Comoara Secțiunii E -Capitolul 8

Perspectiva lui Jay-jay

Acum simt rușinea de care vorbeau. Deși eram mereu jenată și înainte, acum era diferit! Merg acasă cu un polo înfășurat în jurul fundului. Din fericire, lui Ci-N i s-a făcut milă de mine și mi-a împrumutat polo-ul lui. L-am împăturit în trei ca să fie mai gros și l-am înfășurat în jurul fundului. Am folosit mâneca pe post de cordon. Slavă Domnului că polo-ul lui era mare.

Fusta mea avea un design special. Era foarte mulată pe fund și pe coapse. Îmi era greu să merg pentru că simțeam că înfășurătura s-ar putea desface dacă făceam o mișcare greșită. Elevii se uitau la mine și șușoteau. Nu-i puteam învinovăți pentru înfățișarea mea. Eram pe punctul de a pleca de la școală, iar oamenii care-mi provocaseră rușinea vieții mele mă urmăreau.

— Ci-N! E sexy? întrebă colega noastră, căreia încă nu-i știam numele.

— Da… chiar și așa înfofolită, se vede cât de sexy e, răspunse Ci-N.

Cineva fluieră la ei și izbucniră brusc în râs. Animalele! M-am oprit din mers și m-am uitat urât la ei.

— Nu te supăra! E un compliment! spuse Keifer și zâmbi stânjenit.

— Du-te-ncolo cu complimentul tău! strigă la el.

Am început să merg din nou, dar brusc m-am oprit când l-am văzut pe Aries uitându-se la mine. La naiba! Ce e mai rău! Era cu colegii lui și… Kiko!!!! Arătam atât de penibil!

— Hei, Jay! mă salută Kiko zâmbind.

Dar acel zâmbet dispăru și el când a văzut ce aveam înfășurat în jurul meu.

• — La ce e aia?
• — Ahh… Ce… Pentru că…
• — A pățit-o! strigă Ci-N din spate și izbucni brusc în râs.

Sunt pe punctul de a omorî pe cineva, e aproape! Am simțit cum mi se încing obrajii. Colegii lui Aries au râs și ei din cauza a ce a spus Ci-N. Dar Aries încă se uita la mine cu o față serioasă – nu, se uita la spatele meu. Fața lui Kiko deveni brusc serioasă.

— Spune-mi, Jay… Te hărțuiesc tipii ăștia?

Am simțit și eu cum oamenii din spatele meu deveniră brusc serioși. O, Doamne! Tipii ăștia s-ar putea să înceapă o bătaie!

— N-nu… Ce… E-e adevărat ce a spus Ci-N… E doar o chestie de femei.

Sper să fie un cutremur și pământul să se deschidă. Ce fac e atât de jenant!

— Sigur? întrebă el.

Am zâmbit și am dat din cap.

— Ahh… Spune-mi doar dacă îți fac ceva rău. Mă ocup eu, spuse el de parcă era chiar gata să mă apere.

Pot să mă entuziasmez?! Pentru că tipul ăsta de care sunt îndrăgostită e deja palpitant! Apoi zâmbi. Parcă era model la pastă de dinți. Potrivire perfectă! Și nici măcar nu suntem apropiați încă!

— Tsk! Se pare că ne poți face față.

Vocea lui Keifer fusese un motiv pentru toți colegii lui Aries și Kiko să intre în alertă. Ce drăguț! Chiar își caută cearta!

— Desigur că pot… L-am doborât pe David, deci pot și cu voi.

Haha! Și tipul ăsta e nebun! Bine… Scad puncte la capitolul „chipeș”. M-am întors spre grupul lui Keifer. Acolo erau! Toți păreau serioși. Atmosfera devenise grea.

— Lui David doar i-a fost milă de tine, de aceea te-a lăsat să câștigi, spuse Felix.

Cine era David? Cine era ăla din nou?

— Serios? Nu asta s-a întâmplat, zâmbi el provocator.

— Bine… E evident încotro se îndreaptă asta! Așa că, înainte să ajungeți acolo, mergeți acasă.

Le-am făcut semn să plece. Kiko s-a uitat la mine și a zâmbit. Urmează-mi sfatul! Chiar dacă pleci, urmează-mi sfatul!

— E bine… Nici eu nu am chef de bătaie, răspunse el.

E bine că a ascultat. Hehe! Băiat bun!

— Tsk! Lașule, șopti Keifer din nou și începu să meargă în altă direcție, departe de noi.

— E bine, Jay, vino cu mine. Te conduc eu, se oferi Kiko.

Enebe?!

— Nu e posibil… pentru că o voi conduce eu, spuse Ci-N și zâmbi.

Da, polo-ul lui i-l pot da mâine. De aceea îmi este și rușine să merg cu Kiko. Ce naiba?!

— Î…îmi pare rău Kiko… Trebuie să-i dau înapoi polo-ul. Voi… voi merge cu el.

Huhuhuhuhuhu! Îmi pare rău!

—  Dar data viitoare, vino cu mine, bine? spuse el zâmbind dulce.

Am dat din cap. Eu și Ci-N ne-am îndepărtat. Când am fost sigură că eram destul de departe, l-am prins imediat într-o strânsoare.

— Ești așa de drăguț! Ce spuneai mai devreme?!

— Aauu… Doare, Jay!

— Chiar o să te doară! Ești un nenorocit!

I-am strâns și mai tare gâtul. L-am lovit și în cap.

— Jay! Ești atât de…!

— Ești atât de prost!

Îl simțeam cum se chinuie să respire. Nu intenționam să-l omor, așa că i-am dat drumul.

— Ch…chiar voiai să mă omori?! spuse el tușind.

— Da, speram! Doar ce m-am făcut de râs din cauza ta și a polo-ului!

Am arătat spre polo-ul lui înfășurat în jurul meu. Am continuat să merg. Nu o voi lua pe scurtătură pentru că am uitat drumul. Eram doar pe marginea drumului, iar Ci-N mă urma. Nu știu dacă era supărat pe mine sau ce. Fața lui era serioasă. Se tot uita în jur. Doar paranoic?

Am ajuns acasă. Se pare că e adevărat ce spun ei, că mersul pe jos e mai rapid când te duci acasă. Hehehe. M-am oprit la poarta casei și m-am întors cu fața spre Ci-N. Mi-a zâmbit. Doar zâmbește… Zâmbește!

— Așteaptă-mă aici… Mă duc doar să mă îmbrac.

— Nu… Doar te-am lăsat acasă.

— Și polo-ul tău?

— Nu… Am destule acasă.

Pe naiba!

— Chiar și așa… Din moment ce ești aici, stai și ia-l!

Nu am așteptat să răspundă. Am intrat imediat în casă. Mătușa m-a văzut, dar am fugit imediat în camera mea. Am luat niște pantaloni scurți și am scos imediat polo-ul lui Ci-N. Mi-am scos și fusta. Hei… Aproape că nu mai rămăsese nimic din spatele fustei mele. Ce risipă! Mi-am pus pantalonii scurți și am scuturat polo-ul lui Ci-N ca să-l întind puțin. Nu m-am schimbat de bluză întâi. Poate pleca între timp.

Am fugit imediat afară. Încă nu mă apropiasem de Ci-N, dar puteam vedea că rânjea. Era cu fața în altă direcție și părea că se uită la cineva. Am ieșit și m-am uitat și eu la el, dar nu era nimic.

— La ce te uiți?

Mi-a zâmbit.

— La nimic. Plec, spuse el, apoi mi-a luat polo-ul din mână. Nici măcar nu a așteptat să spun ceva și a plecat repede. Grăbit?! Oh, stai….

— CI-N! MULȚUMESC!! am strigat.

Nu știu dacă m-a auzit. Nu s-a întors și nici măcar nu s-a oprit. Așa? Eram pe punctul de a intra în casă când am observat un grup de băieți urmărindu-l pe Ci-N. Am simțit un fior de nervozitate. Poate că micuțul ăsta avea să se bată.

Perspectiva lui Ci-N

— Crezi că te vom lăsa să scapi cu ce le-ai făcut tovarășilor noștri mai devreme? spuse unul dintre ei pocnind din pumni.

– Pot face și eu asta, mai ales cu osul din piciorul meu.

Le-am zâmbit.

— Nu chiar.

Îi așteptam de ceva vreme. Credeam că vor năvăli în fața casei lui Jay-jay. Bine că le e și lor frică. E jenant pentru lume când se întâmplă asta. Drăgălășenia mea provoacă agitație.

— Nu mai zâmbi! strigă unul dintre ei.

Erau șapte și mă înconjuraseră. Le pot face față? Depinde de mine. Am zâmbit și mai larg din cauza a ce a spus. Nu m-am putut abține, eram entuziasmat.

— Să vedem dacă mai poți zâmbi după ceea ce îți vom face noi.

— Ești prost, poți zâmbi… Doar eu voi mai avea dinți.

Au râs și ei la ceea ce spusesem. Dar știam că râsul acela însemna altceva.

— Fata cu care erai… E drăguță. După ce terminăm cu tine, ne ducem la ea.

Zâmbetul de pe fața mea a dispărut. Cred că am greșit aducând-o. E periculos, chiar și noua noastră colegă e implicată. Nu aveam de ales decât să mă asigur că nu-i vor face nimic lui Jay-jay.

— Destul cu vorbăria… La ce oră începem? am spus plictisit.

Brusc, unul dintre ei se repezi. Mi-a dat un pumn puternic, dar, desigur, l-am evitat. Doar că nu am ratat pumnul care urmă. La naiba! Nu l-am văzut pe ăla.

Perspectiva lui Jay-jay

Sunt atât de supărată. Desigur, tot din cauza fustei mele. O pun în ramă ca să simt asta. Târfele alea mici sunt așa drăguțe! La naiba cu ei! Sper să li se astupe fundurile! E enervant!!!!!

— Domnișoară Jay… E ora mesei! m-a strigat servitoarea lor, căreia îi spuneam Tanti. De ce încă îmi spune „Domnișoara”? Fata era tânără. Am ieșit din cameră și m-am dus direct în sufrageria Titei. Tita și Kuya Angelo erau acolo, la fel și Aries. Aries? E aici? Plecase acasă.

— Așează-te, Jay, ordonă Tita.

M-am așezat și m-am uitat o clipă la Aries. El se uita doar la Tita și la Kuya Angelo, care erau lângă mine.

— Începând de mâine… o iei pe Jay-jay cu tine în mașină, spuse Kuya Angelo.

M-am uitat la Kuya și la Aries, care avea sprâncenele încruntate de enervare.

— Kuya… Prefer să merg pe jos, am spus eu, dar lui Kuya evident nu i-a plăcut asta.

— Nu… Vei merge cu Aries.

Haide! Aries s-ar putea supăra foarte tare dacă aș merge cu el. Eu și Aries ne-am întâlnit privirile. Puteam simți că voia să mă îngroape de vie. Kuya era cel care spunea ceva. Probabil că tot el îl adusese pe Aries acasă. Oricine l-ar asculta pe Kuya. E înfricoșător cât de supărat poate fi. Mereu o sună pe bunica să vorbească cu mine. Știu că mi-e frică de Kuya. Bine că mă port frumos acum. Aries e cel cu privirea tăioasă.