Festivalul, Ziua 2
Perspectiva lui Jay-jay
Senzația aia când nu poți să dormi de prea multă frică!
Asta e!
Era o Doamnă în Alb superbă!
Chiar nu-mi plac fantomele. Nici nu știu cum am ieșit de acolo.
Ce agitație!
Acum merg spre terenul acoperit al școlii. Se joacă un meci și vreau să mă uit puțin. Bine că a început târziu, pentru că, atunci când am ajuns acasă, am adormit buștean și m-am trezit târziu. L-am văzut pe Ci-N lângă banca jucătorilor echipei noastre. M-am dus imediat acolo, era aglomerat și aproape m-au înjurat oamenii pe care i-am deranjat.
Lua-v-ar naiba!
— Ai ajuns, Jay!, mi-a spus Ci-N.
M-am așezat lângă el. Am observat că, de cealaltă parte, lângă mine, era Felix. I-am zâmbit și i-am oferit din mâncarea pe care am adus-o. S-a uitat mai întâi la mâncare, apoi la mine. A forțat un zâmbet și a acceptat. Simt că și el încearcă să repare lucrurile între noi doi. Doar că se chinuie.
— Se zice că Lincoln High sunt adversari redutabili! O să trișeze!, a strigat cineva din fața noastră.
— Lincoln High?
— E școala celui mai bun prieten al tău! Hahaha, e Ram!, a răspuns Ci-N, oprindu-se doar când toată Secțiunea E s-a uitat la el.
Cred că omul ăsta nu are niciun pic de simțire! Tocmai încercam să uit ce s-a întâmplat, iar el îmi amintește.
— Nu-l băga în seamă, Jay, mi-a spus Felix.
Deodată, cineva a tușit în microfon, iar sunetul strident a răsunat pe tot terenul. În mijlocul terenului se afla femeia pe care o uram cel mai mult pe lume. Freya!
— BUNĂ, HVIS! BUN VENIT, LINCOLN HIGH!, a strigat Freya.
Spectatorii au răspuns cu urale puternice. Aproape mi-au plesnit timpanele de la țipetele asurzitoare.
— SĂ ÎNCEAPĂ MECIUL 1!, a strigat ea din nou.
— LINCOLN HIGH, SPRE VICTORIE!
— HVIS! HVIS! HVIS! HVIS!
Numele fiecărei școli domina scandările. Dacă lupta s-ar da doar în țipete… Freya ar câștiga!
— DOAMNELOR ȘI DOMNILOR! HVIS SHARK SLAYER!!, a strigat Freya din nou, iar un vuiet puternic a zguduit terenul.
Jucătorii școlii noastre au ieșit dintr-un colț. Cu Kiko și Michael în frunte. Culoarea echipamentului lor era alb cu albastru, iar pe jachetele lor de colegiu era simbolul unui rechin.
— ȘI ECHIPA NOASTRĂ INVITATĂ! LINCOLN HIGH BULL FIGHTER!
Freya a țipat din nou… oprește-te odată! Ești groaznică!
Spectatorii au aclamat din nou, dar nu la fel de tare ca înainte.
Culorile echipamentului celor de la Lincoln High erau roșu și galben. Pe jachetele lor era simbolul unui taur.
— ȘI OASPEȚII NOȘTRI DE ONOARE! DE LA UNIVERSITĂȚI CELEBRE! DOMNUL CHEN, DOMNUL AGONCILLO, DOMNUL PARAS ȘI DOMNUL HAN, a adăugat Freya. Gata, asta a fost ultima!
În sfârșit! Freya a părăsit centrul terenului.
Jucătorii s-au încălzit puțin, dar chiar și așa, schimbul de priviri tăioase dintre cele două grupuri era palpabil. Arbitrul a fluierat și toată lumea s-a dus la centrul terenului. Au vorbit puțin, iar restul jucătorilor s-au întors pe bancă. Cei cinci au rămas și și-au ocupat locurile. Mingea a fost aruncată, iar meciul a început. M-am uitat la Felix, care își strângea cu putere geanta de sport.
— Felix…, l-am chemat. …ești bine?
Felix a clătinat din cap și s-a uitat în altă parte. Părea din nou iritat de mine. M-am întors cu privirea la jucători, dar nu eram concentrată. Mă gândeam la Felix, ce aș putea face pentru el. Țipetele erau puternice când ambele tabere marcau și chiar și atunci când era haos, nu am putut să nu observ un grup de bărbați care se uitau urât la mine… la noi.
— UGH!, a strigat cineva pe teren.
Fluierul puternic al arbitrului a atras atenția tuturor. Michael a căzut și se ținea de picior.
— A fost fault!!, a țipat cineva.
— Ce s-a întâmplat?, l-am întrebat pe Ci-N.
— A fost lovit de numărul 35, n-am putut vedea bine pentru că erau trei jucători în jurul lui, mi-a explicat el.
A fost un fault! Dar de ce nu am auzit nimic de la arbitru? E trișare.
L-au pus pe Michael pe o targă și l-au dus undeva. Echipa noastră a introdus un jucător nou. Înapoi la joc. Școala noastră era în avantaj. Până când, deodată, trei jucători au început să joace murdar. Un alt jucător de-al nostru a căzut. Se pare că următorul, numărul 14, a fost faultat de echipa adversă.
— S-a accidentat din nou!, a spus Ci-N.
Am așteptat să vedem ce se întâmplă și a avut dreptate. Un alt jucător de-al nostru a fost scos pe targă.
De ce nu se dă niciun fault?
Cealaltă echipă părea fericită de ceea ce se întâmpla. Chiar o fac intenționat!
Jucătorii și antrenorul au cerut un time-out și au discutat puțin.
— Trișează! Nu putem face altceva decât să-i evităm!, a spus antrenorul.
— Nu se poate! Vom pierde în cazul ăsta!, s-a opus Kiko.
— Nu avem ce să le spunem!, a adăugat antrenorul.
M-am uitat la Felix. Ținea ceva în geanta lui de sport. Am aruncat o privire fără să mă observe și am văzut un echipament identic cu cel al jucătorilor.
Hei!
Fie ce-o fi!
Felix, e pentru tine!
M-am ridicat imediat și am încercat să mă apropii de antrenorul echipei. I-am auzit cum mă strigau, era Ci-N, dar i-am ignorat.
— Cine ești tu?!, m-a întrebat antrenorul furios.
M-a insultat! Dar nu m-am lăsat!
— Băgați-l pe Felix!, am spus fără să mă gândesc.
Au fost la fel de surprinși ca și mine de ce am spus.
— …poate fi de încredere!, am adăugat.
— Hei! Puștoaico! Întoarce-te în peștera ta! Nu te băga aici!, s-a enervat antrenorul pe mine.
— Ascultați-mă! Veți pierde dacă încercați să-i evitați! Veți fi distruși dacă încercați să jucați de la egal la egal! Băgați-l pe John Felix Collins, el știe ce să facă!, am explicat.
M-am uitat la Felix, care era foarte surprins de ceea ce făceam. E șansa lui, chiar dacă nu eram sigură dacă știe ce are de făcut.
— Collins?!, a întrebat antrenorul și s-a uitat la oamenii din spatele lui. Ochii lui s-au întâlnit cu ai lui Felix și i-a făcut semn să se apropie.
Felix a făcut-o, chiar dacă era surprins.
— O cunoști pe asta?!, i s-a adresat antrenorul lui Felix, arătând spre mine.
— Ăă, da!, a răspuns Felix.
— Te voi lăsa să intri în joc, dar dacă pierdem din cauza ta! Voi doi mă veți urî!, a spus antrenorul.
Felix era uluit și nu-i venea să creadă ce a spus antrenorul. L-am bătut pe braț.
— E șansa ta! Reprezentanții universităților sunt aici!, i-am spus zâmbind.
Și-a dat seama ce se întâmplă. A plecat imediat să se schimbe. Simt că era entuziasmat, pentru că s-a întors foarte repede după ce s-a îmbrăcat.
— Bine ai revenit, Collins!, l-au salutat colegii de echipă.
Au vorbit puțin despre ce să facă și au alergat imediat spre adversari, dar aceștia nu păreau fericiți.
— De ce aveți jucători în plus?!, a spus nervos numărul 34 de la cealaltă echipă.
— Ne-ați accidentat jucătorii! Evident că avem nevoie de un înlocuitor!, i-a răspuns Kiko.
S-a uitat la mine și a dat din cap. I-am zâmbit în semn de mulțumire.
— Nu se poate! El nu era unul dintre jucătorii voștri mai devreme!, a spus numărul 14.
Ăștia mă vor enerva! M-am apropiat puțin de ei.
— Nu vă mai plângeți! Luptați! Sau nu vreți, pentru că vă e frică de Felix?!, am strigat, iar deodată oamenii au început să aclame, de acord cu mine.
— Nu te băga aici!, s-a enervat pe mine numărul 35.
— HEI! NU ȚIPA LA JAY! NU O CUNOȘTI! TOCMAI L-A PĂRĂSIT PE RAM!, a strigat Ci-N, motiv pentru care oamenii au început să murmure.
M-am uitat urât la Ci-N, iar Kita și Eren l-au prins imediat.
I-au acoperit și gura ca să tacă.
O să-l distrug!
Oamenii de la Lincoln High se uitau ciudat la mine. Am fost forțată să mă întorc la locul meu. Nu au mai spus nimic, așa că au continuat lupta. Ca de obicei, adversarul a încercat să trișeze din nou, dar Felix a fost mai șiret. Se răzbună fără ca nimeni altcineva să vadă. Până în al patrulea sfert, el a fost ținta lor. E bine că are coechipieri de treabă, pentru că îl susțin la nevoie.
— Felix zâmbește!, a spus Eren.
M-am uitat atent la Felix din cauza asta. Zâmbea, un zâmbet de parcă s-ar fi distrat. Felix pe care îl știam s-a întors. Felix care îmi cerea mereu mâncare.
— HAI, FELIX!, am strigat.
— COLLINS! DOBORÂȚI-I!, a strigat Ci-N în același timp.
Meciul s-a terminat și, chiar dacă s-a trișat și aproape s-a ajuns la bătaie, s-a încheiat într-un mod bun.
HVIS A CÂȘTIGAT!! SHARK SLAYER!! WOOOAAAAAHHH!! ✨
Eram pe punctul de a ne apropia de Felix, dar el vorbea cu patru bărbați. Unii purtau cămăși polo, alții erau îmbrăcați la costum. Și-au încheiat conversația dând mâna, iar Felix s-a apropiat imediat de mine. M-a îmbrățișat și m-a învârtit.
— Mulțumesc! Mulțumesc! Jay! Îți mulțumesc mult!, mi-a spus el în repetate rânduri.
— H-ha… A-așteaptă… Ce s-a întâmplat?!
— Cineva mi-a oferit o bursă completă la Universitate! Atâta timp cât joc pentru ei!, a țipat el atât de tare, încât a țipat și Ci-N.
Felix m-a îmbrățișat din nou strâns.
— Mulțumesc, Jay! Aries a fost cauza suferinței mele! Dar tu ai compensat!, a spus el și m-a strâns și mai tare.
— Poate ai vrea să-i dai drumul lui Jay-jay?!, a spus cineva.
