Hoțul
Perspectiva lui Jay-jay
E greu să acuzi. Știu, pentru că am trecut prin asta. Dar aceea a fost o acuzație diferită, nu una de furt.
Dintre toate acuzațiile, aceasta este cea care distruge viețile oamenilor. Chiar dacă adevărul iese la iveală, numele celor care vor fi asociați cu acest cuvânt va fi ruinat.
Hoț.
– Puștiule! Scoate banii prietenei mele! spuse bărbatul.
– N-Nu știu despre ce vorbiți... îi răspunse Ci-N.
Bărbatul îl apucă pe Ci-N de guler, așa că am intrat în alertă.
—Hei! Hei! Dă-i drumul lui Ci-N! am spus și l-am împins imediat pe bărbat de lângă Ci.
—Nu te băga, domnișoară! Omul ăsta mi-a furat banii! se răsti femeia.
—Ești sigură?! Ai dovezi?! am provocat-o.
—Tocmai mi-a smuls geanta! Erai acolo când i-am luat-o, nu-i așa?!
—Da… dar cineva doar i-a înmânat geanta ta!
—Mincinoaso!
Ce-i asta? I-am spus eu o minciună? De ce! E o femeie perfidă!
—Mincinoaso! O să-ți turtesc gura aia! am amenințat-o pe femeie.
M-am uitat urât la ea.
—Turtește-o! îmi răspunse ea arogant.
Serios!
Eram pe punctul de a mă apropia de ea să-mi duc amenințarea la îndeplinire, dar Ci-N m-a prins.
—Jay… Nu da!
—Dă-mi drumul… Asta merita pălmuită! La naiba! am spus, încercând să ajung la femeie.
Cealaltă nu voia să se apropie. Cred că și mie mi-e frică, doar mă prefac curajoasă.
—CE SE ÎNTÂMPLĂ AICI?! strigă Aries din grupul de elevi.
Știu că e el! Doar după voce.
—Băiatul ăsta… Mi-a furat banii din geantă. Nu vrea să…
—N-a furat nimic! am întrerupt-o eu.
—De ce, ai văzut tu?! mă întrebă femeia direct.
—Tu, tu ai văzut?! m-am întors la ea.
Chiar m-ai enervat. Mare scofală.
—O, Doamne… Ci-N, ai făcut-o din nou?
La naiba! De ce a apărut și femeia asta acum? Freyei ăsteia chiar îi place să distrugă vieți. M-am uitat urât la ea.
—N-N-am făcut nimic… îi răspunse Ci-N.
L-am ascuns pe Ci în spatele meu. Chiar dacă nu-l văd, știu că îi e frică.
—Ai mai furat o dată din Secțiunea noastră. Ai făcut-o din nou? adăugă Freya.
Haide! Nu mai vorbi! Nu ajuți deloc!
—Chiar ești un hoț! strigă bărbatul care îl ținea pe Ci-N mai devreme.
Eram pe punctul de a-i răspunde, dar o mână i-a apucat gulerul. Mâna lui Eren.
—Încă o vorbă și-ți smulg gâtlejul! îl amenință Eren pe bărbat.
Am simțit și că mai era cineva în spatele și lângă mine. Nu mai spun cine, simt că ei nu au nevoie de prezentare. Doar ei o au, acea loialitate.
—Ci! E adevărat?! întrebă Yuri cu autoritate.
—N-nu…
—Ci-N n-a furat nimic. Nici n-ar avea nevoie să fure, îi spuse Yuri femeii.
—Doar el ținea geanta mea! Aveam bani în ea, doar eu și iubitul meu știam asta! insista femeia.
—Poate i-a luat iubitul tău?! spuse Kit.
Poate că da.
Bărbatul pe care îl ținea Eren s-a uitat imediat la Kit. Acela era iubitul.
—Imposibil! El e și știu că el e! încă încerca el.
Chiar mă enervează tipa asta. Doar o palmă! Doar una!
—O să fie o conversație lungă. Câți bani ai pierdut, domnișoară? intră brusc Mykel în discuție.
—20.000, răspunse femeia.
De ce umblă femeia asta cu atâția bani în geantă?
Mykel și-a scos portofelul și a scos bani. I i-a întins femeii.
—Ăștia sunt 25.000… Am adăugat mai mult, pentru deranj, spuse Mykel.
Femeia blestemată a acceptat și a plecat cu prietenul ei jalnic.
Mykel s-a întors spre noi și s-a uitat la Ci-N, care era în spatele meu.
—Dacă ai nevoie de bani, cere-i mamei tale. Nu fura.
—Ești un prost! eram pe punctul de a-l ataca, când cineva m-a îmbrățișat de la spate și a încercat să mă ducă înapoi în clasă.
—Dă-mi drumul! Doar o să-l pocnesc! mă zbăteam.
Când am ajuns în clasă, mi s-a dat drumul. Era Yuri. Am fugit imediat afară, dar au blocat ușa.
—Oprește-te, Jay! îmi strigă Yuri.
Nu pot face nimic. Nu puteam trece de cei care blocau ușa.
Enervant! Ahh!
Atât de enervată eram, încât am dat cu piciorul într-una din mese și m-am întors spre Ci-N.
—De ce nu mi-ai spus?! am întrebat furioasă.
Ci-N doar a plecat capul și nu a scos niciun cuvânt. Keifer a vorbit pentru el.
—Ci-N n-are ce să-ți spună, n-a furat nimic!
—Nu despre asta e vorba! i-am răspuns și m-am întors din nou spre Ci-N.
– De ce nu mi-ai spus că ai fost acuzat de furt și de aceea ai ajuns în Secțiunea E? Ai spus că a fost o harababură și că tu ai început-o, de aceea ai fost transferat în Secțiunea E. De ce a trebuit să minți?
—P-Pentru că… M-Mi-a fost teamă că s-ar putea să gândești altfel despre mine, răspunse Ci-N.
—Nu crezi că o să mă uit altfel la tine când…
—Jay! strigă Yuri.
—nu mi-ai spus adevărul. E ca și cum ai fi…
—Jay! strigă Yuri din nou.
—dovedit că ce spun ei e adevărat…
—AJUNGE! strigă Yuri furios.
M-am oprit și m-am uitat la Yuri cu sprâncenele ridicate. Nu a vorbit, dar ochii lui se mișcau între mine și Ci-N.
Nu mai înțeleg ce vrea să spună. Dar tot m-am uitat la Ci-N. Își ștergea ochii și încerca să-și ascundă fața.
Plângea.
Enervarea pe care o simțeam a dispărut. Regret ce am spus. Orice îmi iese pe gură când sunt enervată.
M-am apropiat de Ci-N și l-am îmbrățișat.
—Scuze… N-am vrut să spun asta. Scuze. Scuze.
Ci-N mi-a răspuns la îmbrățișare. Deodată a început să plângă zgomotos. Ca un copil după o ceartă cu un prieten.
—Plângi cât ai nevoie. Sunt chiar aici, i-am spus, mângâindu-l pe spate.
—Noi, corectă Keifer.
—N-Nu sunt așa… C-Crede-mă. șopti Ci-N, continuând să plângă.
—Te cred… Știu că n-ai face asta.
Nu sunt obișnuită să-l văd pe Ci-N așa. Pentru că el este unul dintre cei care dau viață acestei clase.
—Ar fi mai bine să-l duci pe Ci acasă. Ne ocupăm noi să vorbim cu profesorii, spuse Keifer.
Am dat din cap în semn de acord. Ci-N s-a ridicat cu greu și s-a îndreptat. Ne-am luat amândoi gențile și l-am ținut de braț.
Eram aproape de clădirea principală când am observat că mergea cu capul plecat. L-am apucat de bărbie și am încercat să i-o ridic.
—Nu pleca capul. N-ai făcut nimic greșit, așa că n-ar trebui să-ți fie rușine, am spus.
—B-Bine… îmi răspunse el.
Am trecut cu curaj pe lângă elevi spre poartă. Se uitau la Ci-N și șușoteau.
—Tot îmi place de el. Hoțule.
—E groaznic! E încă tânăr și uite ce face.
—E o rușine.
—Data viitoare țineți-vă gențile cu grijă.
Mi-am mușcat doar buza inferioară. Poate pentru că nu mă mai pot abține. Oamenii ăia care nu știu ce s-a întâmplat cu adevărat, dar nu pot decât să judece.
La naiba! Uf!
—J-Jay… M-Mă doare, spuse Ci-N.
M-am uitat la mâna mea care îl ținea de braț. Strânsoarea mi se întărise fără să-mi dau seama. Îmi adunasem toată supărarea pe el.
— S-scuze… am spus și i-am dat drumul la braț.
După ce am ieșit pe poartă, am chemat imediat un taxi. Ci-N i-a dat adresa șoferului. Ne-am îndreptat spre un cartier rezidențial.
Ne-am oprit în fața unei case mari. Uau… Băiatul ăsta trebuie să fie și el bogat.
— Jay, să nu-i spui mamei ce s-a întâmplat, da? Te rog, vorbește tu cu ea, mi-a cerut Ci-N înainte de a intra pe poartă.
— În regulă.
Casa lor era mai mare decât a lui Aries. Judecând după dimensiunea garajului și a grădinii din față. Aveau și un mini-loc de joacă.
Intrând, mi s-a înfățișat o scară impunătoare. O femeie cobora, vorbind la telefon.
— Mamă! a strigat Ci-N.
Era mama lui. Părea o doamnă respectabilă.
Mama lui Ci-N i-a făcut semn cu un deget. Părea ocupată cu convorbirea. Când a încheiat apelul, s-a întors spre noi.
— Ci, fiule! De ce așa devreme? a spus ea și l-a sărutat pe Ci-N pe obraz.
— Ma… Pentru că…
Ci-N nu a apucat să termine ce avea de spus, pentru că telefonul mamei sale a sunat din nou și ea a început o altă conversație.
Ci-N doar s-a uitat la mine și a schițat un zâmbet forțat. Din câte se pare, mama lui era mereu ocupată cu altceva.
— Ci! Trebuie să plec, e o urgență la spital. Ai grijă de tine! a spus mama lui și a ieșit grăbită.
Eu nu existam? Nici măcar nu fusesem observată.
— Îmi pare rău, Jay… nici măcar nu te-am prezentat.
— Nu-i nimic… Mama ta pare ocupată. Cu ce se ocupă?
— Este doctor… La fel ca tata.
Am dat doar din cap. Am auzit un claxon puternic de mașină afară. Apoi, un claxon și mai puternic, ca de camion cu zece roți.
— UNDE E CI-N? a strigat un bărbat.
Era evident că lui Ci-N i se făcuse teamă când a auzit vocea care țipa.
— Cine e…
— CI-N! a strigat din nou bărbatul.
Ne-am uitat spre ușă, unde stătea un bărbat care părea o versiune mai în vârstă a lui Ci-N. Înalt și corpolent, cu puțină barbă și ochelari.
S-a apropiat imediat de Ci-N și l-a înșfăcat de guler.
— M-a sunat Mykel! Ce-ai făcut la școală? l-a întrebat furios pe Ci-N.
— Frate… m-mă doare.
Fratele mai mare? De aceea semăna cu o versiune mai în vârstă.
— Chiar o să te rănesc! Asta e o amenințare.
M-am apropiat de ei și am încercat să-i iau mâna de pe gulerul lui Ci-N.
— Cine ești tu?! m-a întrebat el.
— E Jay-jay, colega mea… m-a prezentat Ci-N.
M-a măsurat din cap până-n picioare. Îi simțeam privirea insistentă.
Deodată i-a sunat telefonul mobil și a răspuns imediat. A vorbit o clipă, apoi s-a întors spre noi.
— Încă nu am terminat… revin la tine! l-a amenințat, scuipându-l pe Ci-N.
A plecat repede. Groaznic! Oamenii de aici sunt foarte ocupați.
— Chiar așa e fratele tău?
— Uneori… E bine că sora mea mai mare nu e aici. Probabil ai fi auzit-o ce gură are dacă era.
Are o soră? Frumos!
— Hai să mergem în camera mea.
