, i-am șoptit.

Ea doar a dat din cap spre mine. De aceea Jay nu părea să știe cum să folosească bețișoarele.

— C-ce e asta? a șoptit ea în timp ce încerca să-și ajusteze bețișoarele în mână.

Arăta ca  o idioată pentru ce făcea. Hei… I-am întins lingura. Am pus mâncare într-un bol plin cu orez. Și-a luat timp să mănânce.

— Spune-mi, Jay-jay… Al cui copil ești? Nu-l cunosc pe Mariano? a întrebat bătrânul. Miracol!

Nu-i plăcea să vorbească în timp ce mânca. Dar iată-l acum, întrebând.

— Nu-l cunosc pe tata. Mama mea….

Jay era evident ezitant să vorbească despre mama ei. Nu-mi puteam da seama dacă îi era rușine sau ce. Rory a spus că mama ei a avut mulți soți. Jay-jay probabil nu s-ar simți confortabil să vorbească despre asta.

— Locuiește cu familia Fernandez acum, am șoptit.

Jay s-a uitat la mine. Știam că se întreba cum știam asta. Dar nu părea să-i pese. Toată lumea din Secțiunea E știa deja că locuia cu Aries. Desigur, curtoazie a lui Ci-N.

— Fernandez? Ahh… Ruda ta, Michael Angelo Fernandez? Noul CEO al Fer Corp? a spus bătrânul.

-Se pare că acea companie își schimbase CEO-ul. Era Angelo. Nu mai am multe știri despre familia lui Aries. Am propria mea viață de care să mă ocup.

— Uhmm.. Da. E vărul meu,

a răspuns Jay. Bătrânul  doar a dat din cap și s-a întors la mâncat. De ce simt că Bătrânaul pune la cale ceva nebunesc în mintea lui?
După ce am mâncat, am pus-o pe mătușa să-i aranjeze lucrurile lui Jay și le-am dus la ea. Din fericire, inundația a dispărut repede.

— A cui e mașina asta? a întrebat Jay. Adusem o mașină diferită. Am folosit un Toyota Hilux. Mă așteptam ca inundația să fie aproape de ei.

— A mea...am răspuns plictisit.

— Sunt chiar bogat...

M-am uitat la Jay-jay care era ocupată verificând instrumentele mașinii. Arăta ca un om pe un catâr.

— Jay…am început, ea doar s-a uitat la mine.

— Despre mama ta. Unde e?

N-am putut să nu fiu curios. I-a luat ceva timp să răspundă.

— E cu noul ei soț.

— De aceea ești cu Aries?

— Nu.

S-a uitat în altă parte.

— …dintr-un alt motiv, a adăugat ea aproape în șoaptă.

N-am mai întrebat. Părea un subiect atât de sensibil. Ar fi trebuit să-mi țin gura.

Conversație telefonică

— Pot vorbi cu domnul Michael Angelo Fernandez? Aici Yuori Hanamitchi.

— Da, domnule.. Doar o clipă.

Telefonul i-a fost înmânat lui Michael Angelo. A fost confuz la început. Este prima dată când domnul Hanamitchi l-a contactat după ce le-a refuzat propunerea acum câteva luni.

— Alo, domnule Hanamitchi?

— Alo! Aici Angero?

— Da, la telefon.

— Subarashii! (Grozav!). Să vorbim despre propunerea dumneavoastră. O voi accepta și o voi semna.

Angelo aproape sări, dar se abținu. Hanamitchi Group and Corp. este una dintre cele mai mari companii din Japonia. A avea un parteneriat cu această companie este o mare oportunitate. Ei încercaseră deja să facă o propunere înainte, dar fusese refuzată de însuși domnul Hanamichi.

— ..Cu o singură condiție, a adăugat domnul Hanamitchi.

— ..Să vorbim despre verișoara dumneavoastră, Jay-jay.

— Jay-jay? Ce e cu ea?

— Bine, când ne vom întâlni.